ASA PASTOR, ASA TURMA! – Cuvantului D-lui Razvan Codrescu la dezbaterea AZEC

8-06-2008 Sublinieri

Am dorit sa transcriem si sa extragem si file-ul audio continand cea mai pertinenta si mai puternica luare de pozitie din cadrul dezbaterii organizate de AZEC pe 4 iunie a.c., cea a publicistului si editorului ortodox Razvan Codrescu. Este un cuvant pe care il impartasim, pentru ca subliniaza si argumenteaza gravitatea fara precedent a situatiei create in Biserica de fapta IPS Nicolae Corneanu, luand atitudine impotriva oricaror bagatelizari si dezlantuindu-se in final, din prea-plinul durerii si indignarii, intr-un strigat de alarma, spre trezirea constiintelor celor adormite de atata ‘cumintenie’ si ‘diplomatie’ relativizante si fals linistitoare, precum si de atata obisnuinta cu superficialitatea receptarii “postmderne” in spiritul bascaliei superioare. Intr-un moment de maxima criza pentru Biserica Ortodoxa, credem si marturisim ca nu trebuie sa ne fie rusine sa fim patetici in sensul bun si originar al cuvantului, adica inflacarati de patosul cel bun si sincer al Duhului, vorbind dintru adancul inimii, ca niste oameni carora cu adevarat NE PASA de ceea ce se intampla cu Trupul lui Hristos. Ii multumim D-lui Codrescu pentru permisiunea de a publica aici interventia Domniei sale:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Fotografiile din timpul dezbaterii AZEC sunt preluate de pe site-ul Rompres

“Din punctul meu de vedere, dincolo de perplexitatea, pe care am mărturisit-o aici cu toţii, sunt obligat să constat o evidenţă, mai ales după ce am ascultat şi ceea ce a avut de spus Înaltul de la Timişoara: anume faptul că este înţelept aici să nu judecăm un om, o persoană, ci să judecăm o situaţie care s-a ivit, un precedent care s-a creat şi pe care trebuie să-l împiedicăm să recidiveze. Prin urmare, presa trebuie să înţeleagă miza teologică a acestei situaţii, pentru că lumea, la noi (şi am constatat lucrul acesta mai ales în mulţimea dezbaterilor de pe internet, în care problema se disipează şi se bagatelizează într-un mod aproape insuportabil) este din în ce în ce mai puţin catehizată, din ce în ce mai dezbisericită, şi nu mai pricepe care este greutatea mistică a Sfintei Euharistii, centralitatea ei în viaţa credinciosului, tratând-o ca pe o afacere pe care fiecare o poate aborda în mod particular şi căreia îi dă conotaţii… simbolice. Auzi, cică a făcut şi el un gest simbolic! Păi ce, faci gesturi simbolice cu Sfânta Euharistie?! Deci oamenii nu mai au dimensiunea mistică a faptelor şi din cauza aceasta discuţia nici nu se mai poate duce

Pe de altă parte, sunt destul de întristat să constat «naivitatea» unui anumit tip de argumentaţie, care se regăseşte şi de o parte şi de cealaltă. De pildă, în acest comunicat al greco-catolicilor, care în mod evident s-au eschivat pentru că nu au ce să spună. Neputând să-i ţină partea, dar totuşi convenindu-le gestul pe care l-a săvârşit Înaltul Nicolae, caută cel puţin să tacă, spre a nu fi siliţi să-l dezaprobe. După părerea mea, aici este vorba nu de prudenţă, ci de laşitate – pe care, din păcate, greco-catolicii au mai arătat-o şi altădată, căutând să o ascundă sub anumite declaraţii de principialitate. Iar lucrul care m-a indignat cel mai mult în acest comunicat este finalul lui, în care se spune, îmi daţi voie să citez, că «Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică, pentru cazuri particulare motivate de întemeiate dispoziţii sufleteşti – cine decide dacă o dispoziţie sufletească e întemeiată sau e neîntemeiată? Straniu! – respectă libertatea şi dorinţa personală a fraţilor ortodocşi de a se împărtăşi la Sfintele Liturghii greco-catolice». Nici o problemă din punctul lor de vedere dacă se duce ortodoxul şi se împărtăşeşte la ei! Cinstit era să spună dacă au aceeaşi poziţie şi atunci când un greco-catolic sau romano-catolic ar veni să se împărtăşească cu ortodocşi. Dacă nu există această reciprocitate, înseamnă că, de fapt, argumentul este parşiv.

Aşa cum parşiv mi se pare, pe de altă parte, acest mod în care încearcă să se apere după ce a comis gafa respectivă – şi rămâne ca Sinodul să cerceteze din ce motive, din ce raţiuni – Înaltul Corneanu. Şi asta îmi aduce aminte de o placă pe care am mai auzit-o după ’90: «Ştiţi, vremurile au fost grele şi n-am putut să nu cedez, dar mă căiesc în inima mea!». Domnule, adopţi felul ăsta plângăcios, îţi recunoşti copilăreşte chestia asta şi cauţi să ne duci de nas ca pe nişte copii proşti! Ba mai mult, invoci – şi ăsta este lucrul cel mai grav! – asentimentul unei turme pe care tu o păstoreşti şi care te aplaudă pentru ceea ce ai făcut! Păi e grav, oameni buni, nu mai e un gest personal! Aşa păstor, aşa turmă!!!

Aici trebuie să conştientizăm foarte bine că suntem în faţa unei situaţii extrem de grave şi să evităm să o bagatelizăm, în orice formă de discurs. Mulţumesc!”.

fotorcblog-788849.jpg


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Marturisirea Bisericii, Nicolae Corneanu, Portile Iadului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “ASA PASTOR, ASA TURMA! – Cuvantului D-lui Razvan Codrescu la dezbaterea AZEC

  1. din pacate nr. mare de ortodocsi este doar declamativ ,adica pe lista si poate ca asa cum a zis maica ECATERINA[FERMO,i-am uitat numele de maica,scuze]sa fie vreo 20 la suta in loc de 80 la suta ortodocsi adevarati .In accest caz ESTE F.F.GRAV ca nu prea mai protesteaza prea multi ,din pacate cei mai multi ortodocsi de pe lista de 80 la suta dorm sau sint cinfuzi sau si mai grav ,indiferenti .Asta se va reflecta negativ asupra ortodoxiei romanezti si a neamului. SA NU FIE !asa cum zic eu aci.

  2. Stiu, din diverse discutii de pe internet, ca in anumite medii si zone geografice impartasirea mixta (ortodocsi la catolici si invers) nu este un fapt exceptional, am auzit chiar si un preot ortodox spunand ca el impartaseste frecvent catolici. E vorba deci de un fenomen mai vechi, care cred ca dureaza de multa vreme, generat intre altele si de nestiinta. Iata insa ca gestul IPS Nicolae a impins la cote nationale si a transformat in criza o stare de fapt latenta. Poate e momentul ca mai-marii Bisericii sa faca lumina in aceasta chestiune, in asa fel ca sa fie limpede pentru cei care nu vor sa greseasca. Asteptam pastorale la obiect de la ierarhii nostri!

  3. Cred ca aceasta criza va provoca un inceput de scindare intre conducatorii BOR si credinciosii + monahii ortdodocsi. Presiunea asupra sinodului de a lua o decizie este enorma. Pe de-o parte, gestul pe care l-a facut Corneanu ii incanta pe politicieni, care de mult ar vrea sa vada o ortodoxie care sa renunte cam la tot ce mai inseamna dogme si canoane ortodoxe (pe care ei oricum le pot intelege). Pe de alta parte, IPS Daniel, un vehement sustinator al ecumenismului, e pus in situatia de a avea o reactie clara vis-a-vis de incalcarile canonice care din pacate sunt tot mai numeroase in randul unor preoti si ierarhi. Sa nu uitam si conotatiile politice. O lipsa clara de pozitie va ascuti divergentele dintre Biserica Rusa si BOR, care se va rasfrange si pe plan politic. Ma intreb daca in gestul lui nu cumva a fost facut cu intentie… dar intru pe teren speculativ

  4. Domnule Razvan Codrescu darul vorbirii l-ati primit de la Dumnezeu. Este minunat ca-l folositi spre slava lui Dumnezeu. Maicuta Domnului sa va ocroteasca iar eu fac un apel catre cei ce pot: Rugati-va pentru fratele Razvan!

  5. @ Sofiai
    “In accest caz ESTE F.F.GRAV ca nu prea mai protesteaza prea multi ,din pacate cei mai multi ortodocsi de pe lista de 80 la suta dorm sau sint cinfuzi sau si mai grav ,indiferenti”.

    Draga frate sau sora Sofiai, poate ca ai dreptate. Trebuie insa sa constientizam ca cei 80% ortodocsi la care ne referim, poate sunt ortodocsi numai prin botez (asa cum se intampla in majoritatea tarilor ortodoxe) si nu prin traire. Este greu de judecat! Numai Domnul cunoaste inima oamenilor si lucrarea pe care El o are cu fiecare.

    Venirea mea pe calea dreptei credinte, invataturile sfintilor parinti precum si viata sfintilor martiri si marturisitori ai dreptei credinte, m-au invatat sa imi cer mie ceea ce obisnuiam in trecut sa cer altora. Sa nu uitam Ca “stramta si ingusta este calea” si nu toti vor merge pe ea, desi Domnul vrea ca toti oamenii sa ajunga sa cunoasca iubirea lui.
    Tot sfintii parinti spun ca numai unul daca ramane ca marturisotor al dreptei credinte pana la jertfa totala, credinta ortodoxa nu va disparea. Sa incepem cu intrebarea: suntem noi capabili de aceasta jertfa, daca ni se va cere?

    Doamne ajuta,
    smerenie, rabdare, nadejde…

  6. Toate inregistrarile audio de la Masa Rotunda, pe “bucatele”, in format MP3:

    http://www.azec.org.ro/activitati%20si%20comunicate/inregistrare_audio_masa_rotunda.htm

    Sunt unii care incearca sa acrediteze versiunea lipsei de discernamant a lui Corneanu, cauzate de varsta inaintata. Asta ca sa fie scos usor basma curata. Pentru ei, si nu numai:
    http://victor-roncea.blogspot.com/2008/06/agentul-iuda.html

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » CINE DEZBINA BISERICA?
  8. Domnului Razvan

    Cu drag ma alaturi luptei de constientizare a oamenilor, atat cat pot si Dumnezeu ma lumineaza. Fiind in Timisoara si costatand o realiatate careia dumneavoastra ii sunteti exterior, imi permit sa va retin atentia cateva clipe asupra unor amanunte incomode care nu pot fi evitate.

    Ca fii ai bisericii aceia care se trezesc sufleteste si iau aminte la darul de a fi fost botezati ortodocsi si vor sa isi asume calitatea lor de crestini si sa lupte coerent si consecvent ca slujitori ai altarului sunt obligati sa parcurga cursurile universitare ortodoxe acceptate de SISTEM. Ori acest sistem are legitati (asupra carora candidatii nu pot sa emita pareri normative sau macar sa influenteze structura sau componenta consiliului)care sunt aplicate de un executiv a carui componenta este adeseori foarte pestrita si daca nu pro-“alceva” sigur relativ-ortodoxa. In aceste facultati studentii se formeaza si adesea se deformeaza dupa discursul “politicaly correctness” al grupului profesoral. Caracterul cazon al structurii invatatmantului dar si al structurii bisericesti imprima un reflex de supunere sub masca duioasa a smereniei si ascultarii duhovnicesti. Absolventii privesc in pamant si primesc ne-critic orice li se serveste din partea catedrei sau ierarhiei. Oricare coagulare a vre-unui grup de opinie analitica sau critica in timpul facultatii este discret inabusit sub conformismul gregar al majoritatii fiilor de popi sau seminaristi sau studenti “care nu au intrat in alta parte”. Micul procent al celor care si-au urmat vocatia ramane privit usor dizident.

    Ca atare structura bisericeasca, din randul careia s-ar cuveni sa se ridice persoane cu o constiinta treaza si o competenta teologica necesara sustinerii ortodoxiei are, mai ales in functiile de decizie, persoane servile, soldatei, fochisti de serviciu care baga carbune in locomotiva indiferent de directia in care ierarhul are dispozitie sa o conduca.

    Desigur ca intre preotii aruncati te miri unde la tara sunt si oameni cu o constiinta treaza, dar carora nu le-a sunat vre-o pila sau cunostinta la timp pentru a patrunde acolo unde se iau decizii. Si acest corp al preotilor se aduna doar odata pe luna la o sedinta in cadrul protopopiatului, moment prielnic in care pot sa-si impartaseasca nemultumirile unii altora. Cand se intampla sa indrazneasca( cel mai adesea cu repercursiuni care ii costa o inspectie financiara in care li se gaseste un pretext de a fi pedepsiti chiar si cu mutarea) sa apuna ceva sunt repede redusi la tacere ca si in sedintele CAP conduse de KOMINTERN-isti. Sunt tratati asemeni scolarilor, spunanduli-se ca “nu au ciorapi negrii” sau ca au fost zariti prin parohie “la manecuta scurta”. Si uite asa, penibil, sunt redusi la tacere. Deplorabil.

    Si atunci putinii care au reusit cu greu (si in pofida opozitiei pilosilor sau favorizatilor) sa-si faca un nume care sa fie ascultat cat de cat, incearca sa spuna voalat, ca pe vremea comunismului, adevarul. Dar intr-o maniera care sa nu ii coste locul pentru ca nu cumva sa lase locul liber altor pilosi, si pentru a putea sa mai faca cate ceva din pozitia in care se afla. Pentru a nu-si periclita instabilul( si asa) echilibru, se centreza pe propovaduirea cuvantului evitatnd o confruntare fatisa, publica cu ierarhul care, evident, lucreaza intr-o alta directie decat cea a propovaduirii ortodoxiei si a edificarii constiitelor crestinilor in traditionala predanie.

    Pana si in catedrala mitropolitana e plin de preoti bagati prin dreptul de veto al ierarhului, preoti care au cel mult un limbaj de lemn, cu foarte putine si accindentale exemple. Adica mai toata institutia a fost umpluta cu trepadusi aciuati doar pentru un post aducator de bani si influenta, dar care nu numai ca nu fac ceva pentru propovaduirea ortodoxiei (pentru ca nu se pricep) dar se si asociaza “diplomatic” cu tot felul de curente, persoane si grupari care sunt evident deranjate de “fanaticii ortodocsi”.

    Si atunci cine sa apere turma, cine sa o trezeasca din somn si cum? Pentru ca mergand pe strada esti luat drept nebun si nici nu poti vorbi public pe strada fara acordul primariei de a organiza un eveniment. Si singura forma in care poti spune parerea in asa fel incat sa poti fi auzit public si sa poti sa si prezinti o garantie morala, de copetenta in ochii oamenilor este aceea de a fi intr-o functie a institutiei bisericesti in numele careia sa vorbesti. Si daca cumva, prin mila lui Dumnezeu, cineva a ajuns intr-o astfel de pozitie intr-o institutie condusa de o clica ca si cea tocmai numita, cum ar putea acea persoana sa vorbesca mai mult decat odata, dupa care sa-si faca bagajele si sa piarda, macar temporar, posibilitatea de a propovadui Cuvantul multimii?

    Adica in situatia data ori alegi sa spui ceva scandalos si sa pleci din institutie, ori iti vezi de predicile si pericopele pe care le ai de rostit multimii, avand nadejdea ca Dumnezeu va vorbi prin fratii tai din celelalte parti ale Bisericii care pot amenda situatia fara a presupune abdicarea din propriile lor pozitii.

    Doamne ajuta!

  9. @ Teodor:

    Pe cat de trist, de dramatic, pe atat de “racoritor” este cand cineva pune degetul pe rana si spune raspicat si sobru ceea ce… toata lumea (din interior, cel putin) stie, dar nimeni niciodata nu recunoaste, toti laudand hainele cele noi ale imparatului sau… in cel mai bun caz aducand vagi obiectii.

    Ati fi de acord sa va publicam (saptamana viitoare) comentariul ca o postare si ne spuneti cum doriti sa-l semnati? Va multumim!

  10. Pingback: Memoriu al Parintilor romani care vietuiesc in Sfantul Munte Athos catre Sfantul Sinod al BOR -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate