SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL: In spatele Filocaliei, asumarea, pentru Adevarul credintei, a prigoanei sangeroase dinauntrul Bisericii

21-01-2010 Sublinieri

“Nu există nimic mai silnic decât o conştiinţă care te acuză şi nimic mai îndrăzneţ decât o conştiinţă care te apără” (Sf. Maxim)

stmaximusconfessor

“(…) Sfântul Maxim Mărturisitorul a înfruntat prigoana imperiului şi a bisericii oficiale. Practic, toţi erau împotriva lui şi a puţinilor săi ucenici. Tot imperiul şi biserica se lepădaseră de Hristos. Acest bătrân duhovnicesc, deja trecut de şaptezeci de ani, cel mai luminat dascăl al Bisericii de atunci a fost luat la pumni, palme, înjurături şi acoperit, la propriu!, cu scuipat pe tot trupul şi pe toate veşmintele sale de către oamenii împăratului în faţa episcopului. “În numele lui Dumnezeu”, el a fost prigonit, bătut şi batjocorit. “În numele lui Dumnezeu”, a fost judecat, „anatemizat”, condamnat la tăierea limbii şi a mîinii drepte! Cel pe care noi astazi il pretuim ca pe unul din cei mai mari Filocalici, autor al unor scrieri teologice de o inaltime greu de ajuns si adesea greu de inteles pentru un crestin obisnuit a fost tratat ca un gunoi… si mult mai rau decat atat, a fost torturat cu bestialitate de catre reprezentantii de atunci ai institutiei ecleziale!

Acum devin foarte limpezi cuvintele Sfântului Nectarie de la Optina, care afirma că în vremurile de pe urmă Biserica o să fie sub chipul unui episcop, unui preot şi unui mirean, ca păstrători ai credinţei drepte. Chiar dacă nu trebuie luate literal, ele trebuie înţelese în sensul unui numar foarte mic de ortodocsi care vor refuza apostazia pana la capat. Vedem din viaţa Sfântului şi din aceste documente [actele proceselor, interogatoriilor şi batjocoririlor la care a fost supus Sfântul Maxim Mărturisitorul] că rămăsese în acel moment, în Răsărit, singurul mărturisitor al adevăratei credinţe.

Să luăm aminte şi la necesitatea mărturisirii explicite, asa cum este argumentata de insusi Sfântul Maxim, redând un mic fragment din timpul prigonirilor la care a fost expus:

ROILOS: Crede în inima ta cum vrei, nimeni nu te împiedică.

MAXIM: Dar Dumnezeu n-a limitat la inimă întreaga mântuire, atunci când a spus: „Cel care Mă va mărturisi înaintea oamenilor şi Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu cel din ceruri” (Mt, X, 32). Iar dumnezeiescul Apostol învaţă spunând: „Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Rm, X, 10).

Ce frumos ar fi să citească acest text şi cei care îl folosesc pe Sfântul Maxim (si nu numai pe el) pentru a îşi elabora complicatele şi lipsitele de viaţă raţionamente ale filosofiei „iubirismului“, moda fatarnica a zilelor noastre! Pentru că există nu puţini care îşi inchipuie despre ei că ar înţelege ceva din scrierile filocalice ale Sfântului, foarte contemplative, foarte inalte, dacă ei le receptează intelectual. Însă priceperea intelectuală este nimic dacă ea nu este luminată de trăirea prin duh, adică prin experierea a acelor principii expuse. Filocalia Sfântului este contemplativă în sensul în care autorul ei trăia şi experia cele descrise acolo, la un nivel de neimaginat pentru cititorii de astăzi. În lipsa experierii, scrierile Sfântului Maxim sunt transformate în filosofie abstractă, lipsită de viaţă, de duh. Cei care citesc astfel scrierile sale contribuie la formarea unei păreri de sine nocive care afirmă că deţin iubirea şi că o şi înfăptuiesc.

O “iubire” găunoasă, estetică, siropoasa, sentimentalista si inchipuita ce se exercită asupra unor “abstractiuni”, nu asupra unor oameni concreti – iubim homosexualii, dar nu pentru că trăim cu ei, ci aşa, de la distanţă, estetic, iubim pe eretici, iubim pe hulitori, în general, ne place sa-i “iubim” mai exaltat tocmai pe cei de care Scriptura zice sa ne ferim si de ale caror pacate sa ne delimitam. Ii “intelegem” si ii “iubim” nu pentru că simţim ceva pentru celălalt, ci pentru că ne place să ne considerăm, la rândul nostru, marginalizaţi şi neînţeleşi, eroi romantici ai unor drame care mângâie orgoilul nostru pitit sub masca smereniei. De fapt este vorba o forma mascata a iubirii de noi insine, asa cum magistral arata Oana Iftime.

Cât de străină este această “dragoste” de sine de dragostea reală a Sfântului Maxim, acuzat că urăşte, acuzat de încăpăţânare şi calcat în picioare de cei care ziceau “pace, pace”! Si astazi, “atot-iubitorii” si “atot-tolerantii” fata de eretici, sodomiti, pagani, etc. ii zdrobesc, ii ponegresc, ii persecuta si ii urasc de moarte pe fratii lor care indraznesc sa se opuna ideilor gresite si planurilor ticluite de ei. Asta le si da in vileag falsitatea si caracterul inselator al vorbelor mari si frumoase despre iubire (pentru cine are ochi sa vada, dar…).

[…]

Dar duhul scrierilor filocalice ale Sfântului Maxim nu poate fi înţeles decât prin înţelegerea martiriului său, a dragostei nefăţarnice, reale, dusă până la moarte, a Sfântului faţă de Mântuitor şi faţă de noi, Biserica Sa.

Cititi mai departe ACTELE PROCESULUI SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL ŞI A UCENICILOR LUI la:

01_ianuarie_21-maxim

– Cititi si:


Categorii

Marturisirea Bisericii, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL: In spatele Filocaliei, asumarea, pentru Adevarul credintei, a prigoanei sangeroase dinauntrul Bisericii

  1. In Evanghelia dupa Ioan Capitolul 15 sta scris
    26. Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine.
    27. Si voi marturisiti, pentru ca de la inceput sunteti cu Mine.

    Mantuitorul Iisus spune clar ca Duhul Sfant purcede de la Tatal chiar daca zice ca El il va trimite. Problematica adaosului Filioqe este foarte complexa si nu poate fi inteleasa nici de crestini mai sporiti in invataturile ortodoxe. Sfintii Parinti au rezolvat aceasta problema precizand clar ca Duhul Sfant purcede de la Tatal asa cum marturisim in crezul Ortodox si cum s-a fixat in Sinoadele Ecumenice.
    Biserica Ortodoxa povatauieste ca membrii ei sa nu citeasca carti eretice pentru ca acestia nestiind in totalitate dogmele Ortodoxe pot cadea in ereziile pe care ei nici macar nu le depisteaza , dar preotii induhovniciti au obligatia de a citi aceste carti pentru a depista ereziile si a le combate. In aceste vremuri multi “crestini ortodoxi” merg pe la diferite secte nevazand nimic pagubitor in aceasta asa ca li se pare normal sa mearga la biserici greco-catolice , catolice si neeoprotestante si cu timpul isi pun in pericol mantuirea sufletului . Eu unul accept mergerea la unele din aceste “biserici” doar cu ocazia mortii unor rude , colegi , dar fara a se ruga impreuna cu cei din acele “biserici” .
    Despre ecumenismul care se promoveaza tot mai mult , Parintele Dumitru Staniloae spunea ca este produsul masoneriei iar Parintele Nicolae Velimirovici zicea ca este erezia secolului XX . Este permis sa faci bine si sa te rogi pentru oameni din alte confesiuni dar sa nu te rogi impreuna cu ei. Dar sa primesti invataturile lor prin tot felul de pliante care sunt la moda acum sau , sa accesezi websiteuri straine de ortodoxie , sau sa urmaresti emisiuni care nu au de a face nimic cu ortodoxia pe la diferite posturi tv nu este indicat . Pozitia unui ortodox adevarat fata de cei care ar incerca sa-l ispiteasca cu aceste forme de ‘invataturi noi’ trebuie sa fie una de respingere hotarata , dar fara a-i uri pe acestia ci eventual de a le demonstra ratacirile , daca acest ortodox cunoaste bine dogmele ortodoxe mai ales cu argumente scripturistice care exista pentru aproape fiecare invatatura ortodoxa a bisericii si cu invataturile Sfintilor Parinti .

    In Epistola a 2 a evangelistului Ioan se precizeaza
    6. Si aceasta este iubirea, ca sa umblam dupa poruncile Lui; aceasta este porunca, precum ati auzit dintru inceput, ca sa umblati intru iubire.
    7. Pentru ca multi amagitori au iesit in lume, care nu marturisesc ca Iisus Hristos a venit in trup; acesta este amagitorul si antihristul.
    8. Paziti-va pe voi insiva, ca sa nu pierdeti ceea ce ati lucrat, ci sa primiti plata deplina.
    9. Oricine se abate si nu ramane in invatatura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce ramane in invatatura Lui, acela are si pe Tatal si pe Fiul.
    10. Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: Bun venit!
    11. Caci cel ce-i zice: Bun venit! se face partas la faptele lui cele rele.

  2. Recunosc,nu am o cultura teologica nici cat negru sub unghie!La biserica la care ma duc,am avut o ispita f.mare,si anume:am vrut sa dau de pomana, niste banuti la cativa copii sarmani si un “domn”care facea curatenie la lumanari s-a purtat f.urat cu mine,m-a insultat,m-a alungat de la Sf.Biserica.Mi-a spus ca nu am ce cauta la biserica.Si eu am gresit mult:in loc sa marturisesc(sa iau exemplul Sf. Maxim Marturisitorul)am inceput sa urasc,sa invidiez pe desfranatii(curvarii) care ar putea sa aiba sansa sa se mantuiasca.Mai mult,am continuat sa adresez cuvinte jignitoare(care nu pot fi reproduse)la adresa Sf.Cuvios Paisie Aghioritul, acuzandu-l defapt ca m-a parasit.Am gresit mult inaintea lui Dumnezeu si a Sfintilor Lui,insa fiind batjocorita si insultata,de multe ori nu mi s-a dat sansa sa fac macar o mica fapta de milostenie,am inceput sa ma indepartez de Biserica si nu am curajul sa marturisesc duhovnicului(preotul nu are nici o vina)de frica sa fiu repezita sau respinsa.Din pacate,am inceput sa nu mai am incredere nici in cei apropiati,nici in duhovnic,nici in Sfintii care probabil ma sprijineau,nici chiar in Domnul.
    Cuviosi Parinti,care cititi aceste cuvinte pline de durere si deznadejde,rugati-va pentru mine sa nu-mi lepad credinta ortodoxa,sa nu parasesc Biserica,sa duc o viata dreapta si sa am adevarata pocainta,chiar cu pretul vietii.

  3. Pingback: In fata lui Hristos nu conteaza nici Imparatul, nici Patriarhul, nici macar o parte din cler. Doar Dreapta credinta » Alex Rădescu
  4. @ Raluca Diana:

    Iti intelegem deznadejdea si trauma si nu stim ce sa spunem, decat sa te lupti si sa indraznesti totusi, fiindca Dumnezeu este mult-milostiv, nu este ca omul! La fel si sfintii. Roaga-l cu nadejde pe Cuviosul Paisie sa te ierte, desi cred ca el te-a si iertat, dar cauta sa te impaci cu el, fiindca mult iubitor este si nici el si nu ne paraseste, de fapt, niciodata. Numai ca si noi trebuie sa invatam sa nu mai cartim si sa nu hulim, atunci cand trecem prin ispite, fiindca stim bine ca fara ispite si necazuri nimeni nu se va mantui! Dar si in duhovnic incearca sa ai incredere si sa-i spui inca de la inceput frica ta, rugandu-l sa-ti arate ingaduinta si mila. Iar daca te va respinge, atunci cauta un altul, pe care-l simti apropiat. Dar nu te da batuta! Maicuta Domnului sa te mangaie si sa te intareasca!

  5. @Raluca
    Nu esti singura care nu mai are incredere in cei apropiati si nu trebuie sa te mire, nici nu trebuie sa avem incredere decat in Dumnezeu. Sigur, faptul ca in continuare adaugi, ca nu mai ai incredere nici in Dumnezeu, nu este deloc imbucurator. Atunci cand unii dintre ucenici l-au parasit pe Mantuitorul(pentru ca nu-L intelegeau), Iisus i-a intrebat pe cei ramasi: voi nu vreti sa plecati? La care Petru a raspuns: Doamne la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice. Asa si noi Raluca, suntem amarati de cele ce se petrec in jurul nostru, dar unde ne vom duce? Daca ceilalti nu sunt cum trebuie, sa incercam noi sa fim. Asa mi-a spus si mie cineva, cand aveam 20 de ani si judecam pe preoti si calugari: fii tu bun, ca de critica este plina lumea.

    Spui ca nu ti s-a dat sansa sa faci o mica milostenie. O, daca ai sti ca aceasta sansa o avem la fiecare pas: insasi intentia este o milostenie, neinplinirea dorintei de a face o fapta buna, este o umilinta a duhului si o infrangere a inimii(Ps 50) din care primim Har, o privire ingaduitoare, o mila fata de cei ce ne-au insultat, un cuvant bun si un zambet adus celui de langa noi, toate acestea si alte asemenea sunt milostenii ce avem prilejul sa le implinim mereu. Faptul ca avem variatii, insatisfactii, nu putem cateodata sa ne rugam, deznadejdea nu ne mai lasa sa facem nimic, toti trecem prin acestea. Frumos ar fi sa fie cineva care sa ne dea mana si daca cineva vazut nu apare sa nu uitam ca Hristos sta cu mainile intinse catre noi, tintuite in piroane si zicandu-ne: cu piroane in maini si spini infipti in cap, asa v-am asteptat sa veniti la mine. Sa nu-L mai suparam si noi, adaugandu-I alti spini, ci sa rabdam ca timpul este scurt. Mai asteptam vesti de la tine, acum te lasam ca incepe Vecernia.
    Doamne ajuta!
    Pr Ioan

  6. @Raluca Diana
    Daca vrei,poti sa-mi scrii pe adresa de e-mail alisz.seidacariu@romtelecom.ro.Pe site e mai greu sa vorbim,nu se poate ocupa spatiul destinat tuturor.Daca vrei, as fi tare bucuroasa sa corespondam.

  7. La asa zisul sinod (apostat) de la Florenta – pe care Sf Marcu Evghenicul la anatematizat – s-a luat drept moto o scurta fraza a Sf Maxim Marturisitorul (binenteles scoasa din context si restalmacita de eretici-asa cum fac si cu Biblia, si fara sa-l citeasca pe sfantul cat de clar se exprima in alte lucrari ca Duhul vine numai de la Tatal) ca sa se demonstreze ca erezia filioque nu este chiar erezie, iar multi din cei cazuti din harul bisericii ortodoxe, invoca acea fraza a Sf Marcu si astazi drept acoperire. Cred ca Sf Marcu se intoarce in mormant la astfel de blasfemii.

  8. Dragi frati intru Domnul,poate v-am mahnit cu problemele mele,insa simteam nevoia de comunicare.M-au bucurat si incurajat cuvintele voastre!
    Promit ca ma voi intoarce spre Biserica,voi incerca sa reinod prietenia cu Dumnezeu si Sfintii Lui!Sunt o persoana slaba din punct de vedere duhovnicesc si tentatiile sunt mari.Insa nu voi ceda capcanelor satanei.Si voua,iubiti frati si surori,Cuviosi Parinti,va datorez mult in fata Providentei,voi intoarce catre voi multa recunostinta si dragoste pentru gestul vostru crestinesc!Ma rog pentru mantuirea voastra!Amin!Domnul sa va calauzeasca pasii spre lumina si bucurie!Va rog sa ma iertati!

  9. Pingback: SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL: Adevarul si bunatatea Il descopera pe Dumnezeu -
  10. Pingback: SFANTUL EFTIMIE CEL MARE si pilda actuala a vietii sale -
  11. Pingback: PARINTELE ARHIMANDRIT NICHIFOR HORIA - Cuvant cu putere multa despre PILDA SFANTULUI MAXIM MARTURISITORUL: "Sa traim poruncile lui Hristos, marturisind cu insasi viata noastra adevarul acestei trairi" (VIDEO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandar
  12. Pingback: Un mare „antiecumenist”: Sfantul Prooroc Ilie Tezviteanul – de pr. Dan Badulescu -
  13. Pingback: SFINTENIA care MANGAIE SI ODIHNESTE si SFINTENIA care MARTURISESTE, INFRUNTAND RAUL, VICLENIA si EREZIA. De unde luam curajul marturisirii? Predica Parintelui Nichifor Horia despre PAZIREA si TRAIREA DREPTEI-CREDINTE (audio si text) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate