Predica PĂRINTELUI TUDOR CIOCAN la Denia Acatistului Bunei Vestiri: “Nici să nu-L ignorăm pe Dumnezeu în problemele noastre cotidiene, dar și în problemele societății, NICI SĂ FIM OBRAZNICI când Îi cerem lui Dumnezeu ceva, ci cu adâncă smerenie să-I cerem”

6-05-2021 Sublinieri

Predica Părintelui Tudor Ciocan la Denia Acatistului Bunei Vestiri, 16 aprilie 2021:

„Preacucernice părinte și iubiți frați creștini,

Ca întotdeauna în săptămâna a V-a a Postului Mare, slujim Denia Acatistului Bunei Vestiri. Noi nefiind la mănăstire, o slujim așa, mai mirenește. Pentru că nu încercăm să părem monahi. Ar fi bine să fim monahi în adevăratul sens al cuvântului, al pocăinței, al lepădării grijii celei lumești, al ascultării, al smereniei, nu în formă, deci nu împlinind ritualul asemenea lor. Pentru că nu ritualul este esențial. Nu după ritual vom fi judecați, ci după curăția inimii noastre și după pornirile cele mai adânci ale inimii noastre; după acelea vom fi judecați.

În momentul în care participăm la Acatist, știm că primul Acatist și cel mai important din spiritualitatea ortodoxă nu este nici Acatistul Sfintei Treimi, nici al Mântuitorului, ci Acatistul Bunei Vestiri. El este minunat dacă l-am citi în limba greacă, pe care nici eu n-o cunosc, dar am văzut analize ale lui în limba greacă și mi-am dat seama că asemenea minunăție, asemenea bijuterie poetică nu poate fi creată atât de lung, pentru că este destul de lung, decât prin luminarea Sfântului Duh care s-a pogorât peste autor. Acuma, autorul, uneori se spune că este Roman Melodul, un sfânt, mare imnograf, alții spun că altcineva. Deci autorul a vrut să fie anonim, și-a păstrat anonimatul. Despre ce vorbește? Despre iconomia mântuirii. Despre cum Maica Domnului S-a făcut pentru noi mijlocitoare, astfel încât Hristos Dumnezeu să Se întrupeze din Ea, și să ne dăruiască, asumându-și firea omenească, s-o curețe de păcat, și să ne dăruiască astfel fiecăruia mântuirea.

Acest Acatist, în afară de această semnificație soteriologică, mântuitoare, pornește de la un moment istoric: folosirea lui, cântarea lui după niște biruințe pe care poporul din Constantinopol le-a avut asupra celor care încercau să-l cucerească. Deci nu biruința asupra iconoclaștilor, nu biruințe într-un război civil, ci asupra inamicilor din afară. Și e foarte interesant cum a intrat în istoria sfântă a Bisericii. Aceste trei asedii ale Constantinopolului au intrat ele însele, devin parte a istoriei sfinte a Bisericii și ca atare trebuie să fim cu multă luare-aminte în viața noastră, atunci când ne raportăm la diferite momente din viața noastră, să căutăm dacă avem temei undeva, în istoria Sfintei Biserici, în istoria Revelației dumnezeiești. Noi știm că revelația este alcătuită în primul rând din Sfânta Scriptură și din Sfânta Tradiție. Dar Sfânta Tradiție se păstrează și-n acest imn și-n aceste momente importante. Și ca atare, în momentul în care vedem cum poporul din Constantinopol, după ce a simțit ajutorul Maicii Domnului pentru un război, i-a mulțumit acesteia, și I-a mulțumit, prin intermediul acesteia, lui Dumnezeu.

Ce înseamnă și de ce este așa de importantă această relaționare cu Maica Domnului și respectiv cu Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Domnului? Este foarte importantă pentru că poporul nu are această mentalitate că doar el face, doar el luptă, doar el este cel care trebuie să se apere cu sabia în mână, ci mereu, mereu apelează și la ajutorul lui Dumnezeu. Așa cum Dumnezeu, în Vechiul Testament, de mai multe ori, în mod special după ieșirea din robia egipteană, dar nu numai atunci, apără și luptă pentru poporul Său și înfrânge prin mijlocirea unor oameni viteji inspirați de Dumnezeu, înfrânge oști nenumărate inamice, așa și poporul bizantin.

Este o mare deosebire între concepția aceasta bizantină – concepția aceasta ortodoxă pe care o moștenim noi – și concepția lumii contemporane. Evident că în lumea contemporană ignorarea lui Dumnezeu se face în mod programatic. Nu cumva să apelăm la Dumnezeu, pentru că suntem „fundamentaliști”, suntem „obscurantiști”, rămânem „închistați în Evul Mediu”. Suntem, cum a spus un președinte de țară [Joe Biden – n.n.], nu neapărat despre creștini, dar m-am simțit în aceeași tabără, suntem „neanderthalieni”. În momentul în care omul occidental s-a debarasat de credință, acesta a fost un proces care s-a întâmplat de-a lungul câtorva secole, dar s-a întâmplat, în momentul acela omul occidental a rămas singur în fața naturii și în fața ispitelor. În momentul în care acesta este modelul care ni se propune și nouă, să fim astfel, după modelul omului ideal [contemporan] care este un om fără Dumnezeu, acel model nu numai că nu este mântuitor, dar se vădește și astăzi, în mod special în această criză, că nu este un model realist. Criza aceasta în care trăim, care a fost, o vedem, cel puțin o vedem prin media în mod special, o vedem prin măsurile care se aplică asupra noastră, criza aceasta evident că încercăm s-o rezolvăm după modelul occidental, apelând la măsuri strict lumești. Aceasta ni se propune de către conducătorii lumii acesteia și iarăși, cum am mai spus, evident că nu dau rezultate aceste măsuri strict lumești. Dar ignorarea lui Dumnezeu va continua. Mira-m-aș foarte tare și ar fi minunat pentru mine să se întâmple un moment în care conducătorii lumii acesteia, măcar la nivelul nostru, al țării noastre, dacă nu la nivelul lumii importante din punct de vedere strategic și politic, mira-m-aș să spună la un moment dat: Doamne, ajută-ne!”. Ar fi minunat și ar fi suficient pentru ca să vedem cum problemele care s-au iscat în acest an ar dispărea sau s-ar stinge.

Căderea la Dumnezeu este singura soluție și la care trebuie să apelăm de fiecare dată în viața noastră. Dacă-L ignorăm pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu ne lasă mai degrabă singuri. Nu cu totul abandonați. Căci dacă ne-ar abandona cu totul, imediat lumea ar pieri ca și cum n-ar fi fost vreodată sau ar rămâne în înlănțuirea totală a diavolului și atunci fiecare dintre noi am fi posedați, așa cum se vorbește în Evanghelie despre cei din mormintele acelea, care făceau urât și rupeau lanțuri. Fiecare dintre noi. Dar Dumnezeu nu ne lasă în halul ăsta în robia diavolului, nici „nu dorește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”. De aceea, în momentul în care  Îl ignorăm, deși rămâne undeva și ne păstrează undeva în grija Lui, nu intervine mai mult, așa cum ar face dacă I-am cere ajutorul.

Acum, în momentul în care cerem ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să mai avem o altă ispită în față spre a o evita. În momentul în care Israel a ieșit din Egipt în pustie, de mai multe ori s-au întors contra lui Moise. În primul rând că n-aveau apă, și Moise s-a tulburat și a lovit cu toiagul în stânca din pustiul Sinaiului și a izvorât de-acolo apă și s-au putut adăpa cu toții. Apoi, că s-au săturat de mană și au cerut: „Oare Dumnezeu nu ne poate da și mâncare de carne? Deci, nu poate să-mi dea și carne? Numai mană, numai mană…! Prea puțin! Nu este Dumnezeu! Unde este Dumnezeu?! Vrem carne, Doamne!” Și a bătut, cum spune în Vechiul Testament (eu în Psaltire am în minte, dar evident că sunt și alte pasaje), a bătut vântul de miazăzi și au căzut în tabăra aceea unde era un milion și ceva de evrei multe multe prepelițe și le-au putut mânca și și-au putut umple gurile lor cu carne, dovedindu-se că Dumnezeu ascultă cererea. După care, spune că au fost pedepsiți încă în timp ce carnea era în gurile lor. Pentru că aceea nu era o cerere către Dumnezeu, ci era o ispitire a lui Dumnezeu: „Oare Dumnezeu nu poate să facă? Vrem să avem dovada, Doamne, că ne-ajuți așa!”

Deci eu sunt pus în situația în care Îl condiționez eu pe Dumnezeu. De aceea trebuie să fim cu multă luare-aminte. Suntem întrebați și am fost întrebați: „Unde este Dumnezeu atunci când sufăr?”. E o întrebare cunoscută. Și, evident: „unde este Dumnezeu în acest moment?”. E foarte important cum Îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute în acest moment. Îi cerem noi să ne ajute cu obrăznicie? Și-I spunem „Doamne, vrem să vedem așa, așa, și așa!,  și-I punem condițiile –  „ca să credem în Tine” ? Sau îi cerem cu smerenie lucrul acesta: „Doamne, ajută-ne! Facă-se voia Ta! Noi am avea nevoie de… așa, noi așa simțim. Am vrea să scăpăm din toate măsurile astea. Am vrea să scăpăm din această pantă a istoriei pe care alunecă lumea toată. Cultura noastră se îndreaptă din nou spre o dictatură. Doamne, ajută-ne să ieșim din această pantă, din acest alunecuș evident și din ce în ce mai mare și galopant către acea dictatură. Dar facă-se voia Ta, nu voia mea!”. E foarte important! Nici să nu-L ignorăm pe Dumnezeu în problemele noastre cotidiene și în momentul acesta în problemele fiecăruia dintre noi, dar și în problemele societății, ale lumii în totalitate, nici să fim obraznici când Îi cerem lui Dumnezeu ceva, ci cu adâncă smerenie să-I cerem. Și în problemele mele cotidiene, ale mele, ca individ, ca om, ca persoană, și în problemele societății. Pentru că dacă suntem obraznici, vom vedea împlinite rugăciunile noastre și vom vedea și pedeapsa pentru obrăznicie. Pentru că Dumnezeu ne vrea frumoși și ne vrea cuminți și ne vrea iubitori. Ne vrea plini de dragoste, ne vrea cu sufletul luminos în fața Lui. În momentul în care stăm cu îndrăzneală nesfântă nu suntem așa cum ne vrea Dumnezeu. Și putem să vedem prezența lui Dumnezeu și apoi să simțim mânia lui Dumnezeu. Nu vrem așa ceva.

Să nu cădem nici în modelul actual la lumii contemporane occidentale. Asta așa, de obște, pentru că v-am spus că și acolo există sfinți, există oameni deosebiți, oameni foarte credincioși, dar modelul acesta cultural care ne vine nouă în mod special pe toate canalele mediatice în care lumea există fără de Dumnezeu și este total autonomă. Dar să nu cădem nici în ispita aceasta a poporului iudeu din pustie de a-L pune la încercare pe Dumnezeu. Ci să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute, să fie prezent în viața noastră, să rezolve El cum știe problemele pe care le avem.

Și încă ceva care mie îmi cade mai puțin bine față de cum simt eu lucrarea în social. V-am mai spus de mai multe ori că eu nu sunt deloc pentru ieșit „în afară”, cu toate că de multe ori mi-aș dori să ies în stradă să-mi strig greutățile prin care trec și în stradă să anunț, să cer, să spun: „aici e o nebunie, se întâmplă lucruri nebune!” De multe ori simt așa nevoia, dar mă rețin din faptul că Mântuitorul n-a făcut lucrul acesta – și știm prea bine că nu l-a făcut. Însă nu uităm că Maica Domnului i-a ajutat pe aceștia. Au ieșit în Constantinopol cu icoana pe ziduri, cu lemnul Sfintei Cruci de mai multe ori când erau asediați. Trei asedii sunt înșirate la sinaxarul zilei. Și de fiecare dată ostașii bizantini au luptat și au reușit să oprească niște atacuri ale unor armate mult, mult mai numeroase decât ei. Și au luptat, n-au stat. De asemenea, la un moment dat se spune când au fost niște furtuni foarte mari acolo, în Cornul de Aur, și multe din armatele acelea care încercau să invadeze eșuaseră și ostașii erau dezorientați pe țărm, poporul din Constantinopol, cu mic cu mare a ieșit și i-a omorât. Nu-mi cade bine, vă spun drept. Dar trebuie să înțelegem puțin acest lucru și trebuie să-l amintesc. Pentru că una este lupta cu dușmanul din afară și alta este lupta cu dușmanul dinăuntru; una este războiul de apărare și alta este războiul civil. N-am văzut nicăieri în istoria Bisericii îndemn la război civil. N-am văzut nicăieri. Chiar pentru apărarea dreptei credințe. Ci mucenicie și mărturisire cu riscul vieții și cu prețul vieții și cu riscul morții. În timp ce apărarea de dușmanii din afară, avem de mai multe ori astfel de lupte. Să fim cu luare-aminte…

Cu ce vreau să rămâneți. Cele trei raportări la Dumnezeu și la Maica Domnului ca mijlocitoare și arhistrategă, generalissimă, mare biruitoare, purtătoare de biruință pe lângă tronul lui Dumnezeu. Să fim cu luare-aminte să nu cădem în ignorarea lui Dumnezeu cu problemele noastre cotidiene și problemele sociale, să nu acceptăm acest model în inima noastră, care ni se propune permanent. Să fim cu luare-aminte să nu-L ispitim pe Dumnezeu, să nu-L punem la încercare pe Dumnezeu. Să fim cu luare-aminte, cu multă dreaptă socotință între ajutorul pe care-l primim de la Dumnezeu și modul cum încercăm să-l punem în viața de zi cu zi a cetății. În viața noastră individuală, personală, acolo da, e foarte simplu. Simt ajutorul lui Dumnezeu și știu prea bine că mântuirea înseamnă împreună-lucrare între mine și harul lui Dumnezeu. În viața cetății lucrurile sunt mai complicate, dar să nu deznădăjduim, pentru c-o avem pe Maica Domnului pururea apărătoare pentru noi. Și în viața de aici ne este Maică, și la sfârșitul vieții, și-n viața de obște, în viața Împărăției Cerurilor ne va fi Maică în veci, AMIN!”

frescele infatisand pe Maica Domnului sunt pictate de Grigore Popescu-Muscel

Legaturi:

APARATOARE DOAMNA… – LUMINA DIN INTUNERICUL VREMURILOR NOASTRE. Parintele Tudor Ciocan – ganduri de trezvie si nadejde in mijlocul pandemiei

PS MACARIE: “ATUNCI INTERVINE AJUTORUL CERESC, când nu mai există speranță în soluții omenești, atunci apare salvarea CÂND TOTUL PARE PIERDUT… Ce i-a salvat pe creștinii Constantinopolului? Nu forța militară și planurile omenești, nu!, ci MAICA DOMNULUI!” (și VIDEO)

“SOLUȚIA ACESTOR VREMURI TOT MAI GRELE este soluția orbului din Ierihon: „DOAMNE, MILUIEȘTE-MĂ! Doamne, ajută-mă! DOAMNE, NU MĂ LĂSA!”. Orice altă soluție este o falsă soluție” (Predica PS MACARIE, video+text)

“BUCURA-TE, TAMADUIREA TRUPULUI MEU!” – Predica Mitropolitului Neofit de Morfou despre MAICA DOMNULUI la Denia Acatistului Buneivestiri: “Iata cum Maica Domnului are grija de oamenii ei”

“Tot mai aproape de Dumnezeu”: POVESTIRE DIN SEARA DE DUPA DENIA ACATISTULUI BUNEIVESTIRI

SLUJBA PREALUMINATA A DENIEI ACATISTULUI BUNEIVESTIRI (VIDEO)

Parintele Petroniu despre ACATISTUL BUNEI VESTIRI si DUMINICA MARIEI EGIPTEANCA: “Otrava pacatului nu se poate taia cu apa de flori, trebuie leacuri puternice; nu cu jumatati de masura, ci cu lupta pe viata si pe moarte”

PARINTELE IOANICHIE BALAN. BLANDUL MARTURISITOR – Cuvinte de folos (I): “Rugati-va mai mult! Cine vorbeste mult, pagubeste mult”

Din cuvintele de folos ale unui parinte athonit de o luminata simplitate: “SPORESTE FARADELEGEA si de aceea se apropie a doua Venire. CINE ARE MARE DRAGOSTE CATRE EA, VA FI AJUTAT DE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU. Maica Domnului are putere, dar asteapta pocainta noastra”

PUTEREA MINUNATA A MAICII DOMNULUI in razboiul cu patimile, in lupta pentru feciorie si in izbavirea din mari primejdii si nenorociri. CUM DESCOPERIM CARE ESTE VOIA LUI DUMNEZEU IN VIATA NOASTRA si cum sa dobandim DISCERNAMANTUL, atunci cand minciuna este amestecata cu adevarul? PROTOS. TEOFAN POPESCU – conferinta de la Iasi: “Cum se poate apropia un tanar de Taina Maicii Domnului?” (VIDEO, TEXT)

ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI. Predica audio despre istoricul sarbatorii, MINUNILE, MIJLOCIRILE si LACRIMILE bunei noastre Maicute din cer

RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI a celui coplesit de intristare si bantuit de ispite: “Sufletul meu se simte sfarsit; totul imi este greu, chiar si rugaciunea…”

RUGACIUNI CATRE MAICA DOMNULUI, IZVORUL TAMADUIRII la vreme de necaz obstesc si de prigoana a Bisericii

“Pleaca, Mama, zarile, Tinde-ti indurarile, Du-te, strange-Mi cioburile. Cioburile, cioturile…” – MAICA DOMNULUI, IZVORUL TAMADUIRII SUFLETELOR

SA NE RUGAM MAICII DOMNULUI, imbratisarea celor nemangaiati si izbavirea celor din primejdii

 

***

Talcuire evanghelica actuala despre cei care AU PRETENTII DE LA DUMNEZEU si isi insusesc CU OBRAZNICIE drepturi si rasplati

“Iata, ne suim la Ierusalim…”, urcam catre PATIMILE DOMNULUI. “CRESTINII AU DUHUL CELOR DIN LUME. Cata viclenie si provocare exista la adresa lui Dumnezeu, atunci cand umblam sa reusim cu duh viclean”! NOI STIM CE CEREM?

CE NE ADUCE INAINTEA LUI DUMNEZEU SI FACE SA SE IMPLINEASCA CERERILE CELE BUNE ALE INIMII? Marea deosebire dintre INDRAZNEALA la Dumnezeu a celor smeriti si TUPEUL celor mandri si “smecheri”. PREDICA ARHIM. MELHISEDEC DE LA LUPȘA la Duminica femeii cananeence

CONFERINTA PARINTELUI RAFAIL NOICA DE LA IASI – “Intalnirea cu duhovnicul – Parintele Sofronie Saharov, Staretul meu”. POVESTEA MINUNATA A UNEI NASTERI… LA 20 DE ANI. Prima intalnire… cu sfintenia, cu harul. RISCUL DE “A OBRAZNICI CU DUMNEZEU”, LUAND IN USOR DARURILE SALE (video)

“Sa luam locul care ni se potriveste, acela care se afla LA PICIOARELE DOMNULUI nostru si sa cerem mila Sa”. IN CIUDA PACATELOR NOASTRE, NADAJDUIM!

LUMEA VREA SA IL OMOARE PE HRISTOS, FACANDU-NE SA IL IGNORAM, SA IL SCOATEM DIN VIATA NOASTRA, ALEGAND DOAR “SUPRAVIETUIREA”, “SIGURANTA” SI “ADAPTAREA”. Predica Parintelui Tudor Ciocan la PILDA LUCRATORILOR CELOR RAI (audio, text)


Categorii

Bunavestire, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Maica Domnului, Preot Tudor Ciocan, Triodul si Postul cel Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “Predica PĂRINTELUI TUDOR CIOCAN la Denia Acatistului Bunei Vestiri: “Nici să nu-L ignorăm pe Dumnezeu în problemele noastre cotidiene, dar și în problemele societății, NICI SĂ FIM OBRAZNICI când Îi cerem lui Dumnezeu ceva, ci cu adâncă smerenie să-I cerem”

  1. https://youtu.be/XUt3IzmedNo
    Cutremurator ceea ce spune Parintele Elpidie in materialul de mai sus!
    Va rog sa prezentati pe site pentru a sti cat mai multi ce ne asteapta!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate