CUM SA NE CRESTEM COPIII? – N. E. Pestov (II). Ferirea copiilor de ispitele lumii

7-12-2011 Sublinieri

Cititi si:

Deosebirea de oamenii lumii

Iesiti de acolo. (Is. 52, 11)

Ingrijindu-ne de crearea unui mediu duhovnicesc, trebuie, totodata, sa ne pazim copiii de pacat si de vicii. Legea influentei reciproce este valabila si in privinta binelui, si a raului.

„Cel ce se insoteste cu cei intelepti ajunge intelept, iar cel ce se intovaraseste cu cei nebuni se face rau” (Pilde 13, 20),

a spus cu aproape patru mii de ani in urma Solomon, unul dintre cei mai mari intelepti ai omenirii.

Boala sufleteasca este la fel de molipsitoare si periculoasa pentru cei din jur ca si cea trupesca, indeosebi pentru cei slabi din punct de vedere duhovnicesc.

Unii cred ca omul duhovnicesc, ca si cel trupesc, are nevoie de calire. Daca insa pana si calirea trupeasca poate conduce, din neatentie, la boala, calirea duhovniceasca este cu totul neingaduita, existand pericolul pierzaniei sufletesti din cauza ispitelor. Cu toate ca ispitele sunt date oamenilor, caci, dupa cum spune Mantuitorul „ispitele trebuie sa vina” (Mt. 18, 7), totusi El le interzice oamenilor smintirea, le interzice sa se ispitesca unul pe altul, spunand „vai omului aceluia prin care vine sminteala (Mt. 18, 7).

Sfantul Ignatie (Briancianinov) compara mediul lumii si cel al manastirii cu plantele de pe camp si cele din sera. Exemplarele cele mai bune si mai frumoase cresc in sera, in conditii speciale. Cu toate ca aceste plante nu sunt rezistente, ele sunt minunate, fìind totodata aparate de stihii.

Tot asa, Dumnezeu apara sufletele calugarilor de pangarire si de smintelele lumii, iar sufletele curate le duce la timpul cuvenit in Gradina Sa, in imparatia cerurilor. El admira frumusetea duhovniceasca si creeaza conditii pentru dezvoltarea ei. Ca si inainte, asa si acum „partea cea buna… nu se va lua de la ea “(Lc. 10, 42). La fel si noi, pe masura puterilor noastre, vom pazi florile Domnului, sufletele curate ale copiilor nostri, de toate pacatele lumii si de purtatorii pacatului.

Primii crestini erau povatuiti de Sfintii Apostoli sa se fereasca de oamenii cu conceptii pagane. Asa, Apostolul Pavel in Epistola catre Corinteni scrie:

„Nu va lasati inselati. Tovarasiile rele strica obiceiurile bune” (I Cor. 15, 33).

Si mai departe:

„… ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul? Si ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? Caci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu…” (II Cor. 6, 14-16).

La fel scrie si Apostolul Ioan:

Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta [marturisirea lui Hristos], sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: Bun venit! Caci cel ce-i zice: Bun venit! se face partas la faptele lui cele rele (II In. 1, 10-11).

Un exemplu al pazirii invataturii apostolice este fericita Nona, mama sfantului Grigorie Teologul. Cum isi amintea sfantul, ea nu strangea niciodata mana unei femei pagane si nu se aseza la aceeasi masa cu necredinciosii. De asemenea, trebuie sa precizam ca in primele veacuri crestinilor li se interzicea sa participe la sarbatorile pagane.

Daca contactul cu ateii este periculos pentru crestinii mai putin initiati duhovniceste, cu atat mai mult este periculos si chiar mortal pentru copii.

O grija deosebita pentru curatia credintei in care si-au crescut copiii au avut dreptii si ascetii. Asa, de exemplu, nepoata sfantului Filaret Milostivul (1 decembrie), care mai tarziu a devenit sotia imparatului bizantin Constantin al IV-lea Porfirogenetul, a cres­cut in deplina singuratate. „Afara de voi ea nu a mai vazut alta persoana”, a spus despre ea Sfantul Filaret solilor care calatoreau prin imperiul grecesc pentru a alege o mireasa vrednica imparatului.

Evlaviosul negustor moscovit Putilov, care a trait la inceputul secolului trecut, se ocupa singur de instruirea fiilor sai pentru ca se temea de influenta no­civa a liceelor. Grija si preocuparile lui s-au dovedit indreptatite. Cei trei fii ai sai au primit votul calugariei, iar mai tarziu au devenit egumeni vestiti a trei manastiri (Isaia in Sarov, Moisei in Optina si An­tonie in Maloiaroslav).

Asemenea exemple merita toata luarea-aminte. Dar, daca usile familiei crestine trebuie sa fie larg deschise pentru iubitorii lui Dumnezeu, cu atat mai mult ele trebuie sa ramana inchise pentru oamenii care impartasesc ideile filosofiei atee. La fel si pen­tru crestinii care prin faptele lor il rastignesc pe Hristos, fara sa simta remuscari pentru pacatele lor ucigatoare. Despre acest lucru Apostolul Pavel serie:

„…eu v-am scris acum sa nu va amestecati cu vreunul care, numindu-se frate, va fi desfranat sau lacom, sau inchinator la idoli, sau ocarator, sau betiv, sau rapitor. Cu unul ca acesta nici sa nu sedeti la masa… Scoateti afara dintre voi pe cel rau” (I Cor. 5, 11-13).

Cu toate acestea Apostolul Pavel permite un con­tact superficial cu lumea inconjuratoare necrestina, „caci, scrie el, altfel ar trebui sa iesiti afara din lume” (I Cor. 5, 10). Se pare ca aici trebuie trasa o linie intre relatiile comerciale necesare si cele de buna voie. De aceea, e nevoie de precautie in cazul introducerii in familie a cunostintelor, in alegerea tovarasilor de joaca ai copiilor si a lucratorilor pentru treburile casnice.

Drept justificare a contactului cu ateii nu pot servi legaturile de rudenie, caci stim ca Dumnezeu nu con­sidera rudenia dupa trup, ci dupa duh:

„Ca oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu si sora Mea” (Mc. 3, 35).

Iata de ce chiar decizia de a primi in familie batrani sau orfani va fi luata doar cu binecuvantarea preotilor duhovnici. Se intampla ca preotii sa refuze sa-si dea binecuvantarea de teama pericolului de a li se incalca acestora modul de viata pasnic si credincios de catre rudele apropiate, dar de­parte de credinta.

Unica justificare de a intretine relatii cu cei apropiati noua dupa trup, insa care refuza sa-l primeasca pe Dumnezeu poate fi doar implinirea poruncii iubirii si a milei, implinire care este obligatorie pentru toti, fara exceptie. Dar in acest caz nu ii vom apropia prea mult de noi, iar relatia cu ei va fi doar una din stricta necesitate.

In acest sens, staretul Ambrozie nota intr-una din scrisori [„Scrisori catre mireni”]:

Nu va la[n]sati in vorbe mari cu fratele dvs. Dorind sa-i aduceti folos duhovnicesc, aveti grija sa nu va vatamati chiar pe dvs. Sa stiti ca prin el va trebui sa ascultati gandurile satanice, adica indoielile si gandurile pagubitoare, care au fost inventate pe parcursul a 8000 de ani. Vom avea oare puterea sa le respingem? Si vom putea oare sa le ascultam fara ca ele sa ne vatame?”

Cu alte cuvinte, mare atentie in alegerea cunostin­telor si a relatiilor este necesara atat pentru noi, cat si, in cea mai mare masura, pentru copiii nostri.


Ferirea de cartile lumii

Selectand cu grija literatura buna si folositoare pentru copii, ii vom feri de cartile care pot influenta negativ sufletele lor.

Le vom atrage atentia in privinta povestilor care ii prezinta pe draci intr-o lumina hazlie, de exemplu la Gogol [la noi, Creanga, n.n.]. La prima vedere, ne putem intreba ce este rau in astfel de povesti. Diavolul si legiunile lui sunt dusmanii omenirii, de aceea nu-i putem prezenta copiilor ca pe niste fiinte naive si hazlii. Un crestin ar trebui sa fie precaut cu dusmanul sau si sa nu se lase amagit in privinta puterii, rautatii si vicleniei lui. Cuviosul Serafim spunea ca, daca oamenii n-ar fi ocrotiti de harul lui Dumnezeu, satana i-ar fi distrus demult de pe fata pamantului cu un singur deget.

Inradacinarea la copii a unei atitudini dispretuitoare in privinta fortelor rele le va slabi mai tarziu vigl­iente, iar in final se va constata ca un crestin nu este invatat sa lupte cu ele. Pe de alta parte, copiilor mici nu li se vor desena diavoli in lumina lor adevarata, pentru a nu-i speria. In genere, pentru cei mici nu trebuie sa existe partea rea a vietii. Cand vor creste li se va vorbi despre caracterul adevarat al fortelor rele si despre metodele de lupta cu ele, folosindu-se bogata literatura inspirata din vietile sfìntilor si ascetilor.

Copiii de diferite varste vor fi feriti mai ales de cartile profanatoare, eretice, imorale. Cìtirea acestor carti nu este ingaduità nici copiilor, nici oamenilor maturi.

A incerca taina credintei este un pacat, cum spune si Mantuitorul: „Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau” (Mt. 4, 7). In acest sens este cunoscuta intamplarea din viata Sfantului Antonie, care a fugit de ereticul care a venit sa-l viziteze.

Imaginile din unele carti imorale pot ramane intiparite in suflet pana la moarte si nu vor disparea din minte, starnind-o mereu. Un intelept grec a spus: „As vrea sa nu am darul tinerii de minte, ci capacitatela de a uita”.

Dar nu numai o astfel de literatura este daunatoare pentru copii. Orice carte scrisa de un eretic poarta in sine pecetea conceptiei lui despre lume si intr-o oarecare masura incita cititorul de a privi lumea cu ochii autorului. Fericitul Ieronim scria unei mame:

„Feriti-va copilul de orice lectura care aduce in sufletul crestin notiunile si conceptiile pagane”.

Parintii ar trebui sa tina cont de influenta negativa a literaturii contemporane asupra copiilor. Sa luam, de exemplu, operele lui Mark Twain, considerat un autor clasic al literaturii pentru copti si care este citit de toti adolescentii. In romanele „Aventurile lui Tom Sawyer” si „Aventurile lui Hucklbery Finn” Mark Twain contureaza doua tipuri de baieti, care in ochii generatiei tinere sunt invaluite de eroism. Probabil, acesti baieti vor fi imitati de multi tineri cititori. La prima vedere ei sunt inzestrati cu un sir de trasaturi pozitive: curaj, spirit de independenta, mila pentru cei asupriti. Dar, in realitate, ei au un caracter anticrestin, pacatul imbracand forma virtutii. Pentru acesti copii nu exista religie si Dumnezeu; neascultarea si minciuna sunt trasaturile esentiate in comportamentul lor fata de batrani. Ei fumeaza, fura gaini, participa la batai sangeroase. Si toate acestea tare sunt invesmantate de autor in haina virtutii.

In cartile lui Mark Twain intalnim idei nocive referitoare la rugaciune si la Pronia Dumnezeiasca, batjocuri la adresa religiei.

In romanul „Print si cersetor”, printre oamenii din lumea buna, apare si un personaj din randul clericilor, un pustnic, care insa este prezentat ca nebun si care il ameninta cu moartea pe print.

In lucrarea „Liceenii” de K. Garin-Mihailovski un baietel se elibereaza treptat de „lanturile religiei”. Pierzand definitiv credinta, liceanul (care pare a fi chiar autorul) afirma ironic:

„Mi se spunea ca in afara religiei nu exista morala; dar, iata, eu nu cred, si cu toate acestea nu simt nevoia de a omori sau a fu­ra”.

„Dar intelepciunea s-a dovedit dreapta din faptele ei”(Mt. 11, 19).

Una din caile prin care satana domina sufletul omului este ca-l obliga sa uite de Dumnezeu.

„Ma cutremur, serie Sfantul Vasile cel Mare, ca nu cumva, din neatentia mintii sau a grijjlor zilnice, sa nu ma indepartez de iubirea lui Dumnezeu. Caci cel ce acum ne ademeneste si cu inselaciuni lumesti se straduie sa ne faca sa uitam de Facatorul de Bine duce la moarte sufletele noastre”.

Oare nu face exact acelasi lucru literatura contemporana?

Nu putem inchide ochii la faptul ca literatura scrisa de necredinciosi poate nu numai sa otraveasca, ci chiar sa nimiceasca viata duhovniceasca a copiilor.

Parintii nu sunt in stare sa-si fereasca pe deplin copiii de ispitiri si, cu cat acestia cresc, cu atat sarcina lor devine tot mai grea. Dar si aici, ca si in celelalte laturi ale educatiei, parintii vor face tot ce le sta in putinta. Mai intai de toate, ei vor alege singuri lite­ratura care sa le hraneasca duhovniceste copiii. In cazul insuficientei unei astfel de literaturi (caci ea este, intr-adevar, putina) vor cauta carti scrise daca nu de crestini, cel putin nici de dusmanii crestinismului, adica de autori apropiati de crestinism (de exemplu, Dickens). Mantuitorul a spus: „Cine nu este impotriva voastra este pentru voi” (Lc. 9, 50). Cat priveste literatura unora ca Mark Twain, Wells etc, parintii se vor ingriji ca ea sa fie citita cat mai putin de copii. In acelasi timp, nu vor neglija sa le dezvaluie adevarata fata a autorilor si a personajelor acestora, nebunia lor („Zis-a cel nebun in inima sa: Nu este Dumnezeu” (Ps. 13, l), precum si caracterul vicios al conceptiei lor despre lume. Cartile cu caracter eretic ca „Liceenii” si „Studentii” de Garin-Mihailovski nu ar trebui sa ajunga in mainile copiilor.

Reflectand asupra literaturii contemporane, staretul Ambrozie de la Optina da urmatorul sfat unei educatoare:

In timpul liber puteti spune elevei ca ea, ca o crestina, pe langa reviste ar trebui sa citeasca si carti duhovnicesti si sa nu creada, fara ca mai intai sa se documenteze, orice neghiobie – ca viata poate aparea din praf sau ca oamenii au fost la inceput maimute”.

Din cuvintele staretului vedem ca pericolul ispitei ameninta copiii si din partea stiintei contemporane (mai bine-zis, a pseudostiintei), predata in scoli, care are in mod vadit un caracter eretic, seamana minciuna si iluzia atotputerniciei mintii omenesti. Cat priveste invatamantul copiilor, crestinii de azi se afla in situatia bisericii primare: indrumatorii cres­tini ii invatau pe copii sa interpreteze critic materia care li se preda.

Sfantul Vasile cel Mare scrie:

„Din invataturile pagane sa luam doar ce este folositor. Caci este rusinos ca, inlaturand ceea ce este daunator din mancare, sa nu facem o delimitare intre stiintele care hranesc sufletele noastre”.

Un antidot sigur impotriva filosofiei pagane era pentru parintii crestini cresterea copiilor in credinta in cadrul familiei. De aceea ei se straduiau ca, pe langa scoala, sa le dea singuri o educatie crestineasca.

Intarindu-le copiilor credinta cu ajutorul tuturor mijioacelor (Tainele, rugaciunea, mediul si lectura duhovniceasca), vom putea spera ca ei il vor afla pe Mantuitorul:

“…si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama” (Mc. 16, 18).

Indepartarea de atractiile lumesti

Sa nu-ti faci chip cioplit. (Deut. 5, 8 )

Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipsi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona” (Mt. 6, 24).

Asa spune Mantuitorul.

Mamona este vitelul de aur, unul din idolii omenirii cazute.Copiii se pot molipsi de la noi, parintii, de atractia pentru bunurile pamantesti. In cazul in care nu ne-am eliberat pe deplin de acest viciu.

A aduna bogatii materiale sub un pretext oarecare dovedeste o neincredere in Dumnezeu, este o incalcare a poruncilor dumnezeiesti, presupune jefuirea saracilor si a celor aflati in nevoi, care altfel, cu ajutorul bogatiilor acumulate, ar putea sa se izbaveasca de necazuri. Aceasta este incalcarea poruncii Mantuitorului: „vindeti averile voastre” (Lc. 12, 33). Bogatia este daunatoare pentru sufletul crestinului.

Nu numai mamona – bogatia -, ci si luxul si confortul sunt idolii omului modern. Pentru multi, un astfel de idol, care il inlocuieste pe Dumnezeu au devenit realizarile stiintei si progresul tehnic. Dupa parerea multor contemporani, acestea pot sa faca omenirea fericita, asupra lor trebuie concentrate toate puterile si intreaga atentie, in ele trebuie sa credem.

Tinerii sunt dispusi sa accepte astfel de idei si se lasa sedusi de „minunile” tehnicii.

Parintii nu trebuie insa sa uite sa arate copiilor adevarata valoare a acestui progres: omul a pus stapanire pe aer si drept consecinta avem orase daramate de bombele aruncate din avioane; omul a patruns in adancurile apelor, de aceea o multime de corabii se ineaca din cauza submarinelor; omul a patruns in tainele materiei si astfel iau nastere uzine care produc bombe atomice si substante nucleare.

Desigur, stiinta poate fi indreptata nu spre slujirea satanei, ci a lui Dumnezeu. Dar nu stiinta atee, ci cea adevarata ne descopera cunoasterea Creatorului lumii.

„Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, spune Apostolul Pavel, inlelegandu-se din fapturi, adica vesnica lui putere si dumnezeire” (Rom. 1, 20).

Nu in stiinta lumeasca gasim calea cea mai scurta spre telul crestinului, ci in dobandirea Duhului Sfant, in vorbirea cu Dumnezeu. Fiind unul din aspectele bogatiei, stiinta lumii este seducatoare si poate deveni idolul care sa il inlocuiasca pe Dumnezeu. Dar in acest caz „un bogat greu va intra in imparatia cerurilor”(Mt. 19,23).

Nu intamplator Apostolul Pavel ne descrie viitorul, si de fapt prezentul nostru, al celor din timpurile de apoi, care refuza sa primeasca adevarul, oameni cu mintea corupta si indiferenti.

Sa retinem si ca primii care l-au primit pe Hristos aici, pe pamant, au fost pastori, iar magii intelepti i s-au inchinat mai tarziu.

Ne vom ingriji deci de preocuparile stiintifice ale copiilor si ne vom ruga totodata lui Dumnezeu ca, dupa cuvantul Apostolului Pavel, nu cumva „sa se abata si gandurile lor de la curatia si nevinovatia cea in Hristos” (II Cor. 11, 3). De asemenea, este de retinut ca studiul intens in domeniul stiintei presupune mult timp si atentie, din care cauza viata duhovniceasca a copiilor slabeste. Or, in acest sens exagerarile sunt daunatoare. Sa nu uitam cuvintele Mantuitorului:

Dati cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului si cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu (Lc. 20, 25).

Duminica si in zilele de sarbatoare copiii vor asista la slujbele bisericesti, iar rugaciunile de dimineata si de seara, precum si citirea literaturii duhovnicesti vor fi obligatorii. Lucrul intelectual peste masura actioneaza negativ asupra sanatatii copiilor si duce la surmenarea sistemului nervos. Ca un medicament la aceasta vor fi plimbarile si jocurile in aer liber la varsta frageda si munca fizica la o varsta mai mare.

O mare atentie se va acorda copiilor care au o in­clinare pentru viata duhovniceasca. Acesti alesi ai lui Dumnezeu vor fi hraniti mai mult duhovniceste.

Pe langa stiinta, copiii si tinerii pot sa se ocupe si cu studiul artei si al poeziei. Dar si aici exista acelasi pericol: arta si poezia sunt la fel de geloase ca si stiinta si, la fel, cer din partea omului mult efort. E bine daca o dati cu talentul pentru muzica, pictura si literatura in copil rasare si creste viata duhovniceas­ca. Atunci el isi va dedica talentul lui Dumnezeu si il va indrepta spre folosul sufletului, asa cum au facut, de exemplu, Sfantul Ioan Damaschin, pictorii Vasnetov, Nesterov, Polenov si multi alti compozitori.

Dar, vai, daca talentul lui va sluji gustului si capriciilor multimii?! Cuviosul Serafìm spunea:

„Numai lucrurile facute pentru Hristos aduc folos sufle­tului crestin.”

Sa-si aminteasca atunci parintii care au copii ta­lentati cuvintele Mantuitorului:

Si daca mana ta cea dreapta te sminteste pe tine, tai-o si o arunca de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena” (Mt. 5, 30).

Sa ne amintim de soarta celor doua fete educate de dadaca lor credinciosa. Dupa moartea acesteia, ele au fost acaparate de viata tipica din inalta societate, unde nu exista Dumnezeu. In fetele talentate s-au trezit pasiuni, la una pentru balet, iar la cealalta pentru teatru. Dar se pare ca dadaca lor le-a iubit mult. Moarta fiind, ea s-a rugat lui Dumnezeu pentru sufletele lor curate. Si, una dupa alta, inca din tinerete, fetele au fost luate din acesta lume. Mult a plans mama lor, in loc sa multumesca lui Dumnezeu si sa se caiasca de greselile educatiei sale.

Mai trebuie amintita aici si pasiunea pentru sport, intelegand prin aceasta antrenamentul fizic intens. Despre inutilitatea acestor ocupatii ne vorbeste Apostolul Pavel:

Caci deprinderea trupeasca la pu­tin foloseste, dar dreapta credinta spre toate este de folos, avand fagaduinta vietii de acum si a celei ce va sa vina”(I Tim. 4, 8).

Insa aceasta nu se refera la jocurile active copilaresti, petrecute in aer liber, la patinaj, schi, inot etc., care intaresc trupul.

Indiferent cu ce s-ar ocupa copiii – cu stiinta, tehnica sau arta -, parintii vor urmari cu atentie locul pe care il ocupa aceste preocupari in viata lor de zi cu zi. Ei se vor ingriji ca oricare din ele sa nu devina un idol pentru copil, o patima care sa il indeparteze de Dumnezeu si sa-i inabuse dezvoltarea vietii duhovnicesti. Iar daca acest lucru totusi se intampla, parintii vor face tot ce le sta in putinta pentru a indeparta aceste greseli, cerand ajutorul lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel scrie:

„Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos. Toate imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva” (I Cor. 6, 12).

Limitarea distractiilor

ca sa traiti in liniste. (I Tes. 4, 11 )

Convorbirea lui Dumnezeu cu sufletul omului este posibila numai in liniste, in pace, in tihna si cu o concentratie maxima.

De aceea, oamenii, mai ales cei cu ravna mare pentru Dumnezeu, fugeau in pustie, cautau sa se izoleze de restul lumii in manastiri. De ce ne vine greu sa vorbim cu Dumnezeu in mijlocul acestei lumi?

Mantuitorul a spus Apostolilor Sai:

„Iata, satana a cerut sa va cearna ca pe grau” (Lc. 22, 31).

Aceasta trecere a lumii prin sita satanei se face acum cu si mai multa furie. Se inmultesc calamitatile, apar tot mai multe tentatii; lumea cauta bogatii si confort, iar pe fondul progresului material si al dezvoltarii stiintei lepadarea si lupta impotriva lui Hristos sunt tot mai mari.

Asa cum pe pamant exista campuri magnetice, la fel ele exista si in sfera duhovniceasca a sufletului omenesc.

Un camp este lepadarea sufletului de lume, impreuna cu Apostolul Pavel, rastignirea lumii pentru sine (Gal. 6, 14), cautarea imparatiei lui Dumne­zeu inauntrul nostru (Lc. 17, 21).

Alt camp este cufundarea in sita satanei, in vartejul preocuparilor lumii, cu setea pentru distractii si placeri, cu teama de a ramane singur cu sine si de a privi inauntrul sufletului.

Tocmai acest ultim lucru nu-l doreste satana. Sfantul Macarie cel Mare spune ca scopul satanei este de a ne distrage mintea de la amintirea lui Dum­nezeu si de la iubirea Lui, folosind toate capcanele pamantesti, de a ne distrage de la adevarata frumusete in favoarea celei false.

Dar satana nu vrea sa-si descopere puterea pe care o are asupra sufletului captiv. Lumea, in agitatie permanenta, nu observa aceasta putere. Influenta satanei se vede doar in liniste, in momentul rugaciunii. Atunci se descopera norii gandurilor, care impiedica rugaciunea, atunci se descopera „galagia ganduri­lor”, cum numesc Sfintii Parinti „captivitatea mintii noastre”. Doar atunci sunt posibile „lupta nevazuta” cu dusmanul, dorinta de a se apropia prin usile inimii de imparatia lui Dumnezeu, care, cum spune insusi Mantuitorul, „este inlauntrul vostru” (Lc. 17, 21).

Iata de ce satana nu sufera linistea si nu vrea sa-i permita omului sa ramana singur cu sine, distragandu-i atentia prin distractii de la gandurile despre sco­pul vietii, despre moarte si desertaciunea placerilor pamantesti.

Cum trebuie sa-i ferim pe copii de sita vrajmasului si sa le cream conditii pentru victoria in „lupta nevazuta” dinauntrul lor?

Daca parintii au posibilitatea sa aleaga sa traiasca la sat sau la oras, fara sa stea mult pe ganduri sa alea­ga satul. Acolo sunt mai putine tentatii, distractii si agitatie. Acolo este mai usor sa le ofere copiilor viata tihnita, insotita de munca, este mai usor sa le cultive gustul pentru o carte buna, serioasa, pentru natura si sa-i deprinda cu rugaciunea neimprastiata. Ei vor avea la dispozitie mai mult timp liber pentru a gandi la Dumnezeu, la vesnicie. Tot acolo, Biserica Cereasca si Biruitoare si chipurile marilor sfinti si cuviosi vor fi mai aproape de ei. Staretul Ambrozie de la Optina obisnuia sa spuna: „Puteti trai in lume, dar nu in vazul tuturor, ci in liniste”.

In istoria Bisericii gasim multe exemple despre cresterea copiilor in singuratate si liniste. Lucrul acesta este conditionat intotdeauna de inaltele lor ca­litati duhovnicesti. Mai intai de toate trebuie amintit ca Mijlocitoarea neamului omenesc, Maica Domnului, a crescut de la varsta de trei ani in templu in deplina singuratate. La fel, incepand cu varsta de trei ani a crescut si prorocul Samuil, daruit Domnului inca inainte de nasterea lui de mama sa, Ana. In sin­guratate a crescut si ruda Sfantului Filaret Milostivul, imparateasa bizantina despre care s-a mai vorbit.

Mult mai grea este educarea copiilor la oras, unde exista numeroase distractii: teatru, film etc*. Mai devreme sau mai tarziu, copiii vor dori sa mearga aco­lo. Cum sa procedeze parintii in asemenea situatii?

Sa abordam aceasta problema cu delicatete si sa ne intrebam, mai intai, cat de mult sunt in acord distractiile pentru adulti cu invatatura lui Hristos?

La inceputul activitatii sale, prima chemare a lui Hristos a fost chemarea la pocainta:

„S-a implinit vremea si s-a apropiat Imparatia lui Dumnezeu. Pocaiti-va…” (Mc. 1, 15).

Primele lui porunci au fost fericirile, care spun: „Fericiti cei ce plang” (Mt. 5, 4). Mantuitorul nu doar chema, ci si ii avertiza pe cei care refuzau pocainta si duceau o viata usoara:

Vai voua celor ce astazi radeti, ca veti plange si va veti tangui” (Lc. 6, 25).

De asemenea, El arata ca drumul spre imparatia lui Dumnezeu trece doar prin poarta cea stram­ta (Mt. 7, 13). Iar mai departe:

Cine […] nu uraste […] chiar si sufletul sau insusi, nu poate sa fie ucenicul Meu” (Lc. 14, 26).

Ce inseamna aceste cuvinte?

La renuntarea la lume si la placerile ei chemau in unanimitate si Apostolii lui Hristos:

„Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea, iubirea Tatalui nu este intru el. Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta trupului, si pofta ochilor, si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume” (I In. 2, 15-16),

spune Apostolul Ioan.

Iar Apostolul Iacov afirma:

prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu” (Iac. 4, 4).

La randul sau, Apostolul Pavel scrie:

„Si aceasta v-o spun, fratilor: Ca vremea s-a scurtat de acum, asa incat si cei ce au femei sa fie ca si cum nu ar avea. Si cei ce plang sa fie ca si cum n-ar plange; si cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; si cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani. Si cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi deplin de ea. Caci chipul acestei lumi trece” (I Cor. 7, 29-31).

Oare nu se refe­ra toate acestea la copii?

Sa retinem ca la copil se va rupe mai tarziu acea inclinatie care a fost sadita in el de timpuriu. Datoria noastra este de a-l obisnui cu viata [linistita]. Doar atunci i se pot dezvolta concentrarea, atentia fata de lumea lui launtrica si ii poate aparea gustul pentru trairile si bucuriile duhovnicesti si pentru viata in Dumnezeu. Toate acestea nu au loc in viata zgomotoasa, plina de placeri si distractii.

Episcopul Teofan scrie in cartea sa „Calea catre mantuire”:

„O floare sadita in locul unde vantul sufla din toate partile va rezista putin si se va usca; iarba, des calcata, nu va mai creste, partea corpului des comprimata amorteste. Acelasi lucru se intampla cu inima si cu starile ei bune daca se deda visurilor sau lecturilor desarte sau distractiilor. Cei ce sta mult timp in bataia vantului, mai ales a celui umed, acela, o data intrat la adapost, simte ca parca toate cele dinlauntrul lui nu sunt la locul lor. La fel se intampla si cu sufletul care se distreaza. Revenind din imprastiere, tanarul gaseste in sufletul sau totul pervers si este important de subliniat ca unii acopera cu invelitoarea uitarii tot binele si pun in prim-plan desfatarile intiparite in suflet…

De ce atunci, dupa ce isi revine din imprastiere, sufletul incepe sa tanjeasca? Pentru ca se gaseste jefuit. Cel imprastiat si-a transformat sufletul intr-o cale lunga, pe care, prin intermediul imaginatiei, trec, ca niste umbre, lucruri ademenitoare, care cheama dupa sine sufletul”.

Totusi de aici nu rezulta ca trebuie interzise copiilor toate placerile si distractiile. Dupa cum nu li se pot interzice nici jocurile logice. Impunerea nu este in duhul lui Hristos. „…Mila voiesc, iar nu jertfa” (Mt. 9, 13), spune Mantuitorul si cheama la deplina daruire lui Dumnezeu si la curatia vietii. Nu prin interdictii trebuie sa luptam cu dorintele copiilor.

Sa luam ca exemplu o analogie. Putem observa ca intrebuintarea unor feluri de ingrasaminte foloseste la dezvoltarea plantelor folositoare – a graului si a altor culturi – si nimiceste buruienile. Acelasi lucru se intampla si pe campul duhovnicesc cu sufletele copiilor nostri. Ingrasamintele duhovnicesti sunt Sfintele Taine, rugaciunea, lectura duhovniceasca. De asemenea, si comunicarea duce la dezvoltarea virtutilor si inabusa neghina duhovniceasca, in care se cuprinde si inclinatia pentru placeri si distractii.

Asadar, copiii pot sa mearga la teatru sau la un film, dar fara ca initiativa sa vina din partea parintilor. „Tu faci rau copiilor tai”, o certa staretul Ambrozie de la Optina pe o femeie care isi impingea fiicele la distractii si la frecventarea teatrelor. Bineinteles ca parintii vor studia cu atentie spectacolele, alegandu-le doar pe cele care sunt instructive, ca, de exemplu, piesele istorice si filmele cu continut stiintific. Totodata, frecventarea teatrelor si a cinematografelor nu se va face prea des si nu va coincide cu posturile sau cu sarbatorile.

In mod analog se va rezolva si problema dansurilor. Nu le vom interzice, dar nici nu-i vom indemna sa le invete. Sfintii Parinti nu simpatizau lectiile de dans, dand exemplu cazul Irodiadei.

Parintii vor fi atenti la folosirea radioului si a televizorului. Nu se va permite urmarirea unor emisiuni care propaga necredinta sau a unor piese si cantece imorale etc. Nu se va asculta radioul in timp ce copiii isi fac temele sau citesc: s-a constatat ca dedublarea atentiei actioneaza negativ asupra sistemului nervos. In momentul folosirii radioului sau a televizorului se va tine cont ca toti din camera (iar deseori si din casa) sunt nevoiti sa asculte, inclusiv si cei care nu doresc. Astfel acesti membri ai familiei vor fi lipsiti de liniste, de posibilitatea de a se concentra, a citi sau a se ruga. Pentru a evita asemenea situatii, se va asculta radioul si se va urmari televizorul numai la dorinta tuturor membrilor familiei.

Prezenta unui televizor in casa poate aduce mari nenorociri familiei crestine si, in primul rand, copii­lor. Ei trebuie feriti de filme daunatoare pentru suflet si, de asemenea, de ispita distractiei (fara sa mai amintim si de cat dauneaza televizorul sanatatii si indeosebi vederii).

Ca in toate aspectele vietii de familie, si in privinta distractiilor parintii vor da exemplu copiilor de o viata bazata pe slujirea aproapelui, pe frica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu si in Dumnezeu.

Iar daca nu reusim totusi sa-i ferim de ispitele lumii, macar sa le inchidem usile care duc departe de viata curata, plina de bucurie duhovniceasca. Parintii sa se teama sa-i impinga pe copii spre aceste ispite, amintindu-si de cuvintele Mantuitorului:

„Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Mt. 18, 7).

* Din pacate, in ziua de azi, televizorul a patruns peste tot, inclusiv in sate (n. a.).

(din: N. E. Pestov, Cum sa ne crestem copiii: calea spre desavarsita bucurie, Editura Sophia, 2005)

Legaturi:

***


Categorii

Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Nikolai Pestov (N.S. Pestov), Viata de familie, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

25 Commentarii la “CUM SA NE CRESTEM COPIII? – N. E. Pestov (II). Ferirea copiilor de ispitele lumii

  1. “Sa stiti ca prin el va trebui sa ascultati gandurile satanice, adica indoielile si gandurile pagubitoare, care au fost inventate pe parcursul a 8000 de ani.”

    Oare realizam adevarul acestor cuvinte ale Sf. Ambrozie de la Optina?

  2. Mereu mi-am reprosat ca sunt o persoana prea retrasa.In lumina celor descoperite mai sus imi dau seama ca nu am gresit.Oricum persoanele de duhuri diferite sunt incompatibile si nu se agreeaza reciproc.Din tot acest joc pierd insa copiii,care nu realizeaza aceste granite si vad viata in roz.Cu adevarat e nevoie de multa intelepciune…

  3. Biblia interzisa! In septembrie 2011, administratia Obama a emis un memoriu intern privind vizitele in spitalele americane pentru veterani. Se vorbeste despre membrii de familie care pot vizita bolnavi
    (numiti “parteneri”, nu soti sau sotii), iar Punctul 8(f) interzice Bibliile in spitalele veteranilor. Razboiul infamului Obama impotriva crestinismului continua (link). http://downloads.frc.org/EF/EF11L05.pdf

  4. Multumesc pentru articol. Azi ati scris pentru mine.

    Unica justificare de a intretine relatii cu cei apropiati noua dupa trup, insa care refuza sa-l primeasca pe Dumnezeu poate fi doar implinirea poruncii iubirii si a milei, implinire care este obligatorie pentru toti, fara exceptie. Dar in acest caz nu ii vom apropia prea mult de noi, iar relatia cu ei va fi doar una din stricta necesitate.

  5. Copile Drag

    Copile inima ta mică,
    Iubeşte totul fără pică,
    Iubeşte sincer şi curat,
    Că eşti copil nevinovat.

    Tu nu ştii înca ce-i mânia,
    Nici nu pricepi ce-i viclenia.
    În ură nu ştii să trăieşti
    Tu uiţi şi ierţi şi iar iubeşti.

    Tu uiţi pedeapsa, iar iubirea,
    Copile îţi domină firea
    În tine răul nu domneşte,
    De-aceea lumea te iubeşte.

    Pe chipul tău nevinovat
    Nu ai nici urmă de păcat,
    Nimic cu poftă nu râvneşti,
    Nu vrei decât ca să trăieşti.

    Făptura ta nevinovată,
    Rămâne blândă şi curată
    Nimic din pofta cea lumească
    Nu poate să te ispitească.

    În tot ce faci şi cand vorbeşti
    Pe orice om îl cucereşti.
    Tu eşti un înger pământesc
    Şi darul Tatălui ceresc.

    Dar traiul care va urma
    Copile drag, te va schimba
    Iar chipul tău nevinovat,
    Uşor se-mbracă în păcat.

    Devine aspru, crunt şi rău,
    Perfid şi fără Dumnezeu
    De mergi pe căile lumeşti
    Condus de poftele trupeşti.

    Mândria, pizma, lăcomia
    Şi mai apoi făţărnicia,
    Vor face chipul tău curat
    Urât şi-n vicii îmbrăcat.

    Păstrează-ţi darurile sfinte
    Copile drag şi fii cuminte
    Rămâi curat ca la-nceput,
    Senin şi sfânt, cum te-ai născut.

    Trăieste doar cu Dumnezeu
    Şi fugi şi scapă de-orice rău
    Fii drept, cinstit, demn şi curat
    Ca să rămâi nevinovat.

    Şi vei trăi uşor pe lume,
    Firesc râvnind doar cele bune
    Şi Domnul te va îndrăgi
    Şi sufletu-ţi vei mântui.

  6. Pline de invataminte pentru parinti aceste sfaturi … dar..
    Cat insa se pot aplica concret in viata parintilor/copiilor de astazi, de la oras cel putin?
    Parintii stau foarte putin timp cu copiii, iar cand sunt acasa primeaza grijile gospodaresti; copiii sunt de mici “pe mana” celor cu pot sta (crestini ca traire sau nu); inregimentati de micuti in gradinite, scoli, in contact cu alti copiii care primesc o educatie diferita… beneficiind de influenta zilnica a unor dascali iubitori de Hristos, sau nu….
    Insusi parinti, chiar daca sunt fii ai biserici , adica se spovedesc, impartasesc, participa la sfintele slujbe, au propriile neputinte, carente de educatie duhovniceasca…
    Cred ca in vremurile de acum nadejdea in mila Domnui si ocrotirea Maicii Domnului (adica rugaciunea parintilor pentru copii) are cea mai mare insemnatate….

  7. @ Mihaela T.:

    Ne bucuram pt folos. Dar mereu scriem si pentru fratia ta 😉

    Da, mai ales in privinta copiilor, e verificat lucru ca trebuie facut tot posibilul sa se reduca influenta rudelor care se pronunta impotriva credintei si vietuirii ortodoxe si care cauta sa faca din copii niste oameni pur lumesti, scotandu-i premeditat de sub ascultarea parintilor. Insa nu trebuie uitat ca si parintii insisi trebuie sa lupte sa mearga ei insisi pe calea cea stramta, ceea ce astazi se intampla destul de rar.

  8. @ Angelica:

    Asa este, e greu, e mult mai greu astazi de cat acum cateva decenii, si inca sub comunism, cand au fost scrise aceste randuri. Dar in esenta ele raman valabile si trebuie sa fie un reper si un imbold pentru orice parinte pt a lupta si a face mai mult decat a incercat pana atunci, de face chiar TOT ce ii sta lui in putinta, iar restul, desigur… incredinteaza grijii si milei lui Dumnezeu.

  9. Pingback: CUM SA NE CRESTEM COPIII? (III) Bazele vietii crestine. DEPRINDERILE CAII CELEI STRAMTE
  10. Pingback: CUM SA NE CRESTEM COPIII? (IV) Dragostea, discernamantul, cainta si rugaciunea intensa a parintilor - cele mai sigure "metode" de educatie
  11. Pingback: Parintele Cleopa (audio) despre DREPTUL IOV. Sfantul Ioan Gura de Aur (II) despre TIRANIA TRISTETII, RABDAREA BOLII si despre PARINTII NEPASATORI LA PACATELE COPIILOR -
  12. Pingback: EDUCATIA ORTODOXA (II). Viata in Biserica; ambianta familiala; formalismul. EFECTELE NEGATIVE ALE TELEVIZORULUI SI ALE CERTURILOR DINTRE PARINTI -
  13. Pingback: Predica audio impresionanta la DUMINICA DUPA NASTEREA DOMNULUI a Parintelui Damaschin de la Sihastria Putnei (FUGA IN EGIPT). MESAJ CRUCIAL PENTRU PARINTI: “Ia pruncul si fugi, scapa-l de lumea pacatului, de Irozii de azi!” -
  14. Pingback: PARINTI SI COPII (II): Despre rasfat sau slabiciunea si mila nepotrivite fata de copiii nostri. PARINTII TREBUIE SA INVETE LECTIA SANATOASA A LUI NU -
  15. Pingback: PARINTI SI COPII (I): Arhim. Simeon Kraiopoulos despre FERMITATE, RABDARE SI CONSECVENTA IN EDUCATIA COPIILOR. De ce parintii buni NU trebuie sa cedeze capriciilor celor mici? -
  16. Pingback: VINDECAREA ORBULUI DIN IERIHON. Predicile Parintelui Cleopa si Mitropolitului Augustin de Florina: CREDINTA CARE LUCREAZA SI STRIGA LA CER IN CIUDA CELOR MULTI… CARE IMPIEDICA BINELE SI ITI PUN CALUS IN GURA -
  17. Pingback: Puterea duhovniceasca pierduta si PATIMILE-IDOLI CARE INLOCUIESC PE DUMNEZEU IN VIATA NOASTRA DE ZI CU ZI -
  18. Pingback: EDUCATIA ORTODOXA si LUMEA CONTEMPORANA. Cum sa imunizam copiii pentru intrarea in “minunata lume noua”, anti-crestina, de astazi? -
  19. Pingback: Probleme si dificultati in educarea copiilor: COPILUL INCAPATANAT, RASFATAT, GROSOLAN, CARE VORBESTE URAT etc. Cum luptam cu obiceiurile proaste de comportament ale copilului? -
  20. Pingback: COPIII SI CALCULATORUL – intre necesitate, distractie si DROG PERICULOS -
  21. Pingback: CE JUCARII, JOCURI sau PAPUSI CUMPARAM COPIILOR? Cum si in ce scop se creeaza la copii ATRACTIA PENTRU URAT SI MONSTRUOS si cum sunt invatate fetitele sa se identifice cu femeile “usoare” (efectul “BARBIE”)? | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: Sfantul CUVIOS PORFIRIE cel nou – DIVERSE INVATATURI DUHOVNICESTI: “Parintii care nu se preocupa de educatia duhovniceasca a copiilor fauresc IUDE sau CRIMINALI. Nu esti parinte doar daca nasti“ | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: Cand copilul nu asculta… CATASTROFA NOILOR CURENTE DE “EDUCATIE LIBERALA”, ANTI-AUTORITARA. Repudierea respectului si construirea micilor tirani. INCOTRO DUCE DUHUL TRUFIEI SI AL NEASCULTARII IN EDUCATIA COPIILOR? | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: “Biserica din casa”: DRAGOSTEA DINTRE SOTI, RUGACIUNEA IMPREUNA si VIATA DUHOVNICEASCA TIN FAMILIA UNITA SI COPIII ACOPERITI DE HAR. “După căsătorie, îi sfătuim pe bărbaţi şi pe femei să înlăture amestecurile părinţilor sau
  25. Pingback: Sfantul CUVIOS PORFIRIE cel nou – DIVERSE INVATATURI DUHOVNICESTI: “Parintii care nu se preocupa de educatia duhovniceasca a copiilor fauresc IUDE sau CRIMINALI. Nu esti parinte doar daca nasti” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate