Cuvantul ARHIM. MIHAIL la slujba de pomenire de la Caldarusani a PARINTELUI SOFIAN despre PRIGOANA FATISA SI CEA NEVAZUTA IMPOTRIVA CRESTINILOR si despre PUTEREA RUGACIUNII SFINTILOR: “Sa ne rugam mai mult unii pentru altii! Sa pastram credinta dreapta si valorile spirituale ale neamului nostru si mai ales cinstirea ultimilor martiri care au patimit in temnitele comuniste”

Cititi si:

***

Cuvant al Arhim. Mihail Stanciu la pomenirea Parintelui Sofian, la 13 ani de la adormirea sa (12 septembrie 2015 – Caldarusani):

“Preacuvioase parinte staret, preacuviosi parinti si binecuvantati crestini, rugaciunea Parintelui Sofian, care a mijlocit pentru noi cat timp era in viata pamanteasca, ne ocroteste si ne intareste in continuare atunci cand si noi ii urmam povetele si exemplul vietii.

Parintele Sofian este parintele nostru duhovnicesc atunci cand si noi ne inscriem in filiatia in duh, in Duhul Sfant, pentru ca el nu ne-a lasat o avere trecatoare mostenire, ci comoara cea nepieritoare, care este credinta dreapta in Dumnezeu sau calea dobandirii vietii vesnice. De aceea, recunostinta noastra fata de Parintele Sofian si fata de ceilalti Parinti care au vietuit si in manastirea Antim si in toate manastirile din Tara Romaneasca este vesnica, pentru ca sufletul nostru e vesnic, si de aceea ne rugam pentru mantuirea si a noastra, a celor vii, dar si pentru odihna acestor mari parinti duhovnicesti in imparatia lui Dumnezeu.

Cateodata ne clatinam, cumva, in increderea ca Dumnezeu ne poarta neincetat de grija, si ne duceam la parintii batrani, Sofian si Adrian, si ii intrebam:

„Parinte, dar vor veni vremuri grele, si mai grele, cum va fi atunci?”

Si ei spuneau:

„Dumnezeu Se va ingriji de voi, voi sa tineti ce v-am invatat si ce ne invata pe toti Sfintii Parinti, credinta dreapta, autentica, in Dumnezeu. Pentru ca, atunci cand Il crezi pe Dumnezeu pe cuvant, asa cum S-a descoperit El, cand traiesti invataturile Lui, dobandesti viata Lui, duhul Lui, puterea Lui, si atunci toate ispitele din jur nu te pot coplesi, nu te pot darama. Pentru ca niciodata Dumnezeu nu ingaduie mai mari incercari pentru un om decat puterea Duhului Lui, care este in acel om, ca Duhul cel Sfant si Mantuitorul Hristos sa fie preaslavit in oamenii ce Il asculta pe El, pe Dumnezeu. Deci, nu va purtati grija si nu va speriati de cele ce vor veni, ca Dumnezeu va va intari daca si voi veti ramane credinciosi lui Dumnezeu!”

Si ne-au dat pilda aceasta foarte frumoasa:

Biserica este ca o corabie pe valuri – pe valurile ispitelor, incercarile de tot felul, si dinauntru si din afara, si de la vrajmasi vazuti si de la cei nevazuti. Si aceasta corabie pluteste pe marea acestei vieti, dar Sfintii, care au ajuns la limanul mantuirii sau pe „pamantul fagaduintei”, au infipt cate un tarus si au legat corabia – aceasta, a Bisericii luptatoare – cu rugaciunea lor ca si cu o funie nevazuta, si rugaciunile lor asigura stabilitatea Bisericii luptatoare. Deci Sfintii, prin rugaciunile lor, ancoreaza Biserica cea vie, cea de pe pamant, ca sa ramana stabila pe marea acestei vieti.

Si asa fac si Parintii nostri, Sofian, Adrian, Daniil Sandu Tudor si toti Parintii care au patimit in vremea comunista, Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Iustin Parvu, Parintele Cleopa, Parintele Paisie Olaru, Parintele Damian de la Sitaru, si toti Parintii – aproape ca, vedeti, ii discriminam pe cei pe care nu ii pomenim, dar Dumnezeu ii pomeneste in imparatia Lui. Nu-i uitam niciodata, si nu trebuie sa ii uitam pe acesti mari Parinti, care ancoreaza cu rugaciunile lor Biserica pe marea vietii, pe marea plina de ispite din aceasta lume. Sa nu uitam, insa, si ca la carma ei, a Bisericii, sau a Arcei mantuirii, este Hristos – Dumnezeu, Mantuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos Care El porunceste vanturilor si valurilor sa inceteze, El insa ingaduie si ca sa ne cearna pe noi, ca sa ne intarim totodata in credinta prin lupta cu ispitele. Deci, de aceea iconomia lui Dumnezeu este continua, purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de Biserica si fata de fiecare suflet crestinesc si omenesc este neincetata, si, de aceea, firele acestea nevazute ale rugaciunii, ale iubirii dintre noi si ale recunostintei trebuie consolidate; cum spunea parintele staret la Antim:

„Sa ne rugam mai mult unii pentru altii!”.

Cred ca aceasta e lucrarea definitorie a Parintelui Sofian, cu totii il stim ca pictor bisericesc, ca duhovnic, ca slujitor desavarsit, dar Parintele Sofian avea lucrarea aceasta a rugaciunii cat mai neintrerupte pentru lumea intreaga, nu numai pentru sine. La pomelnice, pesemne stiti, la slujbele de parastas, sau la pomenirile din posturile cele mari, Parintele Sofian statea ore intregi cu pomelnicele, citindu-le cu rabdare si spunandu-ne:

„Atentie cand pomeniti, ca fiecare nume e un suflet!”.

Deci, iata, cata grija avea Parintele Sofian sa pomeneasca pe cat mai multi, de aceea consider ca si slujba de pomenire a Parintelui Sofian e incompleta daca il pomenim doar pe el singur; il pomenim si pe fratele lui, si pe toti parintii nostri, si pe toti inaintasii nostri in credinta – ca au fost pastori, invatatori, dregatori sau lucratori simpli in neamul acesta romanesc. Cu cat ne rugam mai mult pentru mai multi, cu atat inima noastra se dilata, se umple de harul si de iubirea lui Dumnezeu si a semenilor. Asa stralucea Parintele Sofian pentru ca era plin de iubire pentru Dumnezeu si pentru oameni, si de aceea straluceste in Imparatia lui Dumnezeu si Mantuitorul Insusi il pomeneste in Imparatia Tatalui Sau, in Imparatia cea vesnica a Sfintei Treimi, si inaintea ingerilor. El L-a marturisit pe Hristos inaintea oamenilor pe pamant, dar in acelasi timp, cand se ruga, se ruga impreuna cu ingerul pazitor si cu ceilalti ingeri care il ajutau si in lucrarea sa duhovniceasca si misionara. Pentru ca Sfintii lui Dumnezeu sunt ajutati nu doar de ingerul pazitor, de mai multi ingeri si de sfinti, in chip nevazut, si cu cat un om lucreaza mai mult in via lui Dumnezeu, cu atat si ajutoarele trimise de Dumnezeu lui sunt mai multe si mai mari. Deci, Parintele Sofian s-a imprietenit cu sfintii si cu ingerii lui Dumnezeu, slujindu-L pe El cu toata inima, cu tot devotamentul, cu toata caldura. Si de aceea si noi, iata, ramanem fideli si ii purtam mereu recunostinta, chiar daca timpul trece noi nu il uitam ci, dimpotriva, ne adancim, sa zicem, in aceasta pretuire neincetata fata de Parintele nostru Sofian, cel cu nume „al intelepciunii”. El a fost, ca si Sfantul Antim, un om si de carte si de arte, desi de multe ori nu folosea un limbaj pretentios la predici, ci un limbaj cald, cuvinte simple, dar care strapungeau peretii de piatra ai inimilor impietrite, si care aduceau pocainta si intelegere duhovniceasca multora care veneau si mai mult decat simplu fapt ca il vedeau, se hraneau si cu cuvintele Duhului Sfant rostite de el, de Parintele Sofian.

Deci sa ii purtam si noi mereu recunostinta si sa ne rugam ca Dumnezeu, pentru rugaciunile acestor mari Parinti ai nostri dintre care am amintit cativa, sa ne statorniceasca, sau sa ne intareasca si pe noi in lupta cu pacatul, in lupta cu ispitele vietii acesteia. Sa trecem dincolo de fumul sau fumigenele diversiunilor de tot felul si sa ramanem stabili, [fideli] credintei ortodoxe, Bisericii lui Hristos si neamului romanesc. Sa pastram, sa pretuim si sa transmitem mai departe valorile spirituale ale neamului nostru si mai ales cinstirea ultimilor martiri care au patimit in temnitele comuniste si [a celor] care patimesc si acuma in lumea intreaga.

Ati vazut, crestinismul este intr-o prigoana si vazuta si nevazuta: si pe fata – cand crestinilor li se ia viata pamanteasca prin crime, cum e in Orient, in lumea araba, dar si in mod nevazut, cand li se ia viata duhovniceasca prin educatie stramba, prin legi anticrestine si care promoveaza pacatul si dispretul fata de Hristos, fata de Biserica, fata de valorile crestine. Inlocuirea asta a simbolurilor crestine care sunt ziditoare de suflet si daruitoare de putere duhovniceasca, cum sunt: Sfanta Cruce, icoanele, care ne cheama spre Dumnezeu si ne deschid mintea catre Imparatia vesnica a lui Dumnezeu – aceste simboluri sunt exilate, sunt luate din spatiul public si inlocuite cu bazaconii, cu chipuri ale pacatelor, cu idoli, doar-doar omul sa nu se mai gandeasca la Dumnezeu. Dar noi sa ramanem cu icoana lui Dumnezeu din suflet si din Biserica, si sa pastram, asa cum am zis, credinta cea data sfintilor odata pentru totdeauna, pe care stramosii nostri, crestini ortodocsi si romani, ne-au transmis-o si noua!

Pentru rugaciunile Parintelui Sofian si ale tuturor Parintilor, si de la Rugul Aprins si din intreaga constelatie duhovniceasca a Bisericii romanesti, Dumnezeu sa ne ajute si pe noi sa tinem mai departe credinta cea dreapta prin care ne mantuim. Amin!

Acum vom merge la mormantul Parintelui Sofian unde vom avea Trisaghionul. Va multumim ca ati venit, ca si in fiecare an, si ca infruntati ploaia si alte vitregii, care oricum sunt nimic fata de prigoana cea mare. Dumnezeu sa va intareasca si sa ne ajute pe toti! Amin!”

Legaturi:

***