Invataturi ale SFANTULUI AMBROZIE AL OPTINEI despre LUPTA DUHOVNICEASCA impotriva feluritelor si rafinatelor ISPITE ALE VRAJMASULUI: Striga catre Domnul si catre Maica lui Dumnezeu cu constiinta adanca a starii tale putrede, parasind gandurile semete despre paruta ta iubire de Dumnezeu”

21-10-2014 Sublinieri

ambroseoptina

Lupta duhovniceasca

Sfantul Ioan Scararul spune ca gandurile pe care nu le descoperim parintelui duhovnicesc ajung sa fie savarsite cu fapta si ca, dimpotriva, ranile descoperite nu se inrautatesc, ci mai vartos se tamaduiesc. Din propria experienta vedem ca fara ajutorul lui Dumnezeu omul este din cale-afara de neputincios in lupta duhovniceasca. Dupa cum spune Cuviosul Marcu Ascetul, in aceasta lupta avem un Ajutator tainic, ascund in noi la vremea botezului, pe Hristos, Cel nebiruit. El ne va ajuta in aceasta lupta daca nu ne vom multumi sa-L chemam in ajutor, ci vom si implini, pe cat ne sta in putere, poruncile cele de viata facatoare. Arunca-te in mana preamarii Lui milostiviri. Asijderea, alearga neincetat si la Ocrotitoarea noastra, la Stapana Pururea Fecioara Maria, cantand cat mai des cantarea bisericeasca:

Nu avem alta nadejde sau ajutor afara de tine, Stapana, tu ne ajuta; in tine nadajduim si cu tine ne laudam, ca robii tai suntem: sa nu fim rusinati.”

*

Sa dispretuiesti infricosarile vrajmasului cum ca el ar avea puterea sa te arunce intr-un necaz cum este lepadarea de Domnul Cel rastignit. Toate aceste mestesugiri ale vrajmasului se pot incheia cu tot felul de pa­reri neroade si interpretari gresite din partea omului. Tu insa aminteste-ti mai intai cuvantul Psalmistului: gatitu-m-am, si nu m-am tulburat (Ps. 118, 60).

*

Tulburare si nedumerire mergand pana la putina­tate de suflet si deznadejde. Pricina tuturor acestora sta in trufia ta, in nepriceperea ta si in necunoasterea luptei duhovnicesti. Asa face intotdeauna vrajmasul: unde poate sa traga omul folos duhovnicesc prin legatura duhovniceasca, el se straduie sa puna piedica, insuflandu-i celui nepriceput ganduri spurcate si alte miscari de felul acesta, facand toate acestea din invidia sa cea plina de rautate. Trebuia sa intelegi cursa vrajmasului si s-o vestesti duhovnicului, pocaindu-te si smerindu-te, iar uneori si dispretuind-o, nazuind spre cele ce iti stau inainte (v. Filip. 3, 14) — tu insa te tulburi pana la putinatatea de suflet, prin aceasta aducand mangaiere vrajmasului. Imbarbateaza-te in Domnul.

*

elder-ambroseNu trebuie sa implinesti in vreo privinta voia vraj­masilor sufletului, care te tulbura cu tot felul de insuflari si de presupuneri si in care tu te increzi pe temeiul ca „asa ti se pare tie“. Toata lupta gandita sau incurcatu­ra care te necajeste vine din aceasta incredere fata de insuflarile vrajmasului, pe seama carora tu pui o anumita insemnatate sau pe care vrei sa le vanezi in loc sa le dispretuiesti chemand impotriva lor ajutorul lui Dumne­zeu. Iar pricina de capetenie a luptei gandite venite asu­pra ta este marea ta semetie, care se intrevede in toate.

*

De talharii cei ganditi [demoni, n.n.] este furat cel care primeste insuflarile cele rele, amestecand cu ele voia sa; insuflarile acestor hoti ganditi sunt intotdeauna fara de randuiala si nelalocul lor, dupa cuvantul Evangheliei:

Cel ce nu in­tra pe usa in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si talharFurul nu vine decat ca sa fure si sa junghie si sa piarda (In 10, 1, 10).

Lamurindu-ne cursele diavolului, Sfantul Ava Dorotei scrie:

„El nu este atat de neiscusit in lucrarea raului incat sa nu stie ca omul nu vrea sa pacatuiasca, si ca atare nu-i insufla pacate vadite si nu-i zice: «du-te de curveste» sau «du-te de fura», ci afla in noi o dorinta ce pare buna sau o indreptatire de sine, si prin aceasta, sub infatisarea binelui, aduce vatamare“.

*

Scrii ca vrajmasii sufletului au ridicat asupra ta o ase­menea lupta incat, facand in jurul tau zarva ca si cum ar juca o ceata intreaga, nu te lasa sa-ti savarsesti dupa obicei rugaciunea launtrica — drept care ma si intrebi pe mine, cel putin la minte, ce sa faci in atare imprejurari. Trebuie sa urmezi bineplacutilor lui Dumnezeu, luand ca pilda ceea ce au facut ei in asemenea situatii. In Viata lui Arsenie cel Mare citim ca uneori, sculandu-se de la rugaciunea launtrica, acesta se ruga cu voce tare, ridicandu-si bratele:

Doamne, Dumnezeul meu! Nu ma para­si, ca nimic bun nu am facut inaintea Ta; ci ajuta-ma si invredniceste-ma sa pun inceput!”

In aceasta scurta ru­gaciune a bineplacutului lui Dumnezeu se vadeste, pe o parte, mare smerenie, si mustrare de sine, si defaimare de sine. In al doilea rand, se arata ca nu degeaba se ruga asa bineplacutul lui Dumnezeu, ci se vede ca din pricina asprei lui vietuiri era luptat cu ganduri de inaltare de ca­tre vrajmasii cei ganditi, care nu lasa pe nimeni in pace, ci pe fiecare il lupta asa cum pot. Noi, cei neputinciosi, avem nevoie mai ales sa urmarim gandurile de inaltare, care sunt cele mai vatamatoare in lupta duhovniceasca, dupa cum lamureste Cuviosul Marcu Ascetul:

Daca ne-am ingriji de smerita cugetare, n-ar mai fi nevoie sa fim pedepsiti. Toate lucrurile rele si chinuitoare ce ni se intampla, din pricina inaltarii de sine ni se intampla. Iar daca ingerului satanei i s-a ingaduit sa-l apese pe Apos­tol, ca acesta sa nu se mandreasca, cu atat mai mult i se va ingadui satanei sa ne calce in picioare pe noi atunci cand ne mandrim, pana ce ne vom smeri.”

Dupa aceste marturii ale bineplacutilor lui Dumne­zeu intelegand daca suntem smeriti sau nu ori bagand de seama ca suntem furati de mandrie, sa repetam ina­intea Domnului cu smerita cugetare si fara vreo prefacatorie, rugaciunea aratata mai sus a fericitului Arsenie, la aceasta sculandu-ne atunci cand ne tulbura vrajmasii cei ganditi, care ne necajesc. Iar daca nici rugaciu­nea aceasta nu ne va linisti nicidecum, sa facem tot ca fericitul Arsenie, care uneori ii aseza in jur pe ucenicii sai, plangandu-se de razboiul vrajmasului. Şi tu poti s-o asezi langa tine cateodata pe sora P., daca e nevoie. Sa sada langa tine rugandu-se ori sa citeasca ceva din Evan­ghelie stand in picioare.

*

Nu cumva se tainuiesc in sufletul tau neputinte as­cunse, datorita carora vrajmasii pana acum se tot inta­resc si te necajesc pana la istovire? Chiar daca nu poti gasi nici o pricina de acest fel, roaga-te totusi cu smere­nie lui Dumnezeu, intrebuintand cuvintele psalmului:

„Gresalele cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curateste-ma, si de cele straine cruta pe roaba Ta” (v. Ps. 18, 13-14).

La toti Sfintii Parinti gasesti un singur raspuns si sfat in asemenea imprejurari: in orice ispita, biruinta sta in smerenie, mustrare de sine si rabdarecerand totodata, se intelege, ajutorul de Sus. Roaga-te pentru aceasta si Imparatesei cerurilor, si tuturor bineplacutilor lui Dumnezeu la care ai o deosebita credinta, ca sa te ajute sa scapi de inselarea draceasca. Mai intai de toate cerceteaza-ti dispozitia sufleteasca, daca esti impacata cu toata lumea, daca nu osandesti cumva pe cineva.

*

Nu cumva este semetie faptul ca, primind pentru o vreme usurare in ce priveste razboiul gandurilor, ai crezut ca aceasta e paza mintii? Sfantul Ioan Scararul spune:

Pe cat sunt de departe rasariturile de la apusuri, pe atat este de departe paza mintii de paza gandurilor, si pe atat este mai ostenicioasa decat aceasta“.

Iar noi doi nici gandurile nu suntem in stare sa ni le pazim cum trebu­ie — si atunci de unde sa avem paza mintii? Linistea ta a fost nu paza a mintii, ci vadita capcana a vrajmasului.

*

Te nelinisteste razboiul trupesc, la care nu te-ai fi asteptat. Acolo unde ar fi trebuit sa ai parte de folos su­fletesc, vrajmasul reuseste sa ridice sminteala in calea ta. Dispretuieste-o, pentru ca o asemenea insuflare a vraj­masului este prostia prostiilor. Scrii ca in acest razboi ti se pare ca cineva sta langa tine. Asemenea lucruri se intampla atunci cand omul fie ca a uitat cu totul la spo­vedanie vreun pacat destul de insemnat, fie ca nu s-a priceput sa marturiseasca asa cum se cuvenea un oareca­re pacat. Roaga-te Imparatesei cerurilor si ingerului tau pazitor sa te ajute sa-ti amintesti si sa marturisesti paca­tul cu pricina. Atunci, nalucirea cu pricina va pieri. Trebuie, de asemenea, sa te smeresti inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, socotindu-te mai prejos decat toata lumea. Din pricina razboiului trupesc, gasesc ca nu este potrivit sa te duci sa te tratezi la Moscova. Prin aceasta, razboiul prin care treci va deveni si mai aprig. Mai bine este sa induri suferinte din pricina bolii, spre curatirea pacatelor tale. Este mai de nadejde sa faci asa.

*

Imbarbateaza-te, si sa se intareasca inima ta (Ps. 26, 20).

In mijlocul suparatoarelor, iar uneori infricosatoa­relor ispite ale vrajmasului, mangaie-te cu spusele apostolesti:

credincios este Dumnezeu, Care nu va ingadui sa fiti ispititi mai mult decat puteti, ci in ispita va da si usu­rare (I Cor. 10, 13)[1],

si repeta-ti adeseori cuvintele acestea, ca sa te intaresti. De asemenea sa dispretuiesti insuflarile cele desarte, insa rele, ale vrajmasului, care te ameninta cu pieirea. Insesi amenintarile lui trebuie sa iti dea nadejde ca el nu-ti va putea face nimic, pentru ca esti acoperita de milostivirea lui Dumnezeu. Daca ar fi putut sa faca ceva, nu s-ar fi apucat sa ameninte. In­gerul pocaintei i-a spus Sfantului Herma ca vrajmasul diavol este cu desavarsire neputincios si ca nu poate sa-i faca nimic omului daca acesta nu se invoieste de bunavoie la vreun pacat. De aceea, atunci cand vrajmasul te necajeste cu ganduri spurcate si de rusine, tu scapa la Domnul, rugandu-te cu cuvintele psalmului: Doamne!

Vrajmasii mei prigonindu-ma acum m-au inconjurat (Ps. 16, 9, 11); bucuria mea, izbaveste-ma de cei ce m-au inconjurat (Ps. 31, 8).

*

Paianjenul, lenes, sta intr-un singur loc, isi intinde plasa si asteapta: indata ce ii pica o musca, i-a si „luat capul”, iar musca bazaie… Asa isi intinde si vrajmasul cursele totdeauna: cum ii pica cineva in plasa, i-a si „luat capul”… Ia seama sa nu fii musca, fiindca si tu cam bazai…

*

Daca mania stapanitorului se ridica impotriva ta, nu te clinti din locul tau (Ecl. 10, 4).

Prin cuvantul stapa­nitor se intelege ispititorul, vrajmasul sufletului nostru, care prin faptul ca omul a incalcat porunca lui Dumne­zeu si a ascultat de indemnul lui rau, s-a facut stapanitor al lumii, care domneste prin ascultarea omeneasca. El i-a inselat pe Adam si Eva folosindu-se de un pretext frumos: si acum ii insala pe multi in acelasi fel; daca nu poate amagi pe cineva prin propriile sale indemnuri, se straduie sa il tulbure si sa-l bage in ispita prin prieteni si cunoscuti, sub pretexte frumoase. Adu-ti aminte de acest lucru si straduieste-te sa nu uiti; adu-ti aminte, de asemenea, si principiul staretesc: Şezi in chilia ta, si chi­lia ta te va invata toate. Lucrul acesta este cu atat mai cuvenit pentru tine cu cat te ingrijesti de monahismul launtric, intrucat de cel din afara nu esti cu totul in stare pe deplin, din pricina constitutiei fizice slabe si a edu­catiei delicate pe care ai primit-o. Şi Domnul Se uita mai mult la inima decat la fata sau la lucrarea din afara a omului, cu toate ca de la cei sanatosi trupeste aceasta se cere. Oricum, si celor cu sanatate firava, dar care se si­lesc potrivit cuvantului evanghelic, lucrarea cea din afara le aduce mare folos daca o vor strabate fara cartire. Iar a se smeri este lucru de trebuinta si de folos pentru toata lumea, atat pentru cei tari, cat si pentru cei slabi de vartute. Smerenia poate inlocui ostenelile din afara, iar fara smerenie nici nevointele mari nu pot aduce vreun folos.

*

Scrii ca din cand in cand slabesti foarte tare cu duhul, mergand pana la descurajare si uneori chiar pana la deznadejde. Sa stii ca doua sunt cursele de capete­nie ale vrajmasului: a-l lupta pe crestin ori prin semeata cugetare si prin parerea de sine, ori prin descurajare si deznadejde. Sfantul Scarar scrie ca un oarecare nevoitor iscusit biruia cursele vrajmasilor cu propriile arme ale acestora. Atunci cand incercau sa il aduca la deznadej­de, el graia catre sine si catre vrajmasi: „Dar atunci, cum de ma laudati nu demult si ma faceati sa cuget semet? — si prin aceasta destrama planul cel rau al vrajmasilor. Daca vrajmasii incercau sa-l ia pe partea cealalta si in­cepeau sa-l laude si sa-i infatiseze pretexte de cugeta­re semeata si parere de sine, batranul raspundea indata: „Dar atunci, cum de ma aruncati nu demult in deznadejde? Acestea sunt doar lucruri care se bat cap in cap.” Şi asa, nevoitorul cu pricina destrama, cu ajutorul lui Dumnezeu, cursele vrajmasilor prin propriile lor arme, folosindu-le la vremea potrivita una impotriva alteia. Şi tie iti vine uneori gandul de a te ridica vitejeste impotri­va vrajmasilor, si intrebi daca acesta este un lucru bun. Descurajarea care vine dupa aceea asupra ta si este in­tocmai pe dos fata de acest gand arata ca nu e un lucru bun. Nu este la masura noastra sa ne ridicam impotriva railor si viclenilor nostri vrajmasi, ci lucrul cel mai de nadejde e sa scapam intotdeauna la ajutorul si ocrotirea dumnezeiasca, chemandu-I in ajutor pe Insusi Domnul si pe Preacurata Lui Maica, preaum sfatuieste Sfantul Scarar:

Cu numele lui Iisus loveste-i pe cei potrivnici”.

*

Desi dorinta de a te muta la A. nu te paraseste, une­ori iti sta impotriva gandul, si o insuflare tainica iti spu­ne in inima ca aceasta intentie si dorinta este desarta. Singura scrii ca insuflarea cu pricina este foarte lina, pe cand, dimpotriva, atunci cand se aprinde in tine dorinta de a pleca din manastire simti impietrire, intuneric, po­menire a raului si ura fata de aproapele si lenevire la ru­gaciune. Sa pricepi, asadar, din aceasta ca dorinta ta vine din partea „stanga” si este indemn al vrajmasilor si ura­torilor neamului omenesc, care cauta pierzarea noastra vesnica. Sfantul Grigorie Sinaitul scrie:

Multa socotin­ta dreapta se cere pentru a deosebi binele de rau… Va­dite sunt lucrarile harului, pe care diavolul, desi le maimutareste, nu le poate da cu adevarat: nu poate da nici blandete, nici liniste, nici smerenie, nici urare a lumii, nici nu potoleste poftele si patimile: acestea sunt lucrari ale harului. Iar lucrarea draceasca este intunecare, si semeata cugetare, si infricosare, si tot raul”.

*

Sfantul Marcu Ascetul spune in scrierea sa despre le­gea duhovniceasca:

„Radacina poftei este iubirea laudei si slavei omenesti.”

Iar pofta prinde puteri, dupa cum spun alti Sfinti Parinti, atunci cand omul iubeste tihna trupeasca (in mancare, bautura si somn) si mai ales cand nu-si pazeste ochii de cele ce pot sminti.

*

Esti bolnava, si iti vine foarte greu sa pricepi pricina bolii tale. Neoranduiala din neoranduiala vine. Imi scrii la modul general despre ispita pe care o ai, insa n-o faci limpede, ci treci sub tacere faptul ca singura ai aprins foc in padurea ta neferindu-te de prilejuri, ci atragandu-le de capul tau. Cerceteaza-te bine. Este lucru pri­mejdios sa te amagesti singura. Iti dau prilej sa te cerce­tezi; nu poti sa fii tot incurcata, este vremea sa te apuci de treaba cu adevarat.

*

Ce sa faca cei pe care ii tulbura si-i nelinistesc oare­cum fara voia lor neiubirea si rautatea, invidia si ura, sau pe care ii sminteste necredinta?

Mai intai de toate, trebuie sa ia aminte la pricinile acestor patimi si sa foloseasca impotriva acestor pricini doctoria duhovniceasca ce se cuvine. Pricina necredin­tei este iubirea slavei pamantesti, precum da marturie Insusi Domnul in Sfanta Evanghelie: cum puteti voi sa credeti, cand primiti slava unii de la altii si slava care vi­ne de la singurul Dumnezeu nu o cautati? (In 5, 44). Iar invidia, si rautatea, si ura vin din mandrie si din lipsa dragostei de aproapele. Doctoria impotriva acestor pa­timi este in primul rand recunoasterea smerita si sincera a propriei neputinte inaintea lui Dumnezeu si a parintelui duhovnicesc; in al doilea rand, silinta evanghelica de a nu lucra dupa imboldul acestor patimi, ci de a face cele potrivnice lor; a treia doctorie este a cauta in toate numai slava lui Dumnezeu si de la Dumnezeu; a patra doctorie este a chema cu smerenie ajutorul dumneze­iesc — nu cu indoiala, ci avand credinta ca ceea ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu. A cincea doctorie este mustrarea de sine, adica in orice intamplari sau imprejurari neplacute si intristatoare sa dam vina pe noi insine, nu pe altii, ca nu ne-am priceput sa facem ceea ce trebuie si de aceea a iesit o asemenea neplacere si un necaz ca acela, de care si suntem vrednici, cu ingaduinta lui Dumnezeu, pentru nepasarea noastra, pentru inaltarea noastra de sine si pentru pacatele noastre vechi si noi.

*

Descrii lupta prin care treci de o jumatate de an si te nedumeresti pentru ce Dumnezeu a ingaduit asupru ta un razboi atat de puternic. Intrebi: „Nu cumva L-am maniat iarasi pe Dumnezeu cu ceva, n-am facut vreun pacat de moarte?Chiar daca n-ai pacatuit acum, trebuie sa rabzi pentru pacatele dinainte. Maria Egiptean­ca s-a luptat 17 ani cu patimile in pustie asa cum s-ar fi luptat cu niste fiare.

Spui: „Poate ca aceasta este calea cea de obste a oamenilor care au pacatuit mult? Intr-adevar, calea aceasta este de obste, insa pe aceasta ca­le de obste fiecare om trece prin suferinte mai mari sau mai putine, prin unele sau prin altele, potrivit dispozi­tiei sale sufletesti si simtamintelor sale. Iti voi da o pilda. Pe vreme umeda, rece, merg pe aceeasi carare cati­va oameni. Cel sanatos tremura si atat. Cel cu sanatatea mai slaba raceste, il apuca guturaiul, incepe sa-l doara capul, iar omul bolnavicios se va imbolnavi de tot in ur­ma unui lucru prin care cel sanatos trece nevatamat. Asa sa judeci si cu privire la cele despre care intrebi: razboiul pe care tu il descrii (de pilda, ispitele prin care treci cand stai in biserica) este un semn de neputinta adanca. Acest razboi este usurat prin smerenie, in schimb este intetit de semeata cugetare si de mandrie.

*

In scrisoarea ta, intrebi iarasi pentru ce Dumnezeu a ingaduit asupra ta un razboi atat de puternic — pentru pacate ori spre curatire s.a.m.d. s.a.m.d. Adica o tot dai cotita: nu poti sa iei razboiul acesta in asa fel, incat sa nu fie nevoie sa te smeresti. De altfel, toate acestea sunt ingaduite de Dumnezeu tocmai pentru a smeri cugeta­rea noastra: mai simplu si mai pe scurt, pentru mandrie si pentru pacate.

*

Ce sa faca cei care bolesc de reavointa fata de aproa­pele, de invidie si de osandire si de dispret? Unii ca acestia trebuie sa se ingrijeasca de indreptarea obiceiurilor lor – iar indreptarea aceasta cere, in primul rand, recunoas­tere si cainta smerita si sincera inaintea lui Dumnezeu si a parintelui duhovnicesc, iar in al doilea rand silinta evanghelica de a-si infrana limba si cugetul de la defai­marea altora… in al treilea rand, indreptarea aceasta cere rugaciune osardnica si smerita cu cuvintele acatistului:

Doamne! Vindecat-ai sufletul cel iubitor de argint al va­mesului Zaheu, vindeca si ticalos sufletul meu de reavointa si de zavistie, de osandire si de pomenirea raului.”

Sa rostesti Rugaciunea lui Iisus si impotriva ispitelor curviei, iar in ispitele din partea maniei roaga-te pentru cel asupra caruia esti necajit.

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe cutare, si cu sfintele ei rugaciuni ajuta-mi mie, ticaloasei si pacatoasei.”

*

Sfantul Scarar spune ca pentru cei ce intra in manastire inselarea cea dintai si de capetenie din partea vraj­masului este facerea voii proprii, increderea in sine si sa­mavolnicia. Fiecare dintre voi sa aplice cuvintele acestea la sine insusi, lasandu-i pe toti ceilalti sa faca asa cum le place si asa cum vor: fiecare va da raspuns lui Dumne­zeu pentru sine insusi. In continuare, Sfantul Scarar ara­ta cele trei patimi de capetenie care ii lupta pe cei aflati sub ascultare: lacomia pantecelui, mania si pofta tru­peasca. Cele din urma primesc putere de la cea dintai, pofta se aprinde in urma lacomiei pantecelui si a odih­nei trupesti, iar mania — pentru lacomia pantecelui si pentru odihna trupeasca — iar tot acest rau sobor se nas­te si vine din iubirea de sine si din dispozitia trufasa a sufletului. De aceea si porunceste Domnul in Evanghe­lie sa ne lepadam de noi insine si sa ne smerim. Prin silirea de sine si prin smerenie atragem mila si ajutorul lui Dumnezeu, care ii dau omului putere sa se fereasca de rau si sa faca binele. Daca nu putem posti ca nevoitorii din vechime, sa ne silim macar, cu smerenie si cu mustrare de sine, la infranarea cu masura si la vreme potrivita in ce priveste mancarea si bautura. Asa sa facem si in privinta somnului si a discutiilor si a tuturor celorlalte, indeobste, sa ne amintim cuvintele Apostolului:

Daca traim cu duhul, cu duhul sa si umblam; sa nu fim iubi­tori de slava desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii (Gal. 5, 25-26).

Invidia este cel mai vatamator lucru. Sfantul Isaac Sirul scrie ca cel ce a do­bandit zavistie l-a dobandit totodata si pe diavol. Cine-l ingaduie pe diavol in sufletul sau, ce neoranduiala, tulburare si razvratire nu va face? Sa ne izbaveasca Domnul de aceasta patima pierzatoare, precum si de osandirea al­tora, care ne face fatarnici inaintea lui Dumnezeu!

*

Scrii ca multa vreme nu ti-a venit in cap si nu ai avut dorinta sa ceri ajutor in luptele tale de la Impa­rateasa cerurilor, si ti se pare ca a te ruga sa fii izbavita de razboi inseamna a te lepada de crucea calugareasca… De cate ori nu ti s-a scris sa te rogi Domnului cand esti luptata, sa ceri ajutorul Lui cel atotputernic si ocrotirea Preasfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare, iar tu scrii ca n-ai avut dorinta s-o rogi pe Imparatea­sa cerurilor. Ţi se spune sa ceri ajutorul lui Dumnezeu, iar tu vorbesti despre izbavirea de lupta. Nu izbavire de lupta sa ceri de la Domnul, ci ajutor si rabdare vitejeas­ca. Striga catre Domnul si catre Maica lui Dumnezeu cu smerenie, cu constiinta adanca a propriei neputin­te, a starii tale putrede, parasind gandurile semete de­spre paruta ta iubire de Dumnezeu: atunci, puternic es­te Domnul sa te ajute si sa-ti dea usurare, dupa masura smereniei tale.

*

Iti arati dorinta sa te cureti de patimi si totodata nedumerirea pentru ce Domnul pare sa nu auda rugaciu­nile tale in aceasta privinta. La nedumerirea ta iti voi raspunde cu un exemplu. Primavara, gradinarul mai in­tai curata cu desavarsire pamantul de toate buruienile, ca sa sadeasca verdeturile sale in pamant curat, insa bu­ruiana rasare iarasi, si gradinarul trebuie sa pliveasca mai toata vara, curatandu-si gradina de buruieni in cateva randuri, pana ce verdeturile se vor intari pe deplin. Tru­pul nostru a fost zidit tot din pamant, si oricat s-ar stradui omul sa se curateasca de patimi, acestea rasar iarasi ca buruienile. Cand gradina e prost imprejmuita, capre­le si porcii strica verdeturile, iar pasarile pot sa zboare chiar peste gard. Gradinarul trebuie sa urmareasca toate acestea si sa pazeasca verdeturile. Iar crestinul trebuie sa pazeasca roadele duhovnicesti de pasarile gandite, care se preschimba cateodata si in alte dobitoace. Protoparintelui nostru i s-a zis: in sudoarea fetei tale iti vei manca painea, pana te vei intoarce in pamant, din care esti luat, caci pamant esti si in pamant te vei intoarce (Fac. 3, 19).

*

Cu privire la piedici si la lenevirea in rugaciune, pre­cum si la restul luptei duhovnicesti, sa va aduceti amin­te intotdeauna cuvantul evanghelic potrivit caruia im­paratia cerurilor se ia cu silinta, si silitorii o rapesc pe ea (Mt. 11, 12). Nu va mirati catusi de putin ca simtiti in voi miscari si simtaminte potrivnice iubirii si simplitatii evanghelice. Nu toti au nepatimirea, si daca aceasta se da cuiva, se da dupa multa lupta si dupa mari nevointe, iar mai vartos pentru smerenie. Iar noi, neputincio­sii, avem nevoie, spre imbarbatarea si mangaierea noas­tra, sa ne amintim si sa ne tinem de cuvantul Psalmistului: rasar pacatosii ca iarba si se ivesc toti cei ce lucreaza faradelegea, ca sa piara in veacul veacului (Ps. 91, 7-8), adica atunci cand simtim in noi simtaminte si miscari sau ganduri potrivnice Evangheliei, trebuie sa le nimi­cim prin mustrarea de sine si prin chemarea ajutorului dumnezeiesc.

Masura

Masura este buna in toate. Exista o varsta a trupului, exista si o varsta duhovniceasca. Cei de noua ani nu pot sa se apuce de lucrurile pe care este vremea sa le faca cei de douazeci de ani: asa se intampla si in viata duhovniceasca — prin ravna mai presus de puteri si lipsita de dreapta socotinta ne putem vatama viata duhovniceas­ca. Iar daca Domnul pazeste pe cineva de aceasta, acela, in orice caz, se osteneste si se necajeste degeaba. Grabeste-te incet“, spun cei incercati. Este vatamator sa nu te gandesti la cele trebuitoare, insa este primejdios sa te arunci la cele mai presus de masura ta. Ţine-te, in primul rand, de acestea trei: frica de Dumnezeu, smerenia si pocainta neincetata.

Boala lui N. este zgarcenia, iar boala ta este datul. Era la noi un frate care dadea in stanga si in dreapta, du­pa care se necajea ca nu are una sau alta.


[1] Potrivit traducerii ruse folosite de autor (n. tr).

(din: Sfântul Ambrozie de la Optina, Învăţături duhovniceşti, Editura Sophia, 2010)

ambrozie_de_la_optina_sf-invataturi_duhovnicesti-5452

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Despre inselare, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Intristarea, deznadejdea, Invidia, rautatea, Mandria, trufia, Razboiul nevazut, Sfintii de la Optina, Staretul Ambrozie de la Optina

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “Invataturi ale SFANTULUI AMBROZIE AL OPTINEI despre LUPTA DUHOVNICEASCA impotriva feluritelor si rafinatelor ISPITE ALE VRAJMASULUI: Striga catre Domnul si catre Maica lui Dumnezeu cu constiinta adanca a starii tale putrede, parasind gandurile semete despre paruta ta iubire de Dumnezeu”

  1. “Luminata de dumnezeiestile invataturi ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos,lumea(eu),din beznele in care era,s-a ridicat treptat la cunoasterea adevarului,a binelui,la respectul omului….”
    “Priveste drept in sus,spre lumina,fara a lua seama la zarva(inselaciuni,calomnii,minciuni,clevetiri)din jur.Si vei fi mantuit.”
    Pr.N.Grebenea

  2. Mda…….o mica nestemata din imensa bogatie a credintei crestin ortodoxe. Masonerie, cipuri, nationalisme si sisteme lumesti ? Doar daca incerci sa privesti la adancimea infinita a intelegerii duhovnicesti a dreptei credinte ortodoxe, realizezi ca toate celelalte lucruri seamana cu umbrele. Aceasta este adevarata credinta ortodoxa ( aviz pentru disperatii ortodoxisti care dupa citirea unor astfel de invataturi vor intelege (speram) ca luptele cu sistemul, mucenicia virtuala si “marturisirea” prin calomnie nu au nici cea mai mica legatura cu credinta crestin ortodoxa. Zbuciumatii ortodoxisti vor realiza dupa citirea unor astfel de invataturi ca niciodata liderii lor bolnavi nu I-au invatat asa ceva ……….vor realiza cat de departe sunt invatatorii lor de dreapta credinta. Si mai grav…..vor realiza ca invatatorii lor (prooroci mincinosi) I-au dus pe un drum gresit…….li s-au aratat inaltele nazuinte ale ortodoxiei dar la startul alergarii li s-a indicat directia opusa.
    Citirea si intelegerea (dupa masura ) a Patericelor a vietilor sfintilor si a invataturilor patristice ne da masura exacta a CUNOASTERII DE SINE. Si chiar ne poate arata cine sunt cei din jurul nostru.
    Aceasta e adevarata ortodoxie. La astfel de lupte ne indeamna Dumnezeu ( lupta cu sinele) pentru a ne darui cununi. Diavolul ne indeamna la luptele lumesti pentru a ne darui slava desarta.Sfintii Parinti ne arata dusmanii din interiorul nostru care sunt legiuni , si ne invata tehnici de lupta duhovnicesti. Liderii spirituali ne arata dusmanii din afara noastra pentru a nu-I putea vedea pe cei adevarati dinlauntru. Sfintii parinti fugeau de slava desarta a lumii si se considerau cei mai mari slabi si pacatosi , chiar daca aveau puterea de a muta muntii din loc. Viwrmi, pleava si cenusa se numeau pe ei insisi. Numai lui Dumnezeu dadeau slava .Liderii spirituali insa fura slava lui Dumnezeu aratandu-se pe ei insisi ca fiind vrednici de ceva. Pana si smerenia lor are scopul culegerii laudelor omenesti. Otrava din inima lor ii chinuie zi si noapte nedandu-le pace si linistire, otravind tot ce e in jurul lor.Prea Sfanta Stapina noastra de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria , Imparateasa cerului si a pamantului , sa ne ocroteasca sub sfant Acoperamantul Ei , sa ne daruiasca putere si rabdare cu rugaciunile Ei , frica de Dumnezeu in toate zilele vietii noastre. Fie ca mila, rugaciunile , lumina si frumusetea nespusa a Maicii Domnului sa starpeasca si sa curete toata hidosenia inselarilor si aratarilor diavolesti , sa dea de rusine semetia si trufia vrajmasilor Bisericii Dreptmaritoare…….si sa starpeasca mandria si trufia din noi insine. Amin.

  3. In primul rand invatam din cuvintele practice ale acestor sfinti contemporani – pentru cine chiar doreste sa se aplece catusi de putin asupra lor – faptul ca avem de dus in primul rand un crancen razboi NEVAZUT, cu demonii – prin ispite care mai de care mai “inedite” – si cu patimile din noi. Razboi, precum vedem, daca suntem catusi de putin angajati in el, ca este foarte ostenitor, foarte “complicat” si plin de “surprize”. Razboi pe care, cel mai adesea, il subestimam, atata vreme cat nu ne cunoastem cum trebuie pe noi insine, nu stam niciodata singuri si linistiti de vorba cu constiinta noastra, cata vreme desconsideram insasi ideea de smerenie, ne batem joc de tot ceea ce este duhovnicesc si ne amagim amarnic crezand ca suntem scutiti de cursele vrajmasului doar daca ne umflam in piept ca “marturisim ortodoxia” si “luptam cu dusmanii” vazuti, de fapt, de multe ori, prigonindu-I pe fratii mai mici ai lui Hristos. Dar nu, atunci abia suntem cu siguranta dinainte invinsi, fara sa o stim macar. Inainte sa (iti inchipui ca)-i trezesti pe altii, trezeste-te cu adevarat pe tine din parerea de sine si din multimea inselarilor, suflete!

  4. Multumesc pentru aceste sfaturi foarte utile !

  5. Pingback: Alte sfaturi pentru viata duhovniceasca dusa intru SIMPLITATE si SMERENIE, din intelepciunea SFANTULUI AMBROZIE DE LA OPTINA: “Nu fi ca o musca suparatoare, care uneori zboara de colo-colo fara nici o noima, iar uneori inteapa, sacaindu-i pe toti
  6. Pingback: Din sfaturile duhovnicesti ale STARETULUI NICON AL OPTINEI: “Temeti-va, copii, sa anticipati judecata lui Dumnezeu. Cat de cumplit este sa osandim!“ -
  7. Pingback: RAZBOIUL GANDURILOR si RAZBOAIELE DINTRE NOI. Familia ortodoxa si lupta cu “duhurile de sub cer” intre IMPOTRIVIRE si ASCULTARE “IN DOMNUL” -
  8. Pingback: CUVINTE MANGAIETOARE PENTRU UCENICI din scrisorile SFANTULUI NICON de la OPTINA (II): “De cate ori am suferit pentru tine si m-am rugat?! O, copilasul meu, copilasule! Sa te intelepteasca Domnul sa intelegi adevarul!“ -
  9. Pingback: NOI CUVINTE PLINE DE HAR, care ne izgonesc “gandurile cele intunecate si povara de pe suflet”, desprinse din SCRISORILE SFANTULUI NICON AL OPTINEI: “Sa plece de la tine reaua deznadejde si sa vina la tine pacea lui Hristos!” -
  10. Pingback: SFANTUL SERAFIM DE SAROV, invatatorul pocaintei si TAMADUITORUL DEZNADEJDII (II). Ce rugaciuni – “antidot” recomanda in mod special Cuviosul? NECESARA CORECTARE A UNEI PARERI GRESITE: “Fara a merge pe calea pocaintei, oamenii incea
  11. Pingback: CUVANT DE LA MANASTIREA PUTNA pentru o infruntare duhovniceasca a anului 2015: CHEMAREA NUMELUI DOMNULUI – solutia mantuitoare la “valtoarea in care traim” si la “relele care vin asupra omenirii” | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: FURTUNA INFRICOSATOARE S-A RIDICAT… | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: SFANTUL NECTARIE AL OPTINEI, ultimul staret al legendarei “dinastii” duhovnicesti. HARISME, MINUNI si INVATATURI de mare insemnatate despre CUM SA NE RUGAM LA DIFERITE NEVOI si CUM SA NE MARTURISIM: “Puterea rugaciunii nu sta in multele
  14. Pingback: STRIGATUL SALVATOR | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: CAND VEZI CA ALTA MINTE SE LUPTA CU MINTEA TA… | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: RAZBOIUL NECONTENIT CU “STAPANITORUL ACESTEI LUMI”: “De partea cui sunt, intr-adevar: a lui Hristos ori a diavolului?” | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: “Chiar dacă se dezlănţuie marea, chiar dacă se ridică necazurile din toate părţile, nu le da nici o atenţie, PRIVEŞTE SPRE HRISTOS!” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate