DE LA FRICA PANDEMIEI LA NĂDEJDEA PARUSIEI. Pr. Bogdan Florin Vlaicu – cuvânt curajos “într-o vreme dominată de lașitate, de frică, de manipulare”, despre PAȘAPORTUL DE VACCINARE și nu numai: “Este o decizie politică de tip dictatorial. AVEM DATORIA, dacă suntem creștini, SĂ MĂRTURISIM ADEVĂRUL. A trăi în minciună nu este viață, este supraviețuire, este moarte prelungită” (VIDEO, TEXT)

>

Pr. Bogdan Florin Vlaicu – Cuvânt la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

Biserica Precupeții Noi, București, 29 august 2021

(fragment)

 “[…] …Iată, Irodiada, această soție rea, această viperă a așteptat orice moment ca să poată să-și împlinească planul viclean, pentru că ea se simțea prima lezată și rușinată de cuvintele lui Ioan. Și când Irod a făcut ospăț de ziua sa de naștere și i-a chemat pe toți dregătorii și căpeteniile oștirii sale și fruntașii din Galileea, pe toți boierii, pe toți aristocrații, nobilii de-acolo, a trimis-o pe fiica sa să danseze în fața lui Irod cu acel dans desfrânat să ațâțe în inima tatălui vitreg toate pornirile cele rele, ca să poată obține orice de la el. Și atunci regele Irod i-a spus: „Cere de la mine orice vei voi și-ți voi da. Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu.” S-a jurat cu jurământ.

Evanghelia aceasta i-a impresionat foarte mult pe strămoșii noștri, și expresia aceasta din Evanghelie, a lui Irod, „îți voi da orice vei voi, până la jumătate din împărăție” a pătruns în basmele noastre românești. Toți cei care ați ascultat povești românești vă amintiți din copilărie această expresie a regelui care spune „îți voi da orice vei voi, până la jumătate din împărăție”. Dar aici nu este un basm, aici este o poveste tristă și crudă. Pentru că, ieșind fata, „a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul”. Mai bine i-ar fi fost fetei să nu asculte de mama sa; mai bine i-ar fi fost regelui Irod să nu asculte de jurământul său. Atunci ar fi rămas oameni. Dar acest gen de ascultare de-aici a fost foarte păgubitoare, i-a păgubit de sufletele lor și au comis una din cele mai cumplite crime.

A intrat la rege și „i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Și îndată trimițănd regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temnița, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale”.

Iată, iubiți credincioși, [ce se întâmplă] când omul pune înainte imaginea sa publică în fața oamenilor, înaintea sufletului său cel nemuritor. A vrut să-și salveze onoarea în fața comesenilor și și-a pierdut sufletul pentru veșnicie. Dacă ar fi fost un bărbat adevărat și nu un laș, ar fi călcat în picioare jurământul făcut atunci la beție și ar fi lăsat în viață pe Sfântul Ioan. Dar asta e toată problema zilelor noastre: problema lașității.

Trăim într-o vreme dominată de lașitate, de frică, de manipulare, și cei care suntem mai în vârstă, ne amintim de perioada comunistă, și mai ales de sfinții aceștia de care vorbeam, care au înfruntat cele mai cumplite chinuri și moartea în infernul închisorilor comuniste, pentru că au pus mai presus de toate sufletul cel nemuritor și credința lor în Hristos, și n-au vrut să facă nici cel mai mic compromis cu fiara apocaliptică comunistă. Și cei care suntem mai în vârstă am trăit în acele vremuri și știm ce risca un om care avea curajul să spună public adevărul despre regim și despre persecuțiile pe care regimul le impunea împotriva Bisericii.

Treizeci de ani au trecut de-atunci. Astăzi, trăim alte vremuri de persecuții. Nu mai riscăm nici a zecea parte din ceea ce riscau ei atunci, și, cu toate astea, majoritatea oamenilor sunt lași, fricoși. Se tem să și gândească adevărul, să-l recunoască, darămite să-l mărturisească public. De ce, oameni buni? De cine vă temeți? Vă temeți, oare, ca regele Irod, că imaginea dumneavoastră publică va avea de suferit? Că veți fi acuzați cu tot felul de termeni de genul „conspiraționiști”, „negaționiști”, așa cum comuniștii îi acuzau pe acei sfinți că sunt „dușmani ai poporului”? Asta să fie paguba noastră!

Dar avem datoria, dacă suntem creștini, să mărturisim Adevărul: ceea ce este da, să fie DA, ceea ce este nu, să fie NU. Să nu trăim în minciună. Ați primit aici, în parohie, un om deosebit, un mare scriitor american convertit la ortodoxie, Rod Dreher, și mulți ați avut ocazia să-l auziți vorbind. A fost lansarea traducerii în română a cărții sale Live Not by Lies – Să nu trăim în minciună. A trăi în minciună nu este viață. Este supraviețuire, este moarte prelungită. Viață înseamnă să spui adevărul. Doar Adevărul te va face liber, cum a spus Hristos. Să luăm aminte la experiența sfinților din închisorile comuniste, la mărturisirea acestui american convertit care vine să-și caute oxigenul spiritual în România și în țările din Est și care ne învață că visul american s-a transformat demult în coșmar. Și să avem curajul să spunem adevărul.

De multă vreme militez pentru revenirea la rânduiala Împărtășaniei tradiționale, dintr-un singur potir, cu o singură linguriță. Și îmi vin în ajutor acum niște credincioși americani, „Brotherhood of the Burning Bush” – „Frăția Rugului Aprins”, americani convertiți și care se inspiră, prin părintele Roman Braga, din „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim – iarăși, niște sfinți ai închisorilor comuniste. Și aici aveți prelungirea de la Antim, aveți icoana aceasta veche și cu o istorie atât de frumoasă a „Rugului Aprins”, asemănătoare cu cea de la Antim, în fața căreia se rugau acei intelectuali de frunte creștini care se întâlneau acolo. Și ei lansează un apel către toți ierarhii, preoții și creștinii ortodocși din lume să revină la normalitate. Normalitatea nu poate fi decât una singură și este cea dinainte de criza pandemiei. Să revenim la Împărtășania tradițională în cadrul Sfintei Liturghii, cu o singură linguriță, dintr-un potir, fără teamă de contaminare, că nimeni nu s-a contaminat vreodată de vreo boală de la Trupul și Sângele lui Hristos; sărutarea icoanelor și a sfintelor moaște fără teamă. Iarăși, nu se contaminează nimeni de la sfințenia icoanelor și a moaștelor. Și mai sunt câteva puncte acolo. Și sigur, este un strigăt de libertate, care pleacă din Duhul Sfânt, Duhul Adevărului. Și mi-aș dori ca toate parohiile ortodoxe, nu numai cele românești, din toată lumea, să devină parohii libere de covid, cum este cea de-aici, precum și cea de la Charleroi, unde slujesc eu. Sigur că fiecare are libertatea să facă cum dorește: să poarte mască sau să nu poarte mască; să se vaccineze sau să nu se vaccineze; și nimeni nu are dreptul în lumea asta să impună ceva. Dacă purtați mască, însă, nu vă amăgiți crezând că puteți săruta icoana sau mâna preotului cu masca pe față. Măcar atuncea dați-o jos. E o formă de respect. Deci trebuie, în funcție de ceea ce alegeți, să mergeți pe calea aceea până la capăt. Nu încercați să combinați, să amestecați lucrurile.

Se încearcă, la nivel european, dezbinarea oamenilor și învrăjbirea lor și discriminarea celor nevaccinați prin acel „pașaport de vaccinare” care a fost mai întâi impus în Franța, apoi în Italia, acum și în Grecia și se extinde încet-încet mai rău ca un virus, în întreaga Europă.

Am vorbit cu medici și mi-au zis că nu există cel mai mic motiv medical pentru impunerea unui astfel de pașaport, în condițiile în care s-a dovedit clar că și cei vaccinați și cei nevaccinați se pot îmbolnăvi și pot răspândi virusul. Atunci de ce să-i discriminezi pe cei nevaccinați? Este o decizie politică de tip dictatorial, și în momentul în care această decizie s-a luat în Franța, Franța a încetat să mai fie țara libertății și a drepturilor omului. Este situația identică pentru toate țările care vor adopta acest pass. S-a spus că va fi pentru trecerea dintr-o țară în alta, pentru călătorii, și acum, în Franța, abia dacă poți să te mai duci să-ți cumperi pâine, dacă nu ai acel „pass sanitar” din care să reiasă că ești vaccinat sau trebuie să te testezi aproape zilnic, cât se va mai îngădui și această poveste cu testarea.

Iată deci. Ceea ce vă spun este că Biserica Ortodoxă nu a discriminat niciodată pe nimeni. De aceea, să nu existe ură și învrăjbire și discriminare! Cei ce poartă mască să nu-i judece pe cei ce nu poartă și invers; cei ce sunt vaccinați să nu-i judece pe cei nevaccinați și invers, și așa mai departe. Să nu ne judecăm între noi, să ne îngăduim. S-avem dragoste față de aproapele și să ne amintim că Hristos a spus: „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți” și nu a făcut nici un fel de excepție, spunând dacă este vaccinat sau nu, dacă poartă mască sau nu, dacă-i contaminat sau nu. Avem datoria să-l iubim și să-l ajutăm.

În această lume demonizată, numai credința creștină ne mai poate izbăvi, ne mai poate salva. Unii până la cel mai înalt nivel, spuneau: „Trebuie să credeți în virus.” Nu! Trebuie să credeți în Hristos! Una este să spui că virusul există, și alta e să spui aberația asta, că trebuie să crezi în virus, și de la cel mai înalt nivel al țării. Credeți în Hristos, nu în virus, nici în vaccin! Hristos este Mântuitorul, nu vaccinul, așa cum au spus ei, că vaccinul este salvatorul, și sigur, dacă există vreun produs medical sigur…

Rugați-vă la Dumnezeu să vă lumineze. Găsiți-vă duhovnici buni. Aveți încredere în ei. Este o criză cumplită de încredere. Autoritățile și-au erodat încrederea la maxim și încearcă în fel și chip să agațe și Biserica și s-o prăbușească odată cu ei. Biserica are probleme mult mai importante decât acelea, să facă propagandă unui vaccin, de exemplu. Nu, Biserica ar trebui să-i învețe pe oameni calea spre mântuire, să le dea aceste exemple pe care vi le-am dat din Evanghelia de astăzi, și să le spună: „Sus inimile! Nu vă temeți!” De mai multe ori Hristos spune în Evanghelie: Nu vă temeți! Iar la Cina cea de Taină, zice: În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea. Aceste cuvinte trebuie să le avem în inima noastră și… Nu știu ce va veni în viitorul apropiat, s-ar putea să vină necazuri și mai mari, nebănuite, dar atâta timp cât suntem în comuniune cu Hristos, cât ne spovedim și ne împărtășim des, avem un duhovnic în care avem încredere, atunci suntem salvați, suntem pe calea cea bună și Hristos nu ne va lăsa. În situații grele cum este cea prin care trecem acum, Dumnezeu face minuni. Așa cum a făcut în închisorile comuniste pentru sfinții Săi care se chinuiau acolo. Trebuie doar să fiți atenți, să deschideți ochii, și veți vedea minuni pe care Dumnezeu le face în viața dumneavoastră. Să-I fim recunoscători și să avem încredere în El până la capăt.

Luna august este ultima lună a Anului Bisericesc. Peste câteva zile trecem în noul An Bisericesc, la 1 septembrie. Și pentru că e ultima lună, Biserica a rânduit trei sărbători mari în legătură cu A Doua Venire a lui Hristos și Venirea Împărăției lui Dumnezeu. Este o lună eshatologică.

Desigur, prima este Schimbarea la Față, 6 august, în care Hristos și-a arătat strălucirea luminii Sale dumnezeiești pe care o vor vedea toți în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru câteva minute, pe vârful muntelui Tabor, a fost Împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Apoi, Adormirea Maicii Domnului, în care am văzut cum o ființă umană, Maica lui Hristos, a murit, a înviat, a fost înviată de fiul Ei și a fost ridicată la cer de Fiul Ei. Etape pe care la va parcurge orice om până la a Doua Venire a lui Hristos.

Iar astăzi, vedem cum cel mai sfânt născut între femei, în afară de Hristos, cel mai mare, cum a spus Însuși Hristos, Ioan Botezătorul, trece prin martiriu, capul său se taie și el se duce să binevestească și în iad că se apropie izbăvirea, că Dumnezeu S-a întrupat în Iisus Hristos și că Acesta va veni, cum a și venit, când S-a pogorât în iad și a izbăvit toate sufletele drepților de-acolo.

Și poate mulți veți spune: Bine, cele două praznice le înțelegem, dar acesta cu Tăierea Capului, cum se raportează el la A Dua Venire a lui Hristos? Am să vă spun cum. Cu câteva versete mai sus față de Evanghelia de astăzi, Apostolii vorbesc cu Iisus și spun: „Fariseii și cărturarii spun că trebuie să vină mai întâi Ilie”. Așa scrie și la Maleahi, profetul, și-n alte părți, că mai întâi trebuie să vine Ilie, înainte de Mesia. Și Mântuitorul spune: Ilie a și venit. Dar au făcut câte i-au vrut și l-au omorât, așa cum vor face și Fiului Omului.” Se referă la Ioan Botezătorul, care a venit în duhul lui Ilie, pentru a pregăti prima Venire a lui Hristos. Și a trecut la Domnul prin tăierea capului.

Înainte de A Doua Venire a lui Hristos, va veni Ilie însuși, în persoană, care nu a gustat moartea, ci s-a înălțat cu car de foc la cer. Va face minuni mari, va aduce pe mulți la credință, mai ales dintre evrei. Atunci va fi marea convertire a evreilor, va fi un număr semnificativ de iudei care se va converti  la Hristos și care va înțelege că Antihristul este un fals Mesia și că adevăratul Mesia este Hristos. Apoi, Antihristul îi va prinde pe cei doi, pe Ilie și pe Enoh și le va tăia capetele. Va lăsa să zacă trupurile lor moarte pe străzile Ierusalimului și toată lumea le va vedea, cum scrie în Apocalipsă. Acuma avem toată tehnologia aceasta ca lumea întreagă să poată vedea cele două trupuri care vor sta trei zile și trei nopți fără suflare pe străzile Ierusalimului. Și apoi, spre îngrozirea lui Antihrist și a ucenicilor lui, capetele se vor apropia de trupuri, se vor lipi, cele două trupuri vor învia și se vor înălța la cer.

Iată legătura, pe care n-am găsit-o scrisă nicăieri, dar mi se pare atât de evidentă, între acest sfânt căruia i s-a tăiat capul, și care a venit în lume cu duhul lui Ilie să pregătească prima venire a lui Hristos și A Doua Venire a lui Hristos, care va fi pregătită de venirea lui Ilie proorocul, care și el va fi decapitat.

Iată, iubiți credincioși, în fiecare Evanghelie, chiar și dintr-una din aceasta care se termină aparent trist – Sfântul Ioan este decapitat în închisoare – noi putem trage un element de speranță. Și toate aceste elemente de speranță converg către un singur punct: A Doua Venire a Mântuitorului Iisus Hristos. De aceea, de un an de zile cel puțin, poate de mai mulți, spun [că] trebuie să treceți de la frica pandemiei, la speranța Parusiei! Parusia fiind, în limba greacă, A Doua Venire a Mântuitorului Iisus Hristos. Acest lucru vi-l doresc. Să vă ajute Dumnezeu, să vă întărească, să vă dea har și curaj! Curajul mărturisirii Adevărului și Adevărul ne va face liberi. AMIN!”

Legături: