Memoriu al Parintilor romani care vietuiesc in Sfantul Munte Athos catre Sfantul Sinod al BOR

9-06-2008 Sublinieri

Catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane

schitul-sf-dimitrie-lacu.jpg

Preafericite Parinte Patriarh,

Inalt Preasfintiti Parinti Mitropoliti si Arhiepiscopi,

Preasfintiti Parinti Episcopi si Episcopi Vicari,

La indepartatele Chilii din Sfantul Munte Athos, unde din mila Maicii Domnului ne petrecem viata calugareasca, au ajuns vesti grozav de triste pentru Sfanta noastra Ortodoxie.

Bucuria acestor zile ale Penticostarului, cea mai luminoasa perioada a anului liturgic, ne-a fost adanc innegurata de aflarea celor petrecute la Timisoara, oras mitropolitan, in prima duminica dupa Injumatatirea praznicului Invierii. Impartasirea mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu cu cei care l-au rastignit pe Hristos in urma cu 300 de ani si continua sa-L rastigneasca, punand la grea incercare sufletele si vietile romanilor ortodocsi din Ardeal, reprezinta un fapt fara precedent in istoria Bisericii Ortodoxe Romane, si, dupa cum reiese din Sfintele Canoane ale Bisericii si din scrierile Sfintilor Parinti, constituie un act de cea mai mare gravitate, asemanat adesea de Sfintii Parinti cu vanzarea lui Hristos [1].

Nu am fi purces la scrierea acestor randuri daca in aceste zile mahnirea nu ne-ar fi fost si mai mult sporita de tulburarea pe care o constatam la multi dintre inchinatorii romani ai Sfantului Munte, care cu neliniste ne cer ajutorul in rugaciune si sfatul. Unii preoti se intreaba: in ce masura, ierarhul cel apostat de la Credinta mai poate fi pomenit la sfintele slujbe, calcandu-si constiinta care-l indeamna sa urmeze Canoanelor Sfintelor Sinoade ale Bisericii; ceilalti, mirenii, se intreaba daca le este ingaduit sa se mai impartaseasca de la preotii care raman in comuniune cu mitropolitul, care s-a lepadat mai mult decat simbolic de propria turma, de Trupul lui Hristos.

Sfantul Atanasie cel Mare porunceste ca nu numai sa nu avem nicio partasie cu ereticii, dar nici macar cu cei ce au partasie cu cei raucredinciosi [2]. Cu ce inima poate primi un crestin dreptslavitor vestea ca mitropolitul Nicolae Corneanu, la varsta sa inaintata, care se cuvenea a fi cea a desavarsirii intelepciunii si discernamantului duhovnicesc, s-a impartasit de „painea otravitoare a celor ce se leapada de Hristos[3]?

Ne-a venit greu sa credem ca asa ceva s-a putut intampla in Biserica Ortodoxa Romana, iar Comunicatul oficial din 26 mai a.c. al Unitilor din Romania, refuzul mitropolitului de a dezminti cele afirmate de acestia, precum si fotografiile care au ajuns pana la noi ne-au incredintat realitatea celor petrecute. Poate ca acest deznodamant se putea anticipa atunci cand mitropolitul Banatului afirma ca papa este, de drept, capul Bisericii si va trebui sa-l recunoastem cu totii ca atare [4] sau cand ceda cu multa solicitudine greco-catolicilor – de parca erau proprietatile sale – bisericile zidite cu sudoarea si jertfa stramosilor celor care au revenit in secolul trecut la Ortodoxie. Ce ar mai putea urma? [5]

Nu gasim nicio explicatie rationala gesturilor Mitropolitului Banatului. Oare acesta a uitat ca este mai inainte de toate pazitorul Dreptei Credinte in cadrul mitropoliei pe care i-a incredintat-o Biserica spre pastorire?

Nu a auzit oare niciodata mitropolitul Corneanu cuvintele Apostolului neamurilor care spune: „Paharul binecuvantarii, pe care-l binecuvantam, nu este, oare, impartasirea cu Sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare, impartasirea cu Trupul lui Hristos? Ca in paine [cea una], un trup suntem cei multi; caci toti ne impartasim dintr-o singura paine” (I Cor, 10:16,17). Iar cum Hristos are numai un singur Trup, nu inseamna oare ca, daca ne impartasim din painea celor care nu sunt in comuniune cu Biserica, ne lepadam de Insusi Hristos, Il tradam asa cum mai inainte de toti a facut Iuda? [6] Aceasta este talcuirea pe care Sfintii Parinti o dau cuvintelor Sfantului Apostol Pavel: „Iata a aratat aici lumina lumii ca partasia este participare si nu este cineva intreg la minte care sa nu spuna ca participarea este impartasire. Dupa cum dumnezeiasca Paine cu care se impartasesc ortodocsii ii face pe toti cei ce se impartasesc de ea un singur Trup, tot asa si painea ereticeasca ii face partasi unii cu altii pe cei ce se impartasesc de ea si ii infatiseaza un singur trup potrivnic lui Hristos[7]

In zilele noastre, cand in societate domneste confuzia, poate mai mult decat oricand, faptul ia dimensiuni tragice. Spunem aceasta gandindu-ne la multi dintre credinciosii evlaviosi ai Bisericii Ortodoxe Romane, care, smintiti de astfel de gesturi, cedeaza propagandei gruparilor schismatice si eretice ce s-au inmultit in ultimii ani. Impartasirea cu eterodocsii a lui Nicolae Corneanu, unul dintre mitropolitii Bisericii Ortodoxe Romane, aflat in comuniune cu Sfantul Sinod, nu ofera oare sprijin si justificare celor care, sub falsul chip al dreptei Credinte, isi fac tot mai multi prozeliti din madularele Trupului lui Hristos? Ce constiinta ortodoxa se mai poate pretinde de la credinciosii ortodocsi de rand, care, in majoritate, nu au o solida cultura teologica, cand chiar un arhipastor dovedeste indiferenta fata de Adevarul Hristos si se alatura turmei condusa de erezia infailibilitatii papale? [8]

Si mai multa durere ne provoaca gestul mitropolitului Corneanu in contextul in care acesta a fost apreciat de comunitatea greco-catolica din Romania (vezi comunicatul) precum si de presa catolica din strainatate ca o minune, ca o reintoarcere a romanilor la comuniunea cu Roma, eveniment comparat cu cel petrecut la anul 1700. Acest an nu este insa pentru poporul roman unul de aniversare si bucurie, ci el semnifica tradarea Ortodoxiei, singura Credinta adevarata, si a neamului romanesc. Semnarea de catre Atanasie Anghel a unirii cu Roma a fost inceputul a sute de ani de suferinte si prigoana a credinciosilor ortodocsi din Transilvania. Rana deschisa atunci nu s-a vindecat nici pana astazi [9].

Se pare ca acela care ar fi trebuit sa fie arhipastorul ortodocsilor din Banat a uitat de zecile de mii de ortodocsi ardeleni care au fost nevoiti sa-si paraseasca locurile natale, casele si bruma de agoniseala pentru a trece muntii in Moldova si Tara Romaneasca, unde-si puteau pastra Credinta Ortodoxa.

A uitat de multimea celor care cu sfasietoare durere priveau neputinciosi bisericutele de lemn, arzand, si manastirile daramate cu tunul (mai multe de 240 la numar) de cei care astazi se lauda ca au adus Ardealul la „dreapta credinta” catolica.

A dat uitarii pe sfintii care au mucenicit pentru apararea Credintei Ortodoxe, pe cei care au „ales mai bine a patimi pentru Hristos“, decat sa se cuminece „cu impartasania eretica ce desparte de Hristos [10], caci aceea era impartasania celor care in numele lui Dumnezeu schingiuiau si omorau pe ortodocsii ce nu voiau sa li se supuna si sa se inchine papei [11].

Dupa sute de ani de la aceste evenimente, Biserica Ortodoxa, „Maica duhovniceasca a poporului roman“, ii inscrie in calendar cu vrednica cinstire pe Sfintii Marturisitori ai Ardealului, pe luptatorii pentru apararea dreptei credinte.

Oare asa intelege Nicolae Corneanu sa cinsteasca pe mucenicul Atanasie Tudoran [12], Sfant roman trecut in calendarul Bisericii Ortodoxe cu numai doua saptamani inaintea gestului apostat, Mucenic martirizat de stramosii celor cu care astazi mitropolitul ortodox al Banatului se infrateste in credinta prin impartasire?

Dupa cum stim, cele doua dimensiuni ale Bisericii, cea luptatoare si cea triumfatoare [13], se afla intr-o permanenta comuniune, manifestata in mod deplin in Dumnezeiasca Taina a Dumnezeiestii Liturghii. Mai poate mitropolitul Corneanu sa ramana in comuniune cu mucenicul Nicolae Oprea, cu marturisitorii Visarion si Sofronie, cu mitropolitul Iosif, cu preotul Ioan din Gales, cata vreme ei s-au sfintit tocmai pentru ca au marturisit Credinta Ortodoxa, opunandu-se catolicizarii romanilor din Ardeal, iar el se impartaseste cu cei care se revendica urmasii ucigasilor lor? Iar daca nu se mai poate afla in comuniune cu ei cum va putea sa ramana in comuniune cu Trupul Bisericii care-i cinsteste ca Sfinti, cu Mantuitorul Hristos care i-a preaslavit in Imparatia Sa?

Dupa smerita noastra cugetare, daca nu se iau masuri urgente, lucrurile pot sa conduca la o grava criza bisericeasca. Judecand dupa „usuratatea de minte” cu care a actionat pana acum, mitropolitul Corneanu ar putea fi in stare – lucru sugerat si de comunicatul comunitatii unite din Romania din data de 26 mai – sa se rupa de BOR si sa incerce sa treaca, cu turma cu tot, la cei uniti cu catolicii. Si vor fi cele de pe urma ale sale mai rele decat cele dintai.

Prin impartasirea din painea celor care cu ura nesfarsita s-au luptat impotriva dreptei Credinte, facand Bisericii lui Hristos din Ardeal si de pretutindeni mai mult rau decat paganii si turcii oarecand, mitropolitul Corneanu isi afirma, din pacate, o noua identitate, ne da de inteles ca se uneste cu cei care sunt in afara Bisericii stramosesti [14]. Asumarea acestei pozitii nu este insa compatibila cu cinstea de intaistatator al Mitropoliei Banatului, ce se cuvine sa fie faclie a adevarului si aparator al credintei ortodocsilor romani de pe acele meleaguri.

Avand in vedere toate acestea, in numele tuturor monahilor romani din Sfantul Munte care se simt solidari in comuniunea de rugaciune cu Biserica si neamul in care s-au nascut trupeste si duhovniceste, va rugam sa indepartati cat se poate de curand confuzia si pericolul pe care actul mitropolitului Corneanu le face sa planeze asupra credinciosilor Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Ne rugam Parintelui Ceresc ca Sfantul Duh sa nu intarzie sa se arate si acum ajutator. Datoria noastra ca fii ai Bisericii celei Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca este de a ne arata vrednici urmatori ai Sfintilor Parinti prin pazirea invataturii Evangheliei Domnului si a Sfintelor Canoane, care ne sunt straja si calauza nemincinoasa pe calea mantuirii in Hristos. Avem toata nadejdea ca nu veti pregeta sa veghjeati la linistea si pacea Bisericii Ortodoxe Romane.

Avand acestea in minte, cerem Inalta binecuvantare a Arhieriilor Voastre. Cu adanca smerenie si cu tot respectul cuvenit.

23 mai/5 iunie 2008

Praznicul „Inaltarea Domnului”.

Schitul „Sfantul Dimitrie” – Lacu

icoana1.jpg

Urmeaza semnaturile:

p5.jpg

p6.jpg

p7.jpg

  • Pentru a descarca Memoriul in format pdf click aici

___________________________________________________________

[1] Sfantul Teodor Studitul, vezi volumul: Dreapta credinta in scrierile Sfintilor Parinti, Editura Sophia, Bucuresti, 2006, pag. 89.

[2] Epistola catre monahi, PG 26, 1188

[3] Sfantul Teodor Studitul, op. Cit., p. 134.

[4] Vezi interviul din ziarul formula AS, nr. 611, 2004.

[5] Un inchinator din Tara ne-a spus de curand ca Intaistatatorul de la Timisoara a invitat in aceasta vara (2-4 iulie) pe un vestit predicator sectant pentru a da o mana de ajutor la „evanghelizarea” crestinilor banateni!…

[6] Sf. Teodor Studitul, op. cit., pag. 89

[7] Sf. Teodor Studitul, op. cit., pag. 133.

[8] A se vedea valoroasele lucrari ale unor mari profesori romani de teologie ortodoxa: Preot Prof. P. Deheleanu, Erezia primatului papal. Ce invata catolicii si ce spune Biblia, in Revista Ortodoxia, nr. 2-3, 1949, pp. 143-170; Prof.. Grigore T. Marcu, Episcopatul Roman al Sfantului Apostol Petru in lumina Noului Testament. Obarsiile dubioase ale unei legende, in Rev. Ortodoxia, nr. 4, 1949, pp. 116-129; Prof. Teodor M. Popescu, Cezaro-papismul romano-catolic de ieri si de azi, in Rev. Ortodoxia, nr. 4, 1951, pp. 495-538.

[9] Vezi pr. Prof. Dumitru Staniloae, Uniatismul din Transilvania. Incercare de dezbinare a poporului roman, Bucuresti, 1973.

[10] Sf. Teodor Studitul, op. cit., pag. 89

[11] Faptul ca papalitatea nu si-a schimbat deloc modul de a vedea lucrurile si de a actiona reiese clar din recenta beatificare a cardinalului Augustine Stepinac al Zagrebului – Croatia -, instigatorul moral din spatele hoardelor fasciste de ostasi catolici si uniti ale lui Ante Pavelici (pe care Vaticanul l-a ajutat sa scape in America Latina), care intre 1941 – 1945, in numele Sfintei Cruci, au omorat peste 800.000 de ortodocsi pentru ca au refuzat sa-si paraseasca Credinta, silind totodata alte 200.000 de sarbi sa imbratiseze uniatia. Din marturiile celor care au supravietuit rezulta ca cei mai nemilosi tortionari proveneau dintre unitii cu Roma. Asa a inteles papalitatea sa-si desfasoare activitatea „misionara” in ultima mie de ani, iar sustinerea activa astazi a prozelitismului uniat din toate tarile ortodoxe este cea mai buna dovada ca nu se dezice de trecut.

Vezi si Valeriu Anania, Pro Memoria. Actiunea Catolicismului in Romania interbelica, Editura IBMBOR, 1992, pag. 108-110.

[12] „La 12 noiembrie 1763, pe platoul din Salva, a avut loc executia. Atanasie Tudoran a fost frant cu roata de sus pana jos, iar capul i-a fost legat de o roata, <<pentru ca i-a retinut pe oameni de la unire si de la inrolarea in stagiul militar graniceresc...>> – dupa cum se arata in sentinta de condamnare. Impreuna cu Atanasie au fost martirizati prin spanzuratoare, <<pentru aceeasi vina>>, Vasile Dumitru din Mocod, Grigorie Manu din Zagra si Vasile Oichi din Telciu, alte nouasprezece persoane fiind supuse batailor cu vergi; multi din cei batuti au murit sub lovituri. Capetele celor martirizati au fost ridicate pe pari la portile caselor in care locuisera, iar bucati din trupurile ciopartite au fost asezate la rascruci de drumuri. Primind moarte martirica, Atanasie si-a varsat sangele pentru Credinta stramoseasca si pentru drepturile romanilor transilvaneni. De atunci si pana astazi, cinstirea memoriei lui se face neintrerupt in constiintele ortodocsilor nasaudeni, iar marturiile vremii ii aseaza alaturi pe cei trei care au patimit impreuna cu el”.

[13] „Intrebare: Cine sunt membrii Bisericii?

Raspuns: Membrii Bisericii de pe pamant sau luptatoare sunt toti cei care s-au incorporat in Hristos, prin Botez, Mirungere si Euharistie, marturisind aceeasi credinta una si intreaga a Bisericii, afara de eretici, de schismatici si de lepadatii de credinta, care singuri s-au asezat in afara Bisericii. Membrii Bisericii biruitoare sunt dreptii si ingerii

Din catehismul: Credinta Ortodoxa, Intrebarea 272, Editura Trinitas, Iasi, 2000, p. 136

[14] „Intrebare: Despartirea Bisericii apusene de cea rasariteana n-a adus si ruperea unitatii Bisericii?

Raspuns: Despartirea n-a atins unitatea Bisericii, pentru ca aceasta unitate nu se poate destrama niciodata, oricare ar fi numarul si calitatea ereticilor, care se smulg de la sanul Bisericii. Ereziile si schismele, oricat de multe si de mari ar fi, nu pot desfiinta Biserica cea una, pentru ca ea este strans unita cu Capul ei, Care este Iisus Hristos. Unitatea Bisericii este mai presus de fire si ea nu poate fi zdruncinata de nimeni“.

Din Catehismul: Credinta Ortodoxa, Intrebarea 276, Editura Trinitas, Iasi 2000, p. 138.

sat-b4-chsfr-synaxis-monastics.jpg


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Marturisirea Bisericii, Nicolae Corneanu, Parinti athoniti contemporani

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

39 Commentarii la “Memoriu al Parintilor romani care vietuiesc in Sfantul Munte Athos catre Sfantul Sinod al BOR

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Cu tot respectul, cand un singur parinte are o opinie in contradictie cu majoritatea sfintilor, e foarte probabil ca acela sa greseasca. Din pacate, parintele Galeriu a avut scapari in unele privinte, cum e si cea legata de fenomenul sincretist Taize si nu numai.

    E bine sa stim sa si deosebim iconomia dumnezeiasca de inselarile antihristice. Ramanand in ascultare de Sfintii Parinti.

  2. Gabi
    P.S.
    ” Spui: “nimeni, niciodată nu va permite o unificare a confesiunilor creştine, decît cu scopul de a le desfiinţa mai uşor” ????
    Eu stiam deviza ” dezbina si condu”… ( care functioneaza acum din plin )
    DE CAND E VICEVERSA ??

  3. Pai viceversa este: aduna si uniformizeaza ca sa poti controla mai usor, elimina pe cei care se impotrivesc. E greu de inteles cum poti nega o evidenta marturisita de toate proorociile si marturiile sfinte, de la Apocalipsa Sfantului Ioan pana la “Ortodoxia si religia viitorului” a parintelui Serafim Rose, sa zicem. De ce ne e frica sa vedem adevarul in fata, cand exista o conglasuire a sfinteniei in aceasta directie? Oare si parintii Paisie Aghioritul, Filotei Zervakos, Epifanie Teodoropulos, Iustin Popovici, Serafim Rose, Sofronie, Rafail Noica, Dionisie Ignat de la Colciu, Dumitru Staniloae, Gheorghe Calciu, Iustin Parvu si atatia altii sunt inselati cand spun ca asta si nu alta este tinta masoneriei si ca vremurile sunt cele de pe urma? Oare nu avem ochi sa vedem care sunt roadele? Nici smerenie sa ascultam invataturile care ne arata ca nu ne asteapta vremuri glorioase, fericite, ci ca se pregateste instalarea lui Antihrist? 🙁

  4. Frate Gabi, imi pare rau ca insisti intr-o atitudine mailitioasa si batjocoritoare. Cred ca pur si simplu nu doresti sa auzi si scoti din context fara sa vrei sa intelegi esenta celor transmise si nici sa-ti pese de Sfintii Parinti. Ne pare rau, dar cred ca dialogul acesta trebuie sa se opreasca aici, pentru ca mai departe nu ne este de niciun folos. Il rog si pe Gheorghe Vela sa se linisteasca putin si sa nu insiste pentru publicarea mesajului sau, nu vreau sa ducem mai departe aceasta polemica sterila. Este de ajuns ceea ce s-a spus. Cine dorea sa vada, putea sa vada. Dar… vorba Sfantului Lavrentie de la Cernigov. Daca unora ne place minciuna, cine ii va opri sa creada in ea? Nu doar ca sunt liberi, dar in curand vor fi si majoritari. Domnul sa ne miluiasca si sa ne lumineze pe toti pana nu este prea tarziu!

  5. Azi a fost prima data cand am intrat pe acest site,dar nu si prima data cand am auzit de simpatia IPS Nicolae al Banatului pt “fratii catolici”,si nu ma mira deloc atitudinea acestui ierarh fata de catolici,mai mult ,era de asteptat aceasta “impartasirecu catolicii” din partea lui,si ma intrebam cat o sa mai treca pana isi da pe fata adevaratele intentii.Nu e singurul care a uitat de invatarurile SF Parintii,fiind sustinut de multi tovarasi de breasla,cu care impartaseste aceleasi invataturi,altfel cum ar fi avut acest curaj sa se impartaseasca cu catolicii daca cine se afla in spatele lui nu ar fi fost tot din tagma marilor ierarhii? De ce nu intelege lumea ca ce s-a intamplat cu acest ierarh nu este o simpla intamplare?Nu e singurul ierarh care-l paraseste pe Hristos!Aceste lucruri toate au fost prevazute de Sf Parinti, si se vor intampla chiar daca vrem ori nu.Noi(dreptcredinciosii)tb sa luam aminte ce se intampla in turma lui Hristos,si sa distingem care sunt lupii cei hrapareti,lupii care nu poarta numele de catolici,protestantii,neoprotestanti,etc(pe acestia oricum ii cunoaste dreptcredinciosul cu fapta,nu cel ce poarta numai numele) ,ci lupii din interiorul turmei care sunt cei mai periculosi si care poate sa piarda multe dintre oile necuvantatoare ale Domnului,acestii lupii ce-si zic ca sunt “pastorii oilor”.Trebuie sa ne rugam sa ramanem in dreapta credinta,pt ca valul acesta al ratacirii are din ce in ce mai mult putere si n-o s-o putem noi stavilii.Ratacirea aceasta este ingaduita de Domnul din cauza pacatelor noastre;in definitiv noi avem pastorii pe care-i meritam ,pt ca daca noi am fi fost demni de pastori mai buni,Dumnezeu ni I-ar fi pus in fruntea turmei.Marea vina pt tot ce se intampla o au mirenii,pt ca ei sunt cei care fac avorturi si nu lasa sa vina in lume toti copii pe care-i trimite Domnul ,unii dintre ei potentiali ierarhi.De unde sa avem pastori ca Sf Vasile cel Mare,Grigorie Decapolitul Ioan Gura de Aur daca ii omaram?Ierarhii pe care-i avem azi nu provin tot din familii de mireni?Oare nu trebuie sa luam aminte la cauza,la radacina raului?Ce se intampla azi nu e decat o manifestare a cauzei,ceea ce inseamna ca tb indreptarea tb sa vina de la radacina ,nu de la frunze,pt ca acolo tb in special vindecata rana.
    Iar in ceea ce priveste ereticii,dreptcredinciosul cu fapta stie ca acestia nu mai fac partasie cu Hristos.Noi tb sa ne mentinem pe noi insine in dreapta credinta,sa nu cadem cumva din nebagare de seama,si sa avem grija de ortodocsii nostri mai nestiutori in cele duhovnicesti,pt ca pe acestia ii vaneaza necuratul si nu pe fratii lui(ereticii)care oricum nu prezinta interes pt necuratul ,de acesti ortodocsi sa avem grija.
    Nu mai e timp ca sa le destupam noi mintile ereticilor si, daca si Parintele Arsenie Boca a spus despre acestia ca vor intra in iad cu Biblia in mana,ce sa mai zicem noi?Daca nu vor sa inteleaga ca sunt in afara Bisericii,treaba lor,ei vor da seama pt ratacirea lor,iar noi sa avem grija de ai nostri,ca la judecata nu ne va intreba Hristos cati eretici am intors de la ratacire , ci ne va intreba de sufletul nostru in primul rand,si apoi de familia noastra,si de altele.
    Mai sunt multe de spus ,dar ma opresc aici.Doamna ajuta!
    P.S:Cititi “Sfatuire duhovniceasca asupra celui din urma veac,de ieromonah Martirie Paduraru”, si o sa intelegeti de ce era de asteptat inpartasirea IPS Nicolae la catolici.

  6. E cumplit ca se intimpla asta. Dezamagirea mea fata de IPS Corneanu este adanca si fara margini. Cand am tradus Omiliile palamite credeam ca marturia impotriva catolicilor, caci sfantul Grigorie Palamas si toata opera lui este o marturie implicita impotriva catolicilor, este superflua. Atunci ma gandeam ca aceasta traducere este doar in duhul marturiei sarbilor. Cum a putut parintele sa faca un astfel de gest atat de potrivnic sfintilor Parinti a caror cununa e Sfantul Palama? Sfantul Nectarie de Eghina a luat atitudine atat de ferma cu ocazia adoptarii primatului papal, eveniment cu care Sfantul a fost contemporan, v. Sfantul Nectarie de Eghina Despre preotie, carte pe care am tradus-o recent si care a aparut la Sophia, si in care spuneam chiar asta ca lumina adevarului ortodoxiei a stralucit/o Sfantul Nectarie printr-o indoita marturie a sfintelor sale moaste si a operei. O sa ii trimit IPS un volum. poate se edifica….

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » “Sper sa nu se intample o scindare”
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Scrisoare către membrii Bisericii Ortodoxe Române -16 iulie 2008
  9. Doamne ajuta!
    Bine v-am gasit!
    Pentru ca am poposit aici, as dori sa va las cateva impresii:
    -nu inteleg de ce exista atatea controverse si atata patima in aceste dialoguri;
    -lucrurile sunt foarte clare:monahii sunt principala frana in calea tavalugului masonic,ei sunt elita noastra spirituala,oastea noastra duhovniceasca si cuvintele marilor nostri duhovnici sunt de netagaduit;
    -daca toti se considera ortodocsi trebuie sa fie adevarata fratie;
    -AM RAMAS PREA PUTINI CA SA NE CERTAM.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate