2 ani fara Patriarhul echilibrului. 2 ani de tulburari
“- Daca l-ati intalni pe Patriarhul Romaniei, Teoctist, ce i-ati spune?
– L-am intalnit de multe ori. Si tot ce am gandit i-am spus. Si am fost surprins ca e asa deschis sa ma asculte, sa-mi spuna multe lucruri, sa nu se supere. Are un echilibru! Eu sunt putin ingrijorat cand Patriarhul va muri, sunt tulburat. Pentru ca el tine o balanta acolo“.
***
Vizita Parintelui Patriarh
“Cel care a incununat pelerinajul facut la patul Parintelui a fost Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Dupa mangaierea adusa de IPS Bartolomeu si Parintele Arsenie Papacioc, alti doi patriarhi ai temnitelor ce l-au vizitat pe Parintele la spital, Prea Fericitul a fost cel care a intregit pacea si bucuria din sufletul Parintelui.
Dupa plecarea delegatiei, m-am apropiat cu sfiala de Parintele. Zambea, mangaind iconita de pe piept lasata de Parintele Patriarh, iar privirea ii plutea undeva, deasupra noastra. Mi-a soptit:
– Maica, l-ai vazut pe Patriarh…? Ca un stalp inaltat la cer este Patriarhul nostru! Stii, am vrut sa-i spun aceste cuvinte ale Cuviosului Efrem catre Sfantul Vasile, dar… n-am vrut sa-l ispitesc. Ai vazut… era cel mai drept dintre toti!
N-am sa uit niciodata acel zambet al Parintelui. Merita sa suferi o viata intreaga ca sa poti zambi asa. Merita sa fii toata viata un ocarat si un lepadat daca Domnul iti da a trai, fie si in ultima clipa, incredintarea ca Biserica pentru care ai fost prigonita iti primeste jertfa, ca pe a unuia din cei mai vrednici fii ai ei. Pentru ca de la Domnul s-a facut aceasta”.
(din “Viata parintelui Gheorghe Calciu dupa marturiile sale si ale altora“, Editura Christiana, Bucuresti, 2007)
- Vezi si: Patriarhul Teoctist la căpătâiul Părintelui Calciu – de părintele Savatie
- Arhiva Razboi intru Cuvant:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Sa ingaduie Dumnezeu sa divagam pe tema mortii Patriarhului Teoctist…. Si sa zicem asa:…”… ca Bunul Dumnezeu, in marea Sa intelepciune si atot stiinta, a hotarnicit ca robul Sau Teoctist, Patriarhul, sa nu ajunga la zilele hotarate Sfintiei Sale, de trecere Dincolo, zile hotarate la nasterea sa, ci sa fie scurtate aceste zile, prin mana oamenilor. Ca stia Dumnezeu ca i se reproseaza Patriarhului de toate, de la faptul ca a fost legionar, sau cu aplecare contra firii (s-a spus si asta), sau ca a fost colaborationist comunist, si mai multe de acest fel, incat, stand cu mintea treaza, am observa ca Teoctist Patriarhul a fost cel mai blamat dintre toti patriarhii, intrecut, poate, pe alocuri, in acuze, doar de Iustinian, patriarhul. Si Teoctist acesta, totusi, parca avea mers de calugar, avea aplecare manastireasca, acum, nu va uitati, era totusi Patriarh, o mai fi gresit, s-o mai fi parut unora ca e altfel decat ar trebui sa fie… Si atunci, Dumnezeu, milostivul, a ingaduit ca robul Sau Teoctist, sa fie trecut prin coasa mortii, cu ajutorul stiintei, a oamenilor pusi sa invieze din umbra si sa vindece rani. Si Dumnezeu a ingaduit asta, ca faptele bune ale lui Teoctist Patriarhul, sa fie imbracate cu bunavointa inaintea Domnului si el, Patriarhul, sa fie numarat in Ceruri, laolalta cu dreptii si cuviosii… Sa poata vedea ierusalimul cel de sus si sa poata sluji la jertfelnice aurite..
Dar pentru asta trebuia sa treaca prin poarta smereniei si a mortii repede seceratoare, sa fie umilit in spital romanesc si poate, uitat, tradat, lasat singur, de cei apropiati…
Albul, Doamne…
Albul a jucat aici un rol mare…
Vindecatorii in alb au deschis poarta trecerii pentru cel imbracat in alb…
Ca noi sa-l putem pomeni in rugaciune si el, Patriarhul Teoctist, capatand trecere la Dumnezeu, sa ne poata ajuta…..
Foarte frumos si credem ca si adevarat. Am updatat si noi putin postarea. Am adaugat in plus si linkul:
http://savatie.wordpress.com/2008/11/05/patriarhul-teoctist-la-capatiiul-parintelui-calciu/