Incepe prigoana dinauntrul Bisericii asupra parintilor anti-ecumenisti?

18-11-2007 Sublinieri

ps-sofronie.JPG

Mesajul urmator, aparut pe mai multe grupuri de discutie ortodoxe (si a carui veridicitate este confirmata si din alte surse) apartine parintelui Eftimie Mitra, egumenul pana de curand al Schitului Huta, (jud. Bihor), demis abuziv de catre PS Sofronie Drincec (cel din poza de mai sus), care a proferat si numeroase amenintari si vorbe de ocara la adresa monahilor si episcopilor care se opun ecumenismului, inclusiv a parintilor Iustin Parvu si Arsenie Papacioc!!! Nu putem sa nu fim alaturi cu toata inima de vrednicul parinte marturisitor Eftimie, dupa cum nu putem sa nu-i dam intreaga dreptate si sa nu vedem aici semnele vadite ale inceputului unei prigoane si unei noi dictaturi bisericesti sub masca fatarnica a ascultarii ierarhice. “Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!”

p-eftimie-mitra.jpg

“Miercuri, 31 octombrie 2007, la manastirea Sf Cruce din Oradea a avut loc intrunirea ecumenica la nivel de dialog interconfesional intre ortodocsi si greco-catolici.

Inainte de inceperea conferintei, episcopul greco-catolic unit cu Roma a salutat preotii prezenti, iar maica Mina Badila, stareta manastirii gazda, a cerut binecuvantarea arhiereasca a acestuia, dupa care i-a sarutat mana. Cand episcopul unit a ajuns in dreptul meu, l-am intrebat: “Cu ce ganduri ati venit?”, iar el mi-a raspuns ca a venit cu ganduri bune. Bineînteles ca gandurile lui bune erau cele ce ne tulburau pe noi de ani de zile, si anume PROCESELE. Intrebarea mea a fost catalogata de catre PS Sofronie ca “obraznicie” la adresa musafirului.

In introducere, s-a citit cererea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea de restituire a unor imobile (case parohiale, biserici etc.) de catre Biserica Ortodoxa. In timpul conferintei, mi-am manifestat nemultumirea, vorbind cu un preot care statea langa mine, fata de pretentiile exagerate ale greco-catolicilor dar mai ales fata de procesele pe rol. Fiind in randul din fata, cele ce am spus s-au auzit pana la masa Prea Sfintitului Sofronie. Pentru acest motiv am fost criticat de catre ierarhul ortodox, ceea ce l-a satisfacut pe episcopul greco-catolic. Mi-am cerut scuze pentru ca am vorbit neîntrebat. As fi dorit sa iau si eu cuvantul, dar nu s-a putut; au avut dreptul la cuvant doar cei randuiti. Sedinta a decurs in pace si liniste. La sfarsitul intrunirii, intre cei doi episcopi s-a semnat un document care nu a ajuns si la noi. Ceea ce stim din presa este ca cei doi episcopi si-au recunoscut reciproc “demnitatea eclesiastica”.

Marti, 13 noiembrie 2007, in cadrul sedintei preotesti de la Beius, s-a discutat despre innoire in Biserica, iar PS Sofronie a prezentat aspectul “pozitiv” al ecumenismului si necesitatea infiintari unor episcopii si mitropolii ortodoxe peste Prut. Cu acest prilej PS Sofronie a amintit preotilor prezenti ca in timp ce se afla la o intrunire interconfesionala de la Bruxelles, a fost felicitat de organizatori pentru rezultatele ecumenice dintre ortodocsi si catolici in urma conferintei din 31 oct. 2007 de la manastirea Sf. Cruce din Oradea.

In a doua parte a sedintei, PS Sofronie a povestit preotilor despre unii “razvratiti” care nu se supun directivelor Sf. Sinod in ceea ce priveste ecumenismul. In acest sens a exemplificat manastirea Petru-Voda, pe care a prezentat-o ca “turbulenta”, dandu-le de inteles preotilor ca la aceasta manastire ar trebui sa nu mearga si nici sa ia in seama spusele pr. Iustin Parvu. Unul dintre preotii de fata a afirmat: “Dar, in Romania, peste 90% din calugari si calugarite sunt impotriva ecumenismului“. Raspunsul ierarhului a fost: “Nu ma mira, deoarece acesti 90% dintre monahii din Romania sunt analfabeti si inculti“. In continuare, PS Sofronie a vorbit despre necesitatea pregatirii viitorilor monahi in scolile teologice. (Din pacate, majoritatea acestor scoli sunt afectate de erezia ecumenista, si scopul lor este de a-i forma pe elevii si absolventii unor astfel de seminarii intr-o gandire globalista si sincretista). Acelasi preot a mai spus ca multe dintre cartile care combat ecumenismul sunt aparute cu binecuvantarea unor membri ai Sf Sinod, iar la acestea PS Sofronie a raspuns: “Daca acesti ierarhi vor mai da binecuvantare pentru astfel de carti, se vor trezi mutati de canon intr-o manastire”. In acest moment in sala s-a asternut o tacere. Multi dintre preotii de fata se ingrijorau dar, in acelasi timp se temeau ca nu cumva acesta sa fie inceputul unei noi dictaturi sub masca ascultarii. In acest moment m-am gandit si eu pana unde merge ascultarea si de unde incepe dictatura. Sfintii Parinti spun ca ascultarea merge pana la pacat. Am primit si eu dreptul de a vorbi, dar nu am apucat sa termin nici macar prima fraza deoarece mi s-a spus autoritar: “Sa taci. Stiu ce duh te stapaneste. Vorbim dupa sedinta intre patru ochi. Tu ca si monah trebuie sa fii smerit si nu sa ma contrazici pe mine. Eu sunt episcop”. In acest moment banuiala ca urmeaza o noua dictatura s-a intarit mai mult. Am incercat sa-i cer doar dreptul de a ma exprima, dar nu mi s-a dat voie. La sfarsitul sedintei, PS Sofronie m-a chemat in birou, unde am discutat intr-un cadru mai restrans. Am fost avertizat din nou. A doua zi m-am trezit cu hotararea episcopului de a ma demite din functia de egumen, de a nu avea voie sa slujesc si sa predic in satele invecinate. Ma voi stradui ca in cat mai scurt timp sa raspund in scris acestei hotarari.

PS:Intr-o perioada a sedintei de la Beius am iesit din sala. Lipsa mea din sala de sedinte a durat aproximativ 10 minute. Dupa sedinta, am aflat, de la cei ramasi in sala, ca in acest timp PS a “sfatuit” preotii sa evite vizitele la pr Iustin Parvu, Arsenie Papacioc si alti “asa-zisi duhovnici care nu fac altceva decat tulburari”…OBS.Cu toate ca PS Sofronie spunea ca Sfintii Parinti sunt ecumenisti nu a demonstrat aceasta. Si o intrebare: pr Staniloae e “incult”? caci a spus : “ecumenismul este produsul masoneriei” ….

Nu ma simt vinovat ca sunt prigonit. Imi voi pierde functia sau casa sau hainele de pe mine…, nu e nici o problema… Sufletul nu il voi da nimanui. NU SUNT ECUMENIST!

P. Eftimie Mitra, schitul Huta de Finis (Beius), Bihor”

 

(ultimele trimiteri apartin Redactiei Razboi intru Cuvant)


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Portile Iadului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la “Incepe prigoana dinauntrul Bisericii asupra parintilor anti-ecumenisti?

  1. De ce oare ne-am mira ca incepe prigoana impotriva marturisitorilor Ortodoxiei? Totul este deja evident. Nu sunt mai mult de 2 zile de cand in presa au aparut informatii privind semnarea unui document la Ravenna de catre BOR alaturi de alte Biserici Ortodoxe surori prin care se recunoaste intaietatea canonica a scaunului Romei in cadrul crestinatatii. Abia ulterior articolului Patriarhia Romana a binevoit sa posteze detalii despre acest eveniment, la care BOR a fost reprezentata de PS Petroniu Salajanul, dar interpretand cele semnate in sensul ca aceasta recunoastere a intaietatii canonice trebuie vazuta in contextul de dinainte de Schisma.
    Dincolo de interpretari, un lucru ramane cert, aceste intalniri sunt pasi certi ce prefigureaza o politica comuna menita a facilita unirea.
    Ce se va alege de sufletele noastre??

  2. Daca tinerii din seminarii si facultatile de teologie ortodoxa vor incepe sa fie “educati” in spiritul unor astfel de atitudini, “innoitoare”, Biserica se va prigoni pe ea insasi.
    Perfida lupta, perfid dusman… Loveste din toate flancurile, din afara, deopotriva din interior !

  3. Pingback: Dictatura ecumenistă din Biserică îşi arată colţii: Prigonirea Părintelui Eftimie « BISERICA „SECRETĂ“
  4. Se va amesteca erezia cu ele (cu sufletele), mai intai cu mintea si apoi cu inima si cu puterile ei si apoi cu vointa si apoi cu intreaga fiinta, DACA NU VOM FI CU MAXIMA PRUDENTA SI FEREALA (vorba Sf. Ignatie Briancianinov).

    Acest Sfant Ignatie spune in lucrarea sa “PREDICI LA TRIOD SI PENTICOSTAR”, ca multe popoare si natiuni ZAC SI GEM SUB JUGUL GREU SI CRUNT AL EREZIEI!

    In 1718, in urma Pacii de la Pasarowitz, Banatul a trecut de sub stapanirea turcilor, sub stapanirea austriecilor.
    Inainte de a pierde turcii Banataul, pe vremea cand ei il stapaneau ca pasalac, atunci cand veneau turcii in satele roamnesti din Banat, mai marii satului le ieseau inainte cu sare si cu paine.

    Dar, dupa ce austriecii au dvenit stapanii acestui pamant romanesc, ne spune o legenda istorica ca, atunci cand au venit noii stapani, adica austriecii, intr-un astfel de sat care pana atunci ii primeau pe turci cu paine si sare, NIMENI NU I-A INTAMPINAT pe noii stapani CU NIMIC.
    Atunci, capeteniile austriece i-au adunat pe sateni si pe un ton rastit le-au reprosat, ca de ce nu-i primesc si pe ei ca pe turci, adica cu paine si cu sare.
    La care un batran intelept din acel sat a raspuns cam asa: “PENTRU CA PANA ACUM AM AVUT PE GRUMAJII NOSTRI UN JUG DE LEMN, DAR ACUM ACESTA A FOST SCHIMBAT CU UN JUG DE…FIER!!”

    Am stat si m-am gandit de ce a spus acest taran aceste cuvinte? Si mi-am raspuns de unul singur. Si anume pentru ca pe de-o parte BIRURILE VIENEI au fost mai mari asupra sarmanilor tarani banateni decat birurile Instanbulului, dar pe de-alta parte, pentru ca INSTANBULUL, nu-I fort ape romanii ortodocsi sa treaca la Islam, pe cand VIENA II CONSTRANGEA SA RENUNTE LA ORTODOXIE, SI SA TREACA LA CATOLICISM, lucru care S-A SI INTAMPLAT IN MULTE SATE DIN BANAT, in deceniile imediat urmatoare instaurarii stapanirii habzburgice. Si la fel s-a intamplat si in Ardeal, fiindca a fost aceeasi politica si stapanire straina si dusmana, romanilor si ORTODOXIEI, cu diferenta ca aici cu 19 ani mai inainte deja VIENA si ROMA, mana in mana deja reusisera sa dezbine neamul romanesc si sa creeze o noua biserica- BISERICA GRECO-CATOLICA, CEA UNITA CU ROMA!!

    Mi-am amintit de acest episod din istoria romanilor din “VALAHIA CISALPINA” (cum mai era numit Banatul in Evul mediu si in perioada premoderna si moderna), cand am citit atat textul articolului de mai sus, cat si comentariul fratelui Catalin.

    DA! Se pare ca dupa cum merg lucrurile de la HOTARUL de vreme al MORTII PREAFERICITULUI TEOCTIST, cineva vrea cu tot dinadinsul ca sa puna UN JUG GREU PE GRUMAJII CRESTINILOR ORTODOCSI, ACELA AL EREZIEI PIERZATOARE DE SUFLET!

    Jugul PRIGOANEI COMUNISTE asupra credintei romanilor, se va dovedi in viitor ca a fost DOAR DE “LEMN”!, pe cand jugul pe care ni-l va pune UE, va fi DE FIER, va fi O INCATUSARE A SPIRITULUI ROMANESC SI AL DUHULUI CURAT AL ORTODOXIEI!!

    Sfintii Parinti si marii duhovnici mai noi spun ca in zilele noastre, SE PUNE IN LUCRARE O ALTA PRIGOANA MULT MAI FEROCE DECAT PRIGOANA COMUNISTA. Este o prigoana mult mai subtila DAR MULT MAI PUTERNICA SI NIMICITOARE, si anume ESTE PRIGOANA DUHULUI OMENESC AL CRESTINILOR, o PRIGOANA SI NEVAZUTA, DAR SI VAZUTA, insa care este FARA ARME SI GLOANTE, CI O PRIGOANA A MINTII SI A LIBERULUI ARBITRU, O PRIGOANA LA FEL DE REALA, ca si persecutiile comuniste sau ca si cele antice.

    Si ceea ce este cel mai grav este, ca Pastorii nostri in loc sa ne apere, ei NE DEZARMEAZA si ne smintesc!

    Sa ne rugam!

    Sa ne rugam!

    Sa ne rugam!

    Ca sa SCAPAM DE CEASUL ISPITEI, care vas a vina peste toata lumea ca sa-in incerce pe cei care locuiesc pe pamant (cf. Apocalipsa, cap.3, vers.10) si sa fim AFLATI CA RAMASI FIDELI ADEVARULUI ORTODOX, si LIMINII VOII TATATALUI CERESC, CARE NUMAI LA IERUSALIM SE COBOARA SI NUMAI LA….ORTODOCSI!

    AMIN! SLAVIT SA FIE DOMNUL!

  5. Cineva din Oradea imi spunea ca ei stiu ca parintele Iustin Parvu este eretic;si ma intrebam de unde pana unde au aflat asa ceva.Ei, acum mi-am explicat de unde pornesc aceste zvonuri smintitoare…Pacat!

  6. M-a surprins aceasta afirmatie: “Daca acesti ierarhi vor mai da binecuvantare pentru astfel de carti, se vor trezi mutati de canon intr-o manastire”, a PS Sofronie.

    Dintre episcopii tineri pe care ii are Sinodul B.O.R., putini il egaleaza ca pregatire intelectuala si cultura. Din cate stiu, cunoaste mai multe limbi straine(am auzit ca vorbeste si scrie in 6 limbi), si este si absolvent al facultatii de medicina umana. Si la nivelul lui si reputatia lui pe care o are in B.O.R. si in lumea “buna” a intelectualilor acestei tari, aceasta afirmatie a lui mi se pare cam…nejudecata.

    Si iata pentru ce:

    Orice EPISCOP este SUVERAN in Eparhia lui. Si detine DEPLINATEATEA PUTERII HARICE APOSTOLICE.
    Conform dreptului canonic al Bisericii Ortodoxe, toti ierarhii sunt EGALI din punct de vedere AL PUTERII PREOTESTI HARICE, caci toti au MOSTENIT PUTEREA HARICA A APOSTOLILOR.

    Diferenta dintre ei, Episcopii si Apostolii nu este de TARIE, ci de JURISDICTIE, adica Sfintii Apostoli (cei 12 si apoi si SF. AP. PAVEL), au fost MANDATATI DE CATRE HRISTOS SA PREDICE IN TOATA LUMEA, si nu numai intr-o anumita regiune, si nici nu putea un Apostol sa-i interzica altuia ca si el sa predice in locul unde si el a predicat,…nu, asta nu s-a intamplat niciodata.

    Insa ulterior, cand se inmultesc bisericile crestine antice, apar PERIMETRELE JURISDICTIONALE (eparhiile), in care fiecare episcop DETINEA PUTEREA DEPLINA, dar nu avea dreptul sa aiba vreo imixtiune intr-un alt tinut bisericesc, respectiv intr-o alta eparhie.

    Or, afirmatia PS Sofronie, mi se pare ca este NECANONICA, intrucat se refera la Episcopi EGALI IN GRAD SI DEMNITATE SI PUTERE HARICA SI PREROGATIVE CA SI EL (sau poate chiar il depasesc din punct de vedere al gradelor administrative, pt. ca azi sunt ANTI ecumenisti nu numai simpli episcopi, ci si ARHIEPISCOPI si chiar MITROPOLITI, ma refer la pozitia extrem de rece si distanta si chiar potrivnica fata de Ecumenism a IPS BARTOLOMEU al Clujului).

    Si atunci, de unde si pana unde, si in virtutea carei suprematii ierahice si autoritati superioare bisericesti, spune si afirma PS Sofronie, ca unii dintre ierarhi “vor fi mutati de canon, la…manastire” ??

    Adica, cum poate fi “mutat” un episcop ANTIECUMENIST, sau NE…ECUMENIST din eparhia lui, cand el este STAPAN ABSOLUT SI DEPLIN, daca este EPARHIOT in acea eparhie ??

    NU! asta nu se poate intampla! Or, tocmai aici este DIFERENTA FUNDAMENTALA intre Ortodoxie si catolicism!!, si anume ca in ORTODOXIE, un episcop este STAPAN, iar in catolicism este …LA CHEREMUL PAPEI!!

    Deci, cum poate fi schimbat un SUVERAN ?

    Desi poate parea o afirmatie cam imprudenta pe care o fac in continuare, dar eu cred ca spusele PS Sofronie, il vizeaza indirect pe un VESTIT si CUNOSCUT ARHIEREU ACTUAL TRADITIONALIST si ne…ecumenist, si anume pe PS. GALACTION STANGA!, si nu numai pe el, ci si pe altii ierarhi ca si el, dar care stau cel putini NEUTRI si DISTANTI si RECI si SOBRI si PRUDENTI, fata de valul eforic al deschiderii spre ecumenism, care cuprinde tot mai multi ierarhi romani, dar si din alte tari ale spatiului Ortodox.

    S-ar putea sa avem in viitor surprize serioase cu privire la SCHIMBAREA STATUTULUI B.O.R., si a altor ACTE NORMATIVE cu aplicabilitate interna, in sensul reglemantarii in viitor intr-un mod mult mai clar si limpede a ceea ce se cheama SUBORDONAREA IERAHICA A …IERAHILOR, dupa modelul reglemantarilor legislative interne ale VATICANULUI!!

    In alte cuvinte spus, cred ca unii dintre juristii si canonistii occidentali ai papei (poate chiar la recomandarea acestuia, si cu directa lui implicare)”ii vor ajuta” pe unii dintre ierarhii nostri sa aiba si o BAZA COERCITIVA de…CONSTRANGERE CANONICA eficienta a acelor episcopi care se vor impotrivi atat Ecumenismului, cat si APROPIERII DE ROMA SI UNIIRII CU EA!

    Adica nu ar fi de mirare ca, dupa exemplul SUBORDONARII TREPTATE A LEGISLATIEI LAICE ACTUALA a Romaniei fata de Legislatia Comunitara a UE, SA SE AJUNGA SI IN PLAN BISERICESC LA O SUBORDONAREA A LEGISLATIE BISERICESTI A B.O.R, fata de HOTARARI si ACTE NORMATIVE… BISERICESTI…EUROPENE si “SUPRA CANONICE ORTODOXE”

    Caci, fara de ASEMENEA REGLEMENTARI, episcopii pro…ecumenisti NU AU INSTRUMENTELE NECESARE DE COERCITIE SI CONTROL SI …”intimidare” a Episcopilor POTRIVNICI ECUMENISMULUI.

    Inchei cu o idee ipoteza. Si anume, poate PS SOFRONIE, daca a facut o asemenea afirmatie, poate deja, este pus la curent si in tema (din anumite surse ale lui)cu aceasta viitoare “baza de randuieli noi bisericesti” care s-ar putea sa fie instaurate in viitorul apropiat in lumea ortodoxa romaneasca si poate chiar a intregului spatiu ortodox.

    Sa de-a Domnul sa ma insel in “ipoteza mea”, iar Legislatia noastra bisericeasca si oranduirea si organizarea noastra bisericeasca sa ramana ca si pana acum, asa cum au randuit-o SFINTII PARINTI!

    AMIN!

  7. Se poate si ce spui fratia-ta, dar se poate si fara baza canonica neaparat… Instrumentele de INTIMIDARE nu se impiedica de canoane si reguli, ele pot actiona si informal, la nivelul cel mai grosolan cu putinta, chiar daca poate noua ne este greu sa ne imaginam asta. PF Teoctist, cand s-a retras la Sinaia in 1990, nu a fost suspendat vrin vreo decizie canonica a vreunui Sinod… Ci supus unor presiuni si santaje extraordinare. Aud, de pilda (sper sa fie doar zvon, dar deja nu ma mai mira nimic…)ca PS Varsanufie ar fi obligat sa se retraga… la Man. Cernica…:(

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Cea mai grea lovitura - cea de la frati
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » SOFRONIE INCHIZITORUL
  10. Un articol foarte bun despre acest caz (semnat Oana Iftime) care ne-a scapat la acea vreme:

    http://oiftime.googlepages.com/prigonireaparinteluieftimie

    Merita reprodus integral – este o luare de pozitie exemplara si stilul scriiturii este unul exceptional, de nota… 11 (speram ca autoarea nu va citi lauda noastra). Este pur si simplu cel mai “tare”, adevarat, curajos si frumos text de demascare a imposturii ecumeniste pe care l-am citit pana acum! Ar merita mult mai mult decat sa fie citat intr-un simplu comentariu…

    Despre prigonirea părintelui Eftimie Mitra sau Despre deturnarea iubirii

    Dacă nu aş fi împotriva superstiţiilor şi a propagării lor, aş zice că ziua de marţi, 13 noiembrie a fost cu adevărat fatidică. O zi în care ne-am străduit a mânia pe Dumnezeu, cu anumite accente particulare. A fost ziua noii exilări a Sfântului Ioan Hrisostomul, dar şi a începutului prigonirii părintelui Eftimie Mitra (pentru detalii, căutaţi pe net, după numele părintelui şi veţi găsi întreaga poveste). Ce au în comun cele două fapte şi de ce le-am încadrat la “accente speciale în încercarea de a ne prăbuşi cerul în cap”?

    Ambele stau sub semnul ecumenismului. Cum ar trebui să arate, după dreptate, acest semn, nici nu vreau să mă gândesc. Afirm, însă, că cel al Crucii Mântuitorului nu are cum fi, în mod cert. Nu avem aceleaşi idei, despre Cruce, ortodocşii şi ceilalţi “creştini”- nici despre motivele Răstignirii, nici despre cum ar trebui să ne închinăm, iar unii pur şi simplu reneagă Crucea, cu totul. Neavând aceeaşi raportare, acelaşi înţeles al Crucii, cum de ne numim cu toţii creştini, în primul rând, şi cum de pretindem a avea ca simbol al dialogului ecumenic un semn în care fiecare vede altceva? Iertare, dar pare grozav de ilogic, de calp, de jalnic. Aşadar, aş zice că se respinge, de drept, propunerea de simbol al dialogului interconfesional.

    Or, dacă nu simbolul creştin prin excelenţă, atunci ce punem acolo, oameni buni? Şi, poate ceva la care nu se potriveşte Crucea să fie creştinesc, bun, frumos, drept?

    Evident, acesta este un exerciţiu retoric. Se foloseşte intens Crucea, ca simbol, de către organizaţiile care promovează ecumenismul. Am vrut, însă, să atrag atenţia asupra falsităţii acestei opţiuni, falsitate de care, probabil, mulţi nici măcar nu-şi dau seama. Cruce nu înseamnă numai două beţe sau două linii aşezate în unghi drept, ci infinit mai mult, după cum infinită este şi dragostea dumnezeiască din care am primit-o. Ca ortodocşi, ar trebui să avem idee de diferenţa dintre închinarea dreaptă şi cea strâmbă. A te închina nu înseamnă în niciun caz a mâzgăli prin aer ceva la care nu te raportezi cu sufletul. Aceea este un fel de măsură muzicală de 4/4, văzută în oglindă, nu Sfânta Cruce.

    Crucea cea adevărată se face cu trupul şi cu sufletul, şi asupra amândorura. Nu cu mintea în vacanţă, ci fiind conştienţi de semnul sfânt, de ceea ce s-a făcut pentru noi prin Cruce, de faptul că fiecare însemnare este mărturisire a Dumnezeului Adevărat şi chemare a Lui. Crucea nu este un simplu simbol cultural, ci mântuitorul semn, care sfinţeşte, care alungă răul, cu “nebiruită şi dumnezeiască putere”. Având acestea în minte, cum ar mai îndrăzni cineva să folosească tocmai Crucea pe post de simbol al unei mişcări care cocoloşeşte neadevărul strecurat în credinţă?? Se vede, însă, că nu se gândesc la nimic din toate acestea. Altfel, li s-ar cutremura sufletul şi n-ar mai îndrăzni.

    Să revenim la cronica zilei de 13 noiembrie. Relatarea faptelor care îl implică pe părintele Eftimie nici măcar nu pare halucinantă. Cel puţin în ceea ce mă priveşte, pot spune că mă aşteptam la asemenea lucruri, având în vedere ardoarea cu care se promovează, din ce în ce, ecumenismul. Deşi mă aşteptam, tristeţea tot a venit, peste mine, exact ca atunci când ştii că undeva este război şi că mor oameni şi, deodată, ţi se arată, la ştiri, fotografia unuia dintre cei ucişi. Impactul personalizării, al identificării precise a cuiva care tocmai a lăsat gol un loc, în lume, în chip iremediabil. Iată, am spus, o victimă nominalizată a războiului nevăzut, de pe unul din fronturile principale.

    Citim că părintele a participat, pe 13 noiembrie, la o întâlnire a preoţilor, unde a fost admonestat de către ierarhul său pentru poziţia antiecumenistă. A doua zi, pe 14, părintele Eftimie a fost depus din funcţia de egumen şi plasat sub interdicţia de a mai predica în satele învecinate schitului în care vieţuieşte. Evident, pretextele oficiale din actul de depunere sunt cu totul altele, anume că părintele nu ar avea studii teologice, ceea ce, până în 13 noiembrie 2007, nu constituise un impediment. Şi, de altfel, lipsa studiilor teologice formale (în toate sensurile termenului) nu a împiedicat pe cei merituoşi înaintea lui Dumnezeu să fie stareţi şi/sau călăuzitori ai poporului (s-a şi dat exemplul părintelui Cleopa, oierul cu două clase, îl adaug şi eu doar pe cel al părintelui Porfirie).

    Cum poate un episcop să poarte într-o mână Crucea şi în cealaltă bâta, fără a risca să pocnească oamenii cu crucea, sau să-i binecuvânteze cu bâta? Ceea ce s-ar zice că nu se face, nici una, nici cealaltă.

    Cum poate cineva să asuprească pe altul, pe motiv că acesta din urmă nu are dragoste de fraţi??? Chiar nu sesizează nimeni ridicolul, paradoxul, suceala nătângă a situaţiei? Nu se vede ingineria demonică, la lucru, încurcând minţile oamenilor? Ce se întâmplă cu noi?

    Oare nu realizează, măcar, cei care “l-au pus la punct” pe Eftimie cel cu gură (prea) mare că îşi dinamitează propria poziţie, prin asemenea manifestări? Deja, se simte o nerăbdare, din parte promotorilor ecumenismului, care le periclitează noul Babel, construit în ani şi ani de zile, de pe vremea primelor “comisii de dialog”, termen de care, dacă ar fi să întrebăm pe vreun cetăţean al cerului, cel mai probabil că va spune că nu a auzit. “Eu ştiu de sinoade, ce-i aia comisie de dialog interconfesional?? Mă depăşeşte subiectul, încercaţi dedesubt…

    Râdem cu fiere, pentru a nu plânge cu lacrimi de sânge. Poate, cine ştie, ceva va avea, totuşi, impact?...Ironia, dacă nu tonul serios, trasul copilăresc- răutăcios de mânecă, dacă nu abordările retorice standard… Ce să mai facem, dragilor, ca să vă deşteptaţi? Să nu vă îndoiţi că intenţia de dincolo de toate acestea este curată, chiar dacă vă exasperează figurile noastre, vocea noastră, stilul, sau mai ştiu eu ce. Suntem cu toţii oameni, ai Aceluiaşi Dumnezeu şi e sfâşietor să vezi cum cineva este deturnat, “scăpat” din năvodul iubirii adevărate. Nu e libertate, în larg, de data aceasta, ci moarte, mişună prădătorii, pe acolo. Mai bine vă lăsaţi prinşi, de Cel Care umbla cu pescarii şi Care prin Apostoli a vânat lumea, cum spune troparul Ortodoxiei. O singură plasă are, nu mai multe, o singură Biserică, nu nnnnnnnn (“and counting”, în funcţie de ce nouă “grupare creştină” se mai înregistrează la stat).

    Se vorbeşte atâta de iubire, pe care s-ar întemeia ecumenismul şi pe care nu ar avea-o antiecumeniştii. Dar, este aceasta iubire, sau o batjocorire a ei?

    Amintiţi-vă, ereziile sunt numite şi bârfe, fiind defăimări ale Adevărului, iar începătorii ereziilor sunt numiţi de către Biserică “bârfitori”. Nu vorbim despre “neînţelegeri”, “erori”, teologia nu este filozofie sau ştiinţă, iar Dumnezeu nu este un concept abstract, sau un sistem de ecuaţii, ci Persoană, pe care ereticii O clevetesc, despre care spun lucruri neadevărate, lucruri prin care îndepărtează pe oameni de El. Recunoaşteţi trăsăturile şi “funcţiile” clevetirii, ca şi colportare de neadevăruri, ducând la dezbinare?

    Cum se face că atunci când cineva insultă pe mama sau pe tatăl nostru, soţia, soţul, fratele, sora, fie şi pe vreun prieten de care nu ne leagă sângele, sărim în sus, reacţionăm, nu acceptăm, vociferăm, ba, mai dăm şi cu pumnul, uneori? Iar atunci când ne este insultat Tatăl nu mişcăm nici limba, nici vreun deget? Mânia faţă de insultarea unui om se poate întemeia pe orgoliu, şi nu pe iubire rănită, dar nu cred că se poate pretinde, în nici un caz, că iubirea lipseşte cu totul. Mânia faţă de insultarea lui Dumnezeu este curată şi arde numai din iubire. Este, poate, unul dintre cele mai lipsite de osteneală moduri de a ne apropia de mântuire, n-avem a da decât vorbe, fie şi o singură frază de împotrivire la hulă.

    Dar iată că nu ne cuprinde, mânia aceasta, ci lâncezim fără de grijă, între o mâncărică gustoasă şi un talk- show. Vorbele cu pricina ar costa, se vede că, de fapt, cu mult mai mult decât îmi închipui eu, în naivitatea mea. Dacă cineva ne va lua drept bigoţi? Sau necivilizaţi? Dacă se supără cutare cunoscut, care nu este ortodox? Dacă se supără altul, care se consideră ortodox, dar ecumenist? Iar unii chiar cred sincer că a lăsa pe ceilalţi să stăruie în păreri greşite despre credinţă înseamnă iubire. “Doar”, zic ei, “Dumnezeu e bun, nu poate lipsi pe oameni de mântuire fiindcă nu sunt ortodocşi, ci tot vreun soi de creştin”. Aşa ceva zicea şi Origen, propagând ideea de apocatastază, de mântuire universală, inclusiv a demonilor, la sfârşitul lumii. Şi a fost condamnat, fireşte, ca eretic, de către Biserică. De ce, dacă ideile sale erau atât de generoase, de pline de iubire, iar iubirea este de la Dumnezeu şi a lui Dumnezeu prin excelenţă? Voi oferi un indiciu simplu- Hristos Însuşi vorbeşte despre focul cel veşnic, în Evanghelie, aşadar, cum să aibă dreptate Origen şi cum să fie considerat dreptcredincios cineva care dezmite spusele Mântuitorului?

    Şi mă tem că aceeaşi este situaţia cu fiecare “deosebire” de credinţă în parte. Fiecare idee de acest gen face mincinos pe Hristos, sau pe Duhul Sfânt, care a inspirat pe sfinţii care ne-au lăsat învăţătura de credinţă ortodoxă. Or, cum să contrazici, să faci mincinos, pe Adevărul, oameni buni? Ce întreprindere aberantă este aceasta? Cum să te faci mai cunoscător decât Dumnezeu Însuşi, “răscroind” ceea ce El şi nu altcineva a lăsat?

    Revenind la iubire, cred că răspunsul este clar. “Iubirea” ecumenistă nu este iubire, ci o batjocorire a ei.

    Nimic din ceea ce batjocoreşte pe Dumnezeu nu are cum fi adevărat, şi în sensul său propriu, nici “iubirea”, nici “bunătatea”, nici “frumuseţea”. Vezi şi “bunătatea” din care unul ajută pe altul la păcat, spre despărţirea de Dumnezeu, care este Bunătatea, sau “arta” hulitoare, demonică, pretinsă a fi “frumuseţe”.

    Nimic din ceea ce batjocoreşte pe Dumnezeu nu are cum fi spre binele omului, binele cel adevărat, cel din veci, nu mincinosul răsfăţ al unei societăţi oarecare. Cordialitatea ecumenistă, întemeiată fiind pe neiubirea de Dumnezeu este iluzie demonică, întovărăşire la păcatul hulei, falsă bună-înţelegere păstrată în numele unei răstălmăciri a unui fundament al creştinismului. Dacă iubesc, dintâi pe Dumnezeu, după poruncă, apoi pe aproapele meu, mă voi strădui să-i deschid acestuia ochii, atunci când umblă să-l înşele falsele iubiri.

    După cum a încercat a-şi însuşi Crucea, ca fur de cele sfinte, ecumenismul a încercat a-şi însuşi iubirea. Nici una, nici cealaltă nu sunt cele adevărate şi mântuitoare.

    După cum se îmbracă diavolii în “lumină”, spre înşelarea oamenilor trufaşi, s-a îmbrăcat şi ecumenismul în “iubire”, spre înşelarea tot a celor cu iubire de sine. Fiindcă acesta este, cel mai probabil, motivul adânc pentru care cineva ar susţine ecumenismul- iubirea de sine. Iubirea de sine, care “protejează” pe om de eventualele conflicte în care l-ar implica mărturisirea. Iubirea de sine, care este satisfăcută de avantajele materiale care ar putea decurge din susţinerea ecumenismului. Iubirea de sine, piedica dintâi în calea Iubirii adevărate, venind să ne lumineze sufletul şi să ne răpească lui Hristos Dumnezeu. Deja nu prea mai cred în ecumenistul naiv, o fi existând, dar şi în acest caz tot vinovat este, fiindcă nu pune mâna să afle învăţătura Bisericii.

    În orice caz, nu pe părintele Eftimie îl plâng, în aceste zile, ci pe noi, ceilalţi. Părintele se va număra printre cei prigoniţi pentru Hristos, a căror plată multă este în ceruri. Unde ne vom număra noi, dacă nu ne lepădăm de toropeala ucigătoare de suflet în care ne aflăm, este altă poveste, de semn complet opus.

    Hai să ne trezim! Să nu ne mai lăsăm drogaţi cu vorbe de “dragoste” mincinoasă. Suntem oameni, avem raţiune, ne iubeşte nemărginit Dumnezeu, şi noi suntem capabili, din fire, de iubirea cea adevărată, de ce să ne pierdem în amăgiri?

    Hai să alungăm demonii, cu semnul cel drept al Sfintei Cruci, pe care să nu îndrăznim a o folosi ca simbol al neiubirii şi nici să mai lăsăm pe alţii să facă asta.

    Oameni cu care am mai discutat îndemnau la rugăciune. Desigur, şi la rugăciune îndemn şi eu, măcar că mi se pare uşor truistic, sau, altfel spus, ce este acela creştinul care nu se roagă. Dar rugăciunea nu exclude acţiunea de a lua atitudine prin viu grai sau în scris. Dacă sfinţii martiri s-ar fi rugat, numai, în sufletul lor, în timp ce cu mâna ar fi adus jertfă demonilor…Sau dacă Sfinţii Părinţi nu s-ar fi împotrivit ereticilor, ci numai s-ar fi rugat, în timp ce aceia umblau prin cetate, smintind lumea…

    Şi degeaba ar veni cineva să-mi atragă, “smerit”, atenţia, că pretind să ne raportăm la sfinţi, fiindcă, dragilor, din dar de la Dumnezeu, însă şi cu faptele lor s-au sfinţit, aceia. Nu au aşteptat să devină sfinţi (eventual, să-şi dea seama că au devenit…) pentru a face faptele credinţei, între care împotrivirea la hulă. În afară de asta, atrag şi eu atenţia că ortodoxia ne “pretinde”, de fapt, ceva încă şi mai “deplasat”- a ne raporta la Însuşi Hristos. Sau, cumva, trebuie să aşteptăm, în chip aberant şi hulitor, să devenim dumnezei, ca Acela, prin fire, pentru a încerca să urmăm modelul Mântuitorului? Periculoasă gândire. Să nu fie! Să nu mai fie, în general, nimic din toate acestea- falsa iubire, falsa bunătate, falsa frumuseţe, falsa dreptate, falsa smerenie, falsa ascultare şi orice altă sucire demonică a valorilor creştine.

    Iubirea adevărată nu arată neiubitor pe Dumnezeu fiindcă a gătit focul cel veşnic, demonilor şi următorilor lor de bunăvoie.

    Bunătatea adevărată nu-L arată pe El ca lipsit de bunătate fiindcă nu se vor mântui toţi oamenii, indiferent de credinţă.

    Frumuseţea adevărată nu arată ca urâcioase învăţătura sau slujirea ortodoxă, umblând să le facă “operaţii estetice”, după gustul demonilor.

    Dreptatea adevărată nu nedreptăţeşte pe Dumnezeu.

    Smerenia adevărată nu zace pe sine, lăsând să fie hulit Cel Care pentru noi S-a smerit până la moarte.

    Iar ascultarea adevărată se face dintâi faţă de Dumnezeu”.

    =D> =D> =D>

  11. L-am scos la imprimanta si l-am citit marti seara la unii dintre credinciosii care se Aduna la subsolul Catedralei din Timisoara la lectii de cateheza.!

    I-au impresionat mult acele pasaje despre FALSA DRAGOSTE si despre faptul ca ASCULTAREA SE FACE INTAI DE DUMNEZEU…!

    CRED CA ASEMENEA LUARI DE POZITIE sunt tot mai necesare in viitor, ca niste contrariposte la tot mai DESELE atacuri asupra ADEVARULUI celui unic si nemincionos!

    DOAMNE AJUTA!

  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Iubirea de sine - singura iubire a ecumenistilor
  13. oare in tara noastra nu sunt preoti din aceia care sa condamne pe fata ecumenismul sa aiba iesiri in presa prin care sa traga un semnal de alarma in ceea ce preiveste ecumenismul. Acest ecumenism nu este altceva decat un mod de a destabiliza biserica ortodoxa dar ce este mai grav este ca ierarhii nostri in loc sa ocupe o pozitie contraecumenismului acestia il sustin. DECI PREOTILOR DIN ROMANIA CEI CE VA LUATI IN SERIOS MISIUNEA PE CARE O AVETI ACEEA DE A AJUTA PE OAMENI SA SE MANTUIASCA LUATI ATITUDINE CONTRA ECUMENISMULUI SI FACETI CEVA PT NOI SI PT BISERICA NOASTRA ORTODOXA. FACETI IN ASA FEL IN CAT SA FITI AUZITI SI AMI ALES SA SE IA O ATITUDINE CLARA IN CEEA CE PRIVESTE ECUMENISMUL.

  14. Pingback: Război întru Cuvânt » POST SI RUGACIUNE PENTRU PASTRAREA DREPTEI CREDINTE!
  15. Sa ne ajute Dumnezeu sa facem fata acestor ispite si altora care vor veni ,cu ajutorul lui Dumnezeu. Sa dea Dumnezeu sa ne mentinem demnitatea (si nu mandria)duhovnicesca si sa nu ne fie frica sa marturisim adevarul chiar daca asta inseamna pierderi materiale sau “de imagine”.
    Sa ne intarim in rugaciune si sa invatam sa ne rugam din tot sufletul mai ales pentru Biserica noastra Ortodoxa , apoi pentru cei dragi si pentru noi.
    Asta inseamna larghete sufleteasca , sa pui inainte interesele Bisericii si nu ale tale.
    Doamne ajuta-ne , iarta-ne si da-ne in suflet sa te slavim in veci.
    Sa vedem si partea buna care poate iesi din toate astea. Sa vedem ca poate totul se intampla pentru ca am lancezit in rugaciounea nostra fata de Dumnezeu pentru Biserica si pentru fratele nostru ortodox ,oricare ar fi el . Rugaciune multa trebuie ,ca restul face Dumnezeu. Rugaciune aprinsa , sa simtim ca ne ia foc inima de dragul Bisericii si a Lui .
    Sa fim uniti in rugaciune si Dumnezeu vazand buna noastra voire se va milostivi de noi si vom trece intariti si de hopul acesta.
    Va doresc toturor inima buna catre Dumnezeu si multa faricire.

  16. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Cum manipuleaza si cum ne… monitorizeaza “vedetele” ecleziale
  17. Pingback: Razboi întru Cuvânt » MARTURIA PARINTELUI EFTIMIE MITRA DE LA SCHITUL HUTA (Bihor) despre sminteala creata la Oradea de teologul Danion Vasile si despre reactia Parintelui Iustin Parvu la “cazul Danion”
  18. Doamne ajuta,am fost duminica la slujba , la parintele Puscas , intamplator , deoarece nu am aflat despre aducerea icoanei .Pentru mine a fost un eveniment deosebit deoarece a fost prezent la slujba parintele Eftimie, despre care am auzit

  19. Pingback: PS SOFRONIE DRINCEC, MASONERIA SI SCANDALUL “ICOANEI SATANICE” – pictura bizara comandata de Episcopul Oradiei, legata de Catedrala Mantuirii Neamului - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  20. Eu n-am priceput nimic. Eu nu văd decât niște oameni care luptă pentru putere. Pe Dumnezeu îl poți sluji oricând, nu este nevoie de atâta caznă.
    Doamne Iisuse Hristoase, Fiu al Dumnezeului Viu, privește cu milă asupra mea căci țărână sunt, iarta-mi te rog păcatele , dă-mi și mie din Trupul și Sângele Tău pentru iertarea păcatelor , dă-mi Viață, primeste-ma în Împărăția Ta când va veni vremea. Slăvit este Numele Tău acum și pururea, și-n vecii vecilor. Amin.

  21. #11
    “După cum se îmbracă diavolii în “lumină”, spre înşelarea oamenilor trufaşi, s-a îmbrăcat şi ecumenismul în “iubire”, spre înşelarea tot a celor cu iubire de sine.”

    Foarte buna si profunda observatie!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate