BUNAVESTIRE. Sfantul Teofan Zavoratul si singura bucurie adevarata

24-03-2011 Sublinieri Print Print

Lecţia pe care o primim de la Bunavestire: intră în starea de bucurie, şi binevesteşte, pământule, bucurie mare!

Binevesteşte, pământule, bucurie mare, lăudaţi, ceruri, slava lui Dumnezeu (cântarea a 9-a din Canonul Bunei Vestiri). Ce bucurie i se porunceşte pământului să binevestească? Bucuria mântuirii în Domnul Iisus Hristos. Tot pământul era în doliu adânc, şi deşi aştepta cu încredinţare, însă vreme foarte îndelungată n-a văzut izbavire. In cele din urmă, vestea cea bună a fost adusă din Cer, vestită pe tot pamantul şi primită cu bucurie. Aşadar binevesteşte, pământule, această mare bucurie a ta.

Apropiindu-se de pământ, Cerurile vedeau doar plângere, amărăciune şi tanguire. Iată că s-a luminat însă faţa tânguitorului pământ, şi întrucât chipul desavarsirii acesteia a arătat în toată deplinătatea nemărginitele desăvârşiri ale lui Dumnezeu, cum să se înfrâneze cerurile de la a lăuda această slavă dumnezeiască? Lăudaţi, deci, ceruri, slava lui Dumnezeu.

Cerurile, ce sunt poftite să laude slava lui Dumnezeu, sunt lumea îngerească, iar pamantul căruia i se porunceşte să binevestească bucurie mare sunt oamenii… Ingerilor ce să li se mai amintească de lăudarea lui Dumnezeu când ei si asa strigă cu glasuri necurmate: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot? Pe când oamenilor poate că nu este de prisos să li se amintească: „Nu uitati, prieteni, de singura bucurie adevărată, adusă nouă din cer în ceasul Bunei Vestiri făcute Preasfântei Fecioare Maria”.

Cand Arhanghelul i-a vestit pentru întâia oară Preabinecuvântatei Fecioare bucura-te, atunci, s-ar putea spune, au fost doar zorii zilei de bucurie care avea sa răsară după aceea… Insă si atunci din Preasfânta Fecioară, care pricepea puterea cuvintelor arhangheliceşti, a ţâşnit de la sine cântarea:

Măreşte, sufletul meu, pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu (Lc. 1, 46-47).

Prin ce cântări pline de încântare trebuie să-şi reverse acum bucuria sufletul care cunoaşte şi Invierea, şi Inălţarea, şi Pogorârea Sfântului Duh, temeiul şi proslăvirea Bisericii lui Dumnezeu pe pământ şi sălăşluirea în ceruri a Bisericii celor întâi-născuţi! Judecând după aceasta, n-ar trebui să fie printre noi oameni ce nu se bucură – iar dacă aşa stau lucrurile, ce să ni se mai spună: „Bucuraţi-vă!”? Cine se bucură, se bucură oricum, fie că-i aminteşti de bucurie, fie că nu-i aminteşti; deopotrivă, cel ce n-are bucurie în suflet nu se va bucura, oricât i-ai spune tu să se bucure. Să dăm mulţumită Domnului! Şi noi am fost aduşi în vistieria bunătăţilor cereşti şi stăm lângă izvorul tuturor bucuriilor şi mângâierilor. Daca ne-am împărtăşit de bunătăţile acestea, înseamnă că bem mângâiere şi ne bucurăm, iar dacă nu ne-am împărtăşit nu putem să ne bucurăm, oricât ne-am încorda ca să facem asta, până ce nu vom gusta din bunătăţile lui Dumnezeu cele veselitoare. Aşadar noima chemării binevesteşte, pământule, bucurie mare este totuna cu poftirea: „Gustaţi, oamenilor, din bunătăţile aduse de Domnul pe pământ, şi se va bucura inima voastră, şi bucuria voastră nimeni nu o va mai lua de la voi”.

Cine a şezut în beznă, a fost chinuit de ea şi apoi a fost scos la lumină, nu poate să nu simtă mângâiere de la faptul că vede lumina zilei, soarele cel plăcut şi toate făpturile de tot felul, pe care acesta le luminează. El nu va uita nicicând chinul de mai înainte şi nici clipa când a fost izbăvit de el. Si noi suntem, după firea noastră, în întuneric: a strălucit, oare, lumina lui Hristos în inimile noastre? Ochiul minţii noastre îl contemplă, oare, pe Dumnezeu, Cel în Treime închinat, pe Acest Soare gândit, şi toate tainele descoperite nouă despre cârmuirea şi răscumpărarea de către Dumnezeu a lumii, contemplă el, oare, Această Lumină, Ce luminează toate cele ce sunt? Ne amintim, oare, de clipa când a fost alungată bezna şi ne-a înconjurat cu strălucirea Sa Lumina Cea gândită? Cine poate să spună asta, acela să se bucure… cine nu poate, să iasă întâi din beznă, şi atunci se va bucura.

Cine s-a chinuit în lanţuri şi a fost eliberat, îşi aminteşte bine cum i-a venit vestea eliberării, cum a fost deschisă temniţa, cum i s-au sfărâmat lanţurile şi a fost scos la libertate… şi nu poate să nu se bucure, pentru că gustă libertatea. Şi noi suntem în lanţurile păcatului, ale obiceiurilor rele lumeşti şi ale tiraniei sataniceşti. Ne amintim, oare, în viaţa noastră clipa când în suflet s-a pogorât ca un înger aşteptarea şi dorinţa libertăţii, când în el s-a revărsat o neobişnuită putere şi de pe el au căzut, unul după altul, lanţurile păcatului, lumii şi dia­volului? Cel cu care s-a întâmplat asta se află pe tărâmul libertăţii fiilor lui Dumnezeu – se bucură şi se veseleşte… cel cu care nu s-a întâmplat, să caute mai întâi această libertate, şi va începe să se bucure… şi toţi sfinţii îngeri se vor bucura împreună cu el.

Cine a zăcut paralizat, acoperit de răni, şi apoi a fost vindecat poate, oare că nu aibă simţirea sănătăţii şi să nu umble bucurându-se de tăria şi vioiciunea pe dare i le dă prezenţa noilor puteri? Şi noi suntem paralizaţi de nepăsare, suntem plini de răni de pe urma patimilor. Oare a venit la noi Doctorul sufletelor şi trupurilor, şi a luat aminte sufletul nostru la cuvântul Lui ca slăbănogul: ia patul tău şi ca bolnavul: iată, te-ai făcut sănătos (v. In 5, 8, 14)? Cine s-a învrednicit de aceasta nu poate să nu cânte cântare de bucurie, sărind şi jucând, şi se va bucura.

Cine a fost în surghiun ori a fugit de acasă de bunăvoie, iar după aceea s-a întors şi a fost primit cu bunăvoinţă, oare va uita cum i-a ieşit tatăl lui în întâmpinare, cum a căzut de grumazul lui şi l-a sărutat, cum după aceea a fost spălat, îmbrăcat şi cum s-a făcut ospăţ în cinstea întoarcerii lui? Iar amintindu-şi de acestea, cum poate să nu se mângâie cu ele neîncetat, petrecând în casa milostivului său părinte?! Şi noi am fugit din casa Tatălui… Ne amintim, oare, cum ne-am mâhnit pentru despărţire, cum ne-am biruit sfiala şi ne-am alungat frica de întoarcere prin pocăinţă, cum am fost primiţi în milostivele braţe ale Părintelui prin dezlegarea păcatelor, cum s-a făcut ospăţ in cinstea noastră prin Sfânta Impărtăşanie? Şi – lucrul cel mai de seamă – oare purtăm în adâncul inimii încredinţarea că nu suntem în surghiun, ci în casa Tatălui, suntem în milă şi în iubire, nu sub mânie şi sub blestem? Dacă aşa stau lucrurile, duhul nostru nu poate să nu se bucure, chiar dacă trupul ar fi sfâşiat cu gheare de fier – iar dacă nu, nu avem parte de bucurie, chiar dacă am fi înconjuraţi de toate mângâierile lumii…

Aşadar, fraţilor, cine a gustat din bunătăţile aduse pe pământ de Dom­nul – adică şi această lumină a cunoştinţei, şi această libertate de legăturile păcatului, şi puterea de a face binele, şi această vindecare a rănilor inimii, şi această înfiere dumnezeiască – petrece neîncetat într-o neprefăcută bucurie cerească.

Pe aceia îi vom ferici, iar celor străini de starea aceasta le vom dori să intre în bucuria Domnului pe calea cea dreaptă a gustării bunătăţilor care aduc bucuria adevărată.

Nu vă amăgiţi, fraţilor! Bucuria duhovnicească nu este o pornire de o clipă, întâmplătoare, silită a inimii, ci este răsfrângerea stării de bucurie statornică a întregii fiinţe, ce vine mai cu seamă din legăturile ei cu Dumnezeu şi din pri­mirea de la El a mai înainte pomenitelor bunătăţi. Ne putem încorda inima cu de-a sila spre bucurie, însă bucuria va fi azvârlită din ea îndată, ca un băţ aruncat vertical în apă. Ne putem amăgi pentru o clipă inima zugrăvindu-i bunătăţi părute, însă aceasta va fi nu bucurie, ci beţie, care se sfârşeşte de obicei printr-un mare chin. Luaţi seama, deci, şi nu vă amăgiţi. Puteti întâlni multe lumini – lumini ale cugetării deşarte, care nu sunt lumini ale cunoştinţei, ci nişte luminite asemenea celor care aproape întotdeauna plutesc deasupra trupurilor moarte... Luaţi seama şi nu vă amăgiţi. Sunt oameni care cred că nepunând hotar poftelor îşi lărgesc sfera libertăţii, însă de fapt seamănă cu nişte maimuţe care se încurcă singure în plasă. Nu vă luaţi după pilda lor. Lumea îmbie cu o mulţime de mângâieri ce par a vindeca rănile inimii, dar sunt precum mirajele din pustie sau ca apa sărată ce aţâţă setea! Instrăinaţi-vă de ele. Şi stăpânitorul acestei lumi, ce suflă răutate asupra noastră în inimă, până la un moment dat ne vorbeşte întotdeauna cu grai dulce, zice-s-ar părintesc, îmbiindu-ne cu îndestulare şi cu odihnă. Izgoniţi de la voi şi încercările de a vă fermeca ale acestui linguşitor.

Fie ca inima voastră să nu ştie de altă bucurie afară de bucuria mântuirii în Domnul Iisus Hristos. Preacurata Stăpână de Dumnezeu Născătoare, cea dintâi primitoare a bucuriei, să ne bucure pe toţi cu această bucurie – pe unii cu simţământul mântuirii împlinite, pe alţii cu nădejdea nemincinoasă a primirii ei, încât fiecare să înalţe cu ea acum laudă: măreşte, suflete al meu, pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Amin!

(din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)

Cititi si:


Categorii

Bunavestire, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Razboiul nevazut, Sfantul Teofan Zavoratul, Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “BUNAVESTIRE. Sfantul Teofan Zavoratul si singura bucurie adevarata

  1. A 10-a Rugăciune către Prea-sfânta Născătoarea de Dumnezeu.

    Prea Sfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, Doamna lumii, Lauda mea, Nădejdea mea, Scăparea mea, Părtinitoarea mea, Acoperământul, Mângâierea, Veselia mea, pe mine cel stăpânit de multe greşale miluieşte-mă, şi arată îndurările tale cele grabnice către mine păcătosul şi cu totul spurcatul. Ceea ce ai născut Lumina cea adevărată, luminează-mi ochii cei înţelegători ai inimii mele. Ceea ce ai purtat în pântece Izvorul nemuririi, înviază-mă pe mine cel omorît de păcat. Cea bună a celui Bun, cea iubitoare de oameni a celui iubitor de oameni, cea milostivă a celui milostiv, şi Maică a Prea-înduratului Dumnezeu, dă umilinţă şi zdrobire întru inima mea, şi chemare înapoi întru robiile cugetelor mele. Şi îmi dăruieşte minte dureroasă şi ostenicioasă întru această de acum slavoslovie a ta. Şi îmi dă mie lacrimi de pocăinţă şi de umilinţă. Ca să laud şi să slăvesc întru-tot-sfânt numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

  2. “Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau.”
    Minunate cuvinte, care vestesc inceputul mantuirii noastre.
    Sa ne bucuram in Domnul si sa multumim Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu!

  3. Pingback: Cuvant despre Maica Domnului (IPS Bartolomeu Anania) « N-am cuvinte…
  4. Pingback: Buna Vestire în iconografia ortodoxă « N-am cuvinte…
  5. Multumim pentru aceste minunate icoane ale Buneivestiri care insotesc cuvantarea Sf Teofan Zavoratul! Fie ca si noua sa ni se descopere bucuria si semnificatia profunda a acestui frumos praznic marianic! Sa o cinstim pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu asa cum se cuvine:
    “Bucura-te, Preacurata,/ Bucura-te, munte sfant!/ Ingerii in cer iti canta,/ Noi iti cantam pe pamant!”

  6. De n-ar fi fost Curata, Prea Binecuvantata, Marita, Slavita, Stapana noastra, Nacatoarea de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, in Iad s-ar fi salasluit sufletului nostru si, in veac n-am (mai) fi vazut…LUMINA!

    Eu ii sunt VESNIC recunoscatoare si o IUBESC nespus de mult!
    Nu numai pentru ca este VREDNICA de a fi IUBITA ci, pentru ca…m-a scos si ma scoate din MULTE! Fara EA, as fi pierit DEMULT…si sufleteste, si trupeste!

    ‘Nascatoare de Dumnezeu Fecioara…BUCURA-TE!’

  7. “Taina cea din veac si inceputul mantuirii noastre, astazi se arata!”

    Dupa cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul,pentru Dumnezeu BUNAVESTIRE este un drept,iar pentru oameni,ea este o rugaciune care se implineste prin intruparea Cuvantului.In paralel,Bunavestire este impacarea oamenilor cu TATAL,care da ca plata indumnezeirea acelora care asculta de Hristos.
    Potrivit afirmatiilor Sfantului Grigore Palama,Preasfanta Fecioara a primit harul inainte de ziua Buneivestiri.Aceeasi afirmatie o regasim intr-un manuscris georgian cu privire la Viata Fecioarei,atribuit Sf.Maxim si tradus in limba greaca de mh.Eftimie Ivireanul,in care se gasesc detalii singulare despre viata Fecioarei Maria.Unul dintre acestea ar fi ca Sfanta Fecioara a auzit inca de la varsta de doisprezece ani ,cand era in Sfanta Sfintelor,vocea Dumnezeiasca care o pregatea pentru cele ce vor urma,spunandu-i:”Din tine se va naste Fiul Meu!” ,anticipand astfel vestea cea buna adusa de Inger la Bunavestire.Asadar Sfanta Fecioara ajunsese la indumnezeire,inainte de a primi vizita Arhanghelului Gavriil.Tot Sfantul Grigore Palama,mai spune ca Ea ,s-a curatit de toate simturile firesti,prin rugaciunea mintii,ajungand in acest fel la iluminare si indumnezeire.
    Pentru mine personal,sarbatoarea de astazi este o dubla bucurie,prin faptul ca Maica Domnului,s-a milostivit catre mine acum un nr.de ani,salvandu-ma de la o moartea inevitabila in urma unei septicemii provocate de o neglijenta la nasterea prin cezariana,daruindu-ma astfel,fiului meu.Cuvintele-mi sunt sarace pentru a exprima dragostea si recunostinta pentru Maica Domnului.

    Ajutor veghind in toate incercarile noastre,liman linistit al celor batuti de valuri,calauza a mantuirii si scara dumnezeiasca care daruiesti punte intre Dumnezeu si oamnei,FECIOARA MARIA fara prihana,te praznuim cu laude duhovnicesti si ne inchinam tie cu credinta!

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Ce inseamna faptul ca Buna Vestire se savarseste aproape intotdeauna in timpul Postului Mare, care este vreme de plans si de tanguire?
  9. Cel mai de preţ odor al lumii,
    Cel mai curat și mai frumos
    Eşti Tu Fecioară’ntre fecioare,
    Şi Maica Domnului Hristos.

    Pe Tine sfânta-ţi curatie
    Şi frumuseţea-ţi sufletească
    Te-a preasfinţit, prin ascultarea
    Și Nașterea-ţi Dumnezeiască.

    Smerenia-ţi neprihanită
    A împlinit cele ce-au spus
    Proprociile scripturii
    Despre’ntruparea Lui Iisus.

    Prin Tine s-a milostivit cerul
    Și s-a’ntrupat ca om Cuvantul
    Prin Tine’a venit iertarea,
    Care’a sfinţit prin Duh pământul.

    Ce foc al dragostei divine
    Purtai cu drag la pieptul Tău
    Și ce minune fără seamăn
    A pus în Tine Dumnezeu?

    Ce legătură minunată
    Şi ce putere de nespus
    Ţi-a dat să naști, fiind Fecioară
    Și Maică, Domnului Iisus ?

    Cine-ar putea să spună oare
    Cât eşti de sfântă şi curată
    Și în ce slavă ești, în ceruri
    Fecioară Preanevinovată?

    Cine-ar putea să spună lumii
    Cât Te iubeşte Dumnezeu
    Iisus Mântuitorul lumii
    Pe care-L porţi la pieptul Tău ?

    Tu eşti comoara omenirii
    Şi taina tainelor cereşti,
    Tot ce-a avut şi are lumea
    Mai sfânt și mai curat Tu eşti.

    Prin Tine noi -cei de pe urmă-
    Venim și cerem îndurare
    Lui Dumnezeu, că ortodocșii
    Te au la cer mijlocitoare.

    Tu ești nădejdea mântuirii
    Şi’ncununarea curaţiei
    Maica iubirii și-a luminii
    Şi lauda ortodoxiei.

  10. Pingback: NASTEREA MAICII DOMNULUI. Predica Parintelui Sofian Boghiu: „Astazi este inceputul mantuirii noastre”.
  11. Pingback: BUCURIA VIETII intre implinire launtrica si placere, intre frumusete si senzualitate. Parintele Pantelimon si Parintele Iustin de la Man. Oaşa ne cheama SA NE RECUPERAM VIATA CARE NE E CONFISCATA DE LUME (video) -
  12. Pingback: BUNA VESTIRE. Predica Parintelui Sofian Boghiu -
  13. Pingback: SCHIMONAHIA SEPFORA – sfaturi duhovnicesti de mare trebuinta pentru crestinii de azi de la o sfanta a zilelor noastre: “TOTI TREBUIE SA SE ROAGE UNUL PENTRU CELALALT. Puneti inceput nevointei, iar Domnul va va ajuta” -
  14. Pingback: Maica Domnului – Stăpâna cerurilor inimilor noastre | N-am cuvinte...
  15. Pingback: Bucuria duhovniceasca. MAICA DOMNULUI A ADUS IN LUME BUCURIA -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate