SFANTUL EFREM CEL NOU – grabnicul ajutator si marele facator de minuni
Multi dintre noi ne clatinam in credinta sau, mai adesea, in nadejde de-a lungul vietii, trecand prin grele ispite si incercari. Pe acest drum greu al crucii de fiecare zi, se intampla sa avem si noi nevoie, asemenea “Geamanului” nostru, Apostolul Toma, de noi incredintari si de noi marturii vii ca Dumnezeu este viu si lucrator, marturii care sa ne irige sufletul uscat si tulburat, care sa ne improspateze cu un suflu nou credinta slabita. Bucuria intalnirii – fie si mijlocita de o carte sau de un text – cu un sfant prin care Dumnezeu a lucrat imbelsugat facerile sale de bine este una ce nu se confunda, pentru omul cu adevarat credincios, cu nevoia primitiva de magic, de senzational, de “semne si minuni”, ci este o cale a inimii insetate de a-L avea o data in plus mai aproape pe Hristos cel iubit, de a pune degetul pe urmele ranilor Sale si de a-I simti prezenta, spre innoirea si schimbarea vietii.
Un astfel de prilej ne este oferit si astazi de praznicul unui Sfant grec care a devenit mai cunoscut (si la noi) abia in ultimii ani, cu toate ca a trait acum aproape sase veacuri: Sfantul Mucenic Efrem cel Nou. Acum doi ani, Editurile Sophia si Cartea Ortodoxa traduceau din limba franceza si tipareau un volum cu totul deosebit, bogat ilustrat, care avea sa se epuizeze destul de repede, cu titlul: “Viata, aratarile, minunile, acatistul si paraclisul Sfantului Efrem cel Nou, grabnicul ajutator si marele facator de minuni“. In asteptarea si in speranta unei re-editari si pentru cuvenita pomenire a Sfantului, a carui zi de sarbatorire este 5 mai, am selectat doar cateva pagini din cartea amintita, cuprinzand rezumatul vietii Sfantului, minunea descoperirii moastelor sale intregi si alte cateva dintre minunile sale, relatate de catre maica Macaria Desipri – cea care a avut marea binecuvantare de a-l afla si a-l si vedea pe Sfant (la 3 ianuarie 1950) si care a scris apoi prima carte despre el, in 1981 – si de catre alti martori si “beneficiari” ai minunilor sale. Sfintele moaste ale Sfantului Mucenic Efrem se gasesc la manastirea Buneivestiri din Néa-Makri (Attica, Grecia) si sunt izvoratoare de buna mireasma si de multe tamaduiri.
“Pe unii i-a vindecat de boli incurabile, altora le-a intarit credinta zabavnica, pe altii i-a izbavit din primejdii ori din foc si pe multi deznadajduiti i-a mangaiat, aratandu-le ce chinuri a rabdat el insusi pentru dragostea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos“:
Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre!
Viata Sfantului Efrem cel Nou
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem s-a nascut la 14 septembrie 1384. A ramas orfan de tata inca de cand era mic si, cu ajutorul lui Dumnezeu, evlavioasa lui mama s-a ingrijit de cresterea lui si a celorlalti sase frati ai sai. La varsta de 14 ani, Preabunul Dumnezeu i-a calauzit pasii spre manastirea Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu – care era pe atunci infloritoare – de pe Colina Neprihanitilor din Attica. Acolo, cu mare ravna a luat pe umerii sai nepretuita Cruce a Domnului, primind ca semn al desavarsirii moartea sa cea infricosatoare si slavita intru mucenicie. O dorire sfanta si iubirea de Dumnezeu aprindeau tanara lui inima si el se supunea de bunavoie fericitei ascultari a lui Hristos. Prin vietuirea sa calugareasca a devenit asemenea ingerilor, facandu-se ucenic al marilor Nevoitori si Parinti ai pustiei si urmand vreme de aproape 27 de ani sfintei lor nevointe.
Sfantul Efrem i-a urmat lui Hristos cu o ravna dumnezeiasca, lepadand toata frumusetea cea trecatoare a acestei lumi. S-a facut pilda de vietuire prin minunata lui purtare si prin rabdarea suferintelor indurate pe Colina Neprihanitilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin ostenelile sale intru aspra nevointa si-a curatit sufletul si trupul de patimile cele stricatoare de suflet si s-a facut vrednic de a fi locas al Preasfintei Treimi. De asemenea, a fost invrednicit de primirea marelui, tainicului si sfantului dar al preotiei si de chemarea sfanta de a sluji Domnului la Sfantul Altar, precum un inger, cu frica de Dumnezeu si cu mare strapungere de inima.
La 14 septembrie 1425, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, a fost luat in robie si asa a inceput mucenicia lui; aceasta s-a sfarsit la 5 mai 1426, intr-o zi de marti, pe la orele 9 dimineata. Sfantul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Rugandu-se si aflandu-se in mijlocul unor cazne atat de ingrozitoare – caci fusese spanzurat intr-un copac ce inca mai exista, cu capul in jos, cu picioarele si capul pironite, iar la sfarsit strapungandu-i-se trupul martirizat si acoperit de rani cu un lemn inrosit –, viteazul atlet al lui Hristos isi dadu sfantul suflet in mainile Stapanului sau, de la Care primi cununa de Mucenic si darul facerii de minuni. Dupa mai bine de 500 de ani, a placut lui Dumnezeu – Prieten al oamenilor – sa dezvaluie prin multime de aratari si alte intamplari minunate tot ceea ce cunoastem astazi.
Acestea toate au fost intarite prin descoperirea, pe 3 ianuarie 1950, a moastelor pline de har ale Sfantului Mucenic, moaste care nu numai ca raspandesc o buna mireasma dumnezeiasca si cereasca, ci sunt, de asemenea, si izvor de tamaduire pentru cei ce li se inchina cu credinta si care cer ajutorul Sfantului, intotdeauna grabnic ajutator.
Intrucat s-a slavit Numele lui Dumnezeu cel Intreit-Sfant prin purtarea sa neprihanita si prin mucenicia lui indurate pentru dragostea lui Hristos, Atotputernicul Dumnezeu l-a proslavit, ca rasplata a faptelor sale. Astfel, pentru cei care ii cer mijlocirea, Sfantul Efrem savarseste, cu darul lui Hristos, dintru care a primit din belsug, minuni uimitoare si mai presus de fire, pentru suflet si trup.
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem este praznuit de doua ori pe an: pe 3 ianuarie, ziua aflarii sfintelor si nepretuitelor sale moaste, si pe 5 mai, ziua savarsirii sale intru mucenicie.
Fie ca Domnul nostru Iisus Hristos sa aiba mila de noi si cu indurarile sale sa ne izbaveasca, pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Efrem! Fie ca Preamilostivul Dumnezeu sa ne invredniceasca sa ne inchinam sfintelor moaste binemirositoare ale Cuviosului Mucenic si sa traim intru plinatate sfintele si nespusele daruri ale adevaratei noastre Credinte Ortodoxe! Si fie ca Domnul sa ne invredniceasca a marturisi din adancul sufletului ca “minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai” si ca “prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei” (Psalm 67, 36; 15, 3).
Colina Neprihanitilor
Nu este o intamplare faptul ca Domnul Dumnezeu a calauzit pasii Sfantului Efrem spre Colina Neprihanitilor. Din veacul al X-lea pana in al XI-lea, dupa traditie, Colina a cunoscut o perioada infloritoare, cu un mare numar de sihastrii risipite prin padurile de pin, de maslini, de roscovi si de alti pomi care acopereau intregul munte. Privelistea si frumusetea dealului il faceau pe calator sa se intristeze la gandul ca trebuie sa paraseasca un loc atat de minunat, unde tasnesc asemenea ape limpezi. Foarte numeroase erau persoanele evlavioase, chiar si imparati, care cu dor ravneau viata ingereasca a Sfintilor Monahi si lepadau zadarnicia placerilor trecatoare ale acestei lumi. Aprins de o dumnezeiasca dorire si miscat de pilda acestor Sfinti Nevoitori, Sfantul Efrem a ales sa duca o viata de asceza la manastirea stavropighiala a Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Acest lacas, altadata stralucitor, era centrul calugaresc al calugarilor si nevoitorilor. Acolo, Sfantul si-a trait viata ascetica asemenea unui inger si, pentru acest lucru, Domnul i-a daruit harul si taria de a marturisi in valtoarea chinurilor sale inspaimantatoare, care au durat de la 14 septembrie pana in 5 mai 1426, ziua infricosatorului sau sfarsit ca Mucenic al lui Hristos. Prin mucenicia sa plina de suferinta, Sfantul Efrem a straluminat inca o data si a umplut de slava Colina Neprihanitilor. Acolo s-au implinit cuvintele psalmistului: “Cine se va sui in muntele Domnului si cine va sta in locul cel sfant al Lui? Cel nevinovat cu mainile si curat cu inima” (Psalm 23, 3-4).
Intre ruinele vechii manastiri
Asezata intre ruinele vechii manastiri, unde sfanta Pronie imi calauzise pasii, mi-am intors gandurile catre anii care s-au scurs, catre vremurile de demult, cand peste tot erau risipite osemintele sfintilor care au inrosit si au hranit cu sangele lor arborele Ortodoxiei.
Curatind aceste ruine, ma gandeam ca ma aflu intr-un loc sfant si ma rugam asa: “Doamne, Dumnezeul meu, invredniceste-ma pe mine, smerita roaba a Ta, sa vad pe unul din parintii care au trait aici”. Dupa un timp oarecare, in care eu m-am rugat fara incetare, am auzit inlauntrul meu un glas zicandu-mi: “Sapa acolo si vei afla ceea ce doresti” si mi s-a aratat minunat, in chip tainic, un coltisor de pamant in pridvorul manastirii. Timpul trecea, iar glasul, si mai puternic si mai inflacarat, imi porunci: “Sapa acolo si vei afla ceea ce doresti“.
Atunci i-am aratat acel loc muncitorului pe care il chemasem in acele zile pentru o mica reparatie. Doar ca el nu a vrut sa sape in locul pe care glasul launtric mi-l insemnase. El voia sa sape undeva mai departe. In fata incapatanarii lui, l-am lasat sa sape unde voia, dar am ramas acolo, rugandu-ma sa nu poata plini lucrul, sa dea de piatra si sa fie silit sa vina la locul aratat de tainicul glas. Si, in sfarsit, in vreme ce el incerca in trei sau patru locuri, dadu de fiecare data de pietre si, pana la urma, se intoarse la locul pe care i-l aratasem la inceput. Acolo – vatra, trei nise, peretele pe jumatate prabusit – totul arata ca in acel loc fusese candva chilia unui monah si ca din ea ramasesera doar ruinele, pentru a ne vorbi de drama care s-a savarsit in acel loc. Am curatat locul de pietrele care il acoperisera si lucratorul a inceput sa sape. Era destul de agitat, putin manios si ma temeam sa nu faca vreo stricaciune.
I-am zis:
– Nu te grabi, nu te obosi, lucreaza usurel.
Si, ca si cand nu m-ar fi auzit, a continuat sa sape in acelasi fel.
I-am spus:
– Poate ca cineva este ingropat aici si s-ar putea sa strici ceva. Te rog, fii cu luare – aminte!
Atunci a inteles si mi-a zis:
-Tu chiar crezi ca este adevarat ceea ce-ti trece prin cap?
Si, intr-adevar, eram atat de sigura, ca si cum as fi vazut. Sapand tot mai mult si ajungand la o adancime de putin peste 1,7 metri, harletul aduse mai intai la lumina craniul omului lui Dumnezeu. Si, in aceeasi clipa, o mireasma de nespus se raspandi de jur imprejurul nostru. Muncitorul pali pe data, limba ii amuti si i se taie rasuflarea.
– Lasa-ma singura, te rog, i-am zis, si el se indeparta.
Am ingenuncheat cu evlavie si am imbratisat ramasitele Sfantului, presimtindu-i adanc maretia martiriului. Sufletul meu s-a umplut de bucurie. Aflasem o mare comoara. Apoi, inlaturand cu grija pamantul, am descoperit sfintele sale moaste intregi, care, in ciuda sederii lor de multe veacuri in pamant, nu putrezisera.
Am inteles ca era vorba de un cleric, caci, dand la o parte pamantul din dreptul sfintelor sale maini, am zarit marginile manecii unei rase. Haina nu avea pe ea nici cea mai mica urma de praf, era foarte curata, cusuta mai grosolan, cu o lucratura precum cele din vremurile de demult, iar grosimea firului era mai mare de un milimetru. Dezvelind locul unde se aflau picioarele, iata din nou tivitura rasei curate, ca si cea a manecilor, in vreme ce urma picioarelor Sfantului se imprimase pe sol.
N-am stiut ce sa fac mai intai – sa ma bucur, ori sa plang -, intrebandu-ma cum ajunsese omul lui Dumnezeu ca sa fie ingropat acolo. Ce se intamplase? Ce vazusera ochii lui? Ma gandeam ca trebuie sa se fi intamplat o drama cutremuratoare. Am incercat sa-i curat moastele de noroi, dar oasele mainii se faramitau; ploaia patrundea in mormant. De aceea, am asezat osemintele, asa cum erau, intr-o nisa deasupra mormantului. Dar ce sa va spun despre ploaia care incepu sa cada? S-ar fi zis ca cerul arunca frunzulite argintate cu care il stropea pe Sfant si mormantul lui. Era seara, asa ca am citit vecernia; eram inca singura in acel loc sfant in care ma calauzise Dumnezeu.
Deodata, am auzit pasi care pornisera dinspre mormant si inaintau spre curte: au ajuns pana la usa bisericii. Erau pasi puternici si hotarati si am simtit ca erau ai unui barbat viguros. A fost singurul moment cand mi-a fost teama. Am simtit cum tot sangele imi ingheata si, paralizata de spaima, nici nu m-am putut intoarce inapoi.
Atunci i-am auzit glasul, zicandu-mi:
– Pana cand ma vei lasa acolo? Si el, care mi-a pus capul asa…!
M-am intors si l-am vazut: era inalt de statura, cu ochi mici, rotunzi si cu usoare riduri pe la colturi. Barba ii acoperea gatul si de aici se despartea intr-o parte si in alta si in fata, era putin buclata si de culoare neagra. Purta imbracaminte calugareasca, in mana stanga tinea o faclie foarte stralucitoare, iar cu mana sa dreapta binecuvanta. Sufletul meu se umplu de fericire si de o bucurie de nespus. Am dobandit din nou curaj si putere. Frica disparu, l-am simtit aproape de mine si i-am spus:
– Iarta-ma, maine, de indata ce Dumnezeu va face sa rasara zorii zilei, ma voi ingriji de tine.
Intr-o clipa s-a facut nevazut, iar eu am incheiat in tihna vecernia. A doua zi, dupa slujba utreniei, am luat sfintele moaste, le-am curatat, le-am spalat si le-am pus intr-o firida, in Sfantul Altar, aprinzand o candela alaturi. In seara aceleeasi zile, l-am vazut in somn pe Sfantul barbat al lui Dumnezeu stand in picioare in biserica, in partea dreapta, si tinand alaturat o icoana stralucitoare, avand pe ea chipul lui. Icoana era in marime naturala, imbracata in argint vechi si lucrata de mana. Langa el se afla un mare policandru sub care am aprins o lumanare de ceara curata.
L-am auzit zicandu-mi:
– Iti multumesc mult. Ma numesc Efrem.
Cu cat timpul trecea, aveam in mine o nesiguranta cu privire la cele intamplate. Intr-o zi, dupa vecernie, cand am intins mana sa inchid usa bisericii, am auzit trei batai, ca si cum cineva ar fi lovit cu un sirag de matanii de chihlimbar in usa. Am inteles ca era Sfantul. Am intrat in Altar, unde ii asezasem sfintele moaste si, dupa ce am aprins o lumanare, m-am inchinat. Dar ce sa va spun? Cum as putea cuprinde in cuvinte simtamantul pe care l-am avut inaintea miresmei ceresti care se raspandea din sfintele moaste? Un adevarat noian mi-a invaluit intreaga fiinta, am simtit in mine insami Raiul, dar, in acelasi timp, si micimea mea in fata acestei maretii.
Numele manastirii noastre
In seara zilei de 24 martie 1965, savarseam priveghere de toata noaptea in cinstea sarbatorii Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu si sarbatoream si izbavirea noastra de sub jugul turcesc. Noaptea inainta, linistita si tihnita. Slujba isi urma cursul, se cantasera frumoasele tropare ale Buneivestiri. Era o atmosfera de mare reculegere. Ajunsesem la momentul infricosator al Prefacerii Sfintelor Daruri. Ma aflam in proscomidiar si urmaream sfintele rugaciuni pline de umilinta pe care parintele Nicolae le citea in fata Mesei Sfantului Altar cu mare evlavie. Si, deodata, Altarul se umplu de lumina si stralucire, ca si cum ar fi fost din aer curat. In locul unde o veche fresca infatisa Bunavestire, raze subtiri coborau din cer, sclipind intr-un chip cu totul deosebit si raspandind lumina pana la pamant. S-a auzit un glas zicand:
– Iata! Astazi se cuvine sa praznuim. Astazi, ca in vremurile de demult, manastirea praznuieste cea mai mare sarbatoare a ei.
De indata am vrut sa aflu daca Sfantul nostru traia la acea data si am intrebat:
– Sfantul Efrem traia in vremea cand manastirea praznuia aceasta sarbatoare?
Iar glasul imi raspunse:
– Sfantul Efrem lua parte la acest praznic cu multa bucurie, dar acum, la ce bun? La ce bun? La ce bun?
Nu vedeam pe nimeni, dar auzeam acest glas si priveam aceasta splendoare, pe care limbii mele de tarana ii este cu neputinta sa o infatiseze in cuvinte. Glasul acela spunea fiecare cuvant cu putere, pe un ton diferit de cel de dinainte. Cele trei intrebari “La ce bun?” au fost rostite cu mahnire si cu o durere nespusa. Asa s-a incheiat aceasta priveghere, care m-a miscat adanc. Dorinta mea este de a implini, inainte de a pleca din aceasta lume, ascultarea pe care am primit-o. Iar numele de netagaduit al manastirii noastre este cu adevarat cel al Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, orisice ar fi scris privitor la aceasta mai multi clerici ori laici.
Cele doua vedenii
Manastirea noastra are un orfelinat. Intr-o seara, una din fetitele ingrijite aici l-a vazut pe Sfant apropiindu-se de ea, pe cand era asezata in pat, dar inca treaza. I-a fost frica. Dar Sfantul i-a spus:
– Nu te teme, copila mea, sunt Sfantul Efrem, si a mangaiat-o pe cap.
Intr-o alta seara, bunica acestei fetite a venit sa ma vada dupa miezul noptii. Era foarte speriata si mi-a povestit urmatorul fapt:
– Maica, tocmai l-am vazut pe Sfantul Efrem, stand afara, aproape de fereastra dormitorului. Crezand ca sunteti dumneavoastra, v-am strigat, dar deodata am vazut o lumina care a luminat manastirea de jur imprejur. In aceasta lumina l-am vazut pe Sfant. Tinea in mana o biserica bizantina cu patru cupole mici si una mai mare in mijloc si, de asemenea, si o cruce luminoasa. Mi-a zis cuvintele acestea: “Mare Mucenic Efrem”. De indata am ingenuncheat inaintea lui si el a continuat: “M-am nascut pe 14 septembrie, de ziua Sfintei Cruci si am dat marturie prin moarte muceniceasca la 42 de ani. Spune-i maicii Macaria sa-mi construiasca un paraclis la cotitura drumului. Acolo voi sta si ma voi odihni“.
Ce a binevoit sa spuna Sfantul prin aceste cuvinte? Vorbea despre odihna trupului sau cea a sufletului? Oamenii lui Dumnezeu nu au nevoie de odihna trupului, iar sufletul lor inseteaza dupa Cer; iar Cerul coboara inlauntrul lor, daruindu-le bucuria nestricacioasa care preface pamantul in Rai si spinii durerii in trandafiri revarsand bucuria. Sfantul Efrem a mai spus: “Scorbura copacului mi-a fost mormant si necredinciosii m-au chinuit chiar si mort”.
Auzind dorinta Sfantului, am cugetat si l-am rugat sa ne spuna locul precis in care ar fi vrut sa-i fie ridicat paraclisul. Cateva zile mai tarziu, o doamna a venit si mi-a spus:
– L-am vazut pe Sfantul Efrem, sedea intr-un loc ceva mai departe de aici si mi-a zis: “Sofia, spune-i maicii Macaria ca vreau ca paraclisul meu sa fie in acest loc, aici obisnuiam sa sed sa ma odihnesc”.
Ne-am dus atunci sa vedem locul aratat de Sfant si acolo, cu ajutorul Sfantului, am ridicat paraclisul care exista acum. Este un locas mic, dar placut, un fel de capela. Catava vreme mai tarziu, un anume Barba Gheorghios a venit la manastire pentru Sfanta Liturghie si ne-a povestit faptele care urmeaza:
– Acum 35 de ani lucram la Marathon si, intr-o zi, trecand pe acest drum, ca de obicei, m-am oprit in locul in care se afla acum paraclisul. Acolo am vazut un calugar stand in picioare, care privea spre manastire. Era trist si m-am intrebat: “Ce face calugarul in acest loc?” Dar acum, ca vad aceasta sfanta icoana, inteleg ca acel calugar era un Sfant.
I-am mai vedea si azi pe sfintii lui Dumnezeu, daca am avea inima curata.
Vestirea muceniciei sale (29 aprilie 1966)
Pe tot parcursul acelei nopti am fost prada unei grozave nelinisti si nu am putut sta intinsa. La orele 3 dimineata, pe cand stateam culcata pe patul meu, am vazut in fata mea si putin mai la stanga un calugar cu un chip marcat de viata dusa intru nevointa. Parul sau neingrijit ii cadea pe umeri. Era usor adus de spate. Rasa ii era uzata, de culoare neagra spre verde, chipul ii era palid si ascetic si era murdar. De indata ce l-am vazut, nelinistea a disparut: o mare pace si o bucurie de nespus m-au invaluit. Si, dupa ce l-am vazut in fata mea, intr-o clipa a fost langa mine, fara sa fi facut vreun pas. S-a aplecat foarte aproape de urechea mea si mi-a zis cu o evlavie adanca:
– Sfantul Efrem si-a savarsit viata ucis de turci, la 5 mai 1426, la 9 dimineata.
Cum voiam sa scriu aceste cuvinte pentru ca sa nu le uit, calugarul mi le repeta de sapte-opt ori si fiecare cuvant a fost repetat pe un ton aparte. Dimineata le-am povestit surorilor lucrul uimitor care mi se intamplase. In noaptea urmatoare, una din surori se vazu in vis intr-o incapere plina de ofrande si vru sa ia doua pentru Sfantul Efrem. In acel moment, vazu pe o masa o placuta de marimea unei icoane, care il reprezenta pe Sfant cu capul in jos. Ii infipsesera in buric o bucata de lemn aprins si maruntaiele sale ardeau, in vreme ce trupul ii era strapuns cu multe cuie, din acelea cu care fusese rastignit Domnul nostru Iisus Hristos pe Cruce. Si in timp ce Sfantul se ruga, flacarile si fumul il inconjurau, dar flacara iubirii lui Hristos biruia numeroasele chinuri si grozavele dureri din acele clipe. Tesatura cu care ii legasera mijlocul era si ea inrosita din pricina numeroaselor chinuri la care il supusesera acesti lupi sangerosi, care stateau putin mai departe si priveau.
Din ziua in care am aflat, prin aceasta vedenie, cand si cum fusese mucenicit Sfantul, i-am luat sfintele moaste si le-am asezat in fata icoanei sale. Atunci, fratilor, s-a intamplat ceva nemapomenit, iarasi in timpul unei slujbe: icoana Sfantului a inceput sa trosneasca atat de tare, ca si cum s-ar fi spart mai multe geamuri deodata. In acelasi timp, trosneau si sfintele sale oseminte, mai intai cele mari, mai apoi cele mici si la sfarsit toate deodata. In acelasi timp, noi l-am vazut pe Sfant trecand prin mijlocul nostru, incaltat cu papuceii sai si imbracat cu vesmantul sau de preot. Sfanta mireasma pe care o raspandea ne-a invaluit si ne-a inaltat sufletele.
Intr-o alta zi pe la amiaza, fiind obosita, m-am intins pe pat pentru a ma odihni. Fiind pe jumatate adormita, am auzit apropiindu-se mai multe voci care psalmodiau cu dulceata. Ascultandu-le, am inceput si eu sa psalmodiez, caci stiam troparele pe care acele glasuri le cantau. Aveam impresia ca era vorba de o procesiune sfanta care se apropia din ce in ce mai tare de chilia mea. Parea sa vina dinspre staretie, din cealalta parte a peretelui chiliei mele, si se deplasa spre interiorul constructiilor. Am vazut atunci cum se deschide peretele chiliei, ca si o perdea pe care o tragi la o parte, si procesiunea ajunse in chilia mea. Trupul Sfantului Efrem era purtat pe umerii tuturor celor care fusesera vindecati de el si pe ai celor carora le facuse bine in felurite chipuri. Ei cantau imnuri si psalmodiau, multumindu-i Sfantului pentru toate binefacerile sale. Ii asezara trupul sfant in bratele mele si, in vreme ce il tineam astfel, i-am vazut, prin rasa in care era imbracat, trupul aproape scheletic. Il tineam astfel, asteptand ca preotii sa-i savarseasca slujba ingroparii. Apoi m-am aflat intr-o foarte frumoasa biserica bizantina inchinata Sfantului. Acolo se incheie visul.
Mult mai tarziu, o sora din manastire vazu intr-o vedenie cum fusese ingropat Sfantul in acel loc. Ea vazu cum un caine din manastirea din acele vremuri, alb cu pete negre, care traise in vremea Sfantului, se tinea pe aproape de copacul scorburos. Era foarte nefericit si lacrimile ii curgeau din ochi. Atunci, trei tarani intrara in manastire: pe data cainele incepu un du-te-vino intre tarani si copacul cel scorburos, latrand. Unul din barbat a inteles ca se intampla ceva. Se apropiara si vazura trupul insangerat si ciopartit al Sfantului. Au sapat o groapa si au asezat trupul in ea. Dupa ce ei au luat trupul Sfantului, cainele alerga la scorbura si lua o bucata din trup, cazuta in urma numeroaselor chinuri la care fusese supus si, tinand-o cu delicatete intre dinti, o puse in mormant laolalta cu trupul Sfantului. Apoi oamenii acoperira mormantul si plecara.
Marturia unui paralitic
Intr-un an, un bolnav paralizat ceru sa participle la privegherea pentru praznicul Sfantului. Cu cateva ore inainte de inceperea slujbei, ai sai l-au dus la manastire. Bolnavul plangea in biserica de ti se rupea inima si isi marturisea cu sinceritate pacatele.
– Iarta-ma, Sfantul meu Efrem, e vina mea. Sufar pentru pacatele mele. Ai mila de mine si reda-mi sanatatea. Scena era atat de emotionanta, incat noi plangeam cu totii impreuna cu el. I s-a spus sa taca, dar el striga si mai tare.
– Sfinte al lui Dumnezeu, fie-ti mila de mine si de copiii mei! Sosi si momentul sa mergem la mormant pentru a canta slujba litiei. In vreme ce purtam sfintele moaste si alaiul iesea din biserica in directia mormantului Sfantului, bolnavul striga inca si mai tare. Si deodata l-am vazut cu totii ridicandu-se brusc, fara ajutor, facandu-si semnul Sfintei Cruci si insotind procesiunea pana la mormant, porni la drum singur. Ce mare minune! Mergea singur! Casa in care locuia acest om era situata pe o culme inalta, iar el cobora de atunci adesea pana la cafenele si bodega, devenind un marturisitor al minunilor lui Dumnezeu. El zicea:
– Priviti-ma, voi, care ma stiati paralizat! Acum ma vedeti stand pe picioarele mele. Aveti credinta si dati slava lui Dumnezeu. Intr-o duminica, in vreme ce acest barbat vindecat se afla la manastire, au adus un copil paralizat. Vazandu-l, barbatul incepu sa planga si il ruga pe Sfantul Efrem, zicandu-i:
– Sfinte al lui Dumnezeu, vindeca-l pe copil, asa cum m-ai vindecat si pe mine. Nu departe de manastirea noastra, locuia un paralitic tintuit la pat. Ai sai veneau adesea in genunchi si il rugau staruitor pe Sfant, plangand, sa-i ajute. Rugaciunea lor nu a intarziat sa fie implinita. Paraliticul dobandi vindecare. Acum el lucreaza pentru familia lui si impreuna dau slava lui Dumnezeu si Sfantului Efrem pentru marea minune care li s-a intamplat.
(…)
Sfantul este intru totul viu
Nenumarate sunt semnele prezentei adeverite a Sfantului. Iata ce ne-a spus un pelerin evlavios:
– Nu mi-am crezut ochilor cand, in timpul procesiunii cu sfintele moaste, l-am vazut pe Sfantul insusi, intru totul viu, plimbandu-se printre noi, in ziua praznicului sau. Si o alta persoana, adanc impresionata, povesteste:
– Cum as putea uita acele cantari ceresti care veneau din partea din spate a bisericii?
In acea seara, am auzit, venind dinspre paraclis si dinspre mormantul sau, dulcea si emotionanta psalmodie a Sfantului nostru. Foarte adesea oamenii ne povestesc ca l-au vazut pe Sfant fiind cu noi la rugaciune sau ocrotindu-ne manastirea; si de multe ori ne-a vestit ca s-a stins candela de la icoana sa si ca trebuie sa o aprindem din nou. In timpul Postului Mare, o sora l-a vazut pe Sfant de mai multe ori la rand in timpul slujbei. Parea foarte trist, se insemna cu semnul Sfintei Cruci, ingenunchea, ridica mainile in semn de rugaciune staruitoare si se ruga Parintelui Ceresc pentru lumea intreaga. Sora s-a intrebat daca nu era vorba de inselare, intr-atat de real il vedea. Il vedea gol, acoperit de rani, chinuit, mort fara de ingropare. Sfantul a inceput sa se tanguiasca foarte tare si cand si-a facut semnul Sfintei Cruci, sora l-a auzit spunandu-i:
– Tot ce vezi nu e altceva decat realitatea. Iata de ce trebuie sa-mi tii aprinsa candela. O, preasfantul meu Efrem, atlet al lui Hristos si Mare Mucenic, te rog si noi toti, nevrednicii robii tai, ne rugam tie, acopera-ne cu sfanta si puternica ta ocrotire, pana cand vei infatisa sufletele noastre mantuite inaintea Mantuitorului si Dumnezeului nostru.
Sfantul izgoneste demonii
Ma aflam intr-o incapere foarte luminoasa, unde maica Macaria picta icoana Sfantului Efrem. Deodata, o femeie bolnava intra in incapere, spunand ca avea nevoie de rugaciunea noastra. Pe data, am inceput sa ne rugam si sa facem metanii inaintea icoanei neterminate a Sfantului Efrem. Ne-am oprit o clipa si m-am dus langa femeia bolnava, care era cazuta la pamant si parea pe jumatate moarta. I-am spus:
– Eu stiu ce boala ai tu. Ai un diavol in tine. Pe data femeia deschise ochii si, cu o privire salbatica, a spus aceste cuvinte:
– De unde stii ca ma aflu in ea?
Mi s-a facut foarte frica si voiam sa ma intorc spre Sfant, dar nu am mai avut vreme. O fiinta cu infatisare ingrozitoare se afla deja in fata mea si imi zise:
– Nu ati facut sa ies decat eu prin rugaciunile voastre, dar nu sunt singur, se afla o intreaga legiune in ea.
Atunci ne-am intors privirea spre icoana care era in lucru si icoana Sfantului prinse viata si, printr-un semn, dansul ne porunci sa continuam rugaciunea. Este adevarat, ce dar ceresc si ce arma poate fi mai de temut impotriva diavolilor decat rugaciunea?! Daca am simti adanc in sufletul nostru puterea rugaciunii, am afla vindecare suferintelor noastre, mangaiere in deznadejde, putere statornica in orice slabiciune si izbanda in toate greutatile vietii noastre. De aceea, il rugam pe Sfant sa ne daruiasca si noua harul rugaciunii catre Domnul nostru, catre Preasfanta Sa Maica si catre toti Sfintii.
Odata, in timpul somnului, ma aflam in biserica si l-am vazut pe Sfant imbracat cu bogate vesminte preotesti. Slujea si inainta in fata Usilor Imparatesti, tinand in maini Sfantul Potir si zicand:
– Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati! Imi porunci sa ma apropii pentru a ma impartasi. Atunci am baut de trei ori din Sfantul Potir, pe care il tinea cu mare evlavie in sfintele sale maini. Sfanta Impartasanie a fost atat de dulce, inacat i-am simtit gustul timp de mai multe zile.
(…)
Vindecarea Georgiei Zambetaki
Aveam dureri groaznice in regiunea inimii si la cap din pricina unei paralizii a nervilor cordului. Nu ma puteam tine pe picioare. Se implinisera patru ani de cand eram tintuita la pat, zacand intr-o mare deznadejde, in vreme ce durerile cresteau pe zi ce trece. Intr-o zi, un suflet binevoitor mi-a adus cartea despre Sfantul Efrem Tamaduitorul. Am citit-o din scoarta in scoarta si nu mica mi-a fost admiratia fata de minunile lui atat de multe. De asemenea, L-am rugat pe Domnul Hristos sa mi-l trimita si mie pe Sfant. Ce sa va spun? Ma rugam inca, pe cand l-am vazut langa mine si i-am auzit glasul bland:
– Ce ai, copila mea?
I-am raspuns:
– Inima si capul! Nu mai pot de durere, ajuta-ma, Sfinte al meu!
Si Sfantul incepu sa-mi desfaca articulatiile una cate una, incat, nemaiputand de durere, am strigat:
– Ajunge, o, Sfinte al meu!
Si Sfantul mi-a raspuns:
– Copila mea, lasa-ma sa te vindec.
Atunci el mi-a pus la loc toate articulatiile si si-a rezemat capul de pieptul meu. Dar, va pot spune, fratii mei iubiti, ca i-am simtit rasuflarea calda pana in cele mai de taina adancuri ale inimii mele. Mai apoi mi-a luat capul intre maini, l-a apasat cu putere spre dreapta si spre stanga, in sus, apoi in jos, pana ce m-am simtit cu totul vindecata. Si Sfantul, pe care il vedeam mereu langa mine, mi-a spus:
– Copila mea, rosteste-mi numele, ma numesc Efrem!
Iar eu am zis:
– Sfantul meu Efrem!
Dar din pricina bolii, nu puteam rosti clar cuvintele, asa ca Sfantul mi-a spus:
– Spune-l mai tare, copila mea!
Si am zis a doua oara:
– Sfantul meu Efrem!
Mi-a poruncit din nou:
– Mai tare!
Adunandu-mi toate puterile, am strigat:
– Sfantul meu Efrem! atat de tare, incat copilul meu s-a trezit din somn si m-a intrebat ce am patit.
Din acel moment am fost complet vindecata. M-am ridicat, am aprins candela si am stat asa, bucuroasa, pana dimineata, rugandu-ma si multumindu-I lui Dumnezeu si Sfantului Efrem care ma tamaduise. Spre dimineata am adormit si m-am vazut in vis in biserica unde se afla mormantul Sfantului. Brusc, am auzit un glas aspru zicandu-mi:
– N-o sa i te inchini, caci esti o pacatoasa!
Atunci i-am raspuns:
– Tocmai pentru ca sunt o pacatoasa, voi merge sa ma inchin lui!
Am vazut cum, grabnic, doua maini mari luau scara care ducea la mormant si am zis:
– Voi merge sa ma inchin, chiar daca ar trebui sa mor!
Si, dintr-un salt, m-am aflat aproape de mormantul Sfantului. Picioarele mi se inmuiasera din pricina miresmei mirului. Cand am iesit din mormant, m-am trezit intr-o curte, intr-un coltisor al Raiului. Acolo am vazut o femeie purtand doliu, care tinea in maini un disc cu Ingeri de jur imprejur, si am intrebat:
– Cine este aceasta femeie in negru?
Mi s-a raspuns:
– Este mama Sfantului Efrem, vaduva cu sapte copii. Dar ce sa va spun mai mult, fratilor! Cand am putut sa merg pentru prima oara sa ma inchin Sfantului Efrem, biserica si mormantul Sfantului nostru erau exact ca si cele din visul meu! Sub insuflare dumnezeiasca, aceasta femeie a alcatuit un imn, spre a-i multumi Sfantului Efrem:
Am vazut un barbat mare
si masliniu la infatisare
apropiindu-se de urechea mea
si graindu-mi cu blandete:
<<Ce ai, copila mea?>>
<<Iata locul unde ma doare>>, am zis
si mi-am plecat capul.
Mana sa blanda
mi-a adus harul dumnezeiesc.
Sfantul mi-a spus raspicat:
<<Ma numesc Efrem, copila mea,
vino la manastirea mea,
inchina-te la racla mea.
Acolo imi vei vedea mormantul,
imi vei vedea candela.
Aprinde-o,
fa-mi aceasta bucurie”.
Acesta este locul
in care am gasit izbavirea,
eu, nefericita.
Am aflat un Parinte,
un Tamaduitor,
eu, care greu patimeam.
O, Sfantul meu Efrem,
iti multumesc,
slavesc numele tau,
izbaveste lumea de rele patimiri,
ocroteste-i pe copiii tai”.
(din: “Viata, aratarile, minunile, acatistul si paraclisul Sfantului Efrem cel Nou, grabnicul ajutator si marele facator de minuni“, editurile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2006, pp.13-43)
PS: Astazi este praznuita si Sfanta Mare Mucenita Irina, prilej de a ne indrepta gandul nostru catre toate surorile noastre, mari si mici, care-i poarta numele. La multi ani si duhul pacii, al curatiei si al curajului marturisitor sa va insoteasca, dimpreuna cu binecuvantarea si ocrotirea Sfintei Irina! Va invitam sa intrati pe linkul de mai sus pentru Viata si Acatistul Sfintei Mucenite Irina.
Categorii
1. Slider, Minuni si convertiri, Sfantul Efrem cel Nou, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostriEtichete (taguri)
Articolul urmator/anterior
Comentarii
153 Commentarii la “SFANTUL EFREM CEL NOU – grabnicul ajutator si marele facator de minuni”
<< Pagina 1 / 6 >> VEZI COMENTARII MAI NOI
Comentariile sunt inchise.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Un articol despre cum Sfantul Efrem l-a salvat pe un tanar de la moarte din cauza unei supradoze de droguri:
Overdose – Death to the World, numarul 4, pagina 4
http://www.desertwisdom.org/dttw/links/dttw-zine04.pdf
Holy Martyr Ephraim of Nea Makri,
(+1425, commemorated January 3)heavenly intercessor for drug addicts,
suicidals, and despairing youth.
Overdose
I. Monk Ephraim
In the year of 1425 a monk was taken captive and tortured to death in his monastery in Greece for being a Christian. He was slowly tortured to death over a period of a year. After each episode his wounds were allowed to heal, and then he was subjected to new and worse punishments. Finally they executed him. He was hung upside down from a tree in his monastery grounds and run through with a pole which had been sharpened to a point and set on fire. All traces of his life and martyrdom were forgotten until this century, when he appeared to the abbess of a convent and told her of his life and sufferings. He also revealed the spot where his bones, which had never decomposed, were buried. They dug up the bones for the glory of God.
II. The Addict and the Saint
Some years later an American teenager in the Midwest was grappling with his own life. He was heavily using drugs (cocaine and heroin) and was quickly sliding to destruction. He had neither a stable family life nor a religious upbringing, and though still young was in serious trouble.
One night an ugly old man appeared to him and said, “I am your friend, I want to make an appointment with you to meet me.” He directed him to get into his car and drive as quickly as he could down a certain road which had a hairpin turn at the end with a sheer cliff at the bend. The young man did as he was told, got into his car and drove as fast as he could down the road. Losing his nerve at the last minute he managed to slam on his brakes and barely made the turn. He
arrived home shaken.
Two nights later, the old man appeared again and said with anger and indignation, “I am very disappointed that you didn’t meet me. Get into your car again and drive as fast as you can and this time don’t put on the brakes.” The young man felt strangely compelled to do this. Once again he got into his car, drove as fast as he could and this time didn’t stop but drove at high speed off the
cliff. The car was demolished but, surprisingly, he escaped with only cuts and bruises, and with a concussion.
A few weeks after he was out of the hospital, the ugly man appeared to him
once again and said, “I am furious with you for not keeping our appointment.
Tonight without fail you will meet me! Put a double dose of the drug in your
needle.” Again the boy felt compelled to do this, and after injecting himself
went into a coma from the overdose. He was taken to the hospital where doctors told his family that he probably wouldn’t live. And if by chance he did live he would only be semi-conscious – in a vegetative state. There was almost no chance of recovery. In two weeks, however, the young man did awake, fully conscious. He told those around him that he had seen a man which looked like some sort of radiant monk. He came to him and said, “I have been praying for you…. God has given you another chance. You will live, but you must correct your life. You are to go to Greece so as to visit the resting place of my bones, giving thanks to God for your salvation. My name is Ephraim.
Hristos a Inviat!
Mihaela
Multumim mult, Mihaela!
Cartea exista si in romaneste, poate cineva va reusi sa si transcrie capitolul.
Mare bucurie am avut sa gasesc, in sfarsit, ceva despre Sf. Efrem cel Nou!
Multumesc si Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca!
Da, asa e, exista si in romaneste in cartea parintelui Andrew Vermuth, care de altfel a si trait cativa ani la Petru Voda, in ascultare la parintele Iustin.
Pasajul in engleza il am de mai multi ani, pe cand erau cateva pasaje din DTTW disponibile transcrise pe un site. O sa incerc sa il transcriu si pe cel in romaneste cand o sa am ceva timp.
Cartea s-a re-editat! Iat-o aici:
http://www.librariasophia.ro/cartea-carte/2942-viata,-aratarile,-minunile,-acatistul-si-paraclisul-sfantului-efrem-cel-nou,-grabnicul-ajutator-si-marele-facator-de-minuni-*-*-*.html
Este intr-adevar Sf.Efrem cel nou un sfant mare si fie ca el sa se roage pt noi toti alaturi de Sf Nectarie Taumaturgul ,de Sf Ilie Tesviteanul de toti sfintii si sfintele si de Prea Sfanta si Prea Curata Nascatoare de Dumnezeu.Amin
Chemti-L in ajutor si veti vedea ca vine…si la bine dar si la rau, nu va intirzia sa apara…rugati-va neincetat, ginditi-va numai la el, pomeniti-l in gind numai si va veni in ajutor…pentru ca Maica Sfinta L-a trimis sa ne ajute! Multumiti-i lui Dumneazeu ca are grija noastra si nu ne uita…dupa cit de pacatosi suntem…dar si Sfintului Efrem cel Nou! Minuni au fost si vor mai fi, dar trebuie pocainta si rugaciune …Eu l-am descoperit intimplator acum o luna, mi l-am facut Sfintul meu de suflet…si caut o icoana sa-l am acasa…ma poate ajuta cineva?
Cind citeam despre acest sfint am simtit o caldura puternica in plama stinga asa cum tineam cartea… m-am uitat inca odata pe coperta… acea flacara din mina sa si-a spus cuvintul,l-am strins la piept si nu m-a mai durut inima, (plinsesem cam mult cu o zi in urma),parca mi-a luat oful si apasarea de la inima, am oftat si de atunci ma simt mai bine.
Cind s-a pornit furtuna acum 2 saptamini, de imi era frica sa nu-mi darime florile de la geam m-am gindit la Sf.Efrem si la-m rugat sa ne pazeasca de rau…s-a linistit totul dintr-o data, iar vintul s-a intors spre cimp unde l-am trimis, norii negri ne-au ocolit.Mai tirziu la stiri am auzit de dezastrul facut de furtuna… pe noi ne-a ocolit. Sa ne rugam la Domnul nostru IIsus Hristos ca are grija de noi, asa rai cum suntem…
Vali, nu contest “posibilitatea” ca sa fi fost cu adevarat SF. Efrem Cel Nou …langa tine si sa-ti fi…”atins” palma, asa cum ai spus mai sus!
Numai, sa ai mare grija pe viitor la astfel de “semne” si “atingeri”, si cu deosebire care vin si le simti pe…partea “stanga”, fiindca s-ar putea sa fie si de la VRAJMASUL care cauta sa vada cum poate sa-l ispiteasca mai bine pe un om.
Diavolul, daca vede ca omul ia aminte la astfel de senzatii si semne, apoi stie el sa …mearga mai departe si sa-l netrebniceasca de tot pe cel care crede in semnele date de el.
Este adevarat ca Parintele Paiesie Aghioritul spune ca crestinii ortodocsi cei credinciosi cu adevarat si nevoitori cu adevarat, ajung la un moment dat in urcusul si viata lor de nevointa de isi “simt” Ingerul pazitor, dar noi trebuie sa fim cu mare luare aminte…si foarte atenti la astfel de semne, si senzatii si “simtiri”, caci cel rau, ne inconjoara si se incolaceste imprejurul nostru ca un balaur (imi spunea si ma facea atent intr-o dicutie folositoare de suflet, actual Staret Parintele MIHAIL de la Manastirea Antim)!
Si apropo!…”cel rau” tocmai in partea STANGA a omului sta…la umarul stang, si la coasta stanga (aproape de axila stanga (sub bratul stang)…spune undeva Parintele Cleopa…, si se lupta diavolul tocmai cu puterea rationala a sufletului care tocmai acolo, de la inima catre stanga si sub bratul stang, si catre coasta stanga isi are sediul si puterea lucratoare…)!
Dar, sa mai stii ca catedodata (si chiar de multe ori, daca vede ca deja incepi sa tii cont foarte “serios” de aceste semne premonitionale), el trece si “PE DREAPTA” si iti da “senzatii” si “perceptii” si “buzz-uri” si de aici din dreapta… ca sa te faca sa ajungi acolo unde vrea el, si anume sa dai din inselarea de sine in inselarea cea mai grea care este inselarea demonica permanenta, spune SF. Ignatie Briancianinov!
Vali, citeste cartea “DESPRE INSELARE” a Sf. Ignatie Briancianinov si vei invata sa DISPRETUIESTI orice semne si senzatii si sa te pazesti de cursele vrajmasului. Tu insuti, vei vedea ca daca vei dispretui “semnele”, cel rau te va razboi asupritor cu ganduri de a face raul sau chiar desarte, sau va atata cumplit simturile tale cu deosebire pofta ochilor si a gatlejului, razbunandu-se ca nu ai picat in plasa lui amagitoare cu…”semnele”, si se va lupta cu tine mai mult inteligibil…!
Doamne ajuta!
M-a invrednicit Dumnezeu si am fost la moastele sf.Efrem cel Nou de m-am inchinat.Are sfinte moaste intregi si simti acolo mare har si mare bucurie !Sfinte Efrem cel Nou roaga te pentru noi pacatosii!
Va rog sa ma ajutati prin a\mi trimite adresa M. Sf. Efrem cel Nou.
va multumesc.
Eu am primit in toamna anului 2008 o iconita si vata imbibata in ulei de la candela Sfantului Efrem cel Nou, dar eu nevrednica nu i-am prea dat importanta…. Acum fiind la necaz am inceput sa caut Sfinti grabnici ajutatori…,si mare mi-a fost mirarea sa aflu viata si minunile facute de Sfantul Efrem.
Recunosc ca drag si de prieten il am pe Sfantul Nectarie, pe care tot la necaz l-am cunoscut… Acum cred cu convingere ca icoana Sfantului Efrem cel Nou nu intamplator mi-a fost dat sa-o primesc.De azi ii voi cere ajutorul si-l voi lua de prieten alaturi de Sfantul Nectarie si sper si cred ca imi va fi grabnic ajutator.
Sfante Efrem cel Nou ajuta-ma pe mine pacatoasa si pe familia mea!Amin!
Doamne ajuta!
Voi reveni…
Doamne ajuta, va rog mult as dori si eu adresa Manastririi Bunevestiri, acolo und exista Sf moaste! Va multumesc.
am doua carti cu Minunile Sfantului Efrem, daca doreste cineva pot sa transcriu anumite capitole.
buna ziua!
am citit impreuna cu familia mea viata si minunile sf. efrem cel nou si ne-am ranit inima de tot ce am aflat acolo!
minunat este Domnul intre sfintii sai si minunate sunt lucrurile sale!
avem o singura rugaminte, daca este posibil, sa aflam adresa manastirii .
multumim.
Doamne ajuta!
Va rog di suflet fiti buni si dati-mi si mie adresa manastirii SFANTULUI EFREM CEL NOU.
De 1 an si ceva incerc sa o gasesc si nu reusesc, dar v-am gasit pe dvs si am vazut ca au mai fost oameni care au cerut (mai multi ceva) si nadajduiesc la sfantul sa pot si eu s-o primesc.
Daca o stie cineva faceti milostenie si cu mine si ajutati-ma.
O pot primi pe adresa : teanc2003@yahoo.com .
Multumesc mult.
@ Stefan:
Daca am sti-o, ti-am da adresa cu draga inima.
as vrea si eu daca se poate acatistul sfantului.va multumesc
As dori daca aveti adresa de la Nea Makri din Atica ,unde este Sf. Efrem .Multumesc ,Adriana.
@ Adriana:
Nu o avem.
DIN TOATE CARTILE DRAGI MIE SI SFINTII CARE II PRETUIESC CU ADEVARAT ,AM AFLAT SI UN ALT SFINT LA FEL DE GRABNIC AJUTATOR,SI FACATOR DE MINUNI AL SUFLETULUI MEU.AM CITIT VIATA SI MINUNILE ACESTUI SFINT,IAR LACRIMILE IMI CURGEAU SIROAIE,AM RAMAS MULT IMPRESIONATA,PTR CIT A SUFERIT,SI PTR CIT AJUTOR A DAT CELOR NEVOIASI.M.AM RUGAT SI EU LA ACEST MARE SFINT ,SI L-AM RUGAT PTR NEPUTINTELE MELE,IAR EL MI SA ARATAT IN VIS LA O PACATOASA CA MINE,SI M-IA OFERIT UN NUMAR PE CARE IL CAUTAM IN GRECIA UNDE SE AFLA,ERA NR.5.APOI ERA ALATURI DE NUMAR SI ADRESA MANASTIRII,DAR NU-MI AMINTESC,ATIT AM RETINUT ACEST NUMAR 5 CARE INSEAMNA DATA CIND A FOST CHINUIT SI OMORIT.MA ROG IN CONTINUARE LA ACEST SFINT ,SA-MI DEA ADRESA ,SI ASA CU NEVREDNICIE SA AJUNG SA MA INCHIN LA SFINTELE SALE MOASTE.INVAT SI ALTE PERSOANE ,SA RESPECTE ACEASTA ZI MARE,5 APRILIE SI SA O CINSTEASCA CU SFINTENIE,MARE AJUTOR VETI AVEA.EU PROMIT SFINTULUI EFREM CEL NOU,CA VOI MARTURISI CIT VOI TRAI TOATE MINUNILE LUI,DAR NUMAI CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU,FIINDCA FARA DE EL NU PUTEM FACE NIMIC.AMIN ARISTITA DIN MILANO IERTATI-MI GRESELILE
ACATISTUL SF EFREM CEL NOU – 5 MAI
Troparul şi Condacul
Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniţilor şi ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ţi sufletul sub loviturile necredincioşilor, Sfinte Părinte Efrem ,Mare Mucenic al lui Christos .Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îţi strigă ţie:slavă Celui Ce ţi-a dăruit putere,slavă Celui Ce ţi-a dăriut harul tămă-duirilor, slavă Celui Care dă tuturor tămăduiri prin tine.
Pe Colina Neprihăniţilor te-ai întărit vieţuimd întru nevoinţă, Părinte de Dumnezeu înţelepţite, şi de acolo ai purces pe calea muceniciei.Pentru aceasta, Cel Care dăruieşte lumii viaţa cu îndoită cunună te-a încununat, Mare Mucenice Efrem, şi te-a dăruit nouă ca în tot locul să avem ajutător şi să ne rugăm cu stăruinţă :miluieşte-i pe cei ce te cinstesc pe tine .
Condacul 1
Strălucitu-ne-ai tuturor, ca o noua stea, când s-au descoperit sfintele tale moaşte, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume.Prin mila şi smerenia ta, plineşte cererile celor care se apropie cu credinţă şi care îţi strigă ţie:
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite !
Icosul 1
Ca un Înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer şi ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toţi credincioşii, Sfinte Mucenice Efrem .Pentru aceasta, ,,Preafericit’’te numim şi îţi strigăm ţie:
Bucură-te,căci odinioară lupta cea bună ai purtat ;
Bucură-te,căci acum tu străluceşti prealuminat.
Bucură-te,cela ce ne dăruieşti nouă veselie;
Bucură-te,căci pricinuieşti in Ceruri bucurie.
Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Christos –Dumnezeu;
Bucură-te,sabie cu două tăişuri împotriva nebuniei celui rău .
Bucură-te, căci tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoinţă ;
Bucură-te,căci în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruinţă.
Bucură-te,întărirea cea nouă a credinţei ;
Bucură-te, rana şi surparea necredinţei.
Bucură-te,că eşti putere dăruită celor credincioşi ;
Bucură-te,că preschimbi inimile celor necredincioşi .
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 2-lea
Viaţa ta sfântă şi sfârşitul preafericit au fost neştiute de oameni, dar prin descoperirea sfintelor tale moaşte, Preafericite Efrem, te-ai făcut cunoscut până la marginile pământului, îndemnându-i pe toţi să laude dumnezeiasca Iconomie şi să cânte Preasfintei Treimi :Aluluia!
Icosul al 2-lea
Dobăndind noi cunoştinţa dumnezeiască a vieţii tale întru Domnul, prin arătarea sfintelor tale oseminte, lăudăm pe Cel Care te-a proslăvit prin mulţime mare de minuni, Preafericite Efrem.Prin ele tu dăruieşti mângâiere celor care îţi cântă cu umilinţă :
Bucură-te,că lui Christos-Dumnezeu îi eşti slujitor;
Bucură-te,că al luminii nematerialnice eşti văzător.
Bucură-te,următor plin de sârg al nevoinţei pustniceşti ;
Bucură-te, fierbinte râvnitor al luptelor muceniceşti .
Bucură-te, vas preacurat, ce ai primit dumnezeiască insuflare ;
Bucură-te,floare sfântă răspândind tainica înmiresmare.
Bucură-te, înţelepte care ai lepădat deşertăciunea cea lumească ;
Bucură-te,căci în chip tainic ai văzut lumea cea Cerească.
Bucură-te,căci mulţime de înviforări ai potolit ;
Bucură-te,că dorirea cea bună a duhului ţi-ai hrănit .
Bucură-te, că prin dragostea ta sfântă pavăză ne eşti;
Bucură-te,că înşelăciunile diavoleşti tu le stârpeşti .
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 3-lea
Prin sfintele tale arătări, ai descoperit celor ce te-au văzut, o , Sfinte Efrem ,Mucenice al Domnului, slava cea ascunsă pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu.Iar prin mulţimea mununilor umpli de nădejde pe toţi cei ce strigă Domnului cu credinţă :Aliluia!
Icosul al 3-lea
Ai strălucit odinioară pe Colina Neprihăniţilor, arătându-te plăcut lui Christos prin sfântă vieţuire , iar acum ,Sfinte, sfinţeşti cu sfintele tale moaşte mănăstirea ta, care se veseleşte duhovniceşte şi îţi strigă:
Bucură-te,luminător preastrălucit al isihiei;
Bucură-te,chip al cumpătării şi trezviei .
Bucură-te,căci veseleşti minţile cele credincioase;
Bucură-te,că amesteci cugetele inimilor necredincioase.
Bucură-te, că veşmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate;
Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ţi-s încrusta-te.
Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare;
Bucură-te,că ai râvnit să dobândeşti cununile nepieritoare.
Bucură-te,far străluminat ce ne scoţi la neclătit liman.
Bucură-te,cela ce îndepărtezi săgetările celui viclean.
Bucură-te,că mănăstirii tale îi eşti bucurie roditoare;
Bucură-te,cupă veşnic primitoare a Întreitului Soare .
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 4-lea
Risipind tulburarea şi aducând încredinţare,te-ai arătat cinstitei egu-mene şi i-ai descoperit în chip limpede că sfintele oseminte pe care le găsise erau ale tale.Iar ea, văzându-te ,s-a umplut de dumnezeiască insu-flare şi a cântat lui Dumnezeu :Aliluia!
Icosul al 4-lea
Egumena , căreia i te-ai arătat, întru tot Fericite, ţi-a auzit glasul şi te-a văzut că îi vorbeai , iar tu i-ai descoperit numele şi chipul morţii tale .Pentru aceasta, îţi cântă unele ca acestea:
Bucură-te, Mare Mucenice din ceata călugărilor ;
Bucură-te,cel proslăvit întru soborul Sfinţilor .
Bucură-te,căci ai vieţuit în chipul îngeresc;
Bucură-te,că te-ai invrednicit de rodul cel ceresc.
Bucură-te, cunună aurită a sfintei tale mănăstiri ;
Bucură-te,pom pururea neveştejit, plin de sfintele rodiri.
Bucură-te,că pe Colina Neprihănitilor ai vieţuit întru nevoinţă ;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu ţi-a fost armă şi iscusinţă .
Bucură-te, că ai sfărâmat puterea celui pizmaş şi duşmănos ;
Bucură-te,că te-ai împodobit cu frumuseţea Domnului Christos.
Bucură-te, căci sufletele întinate de păcat le curăţeşti;
Bucură-te,căci mulţimea credincioşilor o veseleşti.
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 5-lea
Prin uimitoare minuni şi prin mulţimea arătărilor tale, tu descoperi tuturor, în vis ori în stare de trezie, slava pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu, Sfinte Părinte Efrem !Pentru aceasta, privind cu bucurie către slava ta, strigăm Celui Care te-a înveşmântat în lumină :Aliluia!
Icosul al 5-lea
Racla cu sfintele tale moaşte revarsă tămăduiri, bucurie şi sănătate celor care vin să se închine în sfânta mănăstirea ta şi-ţi cer stăruitor aju-torul ,Sfinte Părinte Efrem.De acea , copleşiţi fiind de darurile tale care se revarsă atât de bogat, strigăm către tine cu credinţă:
Bucură-te,cela care ne eşti izvor de tămăduire;
Bucură-te, că suferinzilor le eşti neîncetată izbăvire.
Bucură-te, că te arăţi celor ce dorm, dar şi celor ce veghează ;
Bucură-te, că vii degrab la cei ce după ajutorul tău însetează .
Bucură-te, că tainic îi sfinţeşti pe cei ce cheamă numele tău ;
Bucură-te, veselia negrăită a celor ce văd slava chipului tău.
Bucură-te, căci tu tămăduieşti de bolile ce nu au vindecare.
Bucură-te, că ne ridici poverile ce le purtăm prin drăceasca insuflare.
Bucură-te, că prin Pronia de Sus, multor credincioşi te-ai arătat;
Bucură-te,căci îi umpli de bucurie pe cei care ţi s-au rugat .
Bucură-te,căci Cortului ceresc îi eşti locuitor ;
Bucură-te, preafierbinte şi minunat ocrotitor.
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 6-lea
Cei care au dobândit facerile tale de bine s-au făcut solitori ai minuni-lor tale celor fără de număr şi prin razele cuvintelor au întraripat sufletele tuturor credincioşilor .Pentru aceasta ,Sfinte Părinte Efrem, mulţimile aleargă la sfântă mănăstirea ta şi dobândesc har din belşug prin sfintele tale moaşte, cântând Preasfântului Dumnezeu :Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucind ca un alt soare, te-ai arătat şi ţi-ai făcut auzit glasul pogorât din Cer, pe Colina Neprihăniţilor .Neştiut fiind de către pământeni, te-ai făcut cunoscut acum Bisericii lui Christos, prin descoperirea sfintelor tale moaşte, făcându-i pe toţi oamenii să îţi aducă dulce cântare:
Bucură-te,stâlp al pătimirilor muceniceşti;
Bucură-te,viţă a dreptarelor dumnezeieşti.
Bucură-te,sfeşnic al luminii lui Christos ;
Bucură-te, cel nou arătat nouă, celor de jos.
Bucură-te,scară nou zidită a Bisericii Mântuitorului ;
Bucură-te, că nevoinţa virtuţilor ţi-a zugrăvit chipul teoforului.
Bucură-te, piatra cea din capul unghiului a luptelor muceniceşti;
Bucură-te,că tiranilor cugetului trupesc li te împotriveşti.
Bucură-te, că întru slava muceniciei ai suit calea ceacerească.
Bucură-te, cel ce preamăreşti bunătatea dumnezeiască.
Bucură-te, cela ce ţi-ai vădit bărbăţia sufletului
Bucură-te, tu , care abaţi turbarea vrăjmaşului.
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 7-lea
În sânurile pământului ai rămas ascuns vreme de mai multe veacuri, Purtătorule de Dumnezeu, iar în anii din urmă te-ai arătat prin bunăvoi-rea Domnului, ca o comoară sfântă, Părinte Efrem , îmbogăţindu-i cu harul tău pe cei care-I strigă lui Christos :Aliluia!
Icosul al 7-lea
Te-ai arătat ca un nou astru în Biserica lui Christos, luminându-o cu dumnezeieştile raze ale minunilor tale, iar pe cei care cer cu râvnă mijlo-cirea ta cea caldă îi izbăveşti din asuprirea întunecatelor patimi .Pentru aceea, şi noi, Sfinte Părinte Efrem, îţi strigăm fără de încetare:
Bucură-te,ciorchine ce cu veselie ne-ndulceşti,
Bucură-te, căci amarele mâhniri tu risipeşti .
Bucură-te,tămăduire minunată a celor aflaţi în grele pătimiri,
Bucură-te, izbăvire a celor ce sunt împovăraţi de multe ispitiri.
Bucură-te, că eşti purtător de Dumnezeu şi Sfinţilor următor ,
Bucură-te, atlet preiscusit şi Mucenic al Împăratului tuturor .
Bucură-te,că nevoinţa cu lupta mucenicească ai impreunat,
Bucură-te, cela care slava cea de Sus ne-ai arătat.
Bucură-te, că întunericul patimilor tu îl risipeşti,
Bucură-te,că în inima drepţilor bucurie zămisleşti.
Bucură-te,că sângeroşilor păgâni le-ai biruit nebunia,
Bucură-te,că fără de strămutare ţi-ai purtat mucenicia.
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 8-lea
Harul pe care-l dăruieşti ,Preafericite Efrem, tuturor celor ce te cheamă în ajutor se revarsă asupra lor în chip preaminunat .Pentru aceasta , vestea minunilor tale s-a răspândit în toată Attica, iar noi , care alergăm cu grăbi-re la sfintele tale moaste,Îi strigăm lui Dumnezeu :Aliluia!
Icosul al 8-lea
Întru totul luminat fiind de strălucirea dumnezeiască,nu te îndepărtezi nici o clipă de sfânta ta mănăstire ,Sfinte Mare Mucenice Efrem ,arătându-te în felurite chipuri celor cu inima curată şi dăruind har îmbelşugat celor ce cu râvnă îţi cântă ţie:
Bucură-te,slavă a călugăriei ,
Bucură-te,stâlpule al Ortodoxiei.
Bucură-te,curcubeu al luminii nezidite,
Bucură-te,că eşti părtaş al firii îndumnezeite.
Bucură-te, alabastru plin cu mirul lacrimii de umilinţă,
Bucură-te, surâs de bucurie izvorât din aspră nevoinţă .
Bucură-te, jertfă sfinţită prin război până la sânge ,
Bucură-te, că prin tine nebunia necredinţei se îfrânge .
Bucură-te, viaţă înveşmântată cu monahicească haină,
Bucură-te, mireasmă bună a vieţuirii fără de prihană.
Bucură-te, stea care pe Colina Neprihăniţilor răsare,
Bucură-te, că în bezna vremurilor noastre eşti precum un soare.
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 9-lea
Tu dezlegi legăturile celor slăbănogi, îi tămăduieşti pe cei îndrăciţi şi faci să înceteze mulţimea bolilor fără de leac .Pentru aceasta ,atenienii , locuitorii din Pireu si din împrejurimi se zoresc în număr mare spre mănăstirea ta, Părinte Efrem, lăudându-te pe tine şi cântând Celui Care te-a încununat :Aluluia!
Icosul al 9-lea
O, preaminunate Părinte Efrem, când tânăra cea evlavioasă te-a văzut strălucind cu o slavă care nu era din lumea aceasta şi a auzit dumnezeieş-tile tale cuvinte, a mărturisit tuturor grija pe care tu o porţi mănăstirii tale .Pentru acestea toate, după cuviinţă îţi cântăm:
Bucură-te,slava călugărilor din vremea de acum ,
Bucură-te, că spre Cer suit-ai pe mucenicescul drum.
Bucură-te,că ocrotitor neobosit al mănăstirii tale eşti,
Bucură-te,căci cu Sfinţii Îngeri dimpreună locuieşti.
Bucură-te,că i-ai tămăduit pe cei cuprinşi de noianul durerii,
Bucură-te,că pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul înfierii.
Bucură-te, căci cu darul tău ai risipit groaznice dureri de cap ,
Bucură-te, că boala diabetului tot prin darul tău a încetat.
Bucură-te,potir ceresc ce te pogori în revărsări de har,
Bucură-te,nestemată dată firii omeneşti în dar.
Bucură-te,Mare Mucenice , podoaba nevoitorilor,
Bucură-te,icoană preaslăvită a cetei călugărilor.
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 10-lea
Cuvioasele monahii te-au văzut în dumnezeiască vedenie ori în vis, preumblându-te prin locaşul tău, Sfinte Părinte Efrem, şi umplându-se ele de o mare bucurie, te-au ales drept Sfântul lor ocrotitor.Pentru unele ca aceste daruri, dintru smerenia inimii strigă către Dumnezeu :Aliluia!
Icosul al 10-lea
Adunând în sufletul tău mirul cel de taină dobândit întru adâncul sme-reniei , dăruieşti mângâiere inimilor celor credincioşi , iar din racla cu sfintele tale moaşte răspândeşti minunată mireasmă tuturor celor care, cu capetele plecate, îţi cântă cu evlavie :
Bucură-te, mir al smereniei preabinemirositor ,
Bucură-te, că turmei tale îi eşti dumnezeiesc păstor.
Bucură-te,rai ce răspândeşte ale nestricăciunii bune-nmiresmări,
Bucură-te,chiparos înalt al sfintei nepăsări.
Bucură-te, că pe potrivnicul cu răstignirea ta l-ai biruit,
Bucură-te, că prin chinurile muceniceşti Christos te-a proslăvit .
Bucură-te,că moaştele tale în tainiţa pământului s-au aflat,
Bucură-te, căci din dumnezeiască poruncă tu te-ai arătat.
Bucură-te, că întinăciunea sufletelor noastre tu o curăţeşti ,
Bucură-te,că răutatea credincioşilor degrab o pârjoleşti.
Bucură-te, că tu în toată vremea dăruieşti tămăduire,
Bucură-te, căci ne ocroteşti fără de contenire.
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 11-lea
Noroadele credincioşilor de predutindeni L-au lăudat pe Domnul când au fost aflate sfintele tale moaşte, căci El, prin dumnezeiasca Sa iconomie, le-a ţinut tăinuite în pământ şi nestricate de curgerea atâtor ani.Pe acestea cinstindu-le, Sfinte Efrem, şi noi ne închinăm înaintea Împăratului Vieţii, zicând :Aliluia!
Icosul al 11-lea
Prin mijlocirea ta la tronul Mântuitorului Christos păzeşteţi mănăstirea de toată nevoia şi necazul, dăruindu-i binecuvântarea ta, Părinte Efrem, căci iat-o alergând spre dobândirea darului tău şi strigând cu umilinţă către tine:
Bucură-te, zidul nostru nesurpat,
Bucură-te, al credincioşilor turn nestrămutat .
Bucură-te, păzitorul de nădejde al mănăstirii tale,
Bucură-te, căci pe copii îi ţii sub ocrotirea trezviei tale.
Bucură-te,sprijin nebiruit al monahiilor celor cu sârguinţă,
Bucură-te, tainică slavă a maicilor iubitoare de nevoinţă .
Bucură-te, cela care cererile credincioşilor plineşti.
Bucură-te, căci rugăminţile copiilor tăi primeşti .
Bucură-te, că ne dăruieşti toate bunătăţile,
Bucură-te, că alungi de la noi toate răutăţile .
Bucură-te, că pentru lumea întreagă te rogi neîncetat,
Bucură-te,că prin tine mângâiere mare am aflat.
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 12-lea
Din destul reverşi daruri şi belşug de veselie şi de fericire dumnezeias-că,Părinte Efrem, iar racla cu sfintele tale moaşte veseleşte sufletele noas-tre şi ne sfinţeşte chiar şi trupurile, nouă, celor sărmani, ce îndrăznim să grăim Preasfintei Treimi :Aliluia!
Icosul al 12-lea
Lăudându-ţi luptele în cântările nostre,Părinte Mucenice Efrem, slăvim darul de care te-ai învrednicit şi, apropiindu-ne de sfintele tale moaşte, îţi cerem să ne ocroteşti până în sfârşitul vieţii noastre pământeşti.Iar pentru tainica ocrotire ce ne-o arăţi în toată vremea, îţi aducem această cântare:
Bucură-te, cela ce eşti asemenea cu toţi Sfinţii ,
Bucură-te, cela ce te numeri dimpreună cu Mucenicii.
Bucură-te, căci ai dobândit cununile netrecătoare,
Bucură-te, că ai cuprins lumina Întreitului Soare.
Bucură-te, apărător nepreţuit al celor ce trăiesc în mănăstire,
Bucură-te, temelia nou arătată Bisericii, vrednicule de cinstire.
Bucură-te, că mulţimi de credincioşi ai umplut de veselie,
Bucură-te, că tu înalţi sufletele, întărindu-le în curăţie.
Bucură-te, căci tu mă slobozeşti de grijile pierzătoare,
Bucură-te, că mă scoţi din patimile cele stricătoare.
Bucură-te, că la tronul lui Christos eşti mijlocire,
Bucură-te, cela ce mă izbăveşti dintru mâhnire.
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 13-lea
O, de trei ori Preafericite Părinte, Sfinte Mucenice Efrem , împreună-locuitorule cu Sfinţii, roagă-L pe Christos, dimpreună cu ei, să ne izbă-vească din toate nevoile, făcându-ne părtaşi Vieţii celei Veşnice, pe noi, cei ce-I strigăm lui Dumnezeu :Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zic din nou Icosul 1
Ca un Înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer şi ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toţi credincioşii, Sfinte Mucenice Efrem .Pentru aceasta, ,,Preafericit’’te numim şi îţi strigăm ţie:
Bucură-te,căci odinioară lupta cea bună ai purtat ;
Bucură-te,căci acum tu străluceşti prealuminat.
Bucură-te,cela ce ne dăruieşti nouă veselie;
Bucură-te,căci pricinuieşti in Ceruri bucurie.
Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Christos –Dumnezeu;
Bucură-te,sabie cu două tăişuri împotriva nebuniei celui rău .
Bucură-te, căci tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoinţă ;
Bucură-te,căci în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruinţă.
Bucură-te,întărirea cea nouă a credinţei ;
Bucură-te, rana şi surparea necredinţei.
Bucură-te,că eşti putere dăruită celor credincioşi ;
Bucură-te,că preschimbi inimile celor necredincioşi .
Bucură-te,Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul 1
Strălucitu-ne-ai tuturor, ca o noua stea, când s-au descoperit sfintele tale moaşte, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume.Prin mila şi smerenia ta, plineşte cererile celor care se apropie cu credinţă şi care îţi strigă ţie:
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite !
RUGĂCIUNE :
O,Sfinte Părinte Efrem , căzând înaintea ta cu umilinţă ridicăm acum glasul nostru spre tine.Cum se cuvine oare să te numim:minunat următor al Domnului Christos, mare Nevoitor şi Pustnic, Cuvios Părinte, Mare Mucenic, Preot al Dumnezeului Celui Preînalt, Izvorâtor de mir, Făcător de minuni, Grabnic ajutător, mare Tămăduitor de multe feluri de boli ,Slobozitor din multe necazuri şi primejdii, Mângâietor în deznădejde sau Ajutător întru toate nevoile ?Cu adevărat, toate aceste numiri le poţi din-tru darul Duhului Sfânt şi de aceea te rugăm să nu ne treci cu vederea , ci degrabă venind întru întâmpinarea noastră, mijloceşte-ne mare milă de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Christos.Si fie ca prin puterea inunată a rugăciunilor şi a predicilor tale să dobândim întărire în a purcede şi noi pe calea cea strâmtă ce duce spre Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântu-lui Duh.Amin.
Am gasit pe un site:
Adresa Mănăstirii Sfantului Efrem cel nou, Nea Macri, Grecia
Άγιος Εφραίμ
Ιερά Κοινοβιακή Μονή
Ευαγγελισμού της Θεοτόκου
190 05
Νέα Μάκρη
St. Ephrem
Holy Monastery cenobitic
Immaculate Conception
190 05
Nea Makri
Tel 22940 91202
@ cristi:
Trebuie sa fie o eroare. Ortodoxia nu crede in “imaculata conceptie”, asta e o neo-dogma catolica, eretica.
am nevoie de ulei de la acest sfant, ma poate ajuta cineva
adresa mea de email este georgiana22v
Vreau sa va impartasesc si eu o parte din minunile savarsite de Sf Efrem cel nou in viata mea.
Am aflat de el intamplator, luând din biblioteca o carte pe care o cumparasem cum obisnuim, la gramada cu altele, in Postul Mare a acestui an.Cartea cuprindea noile minuni ale Sfantului cu cu copii nascuti si nenascuti.Era numai potrivita pentru sufletul meu.
Precizez ca am un baietel de 7. Acum 3 ani mi-a murit fetita de 6 luni, in urma unui handicap neurologic foarte grav, de care fusesem instiintati din perioada vietii ei intrauterine si pentru care am luptat in ciuda sfaturilor medicilor de a o avorta.Va spun toate acestea pentru a va incredinta ca nu sunt inselari diavolesti, traind zi de zi pe pielea mea minunile lui Dumnezeu.
Sf Efrem a aparut in viata mea cand eram disperata ca Dumnezeu nu-mi mai daruieste un copil. Fiind suspecta de sterilitate secundara ,in urma unei celioscopii in luna martie 2010, madicul m-a asigurat de trompe ingrosate si greu penetrabile si m-a programat pentru tratament injectabil pt. desfundarea acestora, o interventie f. dureroasa, în luna aprilie.
Am citit cartea Sfantului in aceasta perioada si m-a impresionat foarte mult apropierea lui de oameni, contactul atat de direct, minunile atat de graitoare.Nu stiu pe cine nu ar impresiona.
Ii spun sotului meu dupa sfintele Pasti ca daca raman insarcinata îi punem copilasului numele Efrem.El a spus ca e rar intalnit la noi dar ca se va obisnui lumea cu el.Imediat, pe 19 aprilie am inceput sa citesc zilnic acatistul sfantului, promitandu-i acestuia ca il voi citi 40 de zile.Eu nu aveam de unde sa iau mir sau ceva atins de sf moaste. Apoi dupa 24 aprilie au inceput sa apara semne ca sunt insarcinata.La inceput am crezut ca e doar o parere, ca nu se poate ca sfantul sa fie atat de bun cu mine,si am tot amanat pana pe 4 mai sa-mi fac testul de sarcină.
Mi-am facut testul pe 5 mai dimineata(precizez ca uitasem cand a fost martirizat sfantul, cartea o dadusem unei prietene) si a iesit pozitiv.Nu am zis la nimeni si m-am framantat toata ziua sa-mi amintesc ziua de martiriu a sfantului. Seara am intrat pe internet si am ramas inlemnita langa calculator cand am citit ca pe cinci 5 Mai, Sf. Efrem a murit martirizat.
Bineinteles ca pruncul meu ii va purta numele, medicii spunand pana acum ca e baiat si ca e sanatos. Ma incred si in spusele lor dar orice temere legata de sanatatea fatului s-a indepartat de la mine o data cu incredintarea ca acest copil este daruit de Sf.Efrem familiei mele, ca il ocroteste pe el cat si pe noi.
E mare acest sfant, e minunat si-i multumesc mereu. Cat de curand imi v-a aduce cineva plecat in pelerinaj,cateva lucruri de la Manastirea Sfantului.(mir, iconite,aghiazma).
Pot sa va spun ca inainte de a afla de sarcina am vazut în vis cu un calugar iar eu ma intrebam (in vis)daca e sfantul.Apoi dimineata am visat un copil mic. Nu am dat importanta crezând ca sunt doar sub influenta cărţii si a dorintei mele…dar oare nu a fost un semn de la sfant?
Bunicul meu de 80 de ani a citit si el zilele trecute cartea si in una din seri a simtit o mireasma deosebita.Initial a intrebat-o pe bunica daca a dat cu tamaie sau s-a miruit iar ea i-a zis ca nu miroase a nimic. Să-şi fi arătat sfantul prezenta astfel? Nu ar fi pentru prima data.
Alta data sotul meu a ratacit cheile la masina.Le-a cautat vreo ora.. trebu-ia sa plece numaidecat cu masina , era asteptat…Eu am cautat cu el, nu mai stiam ce sa facem. M-am asezat pe pat sa mă adun si mi-am amintit de Sf. Efrem.I-am spus ca pare un lucru banal dar atat de important pt noi in acel moment, si l-am rugat din toata inima sa ne ajute sa le gasim. Vă spun sincer ca ne-am intors pe acelasi traseu unde fusesem de n ori sa le cautam si le-am gasit intr-un loc unde nici nu ne-ar fi trecut prin cap. Nu cred ca a durat mai mult de 3 minute.
Rugati-va sfantului! Este grabnic ajutator, neconditionat ajuta, suntem noi prea mici in credinta. Eu amluat acatistul lui de pe internet, se gaseste si un paraclis foarte frumos. Trebuie doar nadejde, incredere. Rugatu-vă si incercati sa il vedeti ca pe un tata, doctor, frate mai mare, vorbiti cu el ca si cum ar fi langa voi.Sfintii sunt atat de aproape de noi…noi suntem cei care ii indepartam sau nu constientizam puterea lor.
Mereu m-a ajutat Maica Domnului, mai ales in perioada cat a fost bolnava fetita am simtit-o foarte aproape, apoi Sf Nectarie, Sf Nicolae, Sf Serafim de Sarov, Sf. Ioachim si Ana, Sf. Gheorghe. Dar acum Sfantul Efrem m-a coplesit cu bunatatea lui.Si cel mai bun e Dumnezeu care ni i-a daruit sa-i avem mijlocitori in fata Lui.
Iertati-ma daca vi se pare ca am exagerat…dar nu mint…asta traiesc si nu sunt vrednica sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru nemarginita bunatate a Lui.
vineri 19 nov am fost la maslu si inainte de slujba mi-am cumparat 2 carti.Una dintre ele mi-a atras atentia dat.titlului Minuni cu copii nascuti si nenascuti eu dorindu-mi din tot sufletul sa fiu mama in ciuda pronosticului primit de sotul meu ca nu putem avea copii pe cale naturala .Initial am crezut ca e vorba de sf efremm sirul dar apoi dorind sa aflu mai amanunte despre sf am cautat pe net inf. si am descoperit ca de fapt e vorba despre sf efrem cel nou al greciei de care nu mai auzisem pana acum.M-a ipresionat pana la lacrimi martiriul prin care a trecut si ii multumesc lui d-zeu ca mi-a descoperit un nou sfant.sper ca sf efrem sa le indeplineasca fiecaruia dorinta.D-ne ajuta!
Doamne ajuta. Are cineva si cel de-al doilea acatist al Sf. Efrem?Multumesc.
Din nou milostivirea Sfintilor si-a facut simtita prezenta in familia mea. Am ramas insarcinata cu al treilea copilas si, desi multe voci imi reproseaza ca de ce mai fac un copil in lumea asta plina de greutati, eu sunt foarte bucuroasa, ca si cum as fi la primul copil si abia astept sa-mi strang in brate pruncul. Sotul meu spera sa fie fetita [entru ca avem doi baietei… sper si eu sa fie fetita.
De cateva saptamani imi era rau, varsam tot ce mancam, ma simteam foarte slabita… asta pana ieri, 3 ianuarie 2011, cand am sarbatorit gasirea moastelor Sfantului Efrem cel Nou, din Grecia, Nea Makri, Atena. Ma simteam rau… de dimineata am fost la medic care mi-a zis ca, daca nu ma simt bine pana joi cu medicamentele de greata date, singura solutie este internarea si sa ma hraneasca ei cu ajutorul perfuziilor. Am ajuns acasa si eram deja obisnuita cu ideea ca ma asteapta spitalul pentru ca mai luasem acele pastile pentru greata si tot rau imi era. Mi-am amintit ca e ziua Sfantului Efrem si am citit acatistul, dupa care L-am rugat sa ma ajute cu Preasfanta Nascatoare si cu Bunul lui prieten si Bunicutul meu Sfant, Preacinstitul Nectarie din Eghina si cu toti Sfintii sa nu-mi mai fie rau, sa se termine cu greata, cu starea de rau si… o, minune, in timp ce ma rugam mi-a disparut toata starea de rau. Azi, 4 ianuarie 2011, m-am hotarat sa scriu despre asta, asa cum Le-am promis Sfintilor, pentru a nu tine lumina sub obroc. Sunt uimita mereu de cat de usor ajuta Sfintii… Ii chemi in gand si Ei te si ajuta. Eu sunt o mare pacatoasa, imi atarna spinarea ca o cocoasa de pacate, dar speranta mea este la COMOARA MEA : SFINTII MEI, pe care Ii iubesc din suflet si cred cu tarie in minunile Lor. Sa nu uitam sa Le multumim, sa ne rugam Lor cu credinta si cu dragoste, din tot sufletul, si Ei, desi suntem cocosati de pacate, ne ajuta caci ne iubesc mai mult decat ne imaginam. Le multumesc din suflet si Ii rog sa ma ajute sa nu-mi mai fie rau, sa nu ajung la spital ca sa pot avea grija de copilasi si sa pot merge la munca. Si va rog si pe voi, dragi cititori, sa ma pomeniti in rugaciunile voastre sa ma ajute Bunul Dumnezeu cu Preasfanta Nascatoare si cu toti Sfintii sa nu-mi mai fie rau… pentru copilasul din pantecele meu, si sa fac o fetita sanatoasa, AMIN. SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE !