Sfaturi duhovnicesti de la Fericitul Filotei Zervakos (2): “VAZUT-AM PE DOMNUL INAINTEA MEA PURUREA…”

31-05-2010 Sublinieri

Despre apostazia generală

… Toţi s-au plecat: şi stăpânirea, şi arhiereii, şi miniştrii, şi ofiţerii; şi preoţi, şi monahi, şi soldaţi, şi cărturari, şi neştiutori de carte, şi bogaţi, şi săraci, şi mari, şi mici, bărbaţi şi femei. De la acest neam şi de la aceşti oameni să nu aşteptăm progres sau vreo procopseală, ci mai degrabă suliţa viitoare şi ultima şi marea mânie care ne va veni de la fiii pierzaniei, fiii neascultării. Există şi puţine excepţii, există şi puţini aleşi, de dragul cărora Domnul rabdă pe cei mulţi şi păcătoşi. Dar sunt atât de puţini cei aleşi, încât mă tem că nu le va fi cu putinţă să oprească mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu, cea pornită împotriva păcătoşilor, şi va veni mânia cea mare de la Domnul Atotţiitorul şi întristare aşa cum nu a fost de la începutul lumii până astăzi. Noi, păcătoşii, unde să fugim? Numai la Dumnezeu ne vom putea refugia, şi  să fim gata pentru asta, căci s-a apropiat sfârşitul acestui veac. Această viaţă trecătoare seamănă cu marea. Noi şi toţi ceilalţi oameni suntem ca marinarii, şi precum marinarii care călătoresc pe mare nu au întotdeauna marea liniştită, ci întâlnesc de multe ori vânturi puternice, valuri mari şi sunt de multe ori în primejdie, aşa şi noi călătorim pe marea acestei vieţi vremelnice, întâlnim multe vânturi potrivnice, puternice, valuri mari, sminteli, ispite, boli, întristări, supărări, prigoniri şi primejdii. Nu trebuie însă să dăm bir cu fugiţii. Să avem curaj, bărbăţie şi credinţă; şi dacă, la fel ca oamenii cu suflet mic şi cu puţină credinţă ne-am descurajat în primejdii, să strigăm ca Petru, care a strigat pe Hristos, prea dulcele Dumnezeu, Care pretutindeni este prezent: “Învăţătorule, mântuieşte-mă, că mă scufund!” Şi de îndată dulcele nostru Iisus va întinde mâna Sa cea dreaptă şi ne va ridica, spunând: “Puţin credincioşilor, de ce v-aţi îndoit? Nu vă temeţi, Eu sunt aproape de voi, nu vă voi lăsa”.

Corabia nu se mai teme de primejdii când ajunge în port. Astfel şi noi, numai când vom ajunge la limanul vieţii celei veşnice, la limanul cel netulburat şi fără valuri vom fi în siguranţă veşnic, căci acolo încetează orice tulburare, orice teamă şi orice primejdie. Acolo blândeţea şi calmul sunt fără tulburare, pacea fără războaie, sănătatea fără boli, fericirea fără nefericire, bucuria fără întristare şi viaţa fără de moarte. Fie ca Preabunul şi Cerescul Părinte, Care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, să ne învrednicească şi pe noi de bunătăţile Sale cele veşnice şi de Împărăţia cerurilor.

***

Dacă ai fi luat aminte, n-ai fi greşit

… M-am întristat de căderea ta în păcatele cele de moarte ale desfrânării, ale adulterului, dar m-am şi bucurat că te-ai ridicat din cadere. Sa-ţi fie pătimirea acasta învăţătură de minte, să fii atent ca să nu păcătuieşti în continuare. Te-ai făcut sănătos prin pocăinţă, să nu mai păcătuieşti, ca să nu mori în păcat şi să fii legat veşnic. Slăveşte-L pe Dumnezeu, Care ţi-a dat vreme de pocăinţă, şi fii atent, căci vrăjmaşul, diavolul, ca un leu rage, căutând pe cine să înghită.

Dacă ai fi luat aminte, nu ai fi păcătuit. Dar pentru că nu ai luat aminte şi nu te-ai gândit că Dumnezeu este pretutindeni prezent înaintea ta, te-a atras diavolul, te-a atras femeia. Ai călcat porunca Lui care zice să nu faci adulter, căci cel care strică casa Domnului, şi Dumnezeu il strică pe acesta. Iosif, preabine gândind şi atras înspre păcat de stăpâna lui, nu a ascultat uneltirile acesteia. Cum să fac viclenie înaintea Domnului?, a zis şi a preferat temniţa, chiar moartea, decât să păcătuiască. Şi prin acest fel s-a mântuit de păcat şi Dumnezeu l-a slăvit pe pământ, şi în ceruri se va slăvi veşnic.

Să nu deznădăjduieşti însă, să ai curaj căci Dumnezeu este milostiv şi prea blând. Aşa cum l-a primit pe fiul cel rătăcit, pe David, pe Manase, pe desfrânata, pe tâlharul, te va primi şi pe tine. Te-a rănit vicleanul Satan prin cădere, prin femeie. Să-l răneşti şi tu prin pocăinţa cea sinceră şi prin rugăciune. Fiul cel rătăcit pocăindu-se, a primit înapoi harul înfierii. David pocăindu-se, a primit harul profeţiei. Tâlharul pocăindu-se, primul a intrat în Rai şi mulţi desfrânaţi şi desfrânate, vameşi şi tâlhari nu doar că s-au mântuit prin pocăinţă dar s-au şi sfinţit. Şi tu dacă vrei, prin pocăinţă, nu doar iertarea păcatelor vei lua, ci te vei şi sfinţi, şi în Rai vei merge…

***

Dumnezeu este pretutindenea prezent

… Ca să scapi de patima trupească care te luptă şi uneori te învinge, singurul mijloc este să gândeşti bine şi drept. Dacă gândeşti bine şi judeci drept şi crezi că Dumnezeu este pretutindeni şi te vede, că este Dumnezeul tuturor şi a toate, Cel Ce cuprinde pământul şi face de se cutremură acesta, Cel Ce se atinge de munţi şi fumegă, Cel care pe desfrânaţi, pe adulteri, pe hoţi şi pe nedrepţi îi va trimite în focul cel din afară de se vor chinui veşnic, n-ai mai păcătui. De multe ori însă, şi în viaţa aceasta trecătoare îi îndreaptă cu boli, cu pericole, cu cutremur, cu îngheţ, cu potop, cu războaie şi cu alte pedepse îndreptătoare.

La acestea, iubitul meu, să te gândeşti şi nu vei păcătui. David, fiindu-i frică ca să nu cadă iarăşi în păcat, şi-a pus bine bine în gând că Domnul este înaintea sa. Vazut-am pe Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sa nu ma clatin. Şi în acest fel s-a mântuit. Aşa şi tu, pocăieşte-te cu adevărat şi pune în mintea ta că Dumnezeu este întotdeauna înaintea ta, şi nu vei mai păcătui. Aminteşte-ţi şi de sfârşitul tău, şi că după moarte nu există pocăinţă, şi nu vei mai vrea să păcătuieşti, ci vei vrea să te mântuieşti.

***

Nu-ti este permis să fii laş

… Ca să scapi de patima aceasta a autosatisfacerii este nevoie de hotărâre nestrămutată şi bărbăţie pe de o parte, iar pe de alta de ură şi mânie împotriva diavolului, cel care ne mişcă şi ne împinge către păcat. Păcat care ne provoacă moarte îndoită: şi trupească, şi sufletească. Aşa că înarmează-te cu armele rugăciunii, ale credinţei, ale bărbăţiei şi ale dragostei şi loveşte-l pe vrăjmaş. Ai grijă însă, că dacă vei arăta laşitate, indiferenţă şi lene, te va răni şi te va omorî, iar dacă vei lovi tu cu credinţă şi vei cere ajutorul lui Dumnezeu, se va înfricoşa şi se va face nevăzut. Spune cu curaj şi cu rugăciune cuvântul psalmistului: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. De ne va vedea Hristos bărbaţi, ne va ajuta, dacă ne va vedea laşi ne va părăsi. Ai curaj, iubite al meu, îmbărbătează-te, întăreşte-te şi biruieşte pe vrăjmaşi cu puterea Mântuitorului nostru Cel răstignit, Domnul nostru, Iisus Hristos. Gândeşte-te bine la sfinţii martiri, la cuvioşi, cum au izbândit, cum l-au biruit pe vrăjmaş, nu adormiţi, ci priveghind şi străduindu-se şi călcând peste sine. Gândeşte-te şi la răsplăţile pe care le-au primit şi la darurile Duhului Sfânt şi la slava cea pământească şi cea cerească primită. Nu este permis ţie, tânăr cum eşti, să fii laş şi nebărbat, căci eşti creştin, ucenic şi ostaş a lui Hristos.

Gândeşte-te, de asemenea, şi la cuvintele de-Dumnezeu-propovăduitorului Pavel: Nu rătăciţi, căci nici desfrânaţii, nici idolatrii, nici adulterii, nici malahiştii… nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (I Corinteni, 5, 9-12) şi cuvintele Sfântului Ioan Teologul, din Apocalipsă:

“Cât despre cei fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi vrăjitori şi’nchinători la idoli şi toţi cei mincinoşi, partea lor este’n iezerul care arde cu foc şi cu pucioasă, care este moartea cea de-a doua“.

Cred şi nădăjduiesc că, dacă vei asculta sfatul meu şi vei folosi armele despre care-ţi scriu, împotriva vrăjmaşilor şi păcatului, vei învinge. Pune început bun, şi Dumnezeu te va ajuta. Eu îţi trimit binecuvântarea mea ca cea mai mică şi mai neînsemnată armă: „Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi”.

***

De cel ce se roagă nu se apropie vrăjmaşul

… Alt ajutor în lupta împotriva războiului trupesc nu există mai folositor şi mai mare decât rugăciunea neîncetată a minţii, spusă cu evlavie, cu credinţă şi cu atenţie. De aceea, dumnezeiescul Pavel sfătuieşte: Rugaţi-vă neîncetat”, ca să ne păzească nerăniţi de săgeţile cele arzătoare ale vicleanului care vin spre noi neîncetat. Cel ce se roagă neîncetat şi simte cu Cine vorbeşte în clipa aceea, vrăjmaşul de el nu se apropie, se teme.

A păcătui, zice Sfântul Vasile cel Mare, se întâmplă doar în lipsa lui Dumnezeu. Deci atunci când demonul sau femeia îţi pune în mintea ta dorinţa cea murdară, spune cu bărbăţie şi cu furie: Înapoia mea, satană, cum voi făptui păcatul, de vreme ce Dumnezeu mă vede? Nu te voi asculta. Aceasta să zici întotdeauna, de fiecare dată când va veni, căci este neruşinat. Roagă-L pe Dumnezeu să-ţi dea smerenie, căci smerenia este mare ajutor. Îndrăzneşte, îmbărbătează-te, ridică-te, întăreşte-te, şi te va întări Hristos.

***

Nu privi doar la cele văzute, priveşte şi la cele veşnice

Văd din scrisoarea ta că precum un om mic te-ai înfricoşat, ai deznădăjduit, ignorând că Dumnezeu este aproape de noi. Este cu noi şi ne urmăreşte lupta, ne vrea însă răbdători şi bărbaţi până la sfârşit. Când ne vede cu toate aceste puteri sufleteşti şi trupeşti, luptându-ne împotriva vrăjmaşului atunci vine într-ajutor. De aceea rabdă încă. Nu te uita doar la cele ce se văd cu ochii noştri trupeşti, ci uită-te cu ochii sufleteşti la cele nevăzute. Nu te uita la cele trecătoare şi pământeşti şi uită-te la cele cereşti şi care întotdeauna rămân. Nu te uita la cele stricăcioase, ci la cele nestricăcioase, la cele îmbucurătoare, la cinstea şi slava cea cerească, la fericirea şi bogăţia cerurilor. Crede cu putere în Dumnezeu şi pune-ţi toată nădejdea în El, şi te vei mântui. Harul Domnului să fie mereu cu tine…

***

Ne gândim la moarte?

Noi, oamenii, ne îngrijim puţin sau deloc pentru mântuirea noastră. Mai mult înclinăm către păcat decât către virtute, mai mult iubim cele pământeşti decât cele cereşti, pe Mamona decât pe Dumnezeu. Cauza pentru care păcătuiesc oamenii este că nu-şi amintesc de moarte precum trebuie. Înţeleptul Isaac Sirul zice că diavolul încearcă în orice chip să scoată din mintea omului înţelesul morţii. Umple mintea omului cu amintiri nefolositoare şi dăunătoare, îi dă întreaga lume numai să nu se gândească, să nu-şi amintească de moarte şi să nu ia aminte la adâncul său. Trebuie să ne gândim cum vom muri, bine sau rău, pregătiţi sau nepregătiţi. Toţi cei ce ne temem de moarte nu l-am iubit pe Dumnezeu cum trebuie. Nu am luat în inima noastră dorirea Domnului şi nici a cereştilor şi veşnicilor bunătăţi. Ne e teamă de moarte, căci nu credem că murind ne mutăm de la moarte la viaţă, în patria cea cerească şi nestricăcioasă.

***

Cu discernământ şi frica de Dumnezeu

[Pentru un bolnav:]… În Postul cel Mare, miercurile şi vinerile să nu mănânci carne. N-o să mori, nu te teme. Nici nu o să slăbeşti aşa de mult. Din celelalte mănâncă dacă ai neapărată nevoie. Este bine să ne păzim sănătatea noastră şi trupul, dar cu discernământ, să nu ajungem atât de iubitori de noi şi iubitori de această viaţă, să păzim sfaturile doctorului, dar nu să nesocotim poruncile Cerescului Doctor şi Mântuitorul nostru. Biserica îngăduie ca bolnavii să dezlege postul, dar cu discernământ şi cu frică de Dumnezeu. În vremurile stăpânirii (turceşti),  ale foametei, mulţi bărbaţi şi femei au primit sfat de la doctori să mănânce fără discernământ şi în Săptămâna cea Mare, şi a venit foametea, de lipseau nu numai carnea şi ouăle, laptele, dar şi pâinea şi uleiul. Numai iarbă şi furaje rămăseseră. Iar cu această hrană mulţi s-au tămăduit, pe când cu carne şi cu multa mâncare erau întotdeauna bolnavi. Să ne îngrijim de trupul nostru, dar să ne îngrijim şi de suflet. Nu doar lipsindu-ne de mâncare, ci lipsindu-ne de trufie, de stricăciune, de judecare, de vorbirea cea multă, de mânie, de minciună, de calomnie, de neascultare şi de celelalte răutăţi…

***

Să împingi departe demonul deznădejdii

… Ca părinte duhovnicesc şi doctor am constatat boala ta sufletească şi mă gândesc să-ţi trimit leacul cel potrivit ca să te tămăduieşti. Boala ta duhovnicească este deznădejdea. Cea mai gravă şi cea mai mare boală duhovnicească, căci cei care suferă de aceasta, dacă nu iau leacul cel tămăduitor, mor de moarte sufletească şi veşnică. Leacul cel vindecător este credinţa şi nădejdea. De crezi că Dumnezeu este Tatăl tău afectuos, preamilostiv, preamilos şi crezi că a venit în lume să tămăduiască, să mântuiască nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi crezi că pentru un păcătos care se va pocăi se face bucurie între îngerii din ceruri şi crezi că a primit pe fiul cel risipitor cu braţele deschise şi primeşte pe oricine, pe oricare pierdut, pe oricare vameş sau desfrânată, sau tâlhar sau păcătos; de crezi  că pe tâlhar cu o singură rostire de „pomeneşte-mă” l-a băgat direct şi primul în Rai –  atunci şi tu, de vei crede şi vei nădăjdui că din această clipă de când ai lăsat păcatul şi te-ai pocăit, Dumnezeu te-a iertat şi crezi că eşti iertat, că eşti mântuit, ei bine, eşti vindecat,  eşti tămăduit… Iată aceasta este tămăduirea, credinţa şi nădejdea. Când cu bucurie mare vei primi imediat în credinţă, te vei tămădui. Se va depărta deznădejdea şi va urma deplina vindecare a sufletului tău. Acesta este leacul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl oferă în dar. Celălalt leac, adică deznădejdea, este leac al diavolului, este otravă pe care o oferă diavolul, şi toţi cei ce o primesc şi o beau se otrăvesc în sufletele lor şi mor cu moarte veşnică. Diavolul, prin deznădejde, multe suflete a rătăcit, le-a otrăvit, le-a omorât, căci pe mulţi i-a dus la pierzanie – ba s-au spânzurat, ba s-au înecat, murind astfel înainte de vremea hotărâtă de Domnul. Şi pe mulţi alţii i-a dus în întristare şi deznădejde. Aceasta judec eu ca doctor duhovnicesc al tău. Vicleanul satan se luptă şi încearcă cu deznădejdea să-i întristeze pe mulţi şi să omoare sufletele şi trupurile.

Fii cu grijă deci, fii cu grijă! De cum vei primi scrisoarea mea, să iei cu  bucurie leacul credinţei şi al nădejdii. Să izgoneşti departe pe demonul deznădejdii, ca să te tămăduieşti deplin. Să-l bucuri pe Dumnezeu, pe îngeri şi pe noi şi să-mi scrii imediat două cuvinte, ca să ştiu că ai primit-o şi că eşti de acord ca să izgoneşti această deznădejde.

***

Este nevoie de mare grijă

… Să fie slăvit Preabunul, Cel care ne întăreşte şi ne izbăveşte de orice primejdie trupească şi sufletească, ce vine de la stricatul şi prearăul vrăjmaş. Este mare nevoie de atenţie şi de rugăciune neîncetată, de credinţă, de nădejde, de bărbăţie sufletească şi de dragoste şi să izgonim pe vrăjmaş de la început, de când bate la uşa sufletului cu gândurile cele stricătoare de suflet. Să înşfăcăm armele rugăciunii şi să-l lovim zicând: Afară blestematule, fugi departe, „nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie” şi “toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, acoperă-mă sub acoperământul tău”. De asemenea, să zicem şi Să învie Dumnezeu …” şi „Crucii Tale…”. Preabunul Dumnezeu ne-a dat multe arme, sa nu te înfricoşezi, ci cu bărbăţie să-l izgoneşti…

Ca să meargă cineva în viaţa veşnică şi în Împărăţia cerurilor, păşeşte pe o cale îngustă, ce are piedici şi întristări, şi necazuri, şi boli, şi ispite. Prin multe necazuri veţi intra în viaţă, a zis Domnul. Nu există altă cale în afară de cea a ispitelor şi a întristărilor, aceasta este calea pe care au păşit toţi sfinţii, profeţi, apostoli, martiri, cuvioşi şi drepţi. Există şi calea cea uşoară pe care cei ce o urmează merg către stricăciune. Noi să cerem de la Dumnezeu să ne dea bună luminare şi putere să păşim pe calea cea îngustă şi cu chinuri, pe cea care ne călăuzeşte la găsirea împărăţiei cerurilor şi la fericirea cea de netâlcuit.

(Fericitul Filotei Zervakos, Sfaturi, minuni, rugaciuni, Edturile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005)

LEGATURI:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. Slider, Crestinul in lume, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Fericitul Filotei Zervakos, Pentru tineri, Pocainta, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “Sfaturi duhovnicesti de la Fericitul Filotei Zervakos (2): “VAZUT-AM PE DOMNUL INAINTEA MEA PURUREA…”

  1. Din şirul lung de zile
    Şi cea de azi s-a dus,
    Cu gânduri şi cu fapte
    Ce le-am trăit Iisus.

    Tot ce-am lucrat în viaţă
    Din farageda-mi pruncie,
    În conştiinţă tainic
    Tăirea î-mi înscrie.

    Din timpul vieţii mele
    Nu ştiu ce-a mai rămas,
    Dar văd şi simt cum curge,
    Cu fiecare ceas,

    Cum moartea şi mormântul
    M’aşteaptă c’un răspuns
    Ce-l va decide traiul
    Care-l parcurg, Iisus.

    Iar de privesc în urmă,
    M’acuză conştiinţa
    Că totu-i sub osândă,
    Că mi-a slăbit credinţa,

    Că ce lucram odată
    Sub vină şi păcat,
    Lucrez şi azi asemeni
    Dar mult mai rafinat.

    Că port totul în minte
    Şi-n vorbe-mi stă credinţa,
    Că sufletul nu simte
    Că-l schimbă pocăinţa,

    Că vorbele rostite
    Nu-l duc la vrednicie
    Ca faptele smerite
    Trăite-n curăţie,

    Că greutatea crucii
    Prin post, nu-i încercată
    Iar lacrima în rugă
    Nu vine niciodată,

    Că inima nu gustă
    Din vorbele rostite
    Şi nu ştie ce-i focul
    Durerilor trăite.

    Ajută-mă Iisuse
    Să î-mi sporesc credinţa
    Să simt că mă zideşte
    Lăuntric pocăinţa.

    Să m’adâncesc prin foame
    În postul curăţiei
    Ca să învăţ lucrarea
    Şi rostul vredniciei.

    Prin post să’nvăţ ce’nsesmnă
    A vieţui smerit,
    Spre’a nu’ndrăzni în gânduri
    Să spun că am sporit.

    Să-mi văd nevrednicia
    Şi toată neputinţa
    Cînd iar şi iar prin vorbe
    Î-mi dovedesc credinţa.

  2. admin ,
    multumesc pentru postarea acestor cuvinte . Aveam atata nevoie de ele la inceput de saptamana si de post incat mi s-au parut ca direct adresate doar mie . Dumnezeu sa va rasplateasca munca .

    Doamne , ajuta-ne !

  3. Pe data de 1 iunie, Pro Vita Bucureşti organizează Marşul Tăcerii. Un marş pentru dreptul la viaţă al copilului născut şi nenăscut. Copiii şi mamele lor au nevoie de sprijinul nostru. Problemele sunt multe dar nu avortul este soluţia.

    Avortul distruge suflete şi vieţi. Avortul lasă urme atât fizice cât şi psihice. Femeia merită respectul şi grija noastră. Prin avort ea este înjosită, tratată cu dispreţ, fără milă.

    Susţine acest marş, vino alături de noi. Ajută oamenii să conştientizeze că viaţa începe din momentul concepţiei.

    Sufletul unui copil depinde de alegerea ta. ALEGE VIAŢA!

    Copiii nenăscuţi nu pot striga şi nici nu pot răspunde dacă-şi doresc sau nu viaţa. Suntem acolo pentru cei care nu pot face nimic pentru a se apăra.

    Punctul de întâlnire va fi în parcul Tineretului, intrarea de la cluburile de tenis Livone (intre gura de metrou Brancoveanu si Cimitirul Catolic) la ora 17. Ne vom opri la Biserica Eroii Revolutiei unde vom aprinde lumânări şi vom depune flori.

    Participă împreună cu noi pe 1 iunie la Marşul Tăcerii. Nu vom striga şi nu vom da interviuri, prin tăcerea şi sobrietatea noastră vom comemora, fără a învinovăţi pe nimeni, viaţa curmată a milioane de copii în România.

    Viaţa este un dar şi merită să fie respectată ca atare!


    Contact: Roxana Goci, tel. 0744 982 925,
    http://www.provitabucuresti.ro/Primapagina/marsul-tacerii.html

  4. Nicolae Mirean,
    multumiri!

  5. Am citit ceea ce se spune despre caderea Constantinopolului si ceea ce mai spune Fericitul Zervakos in legatura cu timpurile de acum.

    In cazul Constantinopolului mi-aduc aminte ca a existat un fenomen oarecum ciudat care s-a petrecut in secolul de dinaintea caderii lui. Pe de o parte Imperiul Bizantin a inregistrat cam de pe la 1000 (pierderea Anatoliei) o descendenta continua si pe plan economic/militar/ politic dar, si asta se stie si din istorie, si pe plan moral, coruptia, de exemplu, era extrem de raspindita la mai toate nivelele. Pe de alta parte, ultimul secol (XIV-XV)a produs niste virfuri teologice absolut extraordinare vezi cazul Sfintului Grigorie Palama cu energiile necreate si, pe linga realizarile din plan teologic, si venind in contrast cu spiritul de decadere morala al vremii, un numar destul de mare de oameni obisnuiti, multi dintre ei din familii bogate si cu vaza, intr-un sentiment de sila fata de ceea ce se petrecea in marea cetate si-au cedat averile minastirilor, ei insisi calugarindu-se si, evident, ca multi dintre ei s-au si mintuit.

    Mi-aduc aminte de o discutie care am avut-o recent cu cineva care isi exprima mirarea ca un popor, ca cel roman, care a suferit atit de mult pe timpul comunistilor si care a dat un numar atit de mare de sfinti in conditii mai grele chiar decit cele din Rusia (vezi experimentul Pitesti)a ajuns in situatia actuala (fara precedent).

    Si ma gindeam cita dreptate avea acest Fericit Zervakos cind spunea ca de fapt nimic nu este intimplator. Da, sfintii inchisorilor romanesti au fost mari, foarte mari, dar ei au reprezentat VIRFUL unei societati (ca si in cazul Constantinopol), problema este: ce te faci cu media, adica cu majoritatea? Sigur, este foarte greu sa te astepti de la medie sa fie exact ca aceste virfuri, dar ar putea exista un spirit, o emulatie in aceasta directie, oarecare asemanari. Sa-l luam pe romanul obisnuit de pe strada sau chiar din biserici si sa vedem, ce gindeste el, cum se comporta in mod obisnuit, si cum reactioneaza cind este pus intr-o situatie dificila? Sau poate nici macar nu este nevoie sa fie pus intr-o situatie dificila, pur si simplu i se promite ceva mai bun daca se transforma intr-un mic tradator al colegului de birou, al vecinului, al prietenului, al varului sau chiar fratelui….

    De exemplu, dezmembrarea nationala care va urma (sint sigura de asta) nu este decit efectul logic al atitudinii de auto-dispret national, de denigrare a propriei natii si a propriei tari, a guduraturilor facute de majoritatea dintre noi in fata modelului occidental. Pentru ca eu cred ca ne inselam amarnic daca nu credem ca politicienii de acum nu sint decit o reflectie mult ingrosata a “calitatilor” mediei.

    Virfurile nu pot salva majoritatea. Dar in schimb pot salva pe aceia dintre majoritari care aleg sa fie minoritari.

  6. Pe marea majoritate a romanilor nu-i intereseaza cu adevarat ce se petrece. Traiesc in realitatea apropiata, palpabila, materiala, unde nu exista nici un transcendent: un job bun, afirmare pe plan profesional, bani, cat mai multe acumulari materiale si cat mai putini copii. Sunt si unii pe care-i intereseaza ceea ce se intampla, si care cauta un raspuns, in solutiile economice, sociale si/sau politice, in lucruri lumesti, cum se intampla si cu multi occidentali dealtfel. Acestia vor ajunge in cautarile lor intr-o fundatura … Din pacate nici cand vom muri la propriu de foame, si nici cand probabil tara o sa se rupa in bucati, bucatele pe la vecinii nostri, nu cred ca o sa ne mai trezim ca natie. Sper ca totusi sa nu se ajunga chiar pana acolo!!! Vom tot cauta solutii exterioare, sortite din start esecului, revolte, mitinguri, si explicatii ce nu-si vor gasi niciodata rezolvari in rational, in logica. La rata foarte mica a natalitatii pe care o avem, si la rata foarte mare a emigrarii, care a fost dupa 1990 fara precedent in istoria tarii noastre, cine stie pana cand vom mai putea vorbi despre poporul roman si despre natiunea romana. Suntem cred cea mai dezbinata natie de pe pamant, si asta ne va costa scump. Dumnezeu doreste ca oamenii sa fie uniti: ne-a spus-o in Psalmi si Noul Testament, iar noua putin ne pasa.

    Suntem un popor ortodox mai mult cu numele. Multi sunt botezati, altii se mai si cununa si altii sunt inmormantati de catre preotii bisericii. Inseamna asta a fi crestin, sau inseamna sa faci ceva ce stii ca faceu inaintasii tai, dar care intre-timp s-a golit de semnificatie, devenind un automatism. Forme fara fond … Ma uit in jurul meu, la familie, vecini, colegi de serviciu, cunoscuti, si prieteni (putini), aproape nimeni nu-si da seama de ce se intampla, desi semnele dau peste noi, de ne indoaie. Noi ramanem surzi, orbi si muti. Si cei care merg la biserica sunt preocupati de multe ori de tot felul de lucruri meschine, care le ocupa timpul cu nimicuri. Lumea NU vrea sa auda de lucruri neplacute, in timp ce lucrurile rele dau navala peste noi, din toate partile: ne impresoara. Ne bagam capul in nisip ca strutul si credem ca suntem la adapost. Bizantul a cazut probabil din cauza coruptiei, a bogatiilor acumulate din abundenta, si din prea multa mandrie, din siguranta ca e de neclintit. Au aplicat si ei tactica strutului. Cu ce pret! La noi coruptie este din belsug, dar bogatie nu prea mai este, pentru ca s-a distribuit masiv in afara granitelor.
    Mandrie nu prea avem, ca doar nu suntem un imperiu. Smerenie aveam odata, candva, dar s-a pierdut in negura vremurilor ca si credinta noastra. Astazi ne facem un titlu de glorie din a ne auto defaima, si din a ne considera inferiori altor natii „civilizate”. Ce satisfactie pentru dusmanii nostri!

    Cat se poate de fals! Am fost si suntem unul dintre popoarele cele mai inteligente din lume. Credeti ca fabulez? Nu, nicidecum. Uitati-va cati romani sunt varfurile varfurilor peste tot in lume, si ce inteligenta muuuult peste medie au, … si inteligenta proverbiala a taranului roman, care este la fel de sclipitoare. Dar in curand, daca nu ne vom trezi, si nu ne vom intoarce la Dumnezeu, s-ar putea ca peste vreo 50 de ani, noi romanii ca si natie, sa fim doar o amintire, ca si bizantul, si din popor sa ne transformam in populatie. SA NU FIE ASA!

  7. Astea sunt semnele vremurilor, nu avem de ce să ne mai mirăm. Nu mai departe de a doua jumătate a secolului trecut când viaţa era mult mai grea şi libertate de exprimare mai puţină oamenii erau mai oameni. Nu nu are ce să ne mai mire. Ceea ce se întâmpla în Israelul Vechiului Testament este valabil şi astăzi.

    Isaia 6.10 “Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec”.

    Legat de ultimele două comentarii, nu cred că poporul român are o inteligenţă nativă mai mare decât popoarele din jur (bulgarii, sârbii, ungurii sau ucrainienii). Au avut şi aceştia sfinţii lor (mă refer la adevăraţii sfinţii-la cei ortodocsi), savanţi, oameni de premiul Nobel etc.
    Şi chiar dacă ar fi aşa să nu uităm că “oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.” (Luca 12.48)
    Dacă românii, bulgarii sau sârbii, ar fi vieţuit pe malurile Atlanicului, în vestul Europei ar fi avut imperii coloniale asemenea portughezilor, englezilor şi francezilor. Dar voia lui Dumnezeu a fost alta, că ne-a aşezat în acest colţ de lume expus multor invazii.
    1 Petru 2.18 „Căci aceasta este plăcut lui Dumnezeu , să sufere cineva întristări, pe nedrept, cu gândul la El. Căci, ce laudă este dacă, pentru greşeală, primiţi bătaie întru răbdare? Iar dacă, pentru binele făcut, veţi pătimi şi veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu. Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui, Care n-a săvârşit nici un păcat, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui”

  8. Tot de la fratele nostru ziarist, tot din acelasi e-mail primit de noi, ca si mesajul de aici:

    imi spunea cineva, care a avut ocazia recent sa primeasca unele vorbe de la un pustnic coborat in manastire (Pangarati, jud NT), ca toti parintii avertizeaza de mai rau in cele ce urmeaza. mai mult, inca de la inceputul anului, li s-ar fi spus credinciosilor ca “din luna mai o sa inceapa”, dar mai mult cu eufemisme, cu indemnuri de imbarbatare duhovniceasca, pt ca nu cumva oamenii sa se sperie…

    si un citat cat de cat exact asta era “ca ei asta vor, sa se sinucida cat mai multi oameni. sa fie mari ispite pt barbat, pr femeie, pt copii, sa se sinucida cat mai multi”… si ma tem ca, intre milioanele de romani rupti de adapostirea Bisericii, s-or gasi destui care sa se indrepte catre sinucidere in aceste vremuri…

  9. Azucena,
    De acord cu tot ce spui tu, cu singurul amendament ca, la modul cum se desfasoara lucrurile in prezent, nu cred ca omenirea va mai apuca 50 de ani :(…

  10. Multumim Admin!

    Pentru straduinta ta de a ne tine la curent cu ultimile noutati din “teren”.
    Si pentru intentia de a mentine echilibrul pe acest blog.

    Domnul sa te rasplateasca pentru osteneala ta!

  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta (4): “TOATA GRIJA ARUNCATI-O DOMNULUI, EL ARE GRIJA DE VOI”
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » AVVA IULIAN LAZAR, duhovnicul schitului Prodromu: “Multumescu-ti Tie, Doamne, ca-mi ingadui sa vorbesc cu Tine!”
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. Sa recitim impreuna….
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » Predica P.S. Sebastian Pascanu despre grijile vietii: INGRIJORARE SAU INCREDINTARE IN VOIA DOMNULUI? “Oare diavolul este stapanul nostru?! Oare in mana lui suntem? Oare el hotaraste ce se intampla sau nu cu noi?”
  16. Pingback: BOLOVANII CARE STAU DEASUPRA CAPETELOR NOASTRE… (Sa recitim impreuna vedeniile ceresti ale Cuviosului FILOTEI ZERVAKOS, †8 mai 1980) -
  17. Pingback: Invataturi ale SFANTULUI AMBROZIE AL OPTINEI despre LUPTA DUHOVNICEASCA impotriva feluritelor si rafinatelor ISPITE ALE VRAJMASULUI: “Striga catre Domnul si catre Maica lui Dumnezeu cu constiinta adanca a starii tale putrede, parasind gandurile seme
  18. Pingback: Jean-Claude Larchet ne talcuieste cuvantul providential primit de Sfantul Siluan: “TINE-TI MINTEA IN IAD SI NU DEZNADAJDUI!” | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: Cuviosul FILOTEI ZERVAKOS (†8 mai 1980) despre MANTUIREA IN VREMURILE APOSTAZIEI SI NECURATIEI GENERALE, INTR-O LUME VICLEANA SI STRICATA: “Satana face ultimul asalt… Numai la Dumnezeu ne vom putea refugia si sa fim gata pentru asta, caci s-
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate