TINERETUL PESEDIST SI PROIECTELE SALE “PROGRESISTE”: „GAY-OK” ȘI LEGALIZAREA DROGURILOR!/ Un copil de 10 ani travestit, IMAGINEA PARADEI GAY DIN NEW YORK!/ Avalansa de premii corecte politic la Oscar: “THE SHAPE OF WATER”, o poveste-plagiat ANTICRESTINA si pledoaria pentru PEDOFILIE din “CALL ME BY YOUR NAME”/ Filmul „Nu mă atinge-mă” – Ursul de Aur pentru o producție PORNOGRAFICĂ ORIPILANTĂ

13-03-2018 19 minute Sublinieri

ActiveNews:

UPDATE: TSD a blocat accesul la pagina de internet după ce ActiveNews a scris despre „lansarea unei dezbateri naționale privind recunoașterea drepturilor comunității LGBT” din partea tinerilor PSD-iști

ACTUALIZARE 12 martie/12:30 Între timp, pagina oficială a TSD nu mai poate fi accesată. Iată însă copia din cache a paginii citate mai jos.

Știrea inițială

ImunoMedica
Aripa de tineret a Partidului Social Democrat, Tineretul Social Democrat (TSD), își propune „lansarea unei dezbateri naționale privind recunoașterea drepturilor comunității LGBT”.

Titlul sub care este publicată această idee este „Gay – ok”. Mai jos, pe aceeași pagină, tinerii PSD-iști își propun o altă dezbatere: legalizarea drogurilor ușoare și programe de suport pentru consumatorii de droguri periculoase.

Ultima, dar nu cea din urmă urmă dezbatere pe care o doresc tinerii PSD-iști este legată de  „legalizarea prostituției și a măsurilor privind combaterea traficului de persoane”.

Aceste dezbateri sunt postate la capitolul Ideile noastre – 22 idei pentru un TSD care să dea tonul dezbaterii Progresiste și de tineret din România”.

Pe pagina organizației, liderul TSD, Gabriel Petrea își expune filozofia politică, afirmând că luptă „pentru principii, valori și atitudini de stânga specifice unei societăți care combate discriminarea de orice formă, promovează egalitatea între oameni și oferă o șansă fiecărui tânăr de a fi ceea ce își dorește”.

Puțin mai jos, Gabriel Petrea susține că își dorește ca generația sa „să elimine toate barierele care astăzi ne stau în cale și să construim o societate tolerantă, solidară și corectă”.

Lista câștigătorilor premiilor Oscar. Filmul acuzat că promovează pedofilia a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu

Duminică seara, Academia Americană și-a desemnat laureații celei de-a 90-a ediții a Premiilor Oscar ,la Dolby Theatre din Los Angeles.

Marele câștigător a fost „The Shape of Water” („Forma Apei”), regizat de mexicanul Guillermo del Toro.

Pelicula a câștigat patru premii Oscar. Pe lângă marele premiu, pentru cel mai bun film, „The Shape of Water” a mai luat Oscarul pentru coloana sonoră, scenografie și cel mai bun regizor.

Acțiunea filmului se petrece la o bază secretă din SUA anilor ’60 unde o femeie de serviciu singură ajunge să aibă o relație unică cu o creatură hominidă amfibie ținută în captivitate. Rolurile principale din acest film sunt interpretate de Sally Hawkins, Octavia Spencer și Michael Shannon.

Filmul lui Luca Guadagnino „Call Me by Your Name” (Strigă-mă pe numele tău), despre idila dintre un bărbat matur și un băiat de 17 ani, a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu adaptat. Pelicula a fost intens criticată de unii specialiști, dar și pe rețelele de socializare, provocând anul trecut chiar inițierea unei petiții, pe site-ul citizengo.org, în care se cere oprirea difuzării peliculei pe motiv promovează pedofilia.

[…]

***

Facebook, nevoită să-și ceară scuze după ce a publicat un sondaj în care pare să încurajeze pedofilia: „Bărbații ar trebui să ceară copiilor poze sexuale?”

Rețeaua de socializare a fost nevoită să își ceară scuze după ce a publicat un sondaj în care utilizatorii erau întrebați dacă ar trebui să li se permită pedofililor să solicite poze sexuale de la copii pe platforma social media.

După cum scrie ziarul The Guardian, Facebook și-a cerut scuze recentul sondaj care a intrigat utilizatorii de internet. Practic, aceștia erau puși să-și dea cu părerea depre modul în care cred ei că societatea ar trebui să se ocupe de pedofili pe rețelele de socializare. Una dintre întrebări suna așa: „Există o gamă largă de subiecte și comportamente care apar pe Facebook. Într-o lume ideală în care tu ai putea stabili politicile Facebook, cum ai proceda în fața următorului scenariu: la un mesaj privat în care un bărbat adult cere unei fete de 14 ani imagini sexuale”.

Utilizatorii puteau selecta ca răspuns următoare variante: „Acest conținut ar trebui să fie permis pe Facebook și nu mă deranjează să îl văd” sau „acest conținut ar trebui să fie permis pe Facebook, dar nu vreau să îl văd” sau „Acest conținut nu ar trebui să fie permis pe Facebook, și nimeni nu ar trebui să-l vadă”. O ultimă variantă era „nu am nici o preferință”.

O altă întrebare a fost aceea dacă unui adult ar trebui să i se permită să ceară imagini sexuale ale minor pe Facebook, opțiunile de răspuns variind de la „utilizatorii Facebook decid regulile votând și anunță Facebook” și „Facebook decide singur regulile”.

Ca să se edifice și mai bine, sondajul Facebook a vrut să afle de la utilizatori cine ar trebui să decidă regulile referitoare la un astfel de conținut. Variantele de răspuns propuse au fost: ”Facebook singură”, „Facebook cu ajutor din partea unor experți externi, DOAR experți externi”, „utilizatorii Facebook.”

Yvette Cooper MP, președintele Comisiei pentru afaceri interne din Marea Britanie, a criticat Facebook pentru publicarea acestui sondaj, pe care l-a calificat drept „stupid și iresponsabil”. „Faptul că bărbați cer copiilor de 14 ani să trimită imagini sexuale nu este numai împotriva legii, ci un abuz grav și un act de exploatare a copiilor. Nu îmi pot imagina că șefii Facebook ar vrea așa ceva pe platforma lor și nu ar trebui să realizeze sondaje care să sugereze că ar tolera acest lucru sau ar sugera utilizatorilor Facebook că acest lucru ar putea fi vreodată acceptabil”.

Ioana Nancu: Oscar 2018 – The shape of water

Motto: Este un film duios. Este un film pe val, la modă. Implică un alt sens, spre diferență, spre atipic. Ca să îl votezi ai nevoie de o anumită afinitate spre halucinație, spre visare. Irina Margareta Nistor, critic de film

The shape of water a câștigat trofeul de cel mai bun film al anului. După 13 nominalizări la Oscar, pelicula a luat, în afară de statueta pentru cel mai bun film, și pe cele pentru cel mai bun regizor, coloană sonoră și regie artistică. Adică, în traducere, filmul este valoros ca realizare și mesaj. Criticii de film, în marea lor majoritate, l-au caracterizat cu înțelegere (mai că le vezi surâsul ironic, superior dar tolerant cu sentimentul, deh, sentimentul, atât de uman…) drept o poveste de dragoste atipică.

Așa cum ne-a obișnuit de ani buni marele festival de film, să fie premiată alteritatea (a personajelor sau a poveștii) a fost o chestiune de la sine înțeleasă. The shape of water a fost perceput de cunoscători și de mai puțin cunoscători drept un film corect politic și duios, iar cinefilii conservatori au răsuflat ușurați că nu a fost premiat viciul. Basmul, cât ar fi el de atipic, rămâne o fantezie fără urmări imorale. Și cu asta basta. A câștigat răul cel mai mic.

Și totuși, de ce a fost premiat acest film? A devenit deodată juriul, în anul de grație 2018, sentimental? Să luăm, pe rând, trei aspecte și vom înțelege alegerea lor.

Planul Poveștii

În orice basm există eroi. Există Cel Bun și există Cel Rău. Cel Bun îl învinge pe Cel Rău și câștigă inima fetei. Pentru că întotdeauna există și o Ea. Și, aproape de fiecare dată, diamantul se ascunde în noroi. Prințul este ferecat sub pielea porcului iar domnița este în zdrențe și așteaptă izbăvirea din partea Celui ales. Salvarea, urmarea destinului sunt leitmotivul poveștii creștine fiindcă întotdeauna Povestea și Basmul tradițional au o geneză biblică.

Povestea de Oscar are o eroină, Elisa. Numele ei ne trimite la basmul lui Andersen, Cele douăsprezece lebede. Ca și eroina de acolo, fata din film este mută dar, ca și ea, fata nu este și surdă, aude, deci, ce i se spune, nu are un comportament și reacții autiste, este conectată lumii și misiunii primite. În povestea lui Andresen, Eliza trebuie să tacă pentru a rupe vraja care îi înlănțuia frățiorii. Lumea neștiutoare a condamnat-o pe fată să ardă pe rug ca vrăjitoare, și nu mult a lipsit pentru a-și primi pedeapsa. Corectitudinea politică a zilelor noastre a reevaluat vrăjitoarele, deci Eliza lui Andersen, desacralizată de toate componentele creștine ale personalității, are toate șansele de a fi Aleasa, pretextul de la care pornește acțiunea.

Intuim privind filmul că și eroina filmului premiat are o misiune și trebuie să scoată din vrajă pe cineva. Naivitatea ei sprințară și tăcută stă, parcă, în așteptare. Găsită fiind pe apă (ca Romulus și Remus, ca Moise), Elisa trebuie să își împlinească destinul. Însemnată pe gât din naștere, ea primește acest dat și nu are nevoie decât de obiectul atenției. Care nu se lasă prea mult așteptat.

Tot în planul simbolic al poveștii, Elisa este Cenușăreasa, cea îmbrăcată în haine ponosite și care șmotruiește până în clipa în care El, prințul, va veni și o va recunoaște ca fiind EA, Aleasa. ȘI în film observăm cum în scena finală a învierii, Elisei îi scapă din picior pantoful roșu. În sfârșit, Elisa este și Frumoasa din Frumoasa și Bestia, iar regizorul surprinde în alb-negru dansul binecunoscut, dându-ne pe tavă simbolistica spre a o savura.

Cine este, de fapt, Creatura, monstrul? Dacă la începutul filmului ni se atrage atenția că aborigenii din zona în care trăia acesta inițial, înainte de a fi capturat, îl considerau un zeu, încetul cu încetul filmul ni-l revelează ca fiind un zeu, un daimon, știma apelor din poveștile populare românești. Demonul, zeul cu coarne răsucite de berbec, așteaptă răbdător, în lanțuri, izbăvirea, după ce este ferecat în chip nedemn într-un subsol insalubru.

Planul Social

Cadrul temporal al peliculei este fixat de scenarist în anii 50, în plin Război Rece. Personajele principale îndeplinesc, fiecare, un rol în spațiul politic și ideologic al vremii și, ca în orice film de propagandă, regizorul le împarte maniheist în două categorii: exploatații (marginalii) și exploatatorii. Pregătirea mentală a spectatorului este asigurată, fugitiv, de canalele de televiziune, defilmul din film. Acestea sunt, la intervale, focusate pe manifestații ale persoanelor de culoare pentru drepturi civile.

Personajul principal, Elisa Esposito, este o tânără cu dizabilități, de origine hispanică. Ea trăiește singură într-un apartament aflat deasupra unui cinematograf, într-o clădire veche care se vrea sordidă dar care are interioare rafinate estetic. În aceste adevărate galerii ale marginalilor nu pătrunde niciodată, observă spectatorul, lumina naturală.

Vecinul Elisei, care îi mai ține acesteia tovărășie, este un artist ratat, laș și pederast. Intelectual neangajat, vecinul îndeplinește rolul unei persoane bune în potențialitate dar care, datorită leneviei spiritului, nu se implică.

Elisa lucrează într-un centru de cercetări eurospațiale unde este femeie de serviciu. Spală podele cu mopul, curăță toalete. Este mai apropiată sufletește de o femeie de culoare simpluță dar loială și veselă. Zelda.

Sub aparența imaginii femeii modeste, fără să aibă nimic dintr-o vampă, neputându-se exprima decât prin semne, Elisa este inteligentă, cultă și spre deosebire de marginalii în mijlocul cărora trăia era extrem de sigură pe ea și afișa o superioritate a omului înzestrat cu o misiune. Fugar, camera ne poartă prin dependințele bazei militare, acolo unde personalul care deservește, în cea mai mare parte de culoare, fumează cu nesaț (și Elisa fumează). Pe pereți sunt afișe imense cu no smoking și, aparent, filmul ne rezervă o surpriză frumoasă față de imaginile educative cu care ne-am obișnuit. În atâtea pelicule ea îi atrăgea atenția lui iar el scotea țigara din gură și o călca plin de năduf sub pantof. Răsuflăm ușurați, nu e, iată, propagandă… În contextul filmului, însă, fumatul e un gest de revoltă. Deși în anii 50 era permis fumatul, marginalii din film se aflau într-o bază militară. Aici, și doar aici ei fumează cu nesaț fiindcă este interzis.

Toată această lume mărginașă intră deseori în coliziune cu Stăpânii Americii anilor 50: bărbații albi, creșini, rasiști, misogini. Astfel, regizorul ne face cunoștință cu personajul negativ: Strickland, tață a doi copii, îmbibat de principiile capitaliste, de setea de succes, de gândirea pozitivă. Strickland emană prin toți porii superioritate și se manifestă ca un prototip al personalității autoritare, așa cum a fost denunțată de Adorno.

Strickland este omul disciplinei, al ordinii, și asta le cere și subordonatelor sale îngrijitoare, în virtutea poziției sale. Ca un șef atent și responsabil, el discută cu ele, le verifică cum își îndeplinesc munca în curățarea toaletei și chiar urinează când ele se găsesc la locul de muncă (expresie a lipsei de respect pe care acest bărbat alb și creștin îl avea față de femeile de altă rasă și de altă condiție).

Simbol al violenței, Strickland ține mereu în mână un baston cu șocuri electrice. Ca orice misogin violent, el are o tristă viață sexuală, iar camera îl surprinde chinuindu-și cu egoism soția în poziția misionarului.

Și totuși, de ce poartă personajul filmului premiat acest nume, Strickland? Cei care știu puțină istorie sau care au bunăvoința de a privi în urmă, află acest nume, foarte des, în mediul anglo-saxon tradițional. Numele apare în bătălia de la Agincourt în 1415, când Thomas Strickland Esquire purta steagul Sfântului Gheorghe, sau apare în lupta eroică a englezilor împotriva scoțienilor atacatori. Sir Walter Strickland a participat în Războiul celor Două Roze, pentru casa York. Apoi diferite ramuri ale familiei s-au răspândit în America și în înteaga lume. Să fie o întâmplare că profilul exploatatorului din filmul de Oscar a primit numele acesta?

Să revenim la film. În această lume mccarthyistă din interiorul centrului spațial, Elisa descoperă într-o zi că baza găzduia o creatură înaltă, solzoasă, umanoidă dar animalică și fioroasă ca înfățișare, ținută într-un bazin cu apă dar legată în lanțuri. Aflăm la început că ar fi fost găsit undeva în America de sud și că localnicii o venerau ca zeu.

Spectatorul neavizat ar face imediat legătura cu alte producții din panoplia SF care au ca eroi tot felul de extratereștri, de umanoizi ciudați, ce poartă tot soiul de intrigi misterioase. Cu toate acestea, The shape of water nu se concentrează deloc pe un asemenea scenariu. Despre Creatură aflăm puține lucruri. Ea trăiește într-un mediu bogat în sare (e de neînțeles, atunci ce a căutat într-un râu cu apă dulce din America de sud).

Este extrem de ambiguu și scopul pentru care e ținut în baza aceea. La un moment dat ni se dă de înțeles că s-ar dori să se facă cercetări, că rușii (de fapt sovieticii, dar pentru regizori e important că agenturili ruse se amestecă în afacerile interne ale SUA!)  vor să îl răpească pentru a-l trimite în spațiu (obsesia cuceririi spațiului din acei ani). Filmul chiar conține o intrigă în direcția asta, caricatural trasată în genul benzilor desenate pentru puștii de opt ani. Asistentul lui Strickland, pe numele lui adevărat Dimitri, se întâlnea conspirativ cu doi ruși într-un pub. Nu înțelegem ce făceau ei concret în afara faptului că le plăcea grozav să mănânce delicatesuri și să bea!

Intriga filmului din acest punct de vedere este o catastrofă. Strickland primește indicații de la șeful său direct să aibă grijă de creatură fără să știm prea multe despre motivul interesului. Cert e că Strickland obișnuia să bată Creatura cu sete. Personalitatea acestuia este realizată în tușe groase asemănător filmelor de propagandă: albul creștin nu își pune întrebări, nu are probleme de conștiință și are o singură expresie pe față, grozav de încordată. Lui îi place doar să bată și, eventual, să violeze.

Marginalii sorții, Elisa, prietena sa și spionul Dimitri reușesc să scoată demonul din baza militară adăpostindu-l acasă la Elisa. Participă la operațiune chiar și vecinul Elisei, care-și află, astfel, sensul. Prin transformarea sa în personaj activ, el rupe zăbala fricii.

Deseori camera surprinde ceea ce vrea să fie superficialitatea lumii burgheze a anilor 50 sau a celei de astăzi. În cinematograful de sub apartamentul Elisei rulează filme de consum, strălucitoare, declasate, în opoziție cu profunzimile lumii instinctuale pe care vroia să o instaureze demonul. Este semnificativă scena în care Elisa și demonul asexuat făceau amor în apă ceea ce a provocat o inundație în sala de cinema de sub ei. Semnificația imaginii este mare: se distruge lumea capitalistă prin potopul declanșat de revoluția instinctuală pe care o produce demonul.

Strickland reușește să îi găsească pe fugari și urmează scena confruntării finale. Este remarcabilă semnificația personajului întruchipat de soțul Zeldei, prietena Elisei. Acesta este focalizat de cameră, de fiecare dată, ca stând jos, în fotoliu. Simbolic, el este un martor pasiv la evenimente. Nu participă în stradă la revoluția drepturilor civile. Supus fiind autorității Albului și, totodată din solidaritate masculină, trădează cauza și îi spune acestuia unde sunt fugarii. Strickland își trimite glonțul capitalist și îl țintește pe demon tocmai când acesta trebuia să fie eliberat în apa mării.

Planul Religios

Semnificațiile religioase ale filmului, prezente la fiecare pas, ne arată, dacă mai era cazul, că filmul se înscrie în tradiția hollywoodiană. Dar de data aceasta provocarea este fățișă, zeul păgân este pus în locul lui Hristos. Între creștinul rău și demonul bun, potrivit filmului, nu poate exista pace.

Filmul începe cu festivalul de mardi gras, înainte de Postul Paștelui, deci cadrul temporal este fixat cu precizie. Suntem avertizați că urmează Patimile și Învierea. Învierea zeului! Daimonul este, la origine, un zeu păgân aflat în mâlul unui râu sudamerican de unde a fost luat, răpit, smuls de colonistul alb și creștin. Dezrădăcinat ca orice băștinaș prin acțiunea elementului brutal și civilizat al albului, a fost pus ulterior în lanțuri de acesta.

La o privire mai atentă se poate ușor observa stilizarea Miel-Pește a demonului antihristic.

Strickland îl consideră pe demonul găsit un afront personal față de concepția din Creație. Voi nu credeți că Dumnezeu arată așa doar, spune el, adesându-se celor două femei de serviciu. Dogma Omului care a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu este depășită de realitatea acestei apariții monstruoase dar purtătoare de conștiință. Zelda mărturisește că nu știe cum arată Dumnezeu dar Stickland îi atrage atenția că arată ca el sau ca Zelda deși mai degrabă ca el, ca Strickland. De aceea, demonul este ținut în lanțuri – nu în virtutea vreunui scop științific – ci din rațiuni religioase.

Elemente primordiale ale Scripturii, Cuvântul și Lumina sunt evitate în film, în mod voit. Hristos este Cuvântul dar nici Elisa, nici demonul nu pot vorbi. Eroii pozitivi ai peliculei sunt în afara Cuvântului și nici nu au nevoie de El pentru a-și afla fericirea și izbăvirea. Pe de altă parte, în film nu există lumină naturală. Totul se desfășoară sub cadrul bolnav al unei lumini artificiale, verzuie, ca sub apă. Singurul care are lumină proprie este demonul. Lumina iradiază din trupul său ca la sfinți cărora prin schimbarea la față li se luminează chipul. Apa. Mereu prezentă în film, asemenea unui sfârșit de lume. Ne aflăm în fiecare clipă sub amenițarea Potopului lui Noe care vine să înece mizeria lumii tradiționale, aflate sub imperiul Creației hristice. Apa se scurge, apa se prelinge, apa curăță, apa se ridică, se revarsă. Chiar și demonul trebuie să stea în apă sărată, cu un grad de salinitate care nu ar permite viața. Dincolo de Bine și de Rău, într-o Mare Moartă a vechii civilizații, zeul păgân vine cu alte valori și cu alte forme. El primește de la Eliza ouă. Oul Paștelui creștin dat într-o ceremonie păgână. Se anunță Învierea! Asta nu-l împiedică pe zeul păgân să sacrifice pisici în mod ritualic.

Este semnificativ momentul în care Strickland își pierde inelarul și degetul mic de la mâna stângă, retezate de demon și culese de pe jos de Elisa, fascinată de a le introduce în punga de mâncare, a le mânji de muștar. Ea e conștientă că, din acel moment, omul alb cade sub puterea demonului.

În ordine simbolică, inelarul reprezintă un pilon al forței dominației creștine fiindcă susține verigheta, adică familia. Strickland încearcă să-și vindece degetele, familia pur și simplu dar nu reușește. Așadar, familia este moartă și regizorul insistă asupra inelarului negru, aflat în descompunere. Superstițiile și ghicitorii viitorului spun că pe cel care care visează amputări îl așteaptă vremuri catastrofale.

Demonul are puteri taumaturgice. Cu o atingere ce frizează binecuvântarea preoțească, el vindecă, dă vigoare și tinerețe. Conform structurii antipoveștii, zmeul – daimon, anti-eroul, ia locul Binelui, iar prin aceste minuni taumaturgice forța întunericului vrea să demonstreze oamenilor că vor fi izbăviți dacă i se închină lui.

Elisa îi pregătește daimonului evadarea. Eliberarea acestuia capătă și semnificații ecologiste: păgânismul reprezintă acordul cu natura într-o ordine instinctuală necuvântătoare, opusă ordinii artificiale creștine întemeiate pe Cuvânt și pe Scriptură. Încă de la începutul filmului, vânzătorul ambulant de tablouri ne atrage atenția că viitorul este verde. Evadarea nu se putea face decât într-o zi ploioasă, în care cade Apă peste pământ. Ploaia care va veni/Le va potopi pe toate, spune un cântec vechi de la noi.

Dar creștinul alb nu se lasă învins atât de ușor! Glonțul lui Strickland îi nimerește pe cei doi pe docuri, în momentul în care se pregătea eliberarea în mare a daimonului. Totuși, răul creștin nu triumfă. Demonul învie după ce este ucis și îl pedepsește pe cel care îi luase libertatea. Sub înrâurirea demonului, vecinul pederast capătă curajul de a-l lovi și el pe Strikland care se opunea prin ceea ce reprezenta, creștinismul intolerant, afirmării personalității sale homosexuale. Dar omul alb nu are voie să fie un martir, ucis de Rău pentru credința sa. Odată cu ultima suflare, Strickland abjură de la credință și îl recunoaște în genunchi pe demon ca fiind zeu. La fel ca în Apocalipsă, instaurarea împărăției aceluia se face obligatoriu prin uciderea ritualică a omului alb și creștin care l-a ținut pe el, Demonul, în lanțuri.

În final demonul o ia cu sine pe Elisa și o înviază în apa oceanului prin ”sărutul gurii sale”. Iubirea învinge Totul!
Sigur, spațiul materialului de față nu permite înfățișarea întregii desfășurări de simboluri, semnificații. Trebuie adăugat faptul că intriga SF sau cea politică sunt pur formale, că povestea romantică nu are nici pe departe amploarea din Frumoasa și Bestia, bunăoară. Tot acest cadru fantasy permite acceptarea filmului în mediile largi, populare, care nu sunt pregătite, încă, pentru dezvăluirile anticreștine care formează osatura filmului.

Acesta este filmul care a luat premiul Oscar în anul de grație, 2008. Film despre care cvasitotalitatea criticilor spun că este…duios!

Republica:

CTP: The Shame of Water – inspirat până la tras în piept

Alte motive pentru care cred că The Shame of Water, pardon, The Shape of Water, a luat Oscarul pe sub masă.

Del Toro zice că s-a “inspirat” din Creature from the Black Lagoon (1954). Adică, dacă refilmezi fără nicio jenă secvența în care “omul-pește din Amazon” (așa este identificată Creatura în ambele filme) o ia în brațe pe fată și sare cu ea în apă, nu se cheamă plagiat, ci inspirațional, ce mama mă-sii. În plus, vă rog să vedeți acest scurt metraj olandez, The Space Between Us, prezentat în 2015, deci cu mult înainte de filmul lui del Toro, care mi se pare a fi The Shape of Wateresențializat și cu un final mai bun.

***

Digi24: CTP, cuvinte dure pentru filmul premiat cu Oscar

Punctul cel mai tare al filmului „The Shape of Water” (Forma apei), care a luat patru premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film și cea mai bună regie, este așa-numita corectitudine politică, spune jurnalistul și criticul de film Cristian Tudor Popescu.

„Avem niște femei – una cu dizabilități, este mută, una de culoare – agresate, lovite, chiar omorâte de acest alb crud, rasist, musculos, cu fălcile proeminente. Așa cum anticipam aseară, a luat premiul pentru cel mai bun film. A luat și premiul pentru regie, ceea ce mi se pare excesiv, chiar în condițiile acestei corectitudini politice”, a explicat Cristian Tudor Popescu.

De asemenea corectitudinea politică, adică personajele marginale, minoritare, asuprite de societate, aflate în situatii dificile au câștigat la capitalul scenariu, a arătat CTP.

„Corectitudinea asta politică nu are legătură cu valoare cinematografică. Faptul că abordezi un subiect de acest fel nu ar trebui să îţi dea o şansă în plus. Trebuie să conteze estetitcul şi nu, să îi spunem, eticul în cazul de faţă, deși corectitudinea politică e discutabila şi din punct de vedere etic”, a punctat jurnalistul.

Dacă „The Shape of Water” se mai salvează pe alocuri din „imagini și artisticării de producție”, un alt film nominalizat la Oscaruri și care a făcut vâlvă, „Call Me By Your Name”, este lipsit de valoare, e doar „un pliant turistic”, spune CTP.

În ceea ce-l privește pe Gary Oldman, acesta a meritat premiul de cel mai bun actor în rol principal, pentru că era „cel mai bun între cei nu foarte buni”, spune Cristian Tudor Popescu. El este de părere că filmul „The Darkest Hour” se concentrează prea mult pe imitarea ticurilor, pe maimuțărirea uneori a personajului real, și mai puțin pe reconstituirea istorică. Filmul, consideră jurnalistul, este unul de factură propagandistică, având accente de „manipulare patriotică” .

În schimb, Cristian Tudor Popescu este încântat de actrița Frances McDormand, care a luat Oscarul pentru rol principal, și consideră, de altfel, că filmul în care apare ea, „Three Billboards Outside Ebbing Missouri”, alături de „Dunkirk” al lui Christopher Nolan sunt producțiile „nedreptățite” la Oscarurile de anul acesta.

Cristian Tudor Popescu a indicat și un top 3 al filmelor preferate dintre cele nominalizate la Oscar. Toate sunt de la categoria „cel mai bun film într-o limbă străină”.

Care sunt punctele tari și punctele slabe ale marelui câștigător?

CTP:  Punctul cel mai tare este așa-numita corectitudine politică. Avem niște femei, una cu dizabilități – este mută -, una de culoare, agresate, lovite, chiar omorâte de acest alb crud, rasist, musculos, cu fălcile proeminente. Așa cum anticipam aseară, a luat premiul pentru cel mai bun film „Shape of Water”. A luat și premiul pentru regie, ceea ce mi se pare excesiv, chiar în condițiile acestei corectitudini politice.

Nu a luat niciun premiu mare Dunkirk, care mi s-a părut cel mai bun film din această selecție. De asemenea, corectitudinea politică, adică personajele marginale, minoritare, asuprite de societate, aflate în situații dificile, au câștigat la capitalul scenariu. Acolo, Get Out, un horror… mă rog, bunicel… a luat premiul pentru scenariul original, pentru că este vorba de dragostea dintre un negru și o albă, și nu a luat premiul Three Bilboards Outside Ebbing, Missouri, de departe cel mai bun scenariu pe care l-am văzut în ultimii ani.

De asemenea, la scenariu adaptat a luat acel film, degeaba, Call Me By Your Name, pentru că e vorba acolo de un amor homosexual între un adult și un minor, când ar fi putut să ia acest premiu Logan, un film execelent despre bătrânețea și moartea lui Wolverine, X-Man, sau Mudbound, despre rasismul în America din anii 50.

Nu v-a plăcut, domnule Popescu, nici măcar Timothee Chalamet, cel pe care înțeleg că industria filmului vrea să-l propună ca viitorul mare star și care are a fost și nominalizat la cel mai bun actor?

CTP: Nu! Nu au decât să-l propună pentru ce vor. În acest film eu nu am văzut nici actorie de valoare, nici regie, nici scenariu, am văzut un pliant, un film turisitc eventual.

Ce are bun totuși Shape of Water? Se mai scoate prin imagini. Are câteva imagini memorabile, are artisticării de producție și cam atât. Nedreptățite au fost Dunkirkca film și Bilboard, care totuși a luat premiile pentru interpretare feminină în rol principal, Frances McDormand, excelentă, și Sam Rockwell, pentru interpretare masculină în rol secundar, actor care reușește o tranziție excepțională de la a fi detestabil ca personaj în prima parte a filmului, și cât se poate de atașant în finalul filmului.

Corectitudinea politcă la Oscar a devenit obositoare, ar trebui recalibrate criteriile în vreun fel?

CTP: Da, pentru că corectitudinea asta politică nu are legătură cu valoarea cinematografică. Faptul că abordezi un subiect de acest fel nu ar trebui să-ți dea o șansă în plus. Ar trebui să conteze estetitcul, și nu, să-i spunem, eticul, în cazul de față, deși, mă rog, corectitudinea politică e discutabilă și din punct de vedere etic.

Gary Oldman, cel a câștigat premiul Academiei pentru cel mai bun actor, fusese în câteva controverse chiar legate de acest subiect de corectitudine politică și iată că într-un an marcat la Hollywood de aceste mișcări împotriva abuzurilor, câștigă totuși. Ce semnal transmite?

CTP: Da și asta transmite un semnal. Aici s-a premiat propaganda. The Darkest Hour e un film de propagandă, în care personajul recreat, al lui Churchill, este imitat mai degrabă. Oldman – care altfel e un actor foarte bun – e preocupat aici de a imita ticurile, de a fi machiat extraordinar, de a imita modul de a se mișca al lui Churchill. În vreme ce, de pildă, în alt film, tot britanic,  făcut în 2017, care, vedeți, se numește chiar Churchill – în vreme ce acesta se numește The Darkest Hour, titlu propagandistic – celălalt are titlu sec, de reconstiturire istorică, o reconstituire istorică foarte bună, cu Brian Cox, care nu se concentrează pe imitarea, în anumite momente chiar maimuțărirea lui Churchill, ci pe spiritul personajului și, datorită scenariului, și pe greșelile, unele foarte grave ale lui Churchill, cum ar fi faptul că s-a opus până în ultimul moment debarcării aliate în Normandia, greșind. În vreme ce dincolo, în  The Darkest Hour, avem secvențe de manipulare de-a dreptul patriotică, cum e cazul consultării poporului, în metrou, de către Churchill, secvență ficțională.

Vedeați și aici un alt câștigător, la cel mai bun actor?

CTP: Nu, pentru că ceilalți….Denzel Washington, Daniel Day-Lewis nu se află într-un rol mare, băiatul ăsta (Thimotee Chalamet) din Call Me By Your Name nici vorbă, sau Daniel Kaluuya în Get Out nici atât. Deci, e cel mai bun dintre cei nu foarte buni.

Care e topul 3 personal de filme de neratat în cinematograf care poate n-au luat premii Oscar, dar au fost nominalizate?

CTP: Filmul maghiar On Body and Soul a fost nominalizat la categoria Cel mai bun film străin, dar nu a luat nimic. Și acolo a triumfat corectitudinea politică. A luat Una Mujer Fantastica, chilian, fiind vorba de un transsexual, și el asuprit de societatea crudă…

De asemenea, tot la film străin, „Fără iubire” (Loveless) al lui Andrei Zviaghințev – execelent și, de asemenea, „The Square” (Pătratul al suedezului Ruben Östlund) sunt categoric de văzut.

Vi s-a părut vreun mesaj esențial transmis de acolo, de la Oscaruri?

CTP: Nu, nu mi s-a părut niciun mesaj esențial. E vorba de aceeași atitudine, care se perpetuează. Și anul trecut am avut o nedreptate mai mare decât cea de anul acesta, în care „Lu-lu” a bătut-o pe „La-La”, cum spuneam atunci, Moonlight (Lumina Lunii) a fost declarat cel mai bun film în dauna excelentului, remarcabilului La La Land, tot pe bază de corectitudine politică, pentru că atunci era vorba de un negru tânăr și homosexual care se îndrăgostește. Deci, persistă acest trend de favorizare a filmelor cu subiect de felul acesta, un lucru, după părerea mea, rău pentru marea industrie de film, la urma urmei reprezentativă pentru cinematograful mondial de la Hollywood.

“Sunt foarte inclusivi. Se vor include doar ei între ei in vreo câțiva ani.”

Antoci Stella

“Spectatorii nu ar trebui să fie surprinși de faptul că spectacolul a devenit politică și a prezentat “politică de stânga”, de-a lungul evenimentului de patru ore.”

Dan Gainor – vicepresedinte Media Research Center

***

Activenews:

Dan Negru, oripilat de filmul „românesc” ce a câștigat Marele Premiu de la Berlin: Filme ieftine cu curve si înjurături vândute fraierilor drept artă. Deputatul Daniel Gheorghe: Aceste premii se dau pe criterii pur ideologice

Filmul „Nu mă atinge-mă” al Adinei Pintilie, spulberat de The Guardian: „ Un film îngrozitor de stânjenitor, de mediocru, de lipsit de umor. Are o abordare stupidă și superficială și este plin de clișee”

Așa arată „succesul” filmului „Nu mă atinge-mă”: spectatorii și jurnaliștii de specialitate au părăsit sala la Berlin, SCÂRBIȚI de ceea ce rula pe ecran

***

Cultura vietii:

Filmul Adinei Pintilie „Nu mă atinge-mă” este „o insultă adusă feminității și un asalt brutal asupra femeii” (Comentariu)

Războiul cultural, operațiunea „Distrugeți cultura”, a ajuns la acțiunea „Compromiteți festivalurile de film”. Redăm comentariul Adriei la articolul Dan Negru, oripilat de filmul „românesc” ce a câștigat Marele Premiu de la Berlin: Filme ieftine cu curve si înjurături vândute fraierilor drept artă. Deputatul Daniel Gheorghe: Aceste premii se dau pe criterii pur ideologice de pe ActiveNews.ro:

Acest film este o insultă adusă feminității și un asalt brutal asupra femeii:

1. Psihologia feminină

Marie N. Robinson, doctor psihiatru educat la Universitatea Cornell și-a dedicat ani buni studiului frigidității. Cartea ei, Puterea capitulării sexuale (1958) [The Power of Sexual Surrender], este cea mai bună lucrare de psihologie feminină scrisă vreodată. Cartea a dispărut însă în gaura neagră a memoriei. De ce? Pentru că este incorectă din punct de vedere politic.

Robinson spune că bărbații și femeile sunt diferiți prin natura lor. Bărbații sunt concepuți pentru a stăpâni lumea exterioară (fizică), iar femeile pentru stăpânirea lumii interioare (spirituale). Acestea nu sunt stereotipuri sociale așa cum susțin feministele. „Femeile sunt destinate pentru sarcini diferite de cele ale spațiului public, pentru un alt tip de stres în întregime. Ele tind să-și piardă feminitatea esențială dacă rămân în spațiul public prin voința lor.” — scrie Robinson.

Dr. Robinson spune că milioane de femei suferă de frigiditate. În timp ce explorează în detaliu multe cauze complexe, ea observă că femeile frigidite adoptă în mod universal viziunea feministă. Această viziune (că bărbații exploatează femeia și o carieră ca soție și mamă este înjositoare) creează un „blocaj emoțional” care împiedică reacția sexuală și dezvoltarea psihologică.

Feminismul „a adus frigiditate și neliniște și o rată de divorț în creștere, nevroză, homosexualitate, delincvență juvenilă; toate acestea rezultă atunci când o femeie din orice societate își dezertează adevărata menire [de soție și mamă]”.

Odată ‘blocajul emoțional’ eliminat — continuă Dr. Robinson, instinctele naturale ale femeii își reiau cursul firesc și sănătatea ei este restaurată. În esență, acest lucru presupune ” încredere în soțul ei într-un sens foarte profund. Înseamnă că ea în sfârsit își dă seama că nu mai trebuie să se teamă sau să se opună puterii lui ci că se poate baza pe aceasta putere pentru a fi protejată, pentru ca feminitatea ei să înflorească complet.”

Dr. Robinson consideră căsătoria ca fiind cheia dezvoltării noastre ca ființe umane: „iubirea înseamnă, în sensul său cel mai adânc uniune… Este cea mai de bază și profundă dorință pe care o avem și puterea sa pentru a face bine este nemăsurată… cei doi devin unul… Acest fapt este motivul pentru care dragostea reală nu duce niciodată la dominație sau la o luptă pentru putere… ”

Feminismul este o disfuncție sexuală promovată pe toate căile posibile ca ‘eliberare și emancipare a femeii’; scopul este distrugerea familiei, depopularea, oprirea dezvoltării spirituale și destabilizarea societății.

Mai multe la https://www.savethemales.ca/290502.html

2. Sexualizarea femeilor trecute de prima tinerețe

Judecând dupa poza atașată articolului ActiveNews, filmul portretizează femei trecute de prima tinerețe în termeni sexuali. Aceste femei și-au dedicat viața carierelor, nu familiilor. Acum ele sunt singure și disperate, lipsite de orice atracție și neglijate.

Acest film este o insultă adusă mamelor, bunicilor și soțiilor. Frumusețea lor derivă din sufletul lor. Importanța lor constă în iubirea pe care o dau familiilor lor. Ele merită tratate cu demnitate și respect.

Sexualizarea femeilor trecute de prima tinerețe face parte dintr-o tendință mai largă de depravare promovată pe toate căile posibile.

Fără Dumnezeu ca punct de referință suntem lipsiți de apărare și ușor de înșelat. Acceptăm zei falși: bani, sex, experți și producători de distracții. Mass-media ne manipulează. Filmele definesc normele noastre sociale.

În prefața la cartea sa Brave New World, Aldous Huxley scria:

„Odată cu diminuarea libertății politice și economice, libertatea sexuală tinde să crească în mod corespunzător. Dictatorul va face bine să încurajeze această libertate … ea îl va ajuta să-și împace supușii cu starea de robie care este destinul lor”.

Sursa: http://www.savethemales.ca/000289.html

***

Noua „icoană” a mișcării homosexualilor din New York – un copil de 10 ani

De la bun început, pedofilii s-au lipit ca marca de scrisoare de mișcarea pentru drepturile homosexualilor, iar aceștia din urmă nu au făcut prea multe pentru ca nefericita asociere să înceteze. Cel mai recent exemplu este folosirea unui băiat de 10 ani, travestit în „femeie sexy”, în campania de promovare a paradei homosexualilor new-york-ezi, „New York Pride”, care va avea loc în luna iunie.

Clipul video promoțional de 30 de secunde prezentat pe YouTube îl arată pe copilul Desmond Napoles, supranumit „Desmond e Uimitor” („Desmond is Amazing”) îmbrăcat în femeie, machiat și rujat pentru un spectacol de travesti.

„Mă identific drept un puști androgin travestit”, spune copilul. „Sunt diferit din cauză că sunt foarte tânăr și mă travestesc la o vârstă foarte mică.”

„Mă face să mă simt uimitor. Îmi dă curaj și dă și altora curajul să facă ce doresc”.

Website-ul Gay Star News relatează că copilul „a câștigat deja atenție pentru aspectul său de travestit androgin”, adăugând că acesta a participat și la „Săptămâna Modei new-york-eze” („New York Fashion Week”).

Pe Instagram, copilul se descrie ca un „tânăr gay care se afirmă fără ezitare” (‘unapologetic gay youth’).

Părinții se pare că îl susțin și nu au nimic împotrivă ca fiul lor să fie folosit de activiști pentru a promova un eveniment pentru homosexuali.

Desmond însuși sfătuiește pe alți copii să nu dea atenție părinților sau chiar să amenințe că fug de acasă dacă aceștia le vor spune că „să fii homosexual e rău” sau „e un păcat”.

Blogger-ul homosexual Chad Felix Greene și-a exprimat dezaprobarea față de colegii săi care, spune el, sunt orbi în fața faptului că sexualizează copiii prin travestiuri și chiar numește acest lucru „abuz”.

„Băiatul emulează o femeie adultă provocatoare sexual”, spune Greene cu referire la un alt băiat preadolescent travestit, despre care am scris și noi pe blogul Cultura Vieții: Quinn Mélançon-Golden, mai cunoscut în cercurile pederaștilor sub pseudonimul „Lactatia”: VIDEO Revista „Elle” susține fățiș sexualizarea și exploatarea copiilor

Nemis Quinn Mélançon-Golden, zis „Lactatia”: minunatul viitor al copiilor în lumea revoluției sexuale

Greene numește ceea ce fac activiștii homosexuali cu Desmond „exploatare” care fură inocența copilului și îi impun o identitate de adult, toate acestea pentru a-și valida propriile lor nesiguranțe.”

„Trebuie să vorbim despre pericolele pe care le reprezintă sexualizarea precoce a copiilor, care îi face vulnerabili la exploatare și abuz,” mai spune bloggerul numit.​

Organizatorii paradei „New York Pride” au anunțat ca temă pentru anul acesta „Sfidător de diferit” („Defiantly Different”) și explică faptul că tema este îndreptată împotriva poziției președintelui Trump cu privire la homosexualtate, pe care aceștia o denumesc „substandard”.

Parada homosexualilor din New York beneficiază și anul acesta de sprijinul sprijinul activ al primăriei orașului.

Filmul “Call Me by Your Name”, despre o relatie HOMOSEXUAL-PEDOFILA, promovat si in România, multiplu nominalizat la OSCAR/ De la ”BARICADA CULTURALA” la platforma de filme LGBT. Un alt film cu idila gay va rula la MTR/ Dezinformare calomnioasa cu bataie la COALITIA PENTRU FAMILIE/ „Căsătorii” pentru gay, intoleranță pentru creștini

IADUL HOMOSEXUAL: “Familia” homosexuala “model” care si-a exploatat copilul intr-o RETEA PEDOFILA!/ Legitimarea stiintifica a pedofiliei/ Cel mai mare mars pentru viata din Irlanda (VIDEO)/ DEMONSTRATIE PRO-FAMILIE LA BUCURESTI, DUMINICA – solidarizare cu manifestantii din Franta

PERVERTIREA COPIILOR IN CULTURA DESFRAULUI (I): Fetita de 10 ani pusa sa pozeze aproape erotic drept FEMEIE FATALA, pe coperta revistei frantuzesti VOGUE

LOBBY-UL PEDOFIL TOT MAI AGRESIV: conferinta academica ce vrea sa normalizeze perversiunea si fetite de 4 ani pozand in lenjerie intima

Pe culmile progresului iluminist. FRANTA LEGALIZEAZA, PRACTIC, PEDOFILIA/ Un ghid pentru profesorii SCOLILOR ANGLICANE recomanda ca baietii sa fie lasati sa poarte rochii si pantofi cu tocuri

APEL DE CONSTIINTA PENTRU APARAREA COPILULUI NENASCUT/ Singuratatea tinerilor online/ MODELELE-COPII si imbracamintea fetelor/ HOLLYWOOD E PLIN DE PEDOFILI/ Atitudinea demna a lui Vaclav Klaus fata de PARADA GAY DIN PRAGA/ Flagelul fetitelor schimbate in baieti (Si multe alte stiri familie, 16 august 2011)

FERITI-VA COPIII DE SEXUALIZARE! “Parintii poarta multa vinovatie pentru transformarea copiilor lor in revolutionari sexuali”/ IDEOLOGIA DE GEN = ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI pentru FEMINITATE și MASCULINITATE/ Germania: Agenda de gen face primele victime/ PARTENERIATELE CIVILE DAUNEAZA COPIILOR (II)/ Româncele fac copii la varste tot mai inaintate/ DEZASTRUL DEMOGRAFIC SE AGRAVEAZA

O TIRANIE INCHIZITORIALA PUNE STAPANIRE PE ROMÂNIA. Reactii dupa cazul amendarii medicului Leon Danaila de catre CNCD/ Cum sunt folosite LEGILE CONTRA INCITARII LA URA pentru SUPRIMAREA LIBERTATII CUVANTULUI/ Despre pericolele ideologiei TRANSGENDER/ Spre NOUA ORDINE A ABUZURILOR SI PERVERTIRII SEXUALE, prin educatie sexuala si normalizarea pedofiliei

RAZBOIUL IMPOTRIVA COPILARIEI. Film documentar despre EDUCATIA SEXUALA COMPREHENSIVA (Video)/ Gendercidul sau AVORTUL SELECTIV


Categorii

1. ȘTIRI, Homosexualitate, Pedofilie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Sexualizarea copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “TINERETUL PESEDIST SI PROIECTELE SALE “PROGRESISTE”: „GAY-OK” ȘI LEGALIZAREA DROGURILOR!/ Un copil de 10 ani travestit, IMAGINEA PARADEI GAY DIN NEW YORK!/ Avalansa de premii corecte politic la Oscar: “THE SHAPE OF WATER”, o poveste-plagiat ANTICRESTINA si pledoaria pentru PEDOFILIE din “CALL ME BY YOUR NAME”/ Filmul „Nu mă atinge-mă” – Ursul de Aur pentru o producție PORNOGRAFICĂ ORIPILANTĂ

  1. Excelenta analiza Ioanei Nancu. M-am uitat la film dupa ce am citit-o si pot sa va spun ca este de o precizie chirurgicala. Oricum mult mai cuprinzatoare decat parerile lui CTP.
    Familia traditionala este tinta filmului si doar in mod secundar corectitudinea politica. Asta din urma oricum a devenit standard in toate productiile artistice din ultima vreme.

    Si daca pot sa adaug ceva personal analizei Ioanei Nancu, ar fi faptul ca dupa ce am vazut filmul, doua mesaje clare m-au izbit:
    – lumea veche moare si nu exista alta alternativa
    – cei care vor sa traiasca trebuie sa se supuna noilor reguli. Obey!
    Daca as fi vazut filmul inainte de analiza cred ca m-as fi plictisit dupa cateva minute si cred ca as fi pierdut. Nu as fi vazut pana la ce punct a ajuns ura. Oricum filmul este cum vreti numai duios nu.

  2. Ce fac tinerii politicieni, ne arata ce fel de conducatori vom avea. Noua generatie politica se pregateste sa transforme lumea dupa chipul si asemanarea ei.

    Este demn de remarcat cum o fac: se baga din timp acolo de unde vor putea sa accede functii de conducere, fara sa aiba vreun merit, ci doar pentru ca locul este lasat gol de cei normali. Pe urma isi vor aduce acolitii langa ei, facandu-le loc in structurile de conducere. Sa aibe grija Biserica pentru ce conducatori se roaga…

  3. Orcii se vor a fi cineasti si moralisti. Au prea multa aroganta si prea putina minte ca sa inteleaga incotro se indreapta si ce-i asteapta la capatul drumului.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare