SFINTII MUCENICI AI CHINEI (†11 iunie) torturati si ucisi in timpul “Rascoalei Boxerilor”

11-06-2013 Sublinieri

sfintii-chinezi-china-ortodoxa

Familia ortodoxa”:

„Nu doare sa patimesti pentru Hristos!”

Sfintii 222 noi-mucenici ai Chinei

(†11 iunie)

Inca din cele dintai zile, Biserica lui Hristos s-a intemeiat pe sangele mucenicilor. Incepand cu Sfantul Arhidiacon Stefan la Ierusalim, fiecare biserica locala a rasarit, ca un „lemn al vietii… spre tamaduirea neamurilor” (Apoc. 22:2), din samanta marturiei cele bune a mucenicilor: Sfantul Marcu in Alexandria, Sfantul Apostol Varnava in Cipru, Sfanta Imparateasa Susanika in Georgia, Sfantul Boian in Bulgaria, Sfintii Boris si Gleb in Rusia, Sfantul Cneaz Lazar in Serbia, si multi altii in tot pamantul – „atata nor de marturii” Evrei 12:1.

Prea putini stiu ca si Biserica Ortodoxa din China a dat din preaplin prinos de mucenici la inceputul veacului al 20-lea, cand, in vremea sangeroasei Rascoale a «Boxerilor» (Yihetuan), au marturisit pentru Hristos cu insasi viata lor nu mai putin de doua sute douazeci si doi de crestini ortodocsi chinezi, in frunte cu Parintele Mitrofan (Tsi-Chung) – cel dintai preot chinez, hirotonit de Sfantul Ierarh Nicolae (Kasatkin), Luminatorul Japoniei.

Ortodoxia a ajuns in China abia in veacul al 17-lea, prin iconomia lui Dumnezeu, cand Imparatul Kangxi a stramutat in preajma Beijingului un grup de cazaci si mongoli din Albazin (localitate in Siberia), luati captivi impreuna cu preotul lor de ostile imperiale chinezesti. Jumatate de veac mai tarziu se intemeiaza la Beijing cea dintai misiune ortodoxa, de catre Arhimandritul rus Ilarion. Sfarsitul secolului al 19-lea cunoaste, odata cu traducerea Psaltirii si a Molitfelnicului, o crestere simtitoare a credinciosilor chinezi ortodocsi – careia i s-a pus insa capat in chip sangeros la inceputul noului veac ce-a urmat…

Anul 1900 a fost unul de rascruce pentru Ortodoxia din China – intreaga tara era cuprinsa de salbatice atacuri ale miscarii „Dreptilor Pumni”, indreptate impotriva a tot ce era strain de traditiile lor. Desi tinta acestor boxer-rebellion-2atacuri era una politica si economica, ideologia razvratitilor era una fatis anticrestina. Unul din copiii Parintelui Mitrofan, Protoiereul Serghie Chang, scapat prin minune de la moarte, ii descria astfel:

Yihetuan era, de fapt, o societate secreta bine organizata, care ii ademenea pe oameni cu fagaduinta unor puteri supranaturale. Scopul ei era ridicarea Chinei prin nimicirea strainilor, carora li se zicea diavoli. «Boxerii» erau socotiti o adevarata oaste venita din cer”.

In vara acelui an al napastelor si pustiirii, vazand amploarea miscarii, care si-i alaturase pe multi dintre locuitori, Imparateasa Dowager Tzu-hsi a poruncit ostasilor sai din capitala Pekin (Beijingul de astazi) sa se alature rasculatilor. A urmat un alt val de cruzimi si barbarii. Misiunea Bisericeasca Rusa a ars din temelii. Biblioteca, arhiva si paraclisul au fost facute una cu pamantul. 222 de chinezi au fost chinuiti pana la moarte, pentru singura vina de a fi drept-slavitori crestini. Totul, intr-o prigoana de necrezut pentru secolul al 20-lea! Iata cum infatiseaza cele intamplate Parintele Serghie, care a vazut totul cu ochii sai…

SuperStock_1443-521Iesind in strada, simteai un freamat tot mai mare, tot mai puternic… Vedeai din ce in ce mai multi necunoscuti si cersetori. Apoi, au inceput sa se iveasca «Boxerii» – trufasi, cu banderole rosii la maini si la picioare, treceau in formatie militara, in seara de 31 mai (stil vechi), a inceput incendi­erea cladirilor Misiunii. Din Cetatea de miazazi a Pekinului pana dincolo de oras, rasculatii au dat foc nu doar locuintelor europenilor, ci si cartiere­lor unde locuiau crestini chinezi. Intreaga vale a Pekinului era luminata de flacari. Pretutindeni sta­panea groaza, auzeai doar strigate si gemete.

In aceeasi noapte, cateva sute de «Boxeri», insotiti de multimi de tarani si de cersetori s-au apropiat de Beiguan. Conducatorii lor strigau «Sha!», «Ucideti!» (pe crestini) — si toti, fara nici o exceptie, strigau impreuna cu ei: «Sha!».

La ora noua dimineata, am fost anun­tati din Cetatea de miazazi ca «Boxerii» vor ajunge in curand aici. Am dat de veste tutu­ror crestinilor. Cand au auzit aceasta, multi crestini s-au intors la casele lor, iar altii, dim­potriva, si-au parasit casele. Ingroziti, oame­nii s-au adunat laolalta. Pe mine ma urmau mai bine de treizeci de oameni; am trecut de zidul orasului, indreptandu-se spre sud. Am vazut atunci o multime mare care se indrepta spre cladirile Misiunii cu lampi si torte in maini. In ciuda catorva soldati chinezi ce patrulau in jurul Misiunii, gloata a inceput sa prade tot ce le cadea sub mana. Peste putin timp, totul s-a umplut de fum si limbi de foc.

De la opt seara pana la unsprezece, in plina noapte, am auzit urletele care cereau uciderea crestinilor. Insa la miezul noptii toate s-au linistit si ne-am intors la casele noastre de langa Misiune. Focul inca ardea cu flacari puternice, suindu-se in inaltul cerului, mai ales deasupra bisericii. Ne-am ingrozit de aceasta priveliste, si ne-am zis ca Dumnezeu a ingaduit sa arda biserica pentru pacatele noastre. Am ramas impreuna afara si am intrat in case doar cand s-a luminat de ziua.

Dupa o saptamana, s-au pus afise pe toate strazile indemnand la omorarea crestinilor si amenintandu-i related_articles9680049ca4eecebda908cu moartea pe cei care ar fi incer­cat sa-i ascunda. In noaptea de 11 spre 12 iunie, Pekinul s-a umplut de «Boxeri» cu torte in maini, care atacau casele crestinilor, ii prindeau pe acestia si ii torturau, incercand sa-i sileasca sa se lepede de Hristos. Multi, ingroziti in fata chinurilor si a mortii, s-au lepadat de Ortodoxie pentru a scapa cu viata, si au adus jertfa idolilor, tamaind inain­tea acestora. Insa altii, fara sa se teama de chinuri, L-au marturisit cu barbatie pe Hristos. Soarta lor a fost cumplita! Li s-au spintecat burtile, li s-au ta­iat capetele si au fost arsi de vii in casele lor.

Goana dupa crestini si uciderea lor de catre rasculati a continuat si in zilele urmatoare. Dupa ce li s-a dat foc caselor, crestinii au fost dusi dincolo de portile orasului, la templele «Boxerilor», unde au fost supusi interogatoriilor si apoi arsi de vii.

agia-igiaAsa cum marturiseau insisi martorii oculari din randul “Boxerilor”, unii dintre chinezii or­todocsi au intampinat moartea cu o uimitoare lipsa de grija pentru sine. Catehetul ortodox, Pavel Wang, a murit de moarte muceniceasca cu rugaciunea pe buze. Invatatoarea Iya Wen a patimit indoit. Mai intai, paganii au casapit-o, apoi au aruncat peste ea pamant, lasand-o pe ju­matate moarta. Cand si-a recapatat cunostinta, gemetele ei au fost auzit de un paznic, care a ta­rat-o in coliba sa. Dupa un timp, «Boxerii» au prins-o din nou si au torturat-o pana a murit. De amandoua datile, Iya Wen L-a marturisit cu bucurie pe Hristos inaintea chinuitorilor ei.

Mai multi crestini ce se ascundeau in fata pri­mejdiei s-au adunat in casa Parintelui Mitrofan. Unii dintre ei erau fosti adversari ai sai, dar el nu i-a dat afara.

Vazand ca unii incepusera sa se teama, Parintele i-a imbarbatat si le-a spus ca ve­nise o vreme de napasta, din care cu greu vor scapa. Toata ziua a iesit afara, fara sa se teama, cautand la biserica ce arsese. In seara zilei de 10 iunie, in jurul orei 10, casa Parintelui Mitrofan a fost inconjurata de ostasi si de «Boxeri». Se gaseau atunci acolo mai bine de saptezeci de crestini, in mare parte femei si copii. Toti au fost supusi la chinuri.st-mitrophan-of-beijing

Parintele Mitrofan, aflat in fata casei, a fost indata injunghiat in piept de «Boxeri» – si a cazut mort sub un curmal. Vecinii i-au adus trupul in fostul azil de saraci al Misiunii. Mai apoi, Ieromonahul Avraam a recuperat trupul Parintelui Mitrofan si in 1903, cand s-a savarsit cea dintai praznuire a Noilor-Mucenici, acesta a fost asezat sub altarul Bisericii Mucenicilor, alaturi de celelalte moaste.

Impreuna cu Parintele Mitrofan au mucenicit si sotia sa, Tatiana, si doi dintre fii sai, Isaia si Ioan. In ziua de 11 iunie, Presvitera Tatiana, im­preuna cu alti nouasprezece drept-slavitori crestini chinezi, a fost ucisa prin decapitare. Isaia, baiatul cel mare, in varsta de 23 de ani, era in­rolat ca artilerist. «Boxerii» l-au executat prin decapitare pe strada cea mare de langa Poarta Pingzemen, stiind ca este crestin. Cand Maria, logodnica lui Isaia, a venit la casa Parintelui Mitrofan cu trei zile inainte de macel, spunand ca vrea sa moara alaturi de familia logodnicului sau, atunci Serghie, baiatul Parintelui, a incercat de trei ori s-o convinga sa se ascunda, dar ea i-a raspuns: «M-am nascut langa biserica Preasfintei Nascatoare-de-Dumnezeu, si aici voi muri!» si a ramas pe locul unde fusese biserica. Mai apoi, au ajuns acolo soldatii si «Boxerii», si Maria a mu­rit ca mucenita, socotind moartea doar o trecere la odihna cea vesnica. Fiul cel mic al Parintelui Mitrofan, Ioan, avea doar opt ani. In seara de 10 iunie, cand tatal sau a fost omorat, «Boxerii» i-au rupt mana din umar si i-au taiat degetele, nasul si o ureche. Cand a fost intrebat daca nu sufera din pricina durerile, baietelul a raspuns: «Nu doare sa patimesti pentru Hristos». Copiii il batjocoreau, strigandu-i nume urate, si cand Ioan le-a cerut vecinilor apa, nu doar ca nu i-au dat, ci l-au si iz­gonit. Protasie Chang si Irodion Xu au dat mar­turie ca l-au vazut pe Ioan plin de rani la maini si la picioare; ranile erau adanci de aproape cinci centimetri, dar el nu simtea durere. Cand a fost prins din nou de «Boxeri», n-a aratat nici o teama si s-a dus cu ei plin de pace. Un batran le-a zis atunci: «Cu ce-i vinovat baiatul? E vina parintilor sai ca s-au facut urmatori ai diavolului!». Altii isi bateau joc de el si-l ocarau, altii doar il priveau cu dispret. Asa a mers ca o oaie la taiere. A doua zi, i s-a taiat capul, apoi i s-a ars trupul cel sfintit…”.

Despr0fundal1e cele petrecute atunci, Sfantul Nicolae Velimirovici scria in 1934:

„In sangerosul an 1900, comunitatea ortodoxa din Beijing era destul de mica. Numara doar o mie de chinezi ortodocsi. In timpul prigoanelor si incercarilor din partea «Boxerilor», aproape trei sute dintre ei au fost ucisi. E adevarat, a fost o mare pierdere pentru o comu­nitate asa de mica. Aproape a treia parte! Insa a fost o pierdere binecuvantata. De fapt, nici n-ar trebui socotita o pierdere, ci mai degraba un castig. Caci cei ce mor pentru Hristos ajung in Cer mai puter­nici decat erau pe pamant. Ei au mare indrazneala inaintea lui Dumnezeu sa ceara ce vor, pentru ru­dele si cei de acelasi neam din Biserica paman­teasca. Si Dumnezeu raspunde rugaciunilor si mijlocirilor lor. In China, ca si in alte tinuturi, s-a invederat adevarul cuvintelor «Sangele mucenicilor este temelia Bisericii». Sa aducem rugaciuni celui Preainalt pentru fratii nostri de aceeasi cre­dinta, mucenicii din China: Cu Sfintii odihneste, Doamne, pe robii Tai! Si sa strigam: Slava celor proslaviti de Hristos! Slava drept-slavitorilor mucenici, in vecii vecilor!

Amin”.

Radu Hagiu

(din nr. 6 (53)/2013 al revisteiFamilia ortodoxa”)

***

“Astăzi în China e loc din belşug pentru lucrări misionare”

– interviu cu un creştin ortodox chinez

Creştinismul a pătruns în China în veacul al 7-lea, prin intermediul nestorienilor din Persia, apoi într-un alt val în veacul al 13-lea, în timpul ciocnirilor cu Imperiul Mongol, dar întâlnirea cu Ortodoxia a avut loc abia în 1685, când Împăratul Kangxi a strămutat în preajma Beijingului un sat de ruşi, luaţi prizonieri împreună cu preotul lor. Jumătate de veac mai târziu, se întemeiază la Beijing cea dintâi misiune ortodoxă, de către Arhimandritul rus Ilarion.

Sfârşitul secolului al 19-lea cunoaşte o creştere simţitoare a credincioşilor chinezi ortodocşi, căreia i s-a pus însă capăt în chip sângeros, prin Rebeliunea Boxerilor din 1900. În luna iunie a acelui an au primit moartea mucenicească 222 de dreptslăvitori chinezi, în frunte cu Părintele Mitrofan (Ji). În ciuda unei mici renaşteri între 1934 şi 1946, când Ortodoxia din China l-a avut ca episcop al Shanghaiului pe Sfântul Ioan Maximovici, „Revoluţia Culturală” din 1966 a însemnat nimicirea aproape deplină a Bisericii Ortodoxe Chineze. Atunci au fost distruse şi puţinele biserici rămase în picioare, precum catedrala Sfântului Nicolae din Harbin.

În ziua de astăzi, Ortodoxia nu se numără printre credinţele recunoscute oficial de guvern, dar este „tolerată” existenţa mai multor comunităţi în cuprinsul Chinei continentale. Deoarece în 2005 erau cinci preoţi ortodocşi chinezi în întreaga ţară, un număr de tineri au fost trimişi în seminariile din Rusia. În Hong Kong s-a înfiinţat din 1996 şi o mitropolie sub omoforul Patriarhiei Ecumenice, care întăreşte mărturia ortodoxă în Taiwan şi în restul Asiei de Sud-Est.

În noiembrie 2008, Vasili Romanov, un chinez ortodox din Harbin, a venit în Rusia să studieze la Seminarul Teologic din Belgorod, cu dorinţa de a cunoaşte cultura dreptslăvitoare creştină. Încă de la început, Vasili a câştigat afecţiunea multor seminarişti. În fiecare seară, camera sa adăpostea un grup de prieteni, adunaţi în jurul unei mese pline de căni cu ceai chinezesc. Ceea ce remarci din prima la Vasili este că-i cu neputinţă să fii trist în preajma sa. El a ajuns un exemplu desăvârşit pentru cei din preajmă. Văzându-l, te încredinţezi încă o dată de uimitoarea putere a dragostei creştine care pe toate le biruie.

– Cum ai ajuns în Biserică?

– M-am născut într-o familie de creştini ortodocşi. Bunicul meu a fost preot. În iulie 2008, am mers în Hong Kong, unde am fost botezat de părintele Dionisie Pojdniaev.

– Spune-ne, te rugăm, cum ai ajuns aici, la Belgorod – cine te-a îndrumat?

Ic 222 Martiri [2]– Am venit aici la sfatul părintelui Dionisie. Familia mea se trage din neamul albazinilor şi are de multă vreme legături cu Ortodoxia. A fost foarte dificil pentru rudele mele răstimpul în care nu exista în China nici o biserică ortodoxă, dar cu toate acestea şi-au păstrat credinţa. Şi eu doresc să transmit mai departe predaniile noastre ortodoxe către noile generaţii. Misiunea Ortodoxiei este foarte generoasă şi binefăcătoare. Am venit în Rusia purtând conceptul creştin de dragoste, care-i face pe oameni să aibă grijă unul de celălalt – aici am izbutit să primesc toate cele necesare în privinţa asta. Motivul principal este cinstirea lucrării strămoşilor noştri, chinezii ortodocşi. Vreau şi eu să le fiu urmaş pe această cale.

– Cum se înţeleg Ortodoxia şi cultura chineză?

– Păi, amândouă au un concept în comun – să-i iubeşti pe toţi. Confucianismul a avut o mare înrâurire asupra culturii din China. Confucius e cinstit de chinezi ca o divinitate. Nişte cuvinte ale sale rămase celebre sunt „Nu le face altora ce nu vrei să ţi se facă ţie” sau „Un om darnic îi iubeşte pe toţi”. Acest concept al dragostei îl vedem şi în Ortodoxie. Dragostea ne învaţă să ne iubim unii pe alţii, să ne ajutăm. Însă există şi o mare deosebire în aceste două culturi. Chinezii nu se concentrează asupra rugăciunii şi a trăirilor duhovniceşti aşa de mult ca ortodocşii. Ei sunt mult mai superficiali în privinţa asta. Dar avem în China un proverb care zice: „Un om darnic trebuie să facă mari isprăvi ca să fie pildă celorlalţi” – adică ar trebui să facem multe pentru oameni în răstimpul scurtei noastre vieţi. Deşi astăzi Ortodoxia stăruieşte asupra dragostei şi a ajutorului dat celorlalţi, cred că se dă prea multă atenţie doar vieţii lăuntrice. După mine, ortodocşii ar trebui să propovăduiască mult mai mult Cuvântul Domnului şi să lucreze mai mult spre binele oamenilor.

– Spune-ne, te rog, ce planuri de viitor ai.

– În vacanţa de vară am de gând să pun în discuţie problema Ortodoxiei la nivelul guvernului chinez, fiindcă încă nu există o hotărâre oficială care să permită venirea mai multor credincioşi în Rusia, pentru a studia cultura ortodoxă. Doresc să pun problema înrădăcinării unei Biserici Ortodoxe în China şi a trimiterii de studenţi creştini în Rusia, la studii. Guvernul chinez de astăzi are deschidere în privinţa Ortodoxiei, iar legile actuale protejează religia (după perioada de interzicere), ceea ce influenţează în general în bine viaţa societăţii. Nu mai e ca în trecut. Astăzi în China e loc din belşug pentru lucrări misionare, dar prea puţini sunt lucrătorii cei buni…

Traducere şi prezentare: Radu Hagiu

chinesemartyrsportarthur

Vezi si:


Categorii

Mucenici ai vremurilor noastre, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “SFINTII MUCENICI AI CHINEI (†11 iunie) torturati si ucisi in timpul “Rascoalei Boxerilor”

  1. “A fost foarte dificil pentru rudele mele răstimpul în care NU exista în China NICI O biserică ortodoxă, dar cu toate acestea şi-au păstrat credinţa.” Adica din 1966 (Revolutia culturala) si pina, foarte probabil, la sfirsitul anilor 90,vre-o 30 de ani oamenii aia au stat fara NICI O biserca. Iar inainte de asta, adica din 1936-38 de la Revolutia Bolsevica a lui Mao iarasi nu au avut prea multe biserici. Deci foarte probabil ca cei doi-trei preoti care existau oficiau Liturghia in ascuns, prin case, sau ceva de genul asta. Si cu toate astea si-au pastrat credinta! Cum e sa-ti pastrezi credinta intr-o mare de un miliard si jumatate de oameni din care to reprezinti un 0,0005% adica mai nimic?Asta mi se pare extraordinar.

    Am cunoscut chinezi, in general dintre cei educati si mai occidentalizati. Au o mentalitate defensiva care ii mentine pe pozitii cvasi neutre fata de restul lumii non-chineze: toate certurile si problemele,luptele intestine se petrec intre ei fara sa-i afecteze pe cei din jur care nu sint chinezi, decit cu putine exceptii-vezi rascoala boxerilor. Aceasta impermeabilitate la exterior este, cred eu, un dar al lui Dumnezeu. Inchipuiti-va o armata de 1 miliard de oameni care ar avea o mentalitate de tip japonez ca acum 50 de ani sau de tip evreiesc: pamintul este al nostru- Il vrem! Pe de alta parte numarul extrem de mic de ortodocsi s-ar putea sa fie tocmai rezultatul acestei atitudini de tip: zid chinezesc. Pe mine m-a amuzat intotdeauna logica zidului chinezesc. Deci cel mai mare popor din lume, cel mai avansat ca civlizatie tehnica acum 2000 de ani, decide sa construiasca un zid ca sa se fereasca de niste barbari cu muuuult mai putini decit ei si mult mai inapoiati. Acelasi lucru si cu Japonezii care i-au facut harcea parcea cu toate ca erau niste furnici si numeric si ca resurse. Scuzati-mi divagatiile istorice. ma gindeam totusi- ce ironie… cel mai numeros popor din lume este si cel mai putin crestinat (ortodox). Ceea ce ridica valoarea acelor crestini putini cit sint ei si ai martirilor la niste inaltimi….greu de atins. Cum sa te mentii ortodox din tata in fiu intr-o astfel de tara….trecuta prin cel mai mare genocid vazut de istorie: Revolutia culturala a lui Mao cind au murit, citeva zeci de milioane (oficial 30 foarte probabil ca mult mai mult de atit) adica o data sau de doua ori populatia Romaniei??

  2. HRISTOS A INVIAT!

    draga PETRA, nu uita ca cel care calauzeste BISERICA prin istorie este DUHUL SFANT, EL stie cel mai bine si cel mai bun moment pt. fiecare lucru. uite de ex. sf. efrem cel nou a stat in pamant ascuns 5 secole pana cand… v-a face multe minui, asa este si cu poporul si crestinii din china, si chiar cu cei ortodocsi.

    fratele yun, care este un misionar crestin chinez plin de zel si foc pt. Hristos, chiar daca nu este ortodox, probabil pt ca inca Dumnezeu nu i-a revelat BISERICA ADEVARATA, a facu temnita de 3 ori in china comunista si a plecat in germania in 1997, lasand in urma sa 130 000 000 crestini in bisericile de casa, acum au ajuns la 300 000 000, nu-s inca ortodocsi, dar la timpul potrivit cand Duhul Sfant va vrea vor fi.

    el are un poiect in minte care se numeste BACK TO JERUSALEM, prin care 2 000 000 de simpli chinezi misionari in tarile dintre china si jerusalem unde 93% din populatia de pa DRUMUL MATASII nu au auzint inca de HRISTOS.

    vezi si:
    https://www.youtube.com/watch?v=P_Rgp2T04ZM

    CU DRAGOSTE IN HRISTOS!
    PR. RADU DIN CLUJUJ

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate