Vladica Ioan la Westminster: “AICI NU ESTE HAR DELOC!”
“Vlǎdica obişnuia sǎ facǎ vizite de rutinǎ în biserici care acum aparţin altor confesiuni, unde harul Ortodoxiei încǎ se mai manifestǎ îndeosebi în forma cinstirii sfintelor moaşte ale sfinţilor pe care îi cinstim în comun şi care s-au slǎvit înainte de Schisma Bisericii creştine.
Urmând acest obicei, Vlǎdica Ioan şi-a exprimat dorinţa de a vizita şi Catedrala Westminster. Este probabil ca odatǎ sǎ fi fost un loc sfânt. În ciuda pagubelor pricinuite de Henric al VII-lea, Catedrala s-a pǎstrat în mod minunat ca o bisericǎ în funcţiune. Dar, acum, nu mai poseda sfinţenia pe care o avea odatǎ ca o bisericǎ strǎveche. Acum mergem sǎ o vizitǎm doar ca pe o atracţie turisticǎ londoneza.
A fost şi Vlǎdica sǎ o vadǎ, şi, dupǎ ce şi-a petrecut puţin timp acolo, a plecat, spunând: „Aici nu este har deloc”. Este adevǎrat cǎ puteai gǎsi acolo rǎmǎşiţele unor figuri celebre din Anglia, ale întemeietorilor politici ai ţǎrii, ale scriitorilor, ale cǎrturarilor, dar nu ale sfinţilor.
(Din cartea “Noi minuni ale Sfântului Ioan de San Francisco”, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2004)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Astazi sunt praznuiti Sfantul Sisoe cel Mare http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/06/pilde-tari-ca-diamantul-de-la-avva-sisoe-cel-mare/
si Sfanta Mucenita Lucia, ocazie cu care dorim toate cele bune si mantuire si surorilor noastre duhovnicesti cu numele de LUCIA (dintre care stim sigur ca sunt doua) care citesc acest site!
nu are legatura cu postarea aceasta sau poate are, dar priviti ce grozavie mi au vazut ochii azi:
http://stirileprotv.ro/exclusiv/stirile-tale/tu-puteai-sa-faci-asa-ceva-la-varsta-lui-un-copil-roman-uimeste-lumea.html
nu stiu daca linkul e direct dar rog admin sa cerceteze si sa puna cumva la vedere
e un semnal de alarma la felul in care ne crestem copii
Dumnezeu sa ne lumineze!
Veacul fiecarei zile
Cate nu am puterea sa mai fac!
Si totusi, cele slabe si umile,
Cate le scriu pe apa unei zile,
Sunt mai de pret decat intregul veac –
Un pumn de corcoduse de adun
Si le aduc Bisericii, odoare –
Se naste iar Iisus, intr-un catun,
Pentru saracii care n-au mancare –
O mana de bomboane, pe jertfelnic,
De pot sa duc, e semn ca inca poate
Sa intre-n cer si ultimul nemernic,
Sa ii aduca lui Hristos, bucate –
Cate nu am puterea sa mai fac!
Si totusi, cate nu sunt de facut,
Cand fiecare zi e cat un veac
A tot ce n-am facut de la-nceput!
6 iulie 2009
Cu respect,
si rugamintea de a-l pomeni o data
pe parintele Cleopa Ilie,
Jianu Liviu-Florian
Sunt ceva ani de cand simt ca Duhul Sfant coboara intr-un moment anume in timpul slujirii Sfintei Liturghii. Nu este vorba de un pasaj precis ( cer iertare pentru lipsa de corectitudine in folosirea unor termeni), ci de o concentrare spirituala dintre Parintele ce slujeste, o parte a enoriasilor si Sfantul Duh.. De cele mai multe ori acest sentiment coplesitor pana la lacrimi il am spre sfarsitul savarsirii Sfintei Liturghii . Uneori imi este si teama ca Harul Sfant nu se va manifesta, ca vor ramane doar Cuvintele cu toata stradania bunului Parinte Paroh.
Sper sa nu contrariez pe nimeni spunand ca sunt si momente cand in Biserica noastra ortodoxa, fosta catedrala catolica, se instaleaza un fel de frig spiritual, o tacere a Sfintei Treimi ce nu se explica decat prin faptul ca Preotul ce slujeste, altul decat Parintele Paroh, nu se daruieste pe el insusi Domnului Iisus si deci comunicarea nu este posibila.
Credinciosii simt cand gesturile sunt formale, cand omul- preot ramane doar om in Altar..
Vorba romanilor cum ca ” omul sfinteste locul” este foarte potrivita in cazul de fata.
Dumnezeu mi-a ingaduit sa calatoresc si am inteles si eu dar mai ales am simtit ca Prezenta Duhului Sfant nu este legata nici de dimensiunile unui locas sfant, nici de eruditia si rangul unui preot, ci de credinta, iubirea si dorinta de mantuire a celor ce se roaga Sfintei Treimi.
Sa ne rugam sa nu se instaleze pustiul in Sfintele Biserici din noi si din afara sinelui nostru.
Fiind un om obisnuit, pot spune (poate nu cu siguranta parintelui nostru Ioan, pe care il simtim toti ca pe un protector al Ortodoxiei in America)ca am simtit aceasta lipsa de “bucurie harica” atat de specifica bisericilor noastre, in catedralele protestante americane (cel mai adesea in cele episcopaliene, varianta americana a bisericii anglicane). Cladiri deosebit de frumoase, dar la fel de negraitoare sufleteste precum o sala de concerte, fie ea si Scala din Milano…
Cat despre vladica Ioan, trebuie sa va marturisesc, ca in fiecare an la Liturghia din ziua praznuire, am trait cu totii o mare bucurie si pace sufleteasca, atat credinciosi cat si liturghisitori.