Viorel Grigore: PROPUNERE PENTRU NEMURIRE

VIOREL GRIGORE / PROPUNERE PENTRU NEMURIRE:

CUVÂNT ÎNAINTE

Harul relativizant al ironiei

Precis vă întrebaţi ce caut eu acum aici.

În 2014, am avut ocazia să vorbesc la lansarea unei cărţi literalmente năucitoare, Cancerul, dragostea mea de Mioara Grigore. Un titlu şocant, paradoxal, de nu chiar imposibil. Pe lângă alaiul de senzaţii cu care am „trecut,” om sănătos pe atunci, prin chinuitoarele sesiuni de chimioterapie şi pe lângă vinovata candoare cu care am contemplat ecorşeul confesiv al autoarei, ce ţin minte cu înfiorare şi acum erau chipurile celor cinci copii ai cuplului Mioara şi Viorel Grigore şi dumnezeiasca armonie care le înconjura prezenţa. Precum Aniţa Nandriş-Cudla în deceniile ei siberiene, Mioara şi Viorel nu ar fi reuşit să treacă de cumplitele încercări la care au fost supuşi fără credinţa în Dumnezeu şi încrederea totală în ziditoarele energii familiale.

Cu aceeaşi vinovăţie şi cu o certitudine a inadecvării totale am acceptat, totuşi onorat, propunerea lui Viorel Grigore de a înşira câteva „cuvinte înainte” la reportajul de faţă – un soi de making of al acelui „film” biografic la capătul căruia Mioara Grigore, deşi a câştigat toate luptele, a pierdut războiul.

Un reportaj familial cu alură de roman picaresc sui generis, încercănat de treceri de vămi când candide, când vinovate. Cu două drumuri terapeutice în SUA şi altul în Austria, cu mirări culturale în Viena şi deambulări, când disperate, când optimiste prin spitale, cu o mulţime de figuri de un pitoresc moral când atrăgător, când respingător.

Marea şansă a autorului şi magnetismul naraţiunii rezidă în calitatea ironiei sale. O ironie deloc veninoasă, niciodată corozivă, fără răutăţi gratuite, relativizantă, ocrotitor învăluitoare şi eliberatoare de energie pozitivă. Ai senzaţia că, la fiecare pas, de când iese pe uşă în zori şi până seara, trecând prin audienţe pline de amar la importante somităţi medicale din Occident, pe sub nasul vameşilor acri, dar şi printr-un lanţ întreg de generozităţi (li se oferă maşini ca să ajungă la destinaţie, apar români dornici să le achite costurile tratamentelor, mai mulţi preoţi făcători de bine ş.a.m.d.), Viorel se simte în fiecare secundă filmat de undeva, de cineva. O şi spune de altfel singur şi apăsat, şi nu o dată, fie când se ipostaziază într-un cadru filmat de Antonioni, fie când se simte într-un decor de Kusturica. Avem astfel un Păcală mucalit şi la rigoare aventuros, plin de impulsuri ludice, căruia i s-au menit însă circumstanţe de un dramatism indubitabil, o vitalitate pusă mereu pe şotii şi pe înţepat picant realitatea înconjurătoare, dar minată irepresibil de o resemnare adeseori cu efecte paralizante.

[…]

Tot aşa, dacă palpităm în intervalul dintre scintigrafie şi oxigenoterapie, şi dacă ne doare şi pe noi cinismul firesc al medicilor care constată sec evoluţia metastazelor de la sân către plămân, ne destindem în schimb la alte secvenţe, cum este grija unei femei binevoitoare faţă de singurătatea copiilor rămaşi fără mamă şi cărora se grăbeşte să le dăruiască un animal de companie ceva mai aparte: un… pui de crocodil.

Sigur, m-am oprit la detaliile literare mai mult din deformaţie profesională. Altminteri, rostul lecturii trebuie să fie unul exclusiv moral, ca în faţa unei teribile mărturii de credinţă, umanitate şi mai ales nădăjduire, calităţi pe care, sinceri să fim, le regăsim tot mai rar şi în viaţă, şi în cărţi.

Citeşti, când cu încântare, când cu înfiorare şi nu ştii pentru ce formulă să optezi: „Doamne, fereşte” sau „Doamne, ajută!”. In tot cazul, morala fabulei e de neclintit şi neocolit: tocmai umilinţele şi durerile care ne copleşesc ajung în cele din urmă să ne înnobileze.

Dan C. Mihăilescu

***

Librăria Sophia (str. Bibescu Vodă 19, București) a găzduit vineri, 21 decembrie 2017, lansarea volumului „Propunere pentru nemurire“ de Viorel Grigore. Au participat alături de autor preotul Tudor Ciocan, regizorul Nicolae Mărgineanu, scenarista Maria Magdalena Schubert și Iulian Capsali.

***

În 2014, vă prezentam o carte cu un titlu aproape imposibil: “Cancerul, dragostea mea”, de Mioara Grigore. O mărturisire de iubire a unei mame pentru soțul ei și pentru cei 5 copii.

“Propunere pentru nemurire“, volumul pe care vi-l propunem astăzi, continuă această poveste de dragoste, din perspectiva soțului și a tatălui, până în anul 2016, când Mioara Grigore pierdea lupta cu boala.

TVR, Universul Credinței, 11 martie 2018 Cartea de învățătura: “Propunere pentru nemurire” de Viorel Grigore

Redactor: Rafael Udriște

Cartea se poate procura sau comanda de la Libraria Sophia

***

“CANCERUL, DRAGOSTEA MEA”. Povestea impresionanta de credinta, dragoste si lupta pentru viata a unei familii ortodoxe, cu 5 copii minunati: MIOARA si VIOREL GRIGORE din Tartasesti (video). Cum putem ajuta?

Video: MIOARA GRIGORE la LIBRARIA SOPHIA: “Cancerul, dragostea mea”. Neobisnuita lansare a unei carti-confesiune despre lupta pe viata si pe moarte a unei mame a 5 copii. PARINTII TUDOR CIOCAN si MARIAN VILD despre asumarea duhovniceasca a CRUCII CANCERULUI ca RASTIGNIRE SI INVIERE

LECTIA DE VIATA a MIOAREI GRIGORE: “Dragostea poate invinge cancerul, poate invinge deznadejdea, poate amana si invinge chiar moartea. Stiti cat sunteti de fericiti ca puteti respira?“

“MARIA are 12 ani, dar e mama tuturor, inclusiv a mea, de la 8 ani ma ingrijeste”. Reportaj despre MIOARA GRIGORE la Romania TV (VIDEO). Mama celor 5 copii mai are nevoie de inca 35000 $ pentru o ultima sansa la viata!

MIOARA GRIGORE, autoarea cartii-marturie “CANCERUL, DRAGOSTEA MEA”, a adormit intru Domnul

CARTEA CUVINTELOR DISPĂRUTE. Mircea Stanciu ne cheamă “să intrăm într-o mișcare de rezistență împotriva sărăcirii vieții noastre”