“ZICETI CA NOI SI FACETI CA VOI” SAU POSTMODERNISMUL PENTRU (IERARHII) ORTODOCSI

24-07-2008 Sublinieri

Fragmente selectate din articolul lui Radu Preda: ORTODOXIA POST-MODERNĂ A SINODULUI postat pe blogul lui Razvan Codrescu:

27_1.jpg

“În zilele de 8 şi 9 iulie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din România a luat în dezbatere cazul Mitropolitului Banatului şi pe cel al Episcopului Oradei. Aici se impun câteva cuvinte despre procedura adoptată, simptomatică pentru maniera în care Biserica noastră gestionează astfel de momente. De la bun început, reacţia oficială a BOR a fost rezervată, evident marcată de dorinţa de a câştiga timp. Miza nemărturisită era că o dată cu trecerea zilelor scade şi interesul, atenţia publică fiind îndreptată spre ştirile de ultimă oră. Este o metodă cultivată intens în mai toate structurile decizionale profane, mai ales când sunt nevoite să dea explicaţii la eşecuri, dar care se aplică, aşa cum s-a văzut în ultimii ani, şi atunci când este vorba ca Biserica să răspundă unor chestiuni concrete precum poziţia faţă de CNSAS, Agenţia Naţională pentru Integritate sau implicarea clericilor în politică. Dacă aceste teme sunt formulate oarecum din afara spaţiului eclesial, amânarea unui răspuns la o problemă de disciplină canonică, adică internă, nu mai poate fi justificată. Paralela involuntară dintre tergiversarea de acum (în cazul unor episcopi) şi promptitudinea aplicată la Tanacu (în cazul unui preot şi a unor maici) nu poate decât să trezească suspiciuni faţă de standardul sinodal în materie canonică. Aşa cum s-a văzut, răgazul de timp câştigat nu a fost menit să clarifice în vreun fel crizele de la Timişoara şi Oradea. (…) Cu toate că deja Sinodul Permanent din 6 iunie se distanţase cu regret de gestul Mitropolitului Nicolae, Sinodul plenar din 8 iulie a început ca şi cum problema aceasta ar fi fost una printre altele. Or, aşa cum ştim din practica multiseculară a sinodalităţii, la nivel oikumenic (adică universal) sau local, un sinod nu poate să ia decizii înainte de a lămuri suspiciunile legate de un membru al său. Altminteri, deciziile respective pot fi respinse în procesul ulterior de receptare de către corpul eclesial.

Garanţia unor hotărâri inspirate de Sfântul Duh nu rezidă doar în lucrarea Acestuia, ci are la bază sinergia sinodalilor care îşi propun drept ţel spiritual realizarea între ei, cu ajutorul lui Dumnezeu pe care îl cer deja în slujba de început, tocmai a comuniunii care defineşte raportul ce domneşte în sânul Sfintei Treimi. Această ancorare în sus deosebeşte în mod esenţial o întâlnire sinodală de orice altă şedinţă, summit, consiliu de administraţie sau adunare generală a acţionarilor. Este motivul pentru care integralitatea neştirbită a credinţei participanţilor la actul sinodal este o condiţie preliminară fundamentală a legitimităţii hotărârilor respectivului sinod. Or, în cazul nostru s-a aplicat prezumţia de canonicitate în ciuda faptului că gesturile avute în vedere erau publice, documentate video şi foto, cunoscute, comentate şi interpretate. În acest context eclesiologic, nu este de mirare că viciul de procedură a culminat într-o decizie viciată.

Complicitatea consensuală Hotărârea finală a Sinodului se bazează pe un neadevăr verificabil de oricine şi promovează o contradicţie de proporţii. Neadevărul este legat de justificarea clemenţei: „… Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora [a celor doi ierarhi], pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare“. Or, în cele patru săptămâni avute la îndemână, nici unul dintre ierarhii cu pricina nu a dat vreun semn că ar avea dubii în legătură cu justeţea faptelor sale. Dimpotrivă. Amândoi au mizat pe solidaritatea extra-eclesială, reuşind astfel să sublinieze tocmai caracterul anti-eclesial al poziţiei lor. Duplicitatea aceasta s-a tradus foarte concret în tentativa, încununată de succes, de apărare a locului în ierarhia bisericească prin folosirea exclusivă a argumentelor pe care Biserica nu ar avea cum să le accepte. Manipularea deopotrivă a opiniei publice din afara Bisericii Ortodoxe (prin prezentarea imaginii falsificate a ecumenismului), dar şi a propriilor colegi sinodali (prin mimarea dreptei credinţe) a fost o reuşită exemplară.

Declaraţia Mitropolitului Nicolae imediat după Sinod este deosebit de sugestivă în acest sens. Mai mult, s-au ars etapele procesului de penitenţă şi s-a stabilit un record mondial la viteză: în doar câteva secunde, cei în cauză au trecut de la faza de neclintit la regret, au făcut spontan pocăinţă la faţa locului şi au primit imediat iertarea scontată! Deviza momentului a fost simplă şi eficientă: ziceţi ca noi şi faceţi ca voi. Chiar dacă Sinodul nu era dispus să aplice pedeapsa prevăzută de canoane (caterisirea), absenţa completă a unei măsuri cu adevărat de îndreptare (de exemplu câteva luni la mânăstirea de metanie), care să sublinieze gravitatea duhovnicească a faptelor săvârşite, uimeşte şi provoacă indignare.

Evitarea oricărei consecinţe neplăcute pentru ce doi ierarhi indisciplinaţi şi cvasi-unanimitatea cu care s-a decis acest lucru adâncesc impresia că, de fapt, am asistat la o farsă posibilă doar prin traducerea brutală a consensului sinodal în complicitate. Cu alte cuvinte, printr-o comparaţie inevitabilă cu viaţa politică de azi, aşa cum pentru Parlament toţi cetăţenii României sunt egali în faţa legii, mai puţin unii precum Mitrea şi Năstase, tot astfel, pentru Sinod, toţi sunt obligaţi să respecte canoanele, mai puţin ierarhii Corneanu şi Drincec.

Contradicţia pe care o promovează hotărârea sinodală derivă din laxitatea anterioară. Afirmând categoric caracterul anticanonic al oricărei forme de intercomuniune, dar iertând generos pe cei care au provocat această reiterare a principiilor de bază ale eclesiologiei ortodoxe (dar şi catolice), Sinodul lasă impresia de a institui abia pe 9 iulie 2008 reguli cunoscute deja de mai bine de un mileniu şi jumătate! În loc să îşi asume provocarea lansată indirect de cei doi ierarhi anomici şi să se angajeze cu responsabilitate într-un efort hermeneutic la capătul căruia prevederile canonice formulate în contexte istorice şi eclesiale diferite să fie actualizate (şi aplicate) potrivit vârstei de acum a Bisericii, sinodalii s-au refugiat într-o contradicţie care afirmă cu aceeaşi tărie şi în acelaşi timp atât valabilitatea canoanelor, cât şi posibilitatea încălcării acestora. (…)

Încercând să sintetizăm morala acestei crize încă în derulare, am putea spune că Ortodoxia noastră locală a fost pusă în faţa unui test al modernităţii (raportarea identitară la pluralismul constitutiv al societăţii) şi a dat – cine se aştepta la aceasta? – un răspuns cât se poate de… post-modern. Adică a ridicat contradicţia la rang de criteriu al Adevărului pe care este menită şi obligată să Îl păstreze, să Îl înţeleagă şi să Îl mărturisească. (…)”

Radu PREDA

1186598974.jpg


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, IPS Bartolomeu Anania, Nicolae Corneanu, Opinii, Portile Iadului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la ““ZICETI CA NOI SI FACETI CA VOI” SAU POSTMODERNISMUL PENTRU (IERARHII) ORTODOCSI

  1. Corect.Bine spus.Si cum ramane?

  2. Sa speram ca “…Sfantul Duh nu este sceptic…”, dupa cum spunea Luther.
    Dar cunoscandu-ne marfa, mai mult ca sigur ca Patriarhul l-a trimis cu noaptea-n cap pe Ploiestean sa stea pe cupola palatului patriarhal, inarmat cu geko, in eventualitatea ca Duhul Sfant ar insista sa vina la lucrarile talharescului sinod…

  3. Adevarat ce spune Dl. Preda insa totusi trist este faptul ca nu avem “analisti” cu adevarat lucizi si pertinenti pentru situatia din Biserica.
    Nu cu mult timp in urma in Adevarul, acelasi distins domn Preda isi permitea a zeflemi pozitia ortodoxa fata de ozn-uri si civilizatii extraterestre, exprimandu-si pareri proprii total straine de duhul Sfintilor Parinti!
    Daca asa teologi avem tot asa ne sunt ingaduiti si ierarhii!
    E trist ca un individ care vorbeste cu atata lejeritate de extraterestri in contextul Ortodoxiei poate trece drept teolog!
    Si mai trist ca numai el a ramas sa exprime pozitia ortodoxa!
    Sau mai sunt si altii care totusi adumbriti fiind de o urma de smerenie stau in banca lor??

    http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=353501&pagina=0

  4. Ai dreptate, Catalin. Ce mai poti sa zici… Te multumesti si cu putin intr-o situatie ca asta, macar de-am fi uniti pe cauza asta comuna, cu toate bubele de alte feluri ale fiecaruia…

    Dar pe ansamblu asa este, e tragic. Chiar mai tragic decat pare. Acum inca s-au mai adunat niste voci, dar la urmatoarele “valuri” de cernere duhovniceasca, cred ca patimile si ereziile nevindecate ale fiecaruia isi vor spune tot mai mult cuvantul, ne vor trada si ne vor decima pana la unul. Deja parca, toate bubele noastre ascunse usor-usor, erup pe pielea corpului nostru bisericesc mai viu si mai “traditionalist”. Asa descoperim ce gaunoasa este credinta noastra, cat de absenta ne este viata duhovniceasca adevarata, cat de mult suntem legati si noi de lumesc sau cat suntem de suficienti si de orgoliosi in elitismul nostru. Multe se vor da pe fata acum…

    Si atunci preiau si generalizez ceea ce ai spus tu: daca asa crestini suntem, asa ne sunt ingaduiti si ierarhii. Ei sunt ca noi, pentru ca sunt dintre noi. Si daca asa crestini suntem, inca e prea putin ce ni se intampla fata de cat meritam.

  5. Nici eu nu am mare incredere in dl. Radu Preda dar nici nu-l judec. Parerea mea e ca el nu exprima o pozitie ortodoxa, ci sesizeaza doar niste contradictii ale hotararii sinodului care sfideaza logica elementara si bunul simt. Orice om sanatos la cap, fara a fi teolog, le poate sesiza. Nu trebuie sa stii nimic, sau sa fii vreun invatat ca sa sesizezi ca din comunicatul sinodului nu se poate intelege nimic. Ce este mai inspaimantator este defapt ca nici ierarhii nu au sesizat cat de tampit este mesajul. Si ca marea majoritate a oamenilor nu au sesizat si s-au multumit cu acest mesaj, asta daca au considerat macar ca merita sa iti incordezi mintea pentru acest mesaj. Deci, ce fel de vremuri vin cu astfel de oameni de la care nu mai poti astepta nici macar sa aplice in ceea ce fac, niste reguli elementare ale logicii si ale bunului simt? Eu sesisez ca exista doua categorii de oameni, la fel de periculoase: cei care nu mai inteleg contradictia interna a unui mesaj si cei care aplica aceasta contradictie interna ca metoda de a camufla minciuna.

  6. Trista radiografie sociala a unui popor majoritar ortodox…si, din pacate, constatarea lui Radu Preda ca “sinodalii” au ridicat “contradictia la rang de criteriu al Adevarului…” mai pune iarasi paie pe focul talharesc aprins deja pe cupola palatului patriarhal…tragismul generalizat despre care zice Admin – nu cred ca va duce , totusi , pana la a ne decima “pana la unul”…oricat de “absenta este ne este viata duhovniceasca adevarata” si oricat de mult “suntem legati de lumesc” , IISUS ne-a spus
    ca va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor, asa ca tot ramane lumina
    nadejdii acesteia …

  7. Agnes, El ar ramane cu noi, dar nu mai ramanem noi cu El, asta-i problema. “Cand va veni Fiul Omului va mai gasi oare credinta pe pamant?“. Vom vedea ce va fi, dar parintele Proclu deplangea tare de tot lipsa de unire a poporului si spunea ca numai daca poporul s-ar ruga si s-ar uni s-ar putea face ceva. Am crezut initial ca aceasta criza va coagula energiile noastre latente, dar cu cat trece timpul, parca tot mai mult se adancesc bresele intre noi. Nici nu ne trebuie dusmani, ca avem talentul unic sa ne dezbinam singuri, numai prin patimile noastre.

    Nici macar nu ajunge sa avem si sa tinem dreapta credinta. Vor veni valuri dupa valuri de incercari si vom fi trecuti prin site succesive. E nevoie de pregatire duhovniceasca. Imediat dupa incercarea asta, vor veni altele, de alta natura, ingradiri masive ale libertatii si tot felul de blestematii legalizate obligatoriu (dinspre UE), buletinele electronice, cipurile, etc., etc. Nu este un singur front. Dumnezeu nu va lasa toate astea fara un raspuns, dar cine va suferi atunci urgia Lui?

    E clar ca e vremea despre care p. Adrian a spus ca “scapa cine poate”. Nu prea ai ce sa mai astepti de sus si de la altii. Nu vom rezista insa singuri, ci doar in fratietati mici, cate 2-3. Acolo da, mai poate sa existe unitate. Si in asta cred este singura salvare pentru vremurile care vin. Dar altfel, marea apostazie generala a inceput, nu mai trebuie sa ne miram de nimic.

  8. Este adevarat ce spune Admin!

    Chiar daca Domnul a spus ca va fi cu ai SAI pana la Sfarsitul veacurilor (cf.MATEI, cap.28, vers.20), se intelege de la sine ca in categoria aceasta a oamenilor SAI, se includ numai cei care Il “iubesc” si au PORUNCILE LUI si “le pazesc”,! (cf. IOAN, cap.14, vers.15 si 21)!
    Iar cine Il iubeste pe Hristos si are poruncile Lui si le pazeste si face Voia Lui, acela RAMANE IN IUBIREA LUI (cf. IOAN, cap.15, vers.10), si IN CUVANTUL LUI (cf.IOAN, cap.15, vers.7) si ADUCE ROADA duhovniceasca de indreptare de sine si de virtute si Sfintire (cf.IOAN, cap.15, vers.5).
    Si cine ramane in Cuvantul lui Hristos, atunci si El-Hristos, ramane in acel credincios al Lui IN TOATE ZILELE pana…la Sfarsitul pamantesc al acelui credincios.

    Dintre toate vinile si reprosurile si imputarile care ni se pot aduce de cineva, noua, crestinilor orrtodocsi de azi, cu privire la slabiciunile si neimplinirile si stangaciile si neputintele si GRESELILE mari ale vietii noastre “asa-zis” crestine pe care o traim acum, cea mai mare vina si prima dintre multe altele este aceea ca noi nu traim IUBINDU-L pe Domnul Hristos cu toata abnegatia inimii si cu grija ca pe un “MIRE duhovnicesc” al Sufletului nostru si ca nu VIETUIM o VIATA duhovniceasca “IN DOI” CU EL, asa cum vietuieste un mire cu mireasa sa de la momentul nuntii lor.
    De asta noi nu avem putere impotriva pacatului si a smintelilor si a prilejurilor si ocaziilor si ispitelor care ne propun si ne indeamna sa pacatuim si sa “abdicam” de la cinstea de “imparati” nevazuti ai imparatiei duhovnicesti launtrice pe care o purtam in noi si care a fost data si sadinta in noi, tot de catre Hristos – Domnul nostru, de la botez.
    Cautam mangaieri si satisfactii in “stiintele” lumii, cautam impliniri in bunuri materiale, in prestigiu si renume, dar uitam de SEVA HRANITOARE HARULUI DUHULUI SFANT pe care trebuie s-o “captam” (in toata ziua) in MLADITA fiintei noastre din BUTUCUL VITEI – HRISTOS!

    Domnul a spus clar si limpede, “FARA MINE NU PUTETI FACE NIMIC” (cf. Ioan, 15,5) si ca “CINE NU ESTE CU MINE ESTE IMPOTRIVA MEA SI CINE ADUNA CU MINE RISIPESTE” (cf. MATEI, cap.12, vers.30) si a mai adaugat “Daca cineva NU RAMANE IN MINE, se arunca afara ca mladita si se usuca” (cf. Ioan 15, 6)!
    Iar ramanerea in El nu este numai o ramanere intr-o “adeziune si achiesare constanta si permanenta si constient impusa” de zi cu zi fata de Adevarurile Evangheliei descoperite de El, ci este o ramanere in racordarea si “bransarea” noastra nevazuta, a fiintei noastre la SEVA HARICA care izvoraste din El – IZVORUL VIETII SI AL NEMURIRII.
    (…)
    Mai este o “fapta” duhovniceasca si “nevointa”, de care aminteste Scriptura care poate sa ne aduca VREMURI DE USURARE SI INVIORARE (cf. Faptele Apostolilor, cap.3, vers.20), si anume: “INTOARCEREA din toata inima la Domnul si POCAINTA neprefacuta INAINTEA FETEI LUI”!
    Sa ne rentoarcem ca “Fiul cel Pierdut” la Adevarurile si Poruncile si TAINELE lui Hristos, ca sa ne invioram viata noastra!
    Sf. Igantie Briancianinov ne spune ca cine uita de pocainta, in acel om este deja un semn clar ca s-a departat de calea dreapta a mantuirii si a cazut in inselare de sine!

    Si daca noi, mirenii vom face pocainta mai adanca si vom petrece cu mai multa seriozitate in aceasta lucrare launtrica a noastra, poate Domnul le va lumina si insenina si mintile si inimile ierarhilor nostri si vor incepe sa faca si ei pocainta si sa revina la IUBIREA lui Hristos CEL ORTODOX si al ADEVARULUI SAU cel DREPT, cu toata puterea fiintei si cugetului inimii lor. AMIN!

  9. Situatia este complicata, dar nu si fara iesire.

    Haideti sa ne uitam in istoria diferitelor Biserici Ortodoxe. O sa vedem caderi cu mult mai mari decat aceasta, care totusi au fost corectate in timp, prin mila si purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de Sfanta Lui Biserica.

    Acum cateva sute de ani, atat Biserica Rusa cat si Biserica Constantinopolului s-au unit de-a dreptul cu catolicii. Da, aceasta Biserica Rusa, pe care acum multi o iau ca etalon de dreapta credinta si o considera sigura scapare a Ortodoxiei a avut aceasta grava cadere.

    Sigur, unirea nu a fost acceptata de popor, dar totusi ierarhii au incercat sa o impuna. Au trecut ani buni (atentie, ani buni, mi se pare ca vreo 15) pana cand situatia s-a schimbat. Iar ea s-a schimbat pentru ca a existat credinta si rabdare din partea mirenilor si preotilor care mai aveau dragoste de Hristos.

    Trebuie deci sa fim constienti de ceea ce inseamna cu adevarat Biserica. Bun, un mitropolit a cazut in erezie. Nu e sfarsitul lumii si nici al Ortodoxiei. Din fericire, in Ortodoxie nu este ca in catolicism, adica preotia nu-si are izvorul intr-un ierarh (in papa) ci in Hristos. Daca mitropolitul Banatului a cazut sau daca pur si simplu Banatul nu mai are mitropolit, asta nu inseamna nici pe departe moartea Ortodoxiei sau stigerea harului in aceste locuri. Daca mai exista preoti si mireni drept-credinciosi, in curand Dumnezeu le va da si episcopi drept-credinciosi si lucrurile vor reveni la normal.

  10. Doamne ajuta

    Multumesc tuturor pentru invataturi si ma rog sa ne acopere pe toti Dumnezeu cu harul Sau.

    ,,Rau cu rau dar mai rau fara rau”
    ,,Ridica ispita si nimeni nu se va mai mantui”!
    Vine apostazia… Dar nu spun parintii ca se vor numi cei care pastreaza drepta credinta ca sfintiile lor (nu spun ,,mai mari’’ ca mi-e cu teama duhovniceasca sa rosresc eu aceste cuvinte) – oricum… tare provocarea!
    Frica este fireasca, sa ne dea Dumnezeu puterea marurisitorilor de a o invige.
    Aseara, cu un parinte, de marurisire vorbind, de cernere vorbind, de prigoane si prigonitori vorbind – am fost prevenit ca pentru a invinge ispitele de azi, unul din dusmanii NEVAZUTI la care trebuie sa–mi indrept cu dinadinsul atentia este MANDRIA.
    Cred ca mare adevar este aici si cred ca mare discernamant trebuie cerut de la Domnul in momentul marturisirii pentru a nu ne vatama.

    Tot odata vreau sa va fac cunoscuta o alta povatuire primita de la un alt parinte, ce se potriveste de minune in context, pentru a intelege mai bine ca Mantuitorul lucreaza viu in viata noastra si ca – nu noi suntem cei cere fac dreptatea ci dreptatea e facuta de Adevarul a toate Cunoscator.,,Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor”
    IMPARTASIREA – cina cea de taina este smnificativa!
    IN CUGETARILE IN CARE TE IMPARTASESTI IN ACELEA TE INTARESTI.
    Iuda la cina cea de taina s-a impartasit si cunoscand Domnul puterea Euharistiei si pentru exemplu celor ce vor urma i-a spus sa merga sa faca ce are de facut si el s-a dus PIERZANDU-SE ca vanzator de Dumnezeu!
    Adica Iuda s-a INTARIT IN GUGETAREA CEA RATACITA si apoi s-a PRERDUT CUMPLIT…atentie, impartasindu-se in prealabil de Dumnezeu!
    Nimic nu este schinbat nici azi… concluziile sunt simple…
    SA AVEM GRIJA – DE LA VLADICA LA OPINCA – CU CE CUGETARI MERGEM LA SFANTA EUHARISTIE! IN CUGETARILE IN CARE NE AMPARTASIM IN ACELEA ME INTARIM! SI IN ULTIMA INSTANTA TRAIM sau MURIM!
    Fratilor va rog sa va rugati si pentru mine ca scriu dar nu fac
    Iertati-ma

  11. DOAMNE AJUTA !

    DE LUAT AMINTE !

    FRATILOR, IN TIMPUL MANTUITORULUI OAMENII ERAU PAGANI SI ATEI INSA DOAR UNUL L-A TRADAT PE MANTUITORUL IAR RESTUL NU L-AU PARASIT, ASTAZI SUNTEM CRESTINI SI ORTODOCSI DAR TOTI L-AM TRADAT, DOAR UNUL NU L-A PARASIT.
    ESTE SI VINA MEA, TREBUIA SA NE ADUNAM CU TOTII SA PROTESTAM SAU CHIAR IN TIMPUL DERULARII SINODULUI TREBUIA SA FIM ACOLO SI SA CEREM SA SE IA HOTARAREA CE DREAPTA.
    IERTATIMA, EU ASA GANDESC.
    PUTEM IESI ‘IN STRADA’ SE CEREM ANULAREA SI REVIZUIREA DECIZIEI SINODULUI ( NICI NU POT SA-I SPUN SF. SINOD ).
    DOAMNE AJUTA !

  12. Nu se poate iesi asa, in strada, “de nebun”, de unul singur si nu intr-un duh lumesc. Cand vor iesi monahii si duhovnicii, atunci este de iesit, altfel e nu doar in zadar, dar si vatamator.

  13. Doamne ajuta
    Dau dreptate Admin-ului…
    Se pare ca,,suntem pe muchie” se pare ca e aproape vremea catacombelor(e drept intr-un altfel de context), fiecare cu ai lui 2-3 – DAR toti cu fiecare, – IN DUH!
    Vas, cred ca nu mai avem puterea de a ne mai manifesta public.
    Puterea lumii acesteia in contextul actual ne COVARSESTE!
    Priveste virulenta opozitie publice a laicatului orodox manifestata prin publicatia Predadia coordonata de laicul Naie Ionescu incepand cu anul 1937… chiar si atunci nu s-a intamplat nimic (era vorba de schimbarea pana si a datei pascale, dupa calendarul papistasesc) – nu s-a intimpat nimic…
    Cu atit mai putin acum…
    Este o vreme a RUGACIUNII si a ATENTIEI
    Sa aveti pace in inima.

  14. In legatura cu acesti extraterestrii,o observatie personala.S-au manifestat in conformitate cu felul in care oamenii[necredinciosi] si i-au imaginat.La inceput,intalniri de gradul III cu pupaturi Piata Independentei,flori,schimb de experienta.Ei trebuiau sa fie cu capul mare[destepti],gura mica,matul subtire, mancau pastile,caci intr-o asa farfurie mica de unde atata mancare?Mainile si picioarele atrofiate caci stau tot timpul pe scaun cu mainile pe manete.Cam asa au sunat marturiile celor care au avut parte de astfel de experiente la inceput.Apoi altii s-au gandit ca poate nu sunt asa de bine intentionati,poate au venit sa ne fure resursele naturale,lucru pe care ulterior l-au si vazut.Omuleti mici si verzi ,cu ochi mari si gaunosi[adaptati la vederea in intunericul cel mai dinafara,furau apa din lacuri prin niste tuburi groase,caci de,le era sete dupa atata amar de drum,si mai luau si ceva rezerve penrtu acasa,acolo fiind caldura mare,mare de tot!De aici imaginatia oamenilor a luat-o razna de tot;vin sa ne robeasca,fac experimente pe noi,fura oameni si ii ciupesc de piele,de unghii,de par,zeci de ani ii tot ciupesc si cu tot capul lor mare si inteligent,tot nu se lamuresc care este compozitia acestora.Si ….oau,momentul “adevarului”,sunt dumnezeii nostrii care ne-au plantat,au avut putina treaba la ei acasa,cam 500.000 de milioane de ani
    si de curand si-au adus aminte de noi,sa ne mai cerceteze.Prima data au venit cu car de foc si oamenii de atunci,nu atat de civilizati ca noi,le-au probat bunele intentii cu semnul SFINTEI CRUCI,facandu-i sa dispara inapoi acasa la ei.Ce mult se potrivesc senzatiile celor de demult si de acum la contactul cu ei;teama,neliniste[atat a dobitoacelor cat si a oamenilor],spaima,neputinta[paralizarea intregului corp],ce marturii surprinzatoare date in stare de hipnoza.Ciudat,doar sarpele[simbolul raului] si omul care s-a impartasit din cunoasterea lui,practica hipnoza,anuland vointa altei fapturi si preluand controlul asupra ei[urat,si periculos lucru].Acum farfuriutele sunt de doua feluri,unele de la draci,pardon “dumnezei”,altele realizate de oameni sub inspiratia ,stiti dumneavoastra care,primele prototipuri aparand cu binecuvantarea lui Hitler.Crestinii au doua posibilitati;se inchina si dispare,este de la primii,se inchina si nu dispare,este de la urmasii celui de al doilea.Mai rau pentru domnul care a dat acel interviu la ziarul Adevarul,care sigur cand i-a venit ideea in cap cu extraterestrii nu s-a inchinat,ajungand din teo log,te olog.
    Sa ne apere BUNUL DUMNEZEU si MAICUTA LUI de toate bratele de caracatita a lucrarii de inselaciune care vine peste omenirea care n-a vrut sa creada ADEVARUL ci s-a indulcit la schimb de informatii cu tatal minciunii.

  15. Oare ce putem astepta de la un articol publicat in gazeta 22? Scris de un campion la slalom special…
    Slalom intre stalpii credintei ortodoxe si simandicosheniile intelectualitatii valahe, de care nici Inaltul Bartolomeu nu a fost strain multa, multa vreme.
    Eu cred ca trebuie sa ne multumim cu aceasta publicistica pretzioasa asa cum e, si sa nu asteptam minuni de la inca tanarul Radu…

    Totusi, dincolo de catastrofa in care se pare ca ne gasim dpdv canonic, se trece prea usor cu vederea un detaliu aparent minor… Spunem ca “Dumnezeu nu bate cu parul” cand observam in jurul nostru cum raul nu ramane “ne-rasplatit”, ci isi primeste pedeapsa nu ca urmare a unei justitii implacabile si dure, ci aparent ca urmare a unei mici prostioare facute de impricinat, un detaliu care se intoarce apoi impotriva lui…

    Un astfel de detaliu contine si hotararea mult-discutata a Sinodului. De acum incolo este limpede… Toata tzesatura de hartii semnate de popii voiajori la WCC a fost stearsa cu buretele. Ne-am intors la momentul zero.

    In 1989 comunistii au ramas la putere, dar totusi Romania a fost prima tzara din est in care a fost data la o parte dintr-o data, toata scenografia comunista.

    Dumnezeu cu mila!

  16. Iata o pilda din Sf. Scriptura de Purtare dupa Voia lui Dumnezeu, in vremurile in care Adevarul Mantuitor este prigonit. Evident noi trebuie sa intelegem aceasta pilda strict duhovniceste si nu altfel:

    1. În zilele acelea s-a sculat Matatia, fiul lui Ioan al lui Simeon preotul, din fiii lui Ioiarib de la Ierusalim şi a şezut în Modein.
    2. Şi avea el cinci feciori: pe Ionan, care era poreclit Gadis,
    3. Pe Simon, care se numea şi Tasi,
    4. Pe Iuda, care se numea Macabeul,
    5. Pe Eleazar, care se numea Avaran,
    6. Pe Ionatan, care se numea Apfus.
    7. Şi văzând blasfemiile care se făceau în Iuda şi în Ierusalim,
    8. A zis: “Vai mie! Pentru ce m-am născut a vedea zdrobirea poporului meu şi zdrobirea cetăţii celei sfinte şi a şedea acolo, când s-a dat în mâinile vrăjmaşilor?
    9. Cele sfinte sunt în mâinile străinilor, iar templul Domnului a ajuns ca un bărbat fără de cinste.
    10. Vasele măririi lui s-au dus în robie, pruncii lui mor în uliţă, tinerii lui au fost ucişi cu sabia vrăjmaşului.
    11. Care neam n-a moştenit împărăţia lui şi n-a stăpânit prăzile lui?
    12. Toată podoaba lui s-a luat; în loc de slobod, s-a făcut rob.
    13. Şi iată templul nostru şi frumuseţea noastră şi mărirea noastră s-au pustiit şi le-au pângărit pe ele neamurile.
    14. Pentru ce să mai trăim?” Şi şi-au rupt Matatia şi fiii săi hainele şi s-au îmbrăcat cu saci şi au plâns.
    15. Şi au venit cei trimişi de la rege, care sileau pe cei din cetatea Modein să părăsească pe Dumnezeu şi să jertfească.
    16. Şi mulţi din Israel au mers la ei; iar Matatia şi fiii lui s-au adunat acolo.
    17. Şi răspunzând cei de la rege, au zis lui Matatia: Căpetenie mare eşti şi mărit în cetate şi întărit cu fii şi fraţi.
    18. Acum dar vino întâi şi fă porunca regelui, precum au făcut toate neamurile şi bărbaţii lui Iuda, cei care au rămas în Ierusalim, şi vei fi tu şi casa ta dintre prietenii regelui, şi tu şi fiii tăi vă veţi mări cu argint şi cu aur şi cu daruri multe.
    19. Şi răspunzând Matatia, a zis cu glas mare: Chiar dacă toate neamurile din cuprinsul stăpânirii regelui vor asculta de el şi poruncile lui şi se vor depărta fiecare de la închinarea părinţilor lor,
    20. Totuşi eu şi feciorii şi fraţii mei vom umbla întru aşezământul legii părinţilor noştri.
    21. Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea şi îndreptările Lui.
    22. De cuvintele regelui nu vom asculta, ca să nesocotim slujba noastră.
    23. Şi după ce a încetat a grăi cuvintele acestea, a venit un bărbat evreu înaintea tuturor să jertfească în capiştea cea din Modein, după porunca regelui.
    24. Şi a văzut Matatia şi s-a aprins de râvnă şi i s-au cutremurat rărunchii şi, dând drumul dreptei sale mânii, a alergat şi l-a junghiat pe jertfelnic.
    25. Şi pe omul regelui, care silea să jertfească, l-a omorât în aceeaşi vreme şi jertfelnicul l-a stricat.
    26. Şi s-a aprins de râvna legii, precum a făcut Finees lui Zimri, feciorul lui Salu.
    27. Şi a strigat tare Matatia în cetate, zicând: Tot cel care are râvna legii şi se ţine de legământ să vină după mine.
    28. Şi au fugit el şi fiii lui în munţi şi au lăsat toate câte au avut în cetate.
    29. Atunci s-au coborât mulţi, căutând dreptate şi judecată în pustiu,
    30. Să şadă acolo ei şi fiii lor şi femeile şi vitele lor, pentru că s-au înmulţit peste ei răutăţile.
    31. Şi s-a spus oamenilor regelui şi ostaşilor, care erau în Ierusalim, în cetatea lui David, că s-au dus oamenii care nu ţin porunca regelui în locuri ascunse în pustiu.
    32. Şi au alergat după ei mulţi şi, ajungându-i, au tăbărât asupra lui cu război în ziua de odihnă;
    33. Şi au zis către ei: Ajungă-vă până acum! Ieşiţi şi faceţi după cuvântul regelui şi veţi trăi.
    34. Iar ei au zis: Nu vom ieşi, nici nu vom face după cuvântul regelui, ca să nesocotim ziua de odihnă;
    35. Şi au pornit asupra lor cu război. 36. Dar ei nu le-au răspuns, nici piatră n-au aruncat asupra lor, nici n-au astupat ascunzişurile, zicând:
    36. Să murim toţi întru nevinovăţia noastră şi vor mărturisi pentru noi cerul şi pământul că fără de judecată ne ucideţi.
    37. Şi s-au sculat cu război asupra lor în ziua de odihnă şi au murit ei şi femeile lor, ca la o mie de suflete.
    38. Şi a aflat Matatia şi prietenii lui şi au plâns mult pentru ei.
    39. Şi a zis fiecare către aproapele său: De vom face toţi cum au făcut fraţii noştri şi nu vom porni război împotriva neamurilor acestora pentru sufletele şi legea noastră, curând ne vor pierde de pe pământ.
    40. Şi s-au sfătuit în ziua aceea, zicând: Împotriva oricărui om care va veni cu război împotriva noastră să luptăm şi în ziua de odihnă şi să nu murim toţi, precum au murit fraţii noştri în ascunzişuri.
    41. Atunci s-a strâns la ei adunarea Asideilor, oameni vârtoşi din Israel şi care păzeau legea.
    42. Şi toţi cei care fugeau de rele s-au adăugat la ei şi li s-au făcut spre întărire.
    43. Şi au adunat oştire şi au bătut pe cei păcătoşi cu mânia lor şi pe bărbaţii cei fără de lege cu urgia lor şi cei rămaşi au fugit la neamuri ca să scape.
    44. Şi i-au încurajat Matatia şi prietenii lui şi le-au stricat jertfelnicele.
    45. Şi au tăiat împrejur pe pruncii câţi au aflat în hotarele lui Israel.
    46. Şi au gonit pe fiii trufiei şi s-a sporit lucrul în mâinile lor.
    47. Şi au scos legea din mâinile neamurilor, din mâinile regilor şi au pus stavilă păcătosului.
    48. Şi s-au apropiat zilele lui Matatia să moară şi a zis fiilor săi: Acum s-au întărit trufia şi certarea ţşi vremea sfârşitului şi urgia mâniei.
    49. Acum dar, fiilor, râvnitori fiţi legii şi daţi sufletele voastre pentru legătura părinţilor noştri.
    50. Aduceţi-vă aminte de lucrurile părinţilor noştri, pe care le-au făcut întru veacurile lor şi veţi lua mărire şi nume veşnic.
    51. Avraam, oare, nu când era ispitit s-a arătat credincios şi i s-a socotit spre dreptate?
    52. Iosif în vremea necazului său a păzit porunca şi s-a făcut conducător Egiptului.
    53. Finees, tatăl nostru, ardea de râvnă pentru Dumnezeu şi a luat legătura preoţiei celei veşnice.
    54. Iosua, plinind cuvântul, s-a făcut judecător în Israel.
    55. Caleb, pentru că a mărturisit în adunare, a luat moştenirea pământului.
    56. David cu mila Lui a moştenit scaunul domniei în veacul veacului.
    57. Ilie, arzând de râvna legii, a fost ridicat la cer.
    58. Anania, Azaria şi Misail, crezând, s-au izbăvit de para focului.
    59. Daniel întru nevinovăţia sa a scăpat din gurile leilor.
    60. Şi aşa socotiţi întru fiecare neam şi neam, că toţi cei care nădăjduiesc într-Însul nu vor slăbi.
    61. Şi de cuvintele omului păcătos să nu vă temeţi, că mărirea lui este gunoi şi viermi.
    62. Astăzi se înaltă şi mâine nu va mai fi, căci s-a întors în ţărâna sa şi planurile lui au pierit.
    63. Drept aceea voi, fiilor, întăriţi-vă şi vă îmbărbătaţi în lege, că într-însa vă veţi mări.
    64. Şi iată Simeon, fratele vostru, ştiu că este om de sfat; de el să ascultaţi în toate zilele, el vă va fi tată.
    65. Şi Iuda Macabeul, care este cu putere tare din tinereţile sale, acesta va fi căpetenie oştirii, ca să faceţi război asupra popoarelor.
    66. Şi voi aduceţi la voi pe toţi cei care iubesc legea şi răzbunaţi poporul vostru,
    67. Răsplătiţi păgânilor pentru tot ce ne-au făcut, şi luaţi aminte la poruncile legii.
    68. Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-a adăugat la părinţii săi şi a murit în anul o sută patruzeci şi şase.
    69. Şi l-au îngropat fiii lui în mormintele părinţilor săi în Modein şi l-a plâns tot Israelul cu plângere mare.

    Cartea a II-a a Macabeilor, capitolul al 2-lea.

    Doamne ajuta!

  17. Si credeti ca ierarhii nu au stiut ca au luat o decizie eronata? Au stiut destul de bine dar vorba aceea “s-au facut ca ploua”.

    Eu mai uit numai la biata Iugoslavia cat era de mare si in ce hal a ajuns, Crotia, Slovenia si mai nou Kosovo cu cea mai mare densitate de biserici ortodoxe etc…

    Oare Romania noastra este departe?

    Tin minte vorbele Parintelui Arsenie Boca ca Ardealul il vom pierde si ca ungurii vor mai mult decat Ardealul.

    Ca sa nu mai vorbim de Adunarea Ecumenica de la Sibiu despre care Parintele spunea ca va fi Sibiul va fi ultima reduta si aceea va fi cucerita.

    Si vedeti bine ce s-a intamplat la Sibiu…Se pare ca Parintele Arsenie stia el ce stia.

  18. In schimb la aceasta hotarare facuta publica de ziarul Lumina n-a comentat nimeni http://www.ziarullumina.ro/comentarii;606;0;11802;0;Hotararile-Sfantului-Sinod.html

  19. Pingback: ACORDUL DE LA BALAMAND (1993): o critica a pr. Ioannis Romanides
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate