MĂRTURISIREA LUI HRISTOS, ASTĂZI (video, text). Părintele GHEORGHE HOLBEA: “E foarte important – şi aceasta ţine de discernământul duhovnicesc – SĂ ÎNȚELEGEM ÎN CE LUME TRĂIM, pentru că altminteri DEVENIM NIȘTE FARISEI, care spunem: „Da, este normal”… Creştinismul nu este dulceag, dovadă martirologiile noastre”

8-01-2021 Sublinieri

Trinitas TV: Cuvânt pentru Suflet. Mărturisirea lui Hristos, astăzi (26 10 2020)

Invitat: Pr. Conf. Univ. Dr. Gheorghe Holbea, Facultatea de Teologie din București

Martiriul Sfântului Mucenic Dimitrie se înscrie în ultima perioadă a persecuţiilor romane împotriva Bisericii creştine. O persecuţie care a început mai salbatic în vremea împăratului Nero, atunci când au fost martirizaţi şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, şi care, dintr-o efuziune artistică, pentru că a vrut să-şi închipuie cum ardea Troia, el considerându-se un mare rapsod, atunci a dat foc Romei şi a aruncat vina asupra creştinilor, declanşându-se acea persecuţie sângeroasă în care creştinii erau crucificaţi de-a lungul drumurilor romane şi, mai mult decât atât, erau arşi de vii, ardeau ca nişte torţe şi, după aceea, să ne gândim până în secolul al patrulea, deci vorbim până în perioada Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, care a fost martirizat in secolul al patrulea, în anul 306, aproximativ, această persecuţie a avut diferite stadii.

Mai întâi, de la persecuţiile locale, pe anumite regiuni, apoi persecuţii generale în care chiar s-a interzis pur şi simplu manifestarea creştină şi creştinii au fost chemaţi să se lepede de credinţa creştină, locaşurile de cult au fost dărâmate. A fost o perioadă destul de încercată pentru creştini, în sensul în care – cei care au fost la Roma au vazut, cred – catacombele unde se adunau creştinii pentru a oficia Euharistia, Cina Domnului, dar, în acelaşi timp, Colosseumul şi celelalte amfiteatre romane pastrează sângele martirilor. Deci creştinii erau aruncaţi la fiare sau erau pur şi simplu aruncaţi în luptele gladiatorilor, fiind ucişi. Și s-a ajuns, la un moment dat, încât în vremea unui împărat roman să se spună: Non licet esse vos – adică nu este permis ca voi să existaţi!

Aceste scene sălbatice împotriva creştinilor sunt descrise, de exemplu, în romanul lui Henryk Sienkiewicz, roman pentru care a primit şi premiul Nobel. Este vorba de Quo Vadis, în care el descrie aceasă cruzime a romanilor, pentru că plebeii se adunau în marile amfiteatre romane, inclusiv in Colosseum, şi asistau la acest spectacol sângeros. Nu este o ficţiune, ci este întemeiat pe documentele pe care el le-a cercetat la Vatican in martirologiile creştine şi mai ales din istoricii bisericeşti, fie că vorbim de Eusebiu de Cezareea sau de Lactanţiu, care a scris, dacă nu mă înşel, Despre moartea persecutorilor. Sunt scene îngrozitoare în care, pur şi simplu, mamele creştine cu pruncii în braţe erau aruncate în faţa leilor şi descriu o scenă în care leul se apropie si parcă are o sfială în a sfâşia şi începe să lingă capul pruncului, pentru ca, după aceea, instinctul de fiară să se declanşeze şi cu laba sa puternică să transforme în sânge şi carne capul copilului. Deci vorbim despre scene fioroase, despre scene de o cruzime de neimaginat, pedepsele de obicei sunt descrise de istoricii bisericeşti. S-a ajuns până acolo, cum spuneam mai înainte, încât a fi creştin era pur şi simplu o nelegiuire. Chiar în vremea lui Traian, cred că Pliniu descrie acest lucru şi anume îşi pune întrebarea dacă nu cumva a fi creştin este o nelegiuire. Deci, iată, această perioadă care, în loc să înăbuşe simţământul creştin, dimpotrivă, cum spune cred că Tertulian: sângele martirilor – sămânţa creştinismului, pentru că ei, cu cât erau mai mult persecutaţi, cu atât numărul lor creştea. Este, bineînţeles, rodul Duhului Sfânt în Biserică.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, care era fiu de voievod al Tesalonicului, aşa cum consemnează sinaxarul său, a rămas voievod al Tesalonicului, după moartea tatălui său. În momentul în care Maximian Galeriu a aflat că este creştin, atunci l-a întrebat şi el nu s-a sfiit să-şi afirme identitatea de creştin. A fost aruncat în închisoare. Am avut această minunată binecuvântare să stau destul de mult la Tesalonic, în preajma Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Catedrala Sfântului fiind pe Bulevardul Aghiou Dimitriou şi aş spune că este un sfânt foarte apropiat sufletului meu. După aceea este un episod în care, fiind în închisoare, a venit la el un tânăr, Nestor, care era indignat de faptul că un păgân, un vandal dacă nu mă înşel, Lie, în luptele de gladiatori sau în acele lupte-spectacole care se dădeau în cinstea lui Maximian Galeriu, ucidea foarte mulţi tineri şi mai ales creştini. Avea un chip înfiorător şi avea o putere herculiană, am putea spune. Nestor a mers şi a luat binecuvîntarea de la Sfântul Dimitrie, care era în închisoare, şi, după cum ştim, l-a biruit pe Lie, invocând pe Dumnezeul lui Dimitrie. Acest lucru a stârnit indignarea lui Maximian Galeriu, care a poruncit sa fie însuliţat. De aceea, Sfântul Dimitrie este înfăţişat cum este ucis, apoi cum i s-a tăiat capul.

Vorbim de o perioadă care, foarte interesant, s-a repetat în decursul istoriei, pentru că asemenea persecuţii asupra creştinilor au existat şi, stăteam analizând, mai ales ocupându-mă de perioada secolului al XX-lea şi din punct de vedere istoric dar mai ales din punct de vedere duhovnicesc, am ramas totuşi surprins de această asemanare [în ceea ce privește] cruzimea de distrugere a omului, tocmai pentru că el este altfel decât sunt ceilalti, cum s-a întâmplat în România în perioada antihristică şi comunistă în care, fie că vorbim de experimentul Piteşti, fie că vorbim despre Aiud, Gherla, despre lagărele şi închisorile în care au fost aruncaţi oameni nevinovaţi, oameni care aveau o anumită cultură şi o ţinută spirituală, şi am rămas surprins de faptul că li se cerea aceeaşi lepădare.

– Părinte profesor, care sunt riscurile atunci când privim situaţia actuală prin prisma marturisirii de acum multe secole, sa spunem, sau cateva secole sau chiar un secol, aşa cum aţi amintit dumneavoastră şi de epoca comunistă?

– Am constatat, tot dintr-o analiză, istorică de data aceasta şi, bineînţeles, dublată de analiza duhovnicească, faptul că atitudinea faţă de credinţa în Dumnezeu, faţă de creştinism, a rămas aceeaşi, adică o atitudine ostilă. Sfântul [Apostol Petru] spune: Staţi treji, privegheaţi, căci potrivnicul vostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutand pe cine să înghită. Deci vorbim despre o luptă aici, o luptă a duhurilor, pentru că, aşa cum se spunea şi în primele trei secole de persecuţie romană, încheiate cu Edictul de la Milan din 313 şi apoi, de-a lungul timpului, inclusiv în secolul al XX-lea, lupta noastră nu este împotriva trupului şi a ideologiei, este împotriva duhurilor începătoriilor puterilor răului.

Există această putere a răului, care este evidentă şi ceea ce trăim noi astăzi este o schimbare de decor, pentru că duhurile sunt cam aceleaşi de aceea, atunci când am mai discutat despre Sfântul Ioan Scărarul chiar la începutul pandemiei, am arătat că ceea ce este important în fiecare timp şi în fiecare perioadă este să înţelegem ce se întâmplă, să înţelegem în numele cui sau în duhul cui se face tot ceea ce se face. Adică e foarte important – şi aceasta ţine de discernământul duhovnicesc – să înţelegem în ce fel de lume trăim, pentru că altminteri devenim nişte farisei care spunem: „Da, este normal… [tot ce ni se întâmplă]”. Avem şi acum panegirişti ai unui fariseism care după părerea mea nu are nimic comun cu duhul creştin şi anume: „Da, ne retragem în noi înşine, ne facem că nu vedem” şi aşa mai departe. Nu! Lucrurile trebuie spuse pe faţă. Pentru că aceşti mărturisitori, cum a spus şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, au recunoscut foarte clar: Da, sunt creştin! Cum a fost şi în cazul martirilor Brâncoveni, cînd Mateiaş, cel mai mic dintre copiii lui Constantin Brancoveanu a zis: „Vreau să mor creştin, loveşte!”. Aici este foarte important să avem discernământ şi în acelaşi timp să ştim ce înseamnă mărturisirea credinţei, ce înseamnă laşitate, ce înseamnă pur şi simplu lepădare, pentru că în primele veacuri creştine au existat, după cum ştim, mai multe categorii de căzuţi. Erau unii care au spus: Noi am tămâiat de formă la statuia împăratului sau la statuile zeilor, or nu există tămâiere de formă. Există o atitudine foarte clară în ceea ce priveşte atitudinea creştină, identitatea. Deci discernământul ne spune foarte clar, de la Sfântul Ioan Botezatorul, spre exemplu, care nu se sfieste să spună lui Irod: Nu îţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău. Deci există o atitudine care ţine de dimensiunea profetică a creştinului şi care înseamnă, mai întâi, să înţelegi de fapt ce se întâmplă în zilele noastre.

– Părinte profesor, aş vrea să vă întreb cum putem găsi un echilibru între păstrarea credinţei şi respectarea deciziilor autorităţilor în perioada în care ne aflăm noi? Ştiţi de ce vă întreb lucrul acesta? Pentru că ortodoxul niciodată nu a răspuns cu nişte măsuri sociale, nu i-a îndemnat Mântuitorul Hristos pe ucenicii Lui la mitinguri…

– Exact ce am spus, [creștinul] nu este un rebel. Dar, în acelaşi timp, creştinul a ştiut întotdeauna până unde poate să fie această atitudine, adică în momentul în care a simţit că Cezarul îi cere mai mult decât i se cuvine, atunci a avut atitudine dovadă toate martiriile, fie că vorbim de primele trei secole, fie că vorbim de perioada Evului Mediu sau fie că vorbim de perioada modernă sau mai ales de perioada comunistă. În ceea ce priveşte această perioadă pe care o trăim, trebuie să spunem foarte clar că, noi am trăit, eu, de exemplu, am prins şi perioada comunistă, însă acum, sincer, eu nu umblu pe Facebook, dar primesc tot felul de reacţii la adresa Bisericii, ne vedem facuţi de râs şi de ruşine chiar de mass-media. Adică există această tendinţă în mass-media şi ne vedem făcuţi de râs şi noi şi Biserica in general. Vedeţi, când este un caz din Biserică imediat este mult mai mult mediatizat. Noi observăm că răbdăm şi ocări şi astăzi şi prigoane din afară, dar trebuie să spunem că avem smintiri chiar şi dinlăuntru, adică dintre noi. Nu poţi fi martir atâta vreme cât înlăuntrul tău este întuneric. Deci mărturisirea presupune, aşa cum s-a spus de altfel, o purificare a interiorului ca să poţi vedea cu adevărat, ca să ai discernământ, care este un dar.

– Ajungem la ceea ce vă spuneam, vedeţi, ortodoxul nu răspunde niciodată cu măsuri din astea sociale. Pentru el lupta se duce cu post, cu rugăciune pentru că el îl vede tot timpul pe Dumnezeu. Indiferent de situaţiile în care s-ar afla, Dumnezeu este Cel Care conduce. Vorbim tot timpul despre acest hristocentrism, însă trebuie să înţelegem că Mântuitorul Hristos este în centru în orice fapta a noastră, orice cuvânt al nostru.

Eu aş cita, dacă îmi permiteţi, un duhovnic contemporan în care am încredere deosebită în ceea ce priveşte discernământul duhovnicesc [Părintele Rafail Noica] şi care spunea la un moment dat că, în zilele noastre, când vedem că trăim într-o lume destul de confuză – deci să nu ne iluzionăm, trăim într-o lume destul de confuză! – acum se va vedea ceea ce este poporul român binecredincios de pretutindeni. De ce? Pentru că sunt vremuri totuşi înfricoşătoare, fie că vorbim de acest virus care ne-a dat peste cap vieţile şi care a devenit de fapt o monedă [curentă] – nu ştim în ce măsură putem să analizăm din perspectivă medicală şi aşa mai departe – dar trebuie să recunoaştem ca viaţa noastră este tulburată, toate sunt pur şi simplu reduse, şcoala şi toate celelalte. Se evadează dintr-un mediu real, din realitate, într-un mediu virtual. Lucrul acesta aduce foarte multe mutaţii la nivelul mentalităţii, la nivelul sufletesc şi atunci nu ne putem face că nu vedem. Spune acest duhovnic că „vremurile pe care le trăim sunt vremuri de încercare dar nu bagându-ne capul în nisip ca struţul ne vom pregăti pentru ceea ce nu vom putea stăvili. Înfricoşătoare vreme, dar dacă de la Dumnezeu îngăduită, mântuitoare”, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră. Şi spune la un moment dat, citându-l pe Sfântul Apostol Pavel: „Acum mai aproape este nouă mantuirea decât când am crezut. Ceea ce vedem totuşi şi trebuie să spunem că a început acea vreme când „cel ce nedreptăţeşte, mai nedreptăţească şi cel ce spurcă, mai spurce”, cum spune Apocalipsa, dar este şi vremea în care şi „cel drept mai facă dreptate şi cel mai sfânt, sfinţească-se”. Deci este o vreme de încercare, fără îndoială. În perioada când bisericile, din cauza condiţiilor, au fost închise de Paşti au fost foarte mulţi care au spus: „Eu am biserica în suflet” şi aşa mai departe. Nu este adevărat! Noi nu suntem ezoterişti în sensul conceptelor orientaliste. Creştinismul şi învăţătura de credinţă ortodoxă se exprimă prin gesturi, se exprimă prin chip, deci această absenţă a chipului, e adevărat, din motive medicale, la un moment dat, în timp poate să provoace reacţii. De ce? Pentru că chipul este esenţial în comuniune.

– Părinte profesor, am vorbit despre viaţa Sfântului Mucenic, despre momentul acela 306, când Sfântul Mare Mucenic marturiseşte şi îşi dă viaţa pentru Hristos şi pentru credinţa sa. Acum s-a vorbit foarte mult şi cu privire la virusul acesta care ne ţine, aşa cum spuneaţi dumneavoastră, departe de Biserică, departe unii de alţii. Am auzit oameni care spuneau că nu trebuie sa ne martirizăm infectându-ne şi infectând pe alţii.

– În virtutea discernământului duhovnicesc despre care vorbeam nu înseamnă că nu trebuie să respectăm igiena, nu înseamnă că nu trebuie să respectăm anumite reguli. Adică nimeni nu este atât de puternic în credinţă încât să devină mărturisitor, dar, pe de altă parte, a cădea în plasa unui comportament care este nefiresc, iarăşi este foarte, foarte periculos.

– Cum putem găsi echilibrul, părinte profesor?

– Putem găsi echilibrul având libertatea aceasta spirituală şi încercând, dincolo de toate astea, să avem comuniune pentru că omul, după chipul lui Dumnezeu, are această pecete a comuniunii. Deci trebuie să fim permanent în comuniune şi, să fie foarte clar, noi nu putem încredinţa nici pe copii unor instituţii care funcţionează în condiţii de criză cum funcţionează acum, ci trebuie un suport sufletesc al părinţilor pentru copii, în primul rând părinţii sunt cei care veghează la creşterea omului din puiul de om, a omului din copil şi, în acelaşi timp, nu-i putem încredinţa nici pe bătrâni doar instituţiilor. Opinia mea este că şi Biserica, adică noi în calitate de clerici, trebuie să avem această atitudine şi să dăruim oamenilor ceea ce nimeni nu poate să dăruiască. E foarte bine că ajutăm, că mergem pe la azile, pe la cămine de copii, dar dincolo de toate acestea să fie foarte clar: Biserica trebuie să dăruiască ceea ce nimeni nu poate să dăruiască şi anume încrederea puternică în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în pronia Lui Dumnezeu, credinţa în Dumnezeu, forţa aceasta care ne recreează dinlăuntru. Lucrul acesta trebuie să-l spunem foarte clar: Biserica nu poate să lase mijloacele sale sfinţitoare la o parte, căzând într-o ispită a celor care spun că Biserica este anacronică, nu poate să le pună în paranteză şi, în acelaşi timp, să recurgă la mijloacele lumii acesteia. Ea are un alt cuvânt. Ea poate sa dăruiască oamenilor de astăzi acest antidot împotriva fricii, împotriva acestei terori la un moment dat, teroarea virusului şi a morţii. Or, aici cred ca este de fapt misiunea noastră principală. Nu suntem idealişti, evident. Noi suntem suflet şi trup, însă, în acelaşi timp, trebuie să spunem că puterea aceasta a credinţei este cea care biruieşte orice frică şi singura frică ce ne este îngăduită nouă creştinilor este frica de Dumnezeu, care nu este angoasă, ci este, de fapt, frica de a nu fi lăsat din braţele lui Dumnezeu.

– Părinte profesor, pentru că vorbim despre mărturisire în ziua de azi, aş vrea să vă mai dau un exemplu, acela al Sfântului Cuvios Dimitrie, care şi-a pus viaţa în mâinile Domnului Hristos, rugându-se. Vedeţi, el este omul acesta discret, care se roagă şi care primeşte daruri de la Dumnezeu. De aceea vă spuneam că este un duh al ortodoxiei ce mărturiseşte prin post, prin rugăciune, prin toată viaţa lui şi, ca dovadă că aceasta este calea cea dreaptă, Dumnezeu l-a învrednicit de nestricăciune, trupul lui este nestricăcios, binemirositor şi binefăcător. Şi v-aş mai pune înainte un exemplu al unui om de sfântă pomenire, mă refer la părintele Paisie Olaru de la mănăstirea Sihastria şi Sihla, care propunea şi el un model de mărturisire, repet, mergând tot pe aceeaşi cale ca cea a Sfântului Cuvios Dimitrie pe care îl şi pomenim, în sensul că el vorbea despre milă. S-au împlinit, pe 13 octombrie, 30 de ani de la trecerea părintelui Paisie Olaru şi chiar a scris ziarul Lumina destul de mult pe tema aceasta. În acelaşi timp cu părintele Paisie trăia părintele Iustin Pârvu, care propunea modelul muceniciei şi vorbea despre vremea muceniciei. Sfântul Siluan Athonitul vorbea despre vremea iubirii vrajmaşilor şi părintele Paisie Olaru, părintele nostru, care vorbea despre milă. V-aş da un exemplu din viaţa părintelui Paisie, momentul acela în care împuternicitul, „tovarăşul” din vremea respectivă, vine să-i scoată din mănăstire pe părinţi şi el, părintele, ducându-se în faţa lui, cere milă, de fapt o să vedem că arată milă şi către el, către acest tovarăş, şi-i spune: „N-ai vrea să mă însoţeşti să vezi unde stau eu, cum arată chilia mea?” Sigur că la început îl persiflează, însă, văzând stăruinţa bătrânului, merge şi vede chilia şi îi arată: „uite aici patul sărăcăcios”, chilia aceea sărăcăcioasă, simplă, a părintelui Paisie şi modul în care prezintă: „Uite sărăcia mea aici, sunt un om bătrân, bolnav, lasă-mă şi pe mine să rămân aici”. Şi sigur că se înduplecă şi îl lasă şi modul acesta, care nu a fost niciodată dat la o parte, adică şi părintele Iustin Pârvu care a mers pe calea aceasta a muceniciei n-a spus niciodată despre părintele Paisie că a fost un laş, că a fost un indiferent, că a fost pasiv, că n-a luat atitudine. Dar, vedeţi, părintele n-a luat atitudine în momentul acela, că i-a şi fost milă de celălalt. Asta face de fapt sfântul care trece dincolo, rupe gardul cum s-ar spune. Sigur, este foarte bun şi eroismul, eroul care se luptă pentru ai lui, dar sfântul care îl îmbrăţişează pe cel care îi face rău s-a gandit şi la sufletul celui care venise să-i prigonească şi atunci cere mila aceasta pe care o primeşte. Mă gândesc, modelul acesta nu ar fi oarecum definitoriu pentru noi, ortodocşii din ziua de azi? Şi de ce vă spun lucrul acesta? Am întâlnit o familie care a mers la Sfânta Cuvioasa Parascheva şi sigur că nu s-a dus în sensul acesta să se lupte cu autorităţile şi nimeni nu le-a zis nimic, au trecut, s-au închinat la racla Sfintei Cuvioase Parascheva. S-au întors acasă şi mi-au zis, de-asta m-am gândit la exemplul părintelui Paisie: Părinte, am cerut voie şi ne-au zis „Hai, măi, treceţi şi voi!”, adică în ideea aceasta a duhului pe care îl propune părinele Paisie, a acestei cuminţenii, de fapt. Cum consideraţi?

– Mie mi-a ajutat Dumnezeu să-i cunosc pe ambii duhovnici. L-am cunoscut pe părintele Paisie Olaru când era la schitul Sihla, care aparţinea de mănastirea Sihastria şi locuia la un moment dat chiar la căsuţa care este pe poteca ce duce spre pestera Sfintei Teodora. M-a impresionat întotdeauna, vedeţi lucrul acesta Dumnezeu îl lucrează în fiecare potrivit firii lui. Spre exemplu, părintele Cleopa avea harisma cuvântului, îl ascultai la Sihastria, părintele Paisie Olaru avea harisma aceasta a milei şi a blândeţii, aşa cum spuneţi, avea acea binecuvântare, acea blagoslovenie minunată, părintele Elefterie Mihail, care era la mănastirea Agapia Veche, era şi medic. Fiecare avea harisma lui. Acuma pentru că aţi amintit de părintele Iustin, eu am stat în preajma părintelui Iustin la mănăstirea Bistriţa cam vreo şapte veri. Am petrecut vacanţele la mănăstirea Bistriţa cu părintele Ioanichie Bălan şi cu părintele Iustin şi cu ceilalţi părinţi care erau în vremea aceea şi vreau să vă spun că aceşti oameni care au trecut prin închisorile comunistepărintele Iustin nu ştiu câţi ani a făcut dar probabil vreo cincisprezece- şaisprezece ani, părintele Arsenie Papacioc, de asemenea. Părintele Arsenie spunea un lucru şi aici nu cred că experienţa aceasta este foarte importantă, părintele Arsenie stând de vorbă cu un alt părinte duhovnicesc şi care povestea, trecuse şi dumnealui, dar mai puţin timp prin închisoare, părintele Arsenie spunea: Ehe, părinte, este foarte uşor să vorbeşti despre flacără că este albăstruie, că este roşie, dar ştii când poţi să dai un răspuns adevărat? Când arzi, când eşti în mijlocul flăcării. […] Am spus de la început, creştinii nu sunt nişte rebeli, dar, în acelaşi timp, creştinii sunt nişte oameni care au discernământ şi ferească Dumnezeu, aşa cum spune părintele Nicolae Steinhardt, să fie confundată atitudinea creştină cu prostia. Nu! Creştinismul nu este dulceag, dovadă martirologiile noastre. Avem atâţia martiri şi-n perioada primelor secole, dar şi în perioada secolului al XX-lea, când fibra creştină a poporului român a fost pusă la încercare, după cum este pusă şi astăzi. În toate vremurile fibra creştină este pusă la încercare. Există încercări şi se schimbă doar registrul încercărilor, adică decorul. Decorul se poate schimba într-o lume supertehnologizată, în care Facebookul şi toate celelalte mijloace de comunicare sunt foarte penetrante în mintea copiilor, în mintea tinerilor.

– Voiam, părinte profesor, să ajungem la sfinţirea vieţii noastre, pentru că în momentul în care noi ne luptăm, că de fapt aici ajungem la ce spune Patericul: Vezi-ţi, măi, de păcatele tale, vezi-ţi de păcatele tale!, cel care ajunge să-şi vadă propriile păcate şi începe şi el, intră pe drumul acesta al sfinţeniei, vede altfel toate lucrurile şi Îl vede pe Dumnezeu.

– Da, cel care îşi vede propriile păcate, cum spune Sfântul Isaac Sirul este chiar mai vrednic decât cel care înviază morţii. Sigur că da, a-şi vedea propriile păcate este una dintre stările cele mai înalte din punct de vedere duhovnicesc…

– Ziceam ca şi în momentele în care trecem noi prin această pandemie să vedem prezenţa Lui Hristos…

– Evident, aici este problema. Vremurile pe care noi le trăim sunt vremuri mântuitoare. Un mare martir al neamului românesc spunea la un moment dat: Vremurile care vin nu sunt vremuri de triumf pentru Biserică, ci sunt vremuri de încercare”, cum n-au fost nici cele care au trecut. Sunt vremuri de încercare, dar sunt vremuri mântuitoare. Aici este marea încredere. Nu înseamnă că trăim acum vremuri mai încercate decât cele care au fost. Nu! Trăim vremuri mântuitoare, însă, adaugă acest mărturisitor: să ferească Dumnezeu să intri în acest ev naiv, fără să ştii ce te aşteaptă. Aici este problema. Fără îndoială, modelele sunt multe. Părintele Iustin Pârvu este un model, părintele Paisie Olaru este alt model, părintele Cleopa este alt model, părintele Elefterie de care am povestit, părintele Arsenie Papcioc, la fel. Deci de la fiecare putem lua ceva. Părintele Arsenie Papcioc spunea, de exemplu, că pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea.

– Părinte profesor, ideea era aceasta: că toate sunt îngăduite de Dumnezeu, dar El este Cel Care ne conduce şi, în momentul în care am ajuns la sfinţenia vieţii, te încredinţezi cu totul lui Dumnezeu. Dovadă viaţa Sfântului Antonie, ştiţi că veniseră diavolii să-l tulbure şi să-i facă tot felul de stricăciuni în ce cultiva şi el şi a zis: „dacă v-a trimis Hristos, faceţi ce vreţi, dacă nu, plecaţi!” şi au plecat.

Şi pentru că aţi amintit de viața Sfântului Cuvios Dimitrie, sfântul ocrotitor al Bucureştiului, Dimitrie cel Nou. Ceea ce este fascinant la Sfântul Dimitrie, el a trăit într-adevăr, viaţa lui – nu ştim prea multe despre ea, doar atât că la un moment dat era păstor şi că a călcat peste un cuib şi după aceea şi-a pedepsit piciorul, s-a retras întru viaţă cuvioasă, a trecut la Domnul ca un anonim, pentru că trupul său a fost descoperit în râul Lom… Însă aici este, de fapt, lecţia sfântului, un sfânt care are o viaţă aproape anonimă şi care după trecerea sa la Domnul începe să-şi scrie o istorie a lucrării şi a sfinţeniei. Aici este fascinant. De altfel şi viaţa Sfintei Cuvioase Parascheva, sfinţi cu moaşte reprezentativi pentru România şi nu numai, pentru întreaga Ortodoxie, dar şi viaţa Sfintei Cuvioase Parascheva la fel, a plecat la Constantinopol, a mers la Ierusalim, a fost în pustia Iordanului, s-a întors şi tot aşa a trecut la cele veşnice ca o anonimă, nimeni n-a ştiut. S-au descoperit sfintele sale moaşte prin vedenie şi după aceea a scris istorie. A străbătut toată lumea ortodoxă de la Epivat apoi la Târnovo, la Vidin, la Belgrad, s-a întors la Constantinopol şi a ajuns la Iaşi şi iată că face minuni. Aceasta este de fapt puterea sfinţilor.

– Şi vor face istorie până la sfârşitul veacurilor.

– …Si vor face istorie până la sfârşitul veacurilor şi de aceea credincioşii au evlavie deosebită: pentru că simt în mod concret, aici nu e vorba de iluzie, aici este vorba de o realitate pe care au trăit-o şi bunicii mei, şi părinţii mei care mergeau la Sfânta Cuvioasa Parascheva şi o trăim şi noi astăzi. Este o realitate care nu poate fi explicată doar raţional. Adică nici nu poate fi explicat raţional cum un sfânt cu o viaţă aproape anonimă, Dimitrie cel Nou, scrie istorie după ce trece la cele veşnice prin sfintele sale moaşte, prin prezenţa sa în cetatea Bucureştiului.

– Părinte profesor, ce putem face, din punct de vedere spiritual, ca să compensăm absenţa fizică de la pelerinajul şi de la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie, ocrotitorul Bucurestilor?

– Putem să fim în comuniunea cu sfinţii, în comuniunea cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou prin rugăciune, prin slujire, prin Sfânta Liturghie, conştienţi fiind ca suntem in comuniune, suntem împreună, nu suntem individual, adică nu suntem izolaţi, ci suntem în deplină comuniune cu sfinţii şi, în acelaşi timp, cum spunem noi, dacă vrei să vezi cât de minunat este Dumnezeu, minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi! Acest mare simţământ nu poate nimeni să ţi-l ia, indiferent de orice măsură s-ar lua”.

 

Legaturi:

“In numele cui se fac toate astea?” PARINTELE HOLBEA ne ofera INDICIILE ESENTIALE de care aveam nevoie PENTRU A DEOSEBI si a DEMASCA DUHURILE in CRIZA CORONAVIRUSULUI. Cine ne aduce FRICA si ne infatiseaza, idealizant, IZOLAREA drept virtute? CINE E BINEFACATORUL CU SILA AL UMANITATII? (video)

Nu există lepădare DE FORMĂ și credință doar “în suflet”. Părintele GHEORGHE HOLBEA despre PUTEREA CREDINȚEI MĂRTURISITE vs. IUBIREA LANȚURILOR CARE NE ȚIN LEGAȚI. “Lumea aceasta în care trăim vrea să-l alunge din nou pe Dumnezeu. Și-L alungă PENTRU A PAȘTE PORCII PATIMILOR” (audio, text)

PĂRINTELE GHEORGHE HOLBEA, cuvânt mărturisitor la Cincizecime în contextul NOILOR INGINERII SOCIALE cu aspect de “MASCARADĂ”: “De ce ne este FRICĂ mai mult de rău decât de a fi părăsiți de Dumnezeu? NU VĂ TEMEȚI, IUBIȚII MEI! NU INTRAȚI ÎN ȚESĂTURA DE PĂIANJEN A MINCIUNII! Să ne așezăm în Duhul Adevărului!”

 

***

“PÂNĂ AICI!” – Părintele Episcop MACARIE: “Dacă cineva ne atacă credința, dacă cineva ne atacă Biserica și libertatea noastră de a ne închina, atunci, frate și soră, SĂ MARTURISIM!”

Cuvânt al PS MACARIE la Oslo: “Atunci când autoritățile laice ne spun cum să ne împărtășim euharistic și cum să ne cinstim sfinții, aceasta este o SAMAVOLNICIE pe care trebuie SĂ O DENUNȚĂM ca atare! ÎN VREMURI ALE MINCIUNII, să fim MĂRTURISITORI și TRĂITORI ai adevărului!” (VIDEO, TEXT)

PĂRINTELE EPISCOP MACARIE MĂRTURISEȘTE: “Atunci ești ucenic al lui Hristos, CÂND ASCULȚI MAI MULT PE DUMNEZEU, DECÂT PE OAMENI. CÂND NU TACI, DEȘI UNII ÎȚI CER SĂ TACI. Când propovăduiești și când slujești, deși unii îți cer să încetezi”

VREMEA ALEGERILOR CAPITALE. Cuvânt grav și puternic al PS MACARIE: “Gadara de acum este mult mai ipocrită decât vechea Gadara, deoarece demonizatul nu mai este considerat demonizat, FIINDCĂ AȘA ESTE CORECT POLITIC! Dacă se comportă neomenește, chiar este aplaudat, deoarece NEBUNIA ESTE CONSIDERATĂ EMANCIPARE!” (video, text)

CUVÂNTUL PREASFIȚITULUI MACARIE la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou: “Paradoxal este că, fiind obligați oamenii să poarte măști, MULTE MĂȘTI CAD. Fiindcă omul este o ființă socială. OMUL ESTE FĂCUT PENTRU COMUNIUNE. Noi avem nevoie de om CU CHIPUL ÎNTREG, așa cum l-a creat Dumnezeu”

 

***

PS BENEDICT la Sfantul Mare Mc. Dimitrie: “E NEVOIE SI DE GLAS PROFETIC la un moment dat si sa se spuna: ASA NU, ASA NU SE MAI POATE. Daca noi respectam pe ceilalti, si ei sunt chemati sa ne respecte pe noi! E MOMENTUL SA ALEGEM, SA NU MAI FIM CALDICEI! E nevoie de tarie in marturisirea credintei” (VIDEO, TEXT)

“Nu iti este ingaduit!” – PS BENEDICT BISTRITEANUL despre CALEA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL si modul de lucru al lui Dumnezeu cu omul VERSUS “metodologia” raului

PS BENEDICT VESA – pledoarie și chemare la ÎNVIORAREA RÂVNEI și la MĂRTURISIREA CREDINȚEI CELEI UNA, ORTODOXE: “Există un Domn, o credință și un botez. Nu există mai multe variante. CREDINȚA NOASTRĂ ESTE VIAȚA NOASTRĂ. Credința este singura care te face să stai drept în fața vieții și a morții”

“Voi sunteti martorii Mei” – CUVINTE VII de la PS BENEDICT BISTRITEANUL si PARINTELE CLAUDIU MELEAN la marele praznic al INALTARII DOMNULUI si al cinstirii EROILOR NEAMULUI: “Noi suntem crestini adevarati nu doar daca invatam sa traim, ci daca invatam sa si murim” (VIDEO, TEXT)

CUVÂNT TREZITOR AL PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei: “Până unde se va merge cu persecuția aceasta, oare, fraților? Noi oare vom putea răbda prigoanele și presiunile de tot felul la care este supus tot mai mult și creștinismul nostru? Putea-vom mărturisi credința neclătinați și neînfricați?”

PĂRINTELE ILARION DE LA CRUCEA: “Nu putem să tăcem. Pentru că, dacă noi vom tăcea, PIETRELE VOR VORBI. E mai confortabil să rămâi într-o TĂCERE COMPLICE, dar eu spun că nu mai suntem în situaţia de a accepta aceste lucruri. ESTE UN TIMP AL MĂRTURISIRII”

“E cumplit când oameni din Biserică se vădesc robi ai logicii lumii, ai spaimei, şi devin propagandişti ai liniei „oficiale”, care nu urmăreşte decât să întărească controlul asupra individului”. VREMEA ADEVĂRULUI – continuarea interviului pentru “Familia ortodoxă” al PĂRINTELUI CIPRIAN GRĂDINARU din HULDENBERG (II)

Arhim. DUMITRU COBZARU – adevăruri grele despre semnificația PANDEMIEI: “Trăim semnele Sfârșitului Lumii. ÎNCEPE O PRIGOANĂ la alt nivel, MULT MAI PERFID, care nu ucide atât trupul, cât mai ales mintea, inima, sufletul. DIAVOLUL NE VREA MOARTEA CU ORICE PREȚ” (video, predica la SF. MARE MUCENIC DIMITRIE)

“Nu-i mai răbda, Sfinte Dimitrie! Nu-i mai răbda!” – STAREȚUL ANTIM DAVID MUSTRĂ CU ÎNDRĂZNEALĂ, la Trinitas TV (VIDEO, text): “Autoritățile şi-au cam întrecut măsura, şi la pelerinajul de la Iași şi la cel din Bucureşti. POATE VINA NOASTRĂ ESTE CĂ LE-AM DAT PREA MULT LOC SĂ SE BAGE ÎN SUFLETUL NOSTRU”

CREȘTINUL ȘI BISERICA ÎN LUME ȘI ÎN FAȚA PUTERII LUMEȘTI

PREDICA Parintelui Dan Bădulescu despre NOUA ORDINE MONDIALĂ ascunsă la adăpostul pandemiei, VĂDIREA PAPEI FRANCISC și UNIREA RELIGIILOR, curcubeu și sodomie, PRIGONIREA TURMEI MICI A CREDINCIOȘILOR: “Putem să ne opunem lăuntric, să nu-i credem, să spunem: astea sunt minciuni! Asta poți să faci: să nu-i crezi și să nu te duci cu turma” (VIDEO, TEXT)

PROTOS. HRISOSTOM (Mănăstirea Putna): “Noi suntem astăzi puși în fața unor ALEGERI. Încă nu suntem pe deplin forțați, dar aproape, nu mai e mult, SĂ FACEM COMPROMISURI care tare mă tem că ÎNDATĂ VOR FI EGALE CU LEPĂDAREA” (video, text)

PĂRINTELE HRISOSTOM DE LA PUTNA: “Nu le plac celor mari să spunem lucrurilor pe nume, nu le plac adevărurile rostite cu voce tare – şi, iată, Ioan Botezătorul aceasta a făcut! Vor rezista acestor vremuri cei care se mulţumesc cu puţin” (VIDEO, TEXT)

Omilie a mitropolitului de Morfou: “SA NU-TI MOARA SUFLETUL! Si DACA VINE CLIPA CEA GREA, SA MARTURISESTI PE HRISTOS! Razboiul cel mare este duhovnicesc. Dar acum a venit si ceasul razboiului cald. Si cele de departe au ajuns aproape. Si profetiile au devenit stiri” (AUDIO, gr. + TRADUCERE)

MITROPOLITUL NEOFIT DE MORFOU: “Ceea ce traim acum este INCEPUTUL RAZBOIULUI MONDIAL, este un razboi biologic. Si mai ales este un RAZBOI AL FRICII. Daca reusesti sa infricosezi poporul, poti sa ii faci ce vrei. NU DOAR VACCINURI, CI TE SUI PE EL SI ITI SPUNE SI MULTUMESC! Acum este epoca marturisirii si a martiriului. Acum au venit ANII RABDARII”

Predica MITROPOLITULUI NEOFIT DE MORFOU la sarbatoarea Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir: “Zic unii oameni ai lui Dumnezeu ca VINE ALTA BOALA, nu coronavirus, care va fi cu adevarat o boala grea. Deoarece AM DAT EXAMENE SI AM CAZUT, am fost putin-credinciosi. AM CREZUT CA NE VOR SALVA MASTILE. Mastile le punem la carnaval, nu la Sfanta Liturghie”

MITROPOLITUL NEOFIT DE MORFOU: „Vreti sa rezistati in aceste vremuri grele care deja ne-au ajuns, in fata slabei credinte si a imputinarii sufletesti? DEVENITI MARTURISITORI!”. Apel la RUGACIUNE PENTRU CEI SLABI IN CREDINTA SI INFRICOSATI in perioada epidemiilor (VIDEO)

 

***

INTREAGA LUME E UN NOU COLOSSEUM. Predica puternica a Parintelui GHERASIM de la Putna despre PERSECUTIE, MARTURISIRE si CRUCE – CONDITIA CRESTINULUI AUTENTIC dintotdeauna VS. PACEA SI DRAGOSTEA MINCINOASE ALE FALSILOR INVATATORI, “care raman in afara arenei”, nesuferind prigoana (VIDEO, TEXT)

SFANTUL MUCENIC DIMITRIE si SFINTII INCHISORILOR. “In aceste vremuri, cand ACELEASI FORTE DEMONICE, sub forme diferite, SE PORNESC ASUPRA NOASTRA…” – La ce tip de RUGACIUNE ne indeamna PREASFINTITUL PARINTE MACARIE, pentru a birui INFRICOSARILE in fata RAULUI DEZLANTUIT (video)

SFANTUL DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR. Predica audio a Parintelui Dosoftei (Manastirea Putna). TAINA MUCENICIEI

SFANTUL MARE MUCENIC DIMITRIE, militarul care a stiut sa spuna NU

Predica Mitropolitului Pavlos de Drama la sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir: “O, OMULE, OPRESTE RAZBOIUL IMPOTRIVA BISERICII!” “Sfantul Dimitrie a schimbat dregatoriile lumesti cu valori duhovnicesti neclintite, in timp ce NOI, ASTAZI, RENUNTAM LA ORICE VALOARE PENTRU O DREGATORIE INALTA” (audio, video, text)

APOSTAZIA TACITA A CRESTINILOR DE AZI si MODELUL MARTURISIRII SFANTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE – predica audio a PS Timotei Aioanei: “NE LEPADAM DE HRISTOS si nu gasim timp sa marturisim. Avem timp pentru orice, dar NUMAI PENTRU LUCRURI ESENTIALE NU GASIM TIMP”

Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la praznicul SFANTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE. Durerea iubirii ranite a lui Dumnezeu in fata lepadarilor noastre: “Daca la niste lucruri micute nu renuntam, ce sa mai zicem de cele mai mari?”

JERTFA CARE ADUCE BUCURIE. Cuviosul Paisie Aghioritul: “Dacă omul nu începe de acum să facă vreo jertfă, să-şi jertfească o dorinţă, un egoism, cum va ajunge să-şi jertfească viata sa într-o clipă grea?”

VREMEA ESTE A CERNERII!


Categorii

Marturisirea Bisericii, Parintele Gheorghe Holbea, Prigoana impotriva crestinilor, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “MĂRTURISIREA LUI HRISTOS, ASTĂZI (video, text). Părintele GHEORGHE HOLBEA: “E foarte important – şi aceasta ţine de discernământul duhovnicesc – SĂ ÎNȚELEGEM ÎN CE LUME TRĂIM, pentru că altminteri DEVENIM NIȘTE FARISEI, care spunem: „Da, este normal”… Creştinismul nu este dulceag, dovadă martirologiile noastre”

  1. “cu statul mamona niciun compromis!”
    Cezarul este printul intunericului si tot sistemul i se inchina. Dar el nu are permisiune sa se atinga de suflet. Sa stam drepti, sa stam cu frica, sa luam aminte ca Dumnezeu ne vede daca suntem lasi sau curajosi. Pilda Mantuitorului in fiecare minune e curajul , caci timp de 3 ani a fost urmarit de organele statului si imperiului si nu s-a temut deloc de ele.
    In clipa cand fiecare isi termina lucrarea de pe pamant, ori se mantuieste ,ori se leapada si se da cu puterea lumeasca. Miza e vesnicia. Talharul cel bun a avut curajul sa marturiseasca adevarul din strafundul inimii ca nu mai avea nimic de pierdut, talharul cel rau a vrut sa para carturar logician si a preluat lozinca pe care o strigau iudeii in piata palatului lui Pilat, “de ce nu te izbavesti pe tine daca esti cine zici?’
    De murit mori oricum indiferent cu cine te dai, dar ce castigi prin moarte daca nu ai curajul sa marturisesti drept?

  2. Pâinea sau Crucea?
    Observând cum tuturor cultelor li se cere să îndemne lumea să se ,,vaccineze”, consider că e normal să ne punem trei întrebări:
    1. Ce sunt aceste vaccinuri?
    Iată ce aflăm dintr-un rezumat al unui videoclip în care ni se prezintă rolul pandemiei:
    ,,Rezumativ, clipul vorbeste despre transhumanism, adica despre trecerea de la omul actual (homo sapiens, omul 1.0), la omul “îmbunătățit” genetic sau prin bio-tehnologie, la omul re-editat (homo deus, omul 2.0). In clip se vorbeste despre vaccinul celor de la Moderna, o companie de biotehnologie care lucreaza la primul sau vaccin, bazat pe ARN modificat genetic, odata cu care in corpul omului nou-normal se vor introduce o enzima cu nume ciudat – luciferaza, cu rol de marker identitar, si niste nanoroboti – hydrogel, cu rol de conexiune permanenta la centrul de control si supraveghere operat de proprietar. In clip se vorbeste, de asemenea, de implicarea armatei americane in proiect (prin DARPA) si de obligativitatea vaccinarii sub pretextul neutralizarii covid-19.” (https://danielvla.wordpress.com/2020/08/28/video-compania-moderna-si-vaccinul-ei-impotriva-covid-19-ce-contine-arn-modificat-o-enzima-numita-luciferaza-si-posibil-nanoboti-ce-vor-pune-in-practica-transhumanismul-si-even/) Prezența enzimei luciferaza, din moment ce are rol de marker identitar inseamnă că, după conectarea la 5G, ne putem trezi cu niste semne luminoase pe frunte (cod de bare, de exemplu)
    2. Se acordă cu adevărat importanță sănătății noastre sau se urmărește un alt scop?
    Fiecare creștin este dator să se informeze, dar se pune problema selectării informațiilor și a evitării manipulării mediatice. Conform afirmațiilor unor cercetători, serul din vaccinul care se dorește a ajunge la toți locuitorii Planetei conține hydrogel care este, de fapt, un cip care se solidifică după injectare și care poate fi dirijat oriunde în corp.
    .https://www.youtube.com/watch?v=0uRwxMVf5wo&feature=emb_title (Manipularea și controlul omului prin inginerie genetică și nano-tehnologie – partea 1 din 2)
    Ținta este, bineînțeles, creierul! Pierzându-și independența gândirii, după conectarea sa la tehnologia 5G, omul cipuit prin vaccinare cu nanoboți, nu mai poate aspira spre mântuire, așa cum ne avertizează cuvintele Apocalipsei.
    9. ,,Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,
    10. Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
    11. Şi fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.
    12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.” (Apocalipsa 14)
    Așadar, pe lângă despărțirea de Dumnezeu, așa cum reiese din acest citat, cei vaccinați pot avea multe surprize neplăcute după conectarea lor la 5G în vederea controlului total!
    3. Doresc aceste culte mântuirea oamenilor sau îi tradează?
    Încă din secolul al XiX-lea asistăm la o luptă din ce în ce mai fățișă împtriva lui Hristos prin promovarea păcatului și a iluziei că omul este absolut independent și că se poate descurca singur, fără Dumnezeu! Sfinții Părinți ne spun că, dacă omul alungă prin păcate ori prin ateism Duhul Sfânt, el nu rămâne absolut independent, ci în inima lui se cuibăresc duhurile rele care-l indeamnă să lucreze împotriva poruncilor evanghelice (iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui). În secolul al XX-lea, în unele părîi ale lumii s-a creat comunismul ca să-L nege pe Dumnezeu. Atunci am fost sărăciți spiritual prin întemnițarea și uciderea a mii de oameni cu viață sfântă. Aceștia și-au sfințit sufletele marturisindu-L pe Hristos și devenind mucenici. În alte părți ale lumii, s-a luptat împotriva lui Dumnezeu prin promovarea păcatului, care-L îndepărtează pe Duhul Sfânt din inima omului. Păcatele și patimile au atras lumea în secte și erezii și au dat drepturi necuratului asupra lumii. În plus, s-a trecut la politizarea vieții spirituale prin înființarea Consiliului Mondial al Bisericilor.

    Hristos va învinge prin cei care vor face voia Sa și nu se vor lăsa modificați genetic, manipulați și controlați de la distanță prin nanotehnologia introdusă prin vaccin, ci se vor lipi cu toată ființa de El! Vaccinurile venite acum în România sunt cu ARN-mesager și sunt de la Pfizer-Biontech!

    https://danielvla.wordpress.com/2021/01/03/vaccinarea-cu-arn-mesager-este-inginerie-genetica-ireversibila-modificarea-genetica-a-omului/
    Însuși Hristos ne spune,,Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.” (Matei, cap. 18, vs. 7)Smintelile au început deja, iar profeția Părintelui Justin ( ,,Veți fi vânduți de păstorii voștri”) se împlinește deja, iar dintre stelele Ortodoxiei actuale multe cad.
    De asemenea, Hristos ne îndeamnă:
    ,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei, cap. 10, vs. 28).
    Deși se pune problema restrângerii unor drepturi ale celor nevaccinați, unii ignoră existența acestor versete:,,Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” (Apocalipsa, 13, vs. 16-18)
    Acesta este un indiciu că ne aflăm în plină Apocalipsă. Decodificarea informațiilor din nanoboți se bazează pe 666! Iar pentru Sistem, numele de Botez este înlocuit cu un număr! Există și ,,vaccinuri” care se pot aplica pe mâna dreaptă. Acceptarea modificării genetice a omului reprezintă o ofensă gravă adusă lui Dumnezeu întrerupând relația firească dintre Dumnezeu și om. Dacă omul nu vrea să se îndumnezeiască, atunci, prin această modificare genetică, se va demoniza! Dacă Hristos a dat posibilitatea oricărui păcătos să se mântuiască, acest sistem antihristic îi ia acum această posibilitate și îl obligă în curând să se închine lui Antihrist. Acum culegem roadele îndepărtării de Dumnezeu. Cei care vom refuza pecetea antihristică trebuie să avem spirit de jertfă și să-L mărturisim pe Hristos asemenea sfinților din primele veacuri creștine, să ne despătimim, să ne plângem păcatele și să ne rugăm neîncetat având mereu pe buze rugăciunea inimii. Să avem curajul să spunem că refuzăm acest ,,vaccin”, deoarece ne desparte de Dumnezeu! Rugăciunea stareților de la Optina e fost creată exact pentru aceste timpuri cănd ni se cere să alegem între Dumnezeu și necuratul, între pâine și Cruce:
    ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-ne de înşelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, şi ne izbăveşte de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe noi şi pe toţi dreptmăritorii creştini de mrejele lui cele viclene, in tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica lui Dumnezeu şi să ne depărtăm de Tine şi de Biserica Ta cea sfântă. Dă-ne, Doamne, mai bine să pătimim şi să murim pentru sfânt numele Tău şi Credinţa cea adevărată, decât să ne lepădăm de Tine şi să primim semnul spurcatului Antihrist şi să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi şi noapte, lacrimi să plângem greşalele noastre şi îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoşătoarei Tale Judecăţi. Amin.

  3. Pingback: PARINTELE HOLBEA în “Familia Ortodoxă” – pledoarie pentru DISCERNĂMÂNT, LUCIDITATE și ROSTIREA ADEVĂRULUI despre vremurile de încercare în care trăim: “Ceea ce este cel mai periculos pentru zilele noastre este încercarea
  4. Pingback: CE FACEM CÂND UNUL DINTRE NOI ESTE LINȘAT MORAL? Pr. Alin Cristian Preotu: “Cei mai mulți vând adevărul, trădează dreptatea, renunță la prietenii doar ca să-și mențină privilegiile, poziția, interesele…” | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: ANCORA NĂDEJDII ȘI ÎNCREDERII ÎN HRISTOS vs. OBSESIA VIRUSULUI. “Scopul lor este de a ne fura sufletele”. Profesorul irlandez John Gabriel Corcoran despre SUBSTRATURILE PANDEMIEI COVID și NOILE FORME DE COMUNISM, ca ASALTURI ALE VRĂJMAȘ
  6. Pingback: PĂRINTELE GH. HOLBEA în dialog cu Pr. Bogdan Florin VLAICU, Pr. Ciprian GRĂDINARU (Belgia), Arhim. Mihail STANCIU și alții despre SFINȚII ÎNCHISORILOR și ACTUALITATEA rezistenței lor împotriva totalitarismului comunist, dar și despre „CEZAR
  7. Pingback: DE LA FRICA PANDEMIEI LA NĂDEJDEA PARUSIEI. Pr. Bogdan Florin Vlaicu – cuvânt curajos “într-o vreme dominată de lașitate, de frică, de manipulare”, despre PAȘAPORTUL DE VACCINARE și nu numai: “Este o decizie politică de ti
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate