Pr. Ioannis Romanides: TAINA CRUCII

28-03-2011 Sublinieri

Desavarsirea si Taina Crucii în Biblie si Sfintii Parinti

Ar mai trebui subliniat că, spre deosebire de sistemele franco-latine, învăţătura biblică şi patristică despre desăvârşire nu este stoică. După primele etape ale îndumnezeirii (theosis), sau vederii lui Dumnezeu, urcuşul către stările mai înalte de desăvârşire pentru îngeri şi fiinţe umane este nesfârşit. Astfel, îngerii şi oamenii au fost creaţi relativ desăvârşiţi pentru ca să poată deveni veşnic şi nesfârşit mai desăvârşiţi. Aceasta înseamnă că veacurile îngerilor, ca de altfel şi timpul oamenilor, nu vor fi nimicite în ciuda strălucirii slavei lui Dumnezeu, de vreme ce va fi mereu o succesiune de stări de desăvârşire.

Lucrul necesar pentru desăvârşire este răstignirea tuturor dorinţelor şi prin aceasta, dezrădăcinarea iubirii de sine prin credinţa proprie şi ascultarea necondiţionată de voia lui Dumnezeu. Desăvârşirea prin ascultare este aplicabilă îngerilor înainte de căderea diavolului şi demonilor, de vreme ce după cădere, nu mai există pocăinţă pentru îngerii care au căzut. Pentru fiinţele umane, ascultarea este mijlocul de desăvârşire înainte şi după cădere. Însă ascultarea nu este un scop în sine, pentru ca printr-o atitudine servilă să se poată ajunge la o stare statică de extaz, care ar duce la făurirea permanentă a unei relaţii servile sau egocentriste cu Dumnezeu. În etapele în care este rob sau slugă, omul participă la desăvârşirea lui Dumnezeu prin părtăşia de harul curăţitor, luminător şi îndumnezeitor al Tainei Crucii care curăţeşte patimile şi luminează şi sfinţeşte omul întreg, făcând posibil, prin împreună lucrarea omului (sinergie) ascultarea până la moarte de voia lui Dumnezeu, prin care harul lui Dumnezeu transformă această supunere egocentristă în iubire altruistă şi, prin urmare, omului îi este dăruită îndumnezeirea, devine colaborator şi prieten al lui Dumnezeu, frate şi împreună stăpânitor prin har cu Hristos şi fiu adoptiv al Fecioarei.

Fără improprierea Tainei Crucii şi a Învierii, prin care omul este curăţit, luminat şi primeşte îndumnezeirea şi astfel, transcende egocentrismul şi iubirea de sine care sunt înrădăcinate în frica sa de moarte, este imposibil pentru vreun om ca să dobândească părtăşia la iubirea îndumnezeitoare a lui Dumnezeu prin care el devine prietenul lui Dumnezeu.

„În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire” (1 Ioan 4, 18).

Aceasta fiindcă moartea este arma diavolului împotriva lumii, prin care cel mai important vrăjmaş al lui Dumnezeu aruncă fiinţele umane în robia care izvorăşte din frică.

„Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa” (Evrei 2, 14-15).

Trebuie accentuat următorul aspect: crucea, care este asumată de fiecare următor al lui Hristos, nu reprezintă, aşa cum mulţi cred, diversele probleme pe care omul le întâlneşte în viaţă. Dimpotrivă, crucea este o încleştare activă pe care fiecare credincios şi-o asumă pentru a păstra până la moarte ascultarea faţă de voia lui Dumnezeu, prin care ajunge la îndumnezeire.

Mântuirea fiinţelor umane nu constă doar în răstignirea Domnului pentru ele şi în dobândirea roadelor Jertfei de pe Cruce pentru satisfacerea dorinţelor de fericire. Dimpotrivă, fiecare credincios ar trebui să se răstignească pe sine nu din obligaţie, ci din propria voinţă, întocmai precum Hristos, fiindcă doar prin această dorită răstignire de sine se ajunge la participarea la Taina Crucii, prin care omul este transformat dintr-o fiinţă egocentristă în prieten al lui Dumnezeu şi dumnezeu prin har.

Taina Crucii – indrazneala si mijlocirea Sfintilor.

Taina Crucii este,  într-adevăr, identificată cu Jertfa pe Cruce a lui Hristos de pe Golgota, dar, de asemenea, se deosebeşte de aceasta fiindcă preexistă înaintea celei dintâi şi lucrează împăcarea înaintea ei, adică înainte de Întrupare şi chiar înainte de Legea lui Moise. Astfel, Vechiul Testament poartă mărturie pentru existenţa Drepţilor prieteni ai lui Dumnezeu, înainte de Lege şi după Lege, în timp ce Noul Testament face acelaşi lucru înainte de Răstignirea jertfelnică de pe Cruce.

Trebuie să se ia aminte la faptul că înainte de nimicirea celui care avusese stăpânire asupra morţii, existau acei Prieteni ai lui Dumnezeu, care, prin harul lui Dumnezeu, nu se temeau de moarte, ci aveau îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, o îndrăzneală ce depăşeşte ascultarea servilă pentru a deveni o voinţă sinceră dedicată lui Dumnezeu. Cât despre împotrivirea lui Moise la ameninţarea lui Dumnezeu că va nimici poporul, Clement al Romei scrie următoarele:

„Şi Moise a zis: «Nicidecum, Doamne! Iartă păcatul acestui neam sau şterge-mă din cartea celor vii!». O slugă vorbeşte cu îndrăzneală înaintea Domnului, cerând iertare pentru mulţime, sau dacă nu, să fie şi el nimicit împreună cu ei” (Sfântul Clement al Romei, Epistola I-a către Corinteni 35).

Tot astfel este şi iubirea cu totul lipsită de egoism a lui Pavel, iubire care se vede atunci când Apostolul zice:

„Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup (Romani 9, 3).

Iubirea deplină nu este doar mai presus de orice din lumea interesului pentru propria persoană, dar, totodată mai presus chiar şi de grija pe care o are prietenul lui Dumnezeu pentru mântuirea proprie, atunci când se pune problema mântuirii celorlalţi.

Din această iubire lipsită de egoism a îndumnezeirii şi din prietenia cu Dumnezeu se naşte îndrăzneala Sfinţilor înaintea lui Dumnezeu; Sfinţii sunt îndumnezeiţi întru Hristos chiar mai înainte de mormânt şi în această îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu îşi pune nădejdea poporul lui Dumnezeu când invocă mijlocirea Sfinţilor. Însuşi Hristos vorbeşte despre această prietenie şi îndrăzneală, care este întemeiată pe Taina Crucii, adică pe îndumnezeire, atunci când spune:

„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 15, 13-17).

Să se reţină aici, de asemenea, că roada nu este lucrarea pretinsă merituoasă sau lucrările harului irezistibil, aşa cum franco-latinii cugetă, ci iubirea celor care se află în theosis, iubire care nu caută folosul său propriu ci este răstignită pentru aproapele, precum Hristos S-a răstignit.

Faptele bune nu sunt suficiente prin ele însele ca să-l pregătească pe om să-L vadă pe Dumnezeu ca lumină. Faptele bune luate separat, despărţite de har, sunt frunzele unui smochin uscat care nu aduce ca rod iubirea îndumnezeirii în Hristos; sunt un drum greşit care nu duce la întâmpinarea Mirelui cu candelele aprinse cu lumina dumnezeieştii slave şi a dumnezeieştii Împărăţii, ci duce la starea celor cinci fecioare nebune, la cea a smochinului uscat şi a omului care nu avea veşmântul de nuntă ce simbolizează răcirea harismei Duhului, stare pe care Sfântul Pavel ne îndeamnă să o evităm.

Etapele desãvârşirii şi Taina Crucii

Ceea ce se spune despre slugi şi prieteni capătă înţeles atunci când este abordată  împărţirea generală a etapelor desăvârşirii. Sluga face voia lui Dumnezeu din frica de pedeapsă; angajatul lucrează pentru recompensă, în timp ce tot ceea ce face prietenul este o roadă a iubirii altruiste. Prin îndumnezeire sau vederea lui Dumnezeu, prietenul lui Dumnezeu atinge progresiv starea de nepătimire [lipsa păcatului], urcând în continuare treptele desăvîrşirii. Astfel, el aduce multă roadă şi roada va rămâne. Însă din punctul de vedere al lumii, această roadă poate părea lipsită de folos, mai ales când nu este însoţită de realizări remarcabile şi folositoare sub aspect material, de care să se poată folosi mulţi oameni. Lumea şi Dumnezeu nu socotesc lucrurile după aceeaşi măsură. Taina Crucii răstoarnă criteriile omului firesc. Din acest motiv, oricine încearcă să tâlcuiască Evanghelia lui Hristos şi Apostolul în duhul şi criteriile unei anumite epoci, deci conform cu valorile şi postulatele lumii, se pune pe sine în afara realităţii care este în Hristos şi devine un sperjur faţă de făgăduinţa lepădării de diavol de la Botez şi faţă de Mirungerea care îl sălăşluieşte în Taina Crucii şi a Învierii ce aduce roadă în dumnezeiasca Euharistie.

Toate lucrurile care sunt legitime în Hristos sunt dobândite doar prin Taina Crucii şi a Învierii, adică întru slava şi Împărăţia care sunt după Hristos şi nu după lume:

„Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică” (Ioan 12, 24-25).

Oricine reuşeşte să se curăţească pe sine de patimi şi să se libereze de lucrările demonice prin Taina Crucii şi a Învierii, împlinind prin theosis luminarea Botezului şi devenind prieten al lui Dumnezeu, este un teolog şi un părinte duhovnicesc, de vreme ce este călăuzit de Duhul Adevărului, Mângâietorul, la adevărul deplin, aşa cum s-a întâmplat cu Apostolii în ziua Cincizecimii. Cu alte cuvinte, îndumnezeirea prin Taina Crucii, sau vederea dumnezeieştii Slave şi Împărăţii, este izvorul şi temelia infailibilităţii Sfintei Tradiţii care se află în Sfânta Scriptură şi în Biserică, şi un purtător al dogmelor Sfintei Tradiţii şi al vieţii sale duhovniceşti.

Sfântul Grigorie Palama afirmă următoarele despre această chestiune:

„Astfel, vederea duhovnicească a lui Dumnezeu şi taina cea dumnezeiască a Crucii nu numai că izgonesc din suflet patimile cele rele şi demonii care le insuflă, dar de asemenea şi învăţăturile greşite, iar celor ce le susţin, le arată vinovăţia, îndepărtându-i din ocolul Sfintei Biserici a lui Hristos, în care ni s-a hărăzit nouă acum să prăznuim şi să înfăţişăm în chip limpede harul şi lucrarea dumnezeiască a Crucii de dinainte de Cruce în părinţii noştri (adică Patriarhii şi Proorocii Vechiului Testament, n. aut.)”*.


* Sfântul Grigorie Palama, Omilia 11, „La cinstita şi de viaţă făcătoare Cruce”, traducere de dr. Constantin Daniel, revizuită de Laura Pătraşcu şi stilizată de Răzvan Codrescu, în: Sfântul Grigorie Palama, Omilii, vol. 1, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000, p. 152.

(din: Pr. Ioannis Romanides, Dogmatica patristica ortodoxa. O expunere concisa, Editura Ecclesiast, 2011)

Legaturi:


Categorii

Duminica Sfintei Cruci, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Ioannis Romanidis, Sfantul Grigorie Palama, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Teologie ortodoxa

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

27 Commentarii la “Pr. Ioannis Romanides: TAINA CRUCII

  1. Cine iubește înălţimea,
    Se pregăteşte pentru zbor,
    Despovărându-se cu grijă
    Spre a pluti cât mai uşor.

    Învaţă zborul cu-n instructor,
    Utilizând dubla comandă,
    Supus și-atent la tot ce face,
    La tot ce n-a știut să vadă.

    Învaţă cum să se desprindă
    Prin decolarea de pe sol,
    Să zboare liber în tărie
    Şi să coboare apoi uşor.

    Nu e prea lesne să’nveţi zborul.
    Și nu te’nvaţa orișicine.
    Înveţi zburând dubla comandă
    Cu-n bun instructor lîngă tine.

    Şi asta’n timp.Cu multă trudă.
    Căci zboru’nseamnă iscusinţă,
    Răbdare, multă disciplină,
    Inteligenţă şi voinţă.

    Dar şi răsplata-i pe măsură.
    Că minunat e toul sus.
    Lumina, aerul , văzduhul
    Şi… înălţimea în Iisus.

    Imaginea-i încântătoare
    Când ochiul fuge hăt … departe,
    Zburând cu gândul şi trăirea
    Chiar până dincolo de… moarte.

    Micimea îşi pierde conturul.
    Totu-i feeric în lumina,
    Care-ţi deschide ifinitul
    În măreţia lui divină.

    De pe pământ ochiul nu vede
    Imaginea în întregime,
    Vede detaliu nu întregul
    Cel oferit de înălţime.

    De sus clulegi ce nicodată
    Nu poţi culege pe pămât
    Şi vezi cum nu oricine vede,
    În limpezimile de gând.

    Şi cât de minunat e totul.
    Cât e de simplu şi frumos,
    Privit de sus, -din înălţime-
    Pământul,… viaţa în Hristos.

    Dar ce păcat că lumea astăzi
    Are înloc de zburători
    Şi de instructorii ,, cu aripi’’
    Mulţi iscusiţi comentatori.

    Marii duhovnici ai credinţei
    Au fost instructori iscusiţi
    Şi zburători cu mare râvnă
    În duhul sfinţilor părinţi.

    Crucea nu este doar povară
    Ci-i însăși viaţa în credinţă,
    Ce vrea totala angajare,
    Inteligenţă şi voinţă.

    Iar ocolirea ei vădeşte
    Contrariul celor de mai sus
    Şi ne-angajarea viu şi faptic
    În calea Domnului Iisus.

  2. Crucea este simbolul Ascultarii…Este grea, cu planset, cu durere, dar si cu bucurie si nadejde. Crucea este iubirea care doare si oteleste. Crucea este drumul nostru catre mantuire, este acceptarea de a fi Fii lui Dumnezeu !

  3. Un sfat bun!
    “Nu te intrista crestine
    Cand esti necajit,
    Caci mai multe decat tine
    Eu am patimit.

    CRUCE,spini,otet si fiere
    Am gasit la oameni,
    Ca sa-ti dau tie putere
    Mie sa te-asemeni.

    Bucura-te deci,o frate
    Daca patimesti,
    Prin rabdare-or trece toate
    Caci cu Mine esti.

    Nu canta-n aceasta vale
    Numai mangaieri,
    Viata-ntreaga este-o cale
    Plina de dureri.

    Deci,du CRUCEA suferintei,
    Rabda-al vietii chin,
    In nadejdea mantuirii,
    Du si tu macar un spin…”

    (Vietile Sfintilor-Bucati alese…)

  4. Tot marelui teolog ortodox I.Romanides ii datoram scrierile ce documenteaza istoric lipsa de continuitate apostolica a Bisercii Catolice, deci lispita de Har Apostolic, intemeiata pe masacrarea ierarhilor ortodocsi occidentali si impunerea prin forta a altor “ierarhi”.

    http://www.orthodoxresearchinstitute.org/articles/canon_law/romanides_replacements_apostolic_succession.htm

    http://saraca.1plan.net/biblioteca/balamand_romanides.htm
    […]
    7) Acest acord evita, astfel, implicatiile faptului ca incepand din secolul al 7-lea, Franko-latinii si-au dobandit, de obicei, succesiunea apostolica prin exterminarea predecesorilor lor romani-apuseni, celti si saxoni, reducand romanii din apus la statutul de serbi si tarani ai feudalismului Frank. Acest lucru s-a petrecut nu numai in Galia, ci si in Italia de nord, Germania, Anglia, Italia de sud, Spania si Portugalia.

    8 ) Nasterea civilizatiei Frankilor este descrisa intr-o scrisoare a Sfantului Bonifaciu catre Papa Zaharia (Natione Graecus [5]) din 741. Frankii i-au indepartat din Biserica Franciei pe toti episcopii Romani, pana in anul 661, si s-au facut pe ei insisi episcopi si administratori clericali ai acesteia. Au impartit proprietatea Bisericii in fiefuri, ce au fost acordate ca beneficii corespunzatoare rangului in piramida vasalitatii medievale. Acesti episcopi Franki nu au avut Arhiepiscop si nu s-au intrunit in sinod, vreme de 80 de ani. Ei sunt, cu cuvintele Sf. Bonifaciu, “mireni lacomi, clerici adulterini si betivi, care lupta intr-o oaste inarmata pana in dinti si care, cu propriile maini, ii ucid atat pe crestini, cat si pe pagani.” [6]

    9) Deja, in 794 si 809, Frankii ii condamnasera pe romanii rasariteni ca fiind “eretici” si “elini”, la sinoadele de la Frankfurt si Aachen, cu alte cuvinte, cu aproape 260 de ani inaintea asa-zisei schisme din 1054. Frankii au inceput sa-i numeasca pe romanii rasariteni “elini”(greci) si “eretici”, ca astfel romanii apuseni subjugati sa isi uite treptat fratii – Romanii din Rasarit.

    10) Apoi, Frankii i-au impartit si pe Parintii Romani vorbitori de greaca si vorbitori de latina, in asa-numitii Parinti Latini si Greci, si apoi s-au alipit de cei asa-zisi Latini. Astfel, au creat iluzia ca traditia lor franko-latina este parte a unei traditii neschimbate si neintrerupte, aceeasi cu cea a Parintilor Romani vorbitori de latina. Deoarece romanii apuseni inrobiti devenisera serbi si tarani ai feudalismului Franko-latin, au incetat sa mai dea capi si Parinti ai Bisericii, ci doar la cativa sfinti stiuti.

    11) In timpul anilor 1009-1046, franko-latinii au incheiat eliminarea Romanilor Ortodocsi din Biserica Vechii Rome si, in cele din urma, s-au asezat in locul lor, inventand astfel papalitatea de astazi.

    12) Frankii secolului al 8-lea si-au inceput erezia anti-Romana cu disputa icoanelor si apoi a lui „Filioque”, pe vremea cand erau niste barbari iliterati. Papii Romei de mai apoi au protestat. Dar inca nu i-au osandit pe franki. Si-au inchipuit ca, in cele din urma, ii vor convinge, asa cum face cineva cu un copil incapatanat. Romanii Vechii si Noii Rome nu au banuit insa ca Frankii provocau in mod deliberat schisma dintre ei si romanii liberi, ca parte a permanentei lor strategii defensive impotriva Imperiului Roman de Rasarit si a propriilor planuri de cucerire a lumii.

    13) Papii Romei nu au avut nici o alta alegere decat sa tolereze tirania Frankilor, in interesul usurarii poverii fratilor lor romani apuseni inrobiti si in cel al asigurarii libertatii lor, precum si celei a cetatenilor romani ai Statelor Papale.

    14) Insa papa Ioan al VII-lea al Romei a luat parte la al Optulea Sinod Ecumenic, din 879, in Noua Roma [Constantinopol, n.t.], unde au fost osandite ereziile Frankiste asupra icoanelor si cea a lui „Filioque”, fara a-i numi, totusi, pe eretici, de teama represaliilor.[7]

    http://www.romanity.org/htm/rom.21.en.the_ethnic_cleaning_of_roman_history.01.htm

    http://www.romanity.org/htm/rom.16.en.romanity_romania_roumeli.01.htm

    http://www.romanity.org/data/contd.htm

    INTRODUCTION TO ROMANITY, ROMANIA, ROUMELI
    http://www.romanity.org/htm/rom.16.en.romanity_romania_roumeli.01.htm

    AN INTERPLAY BETWEEN THEOLOGY AND SOCIETY
    http://www.romanity.org/htm/rom.03.en.franks_romans_feudalism_and_doctrine.01.htm

  5. Pingback: TANARUL BOGAT. Predica Sfantului Luca al Crimeei despre cei bogati si despre saracii care ravnesc la placeri si averi. CE VREA DE LA NOI HRISTOS?
  6. Pingback: INALTAREA SFINTEI CRUCI. Predicile Sfantului Luca al Crimeei
  7. Mina@

    Asa este! Aceasta abodare a schismei si a cauzelor ei, insa, a fost si este cu grija evitata nu doar in Apus (unde e de inteles) ci si in Rasarit! Nici in Facultatile de Teologie Ortodoxa nu se intalneste aceasta abordare, considerata de majoritatea prea radicala sau cel putin nediplomatica, desi acesta este adevarul!

  8. Pingback: IPS HIEROTHEOS VLACHOS va conferentia la Iasi de Sfanta Parascheva despre TEOLOGIA PARINTELUI IOANNIS ROMANIDIS
  9. Pingback: Astazi - conferinta importanta la Iasi a Mitropolitului Hieroteos Vlachos despre Parintele Ioannis Romanidis. UNDE POATE FI ASCULTATA LIVE?
  10. Pingback: CONFERINTA DE LA IASI A IPS HIEROTHEOS VLACHOS despre viata si teologia parintelui Ioannis Romanidis (VIDEO SI TEXT) - prima parte
  11. Pingback: MITROPOLITUL IEROTEI VLACHOS: PARTEA A DOUA (INTREBARI SI RASPUNSURI) A CONFERINTEI DE LA IASI. (audio si text). Despre impartasania deasa, rugaciunea inimii, psihoterapia ortodoxa si pr. Ioannis Romanidis
  12. Pingback: DUMINICA SFINTEI CRUCI. Predica PS Sebastian al Slatinei: VIATA CA O CRUCE. Cine se menajeaza, se complace si refuza LUPTA, cum va castiga Imparatia? -
  13. Pingback: PAROHIA "SF.PROOROC ILIE TESVITEANUL ŞI SF. IERARH GRIGORIE PALAMA"-GIRONA » Blog Archive » Taina CRUCII
  14. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre razboiul lui Hristos cu cel-rau: ispita prin placere si ispita prin durere: TRAIREA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU ARDE PE DIAVOL -
  15. Pingback: “DREPTATEA” CRUCII. LEGEA LUI HRISTOS CERE RASTIGNIRE. Scrisori ale Sf. Ignatie Briancianinov despre necazuri, lepadare de sine, dragoste si indreptatire -
  16. Pingback: INALTAREA SFINTEI CRUCI. Predica despre sensul Crucii a PARINTELUI SOFIAN BOGHIU, chemat la Dumnezeu, acum 10 ani, in ziua acestui mare praznic -
  17. Pingback: Predicile Sfantului Teofan Zavoratul la INALTAREA SFINTEI CRUCI -
  18. Pingback: PARINTELE PETRONIU TANASE despre SENSUL CRUCII si rostul asezarii ei in mijlocului Postului Mare -
  19. Pingback: Crucii Tale ne inchinam, Hristoase… INALTAREA SFINTEI CRUCI -
  20. Pingback: Predici sensibile ale Parintelui Iachint al Putnei la praznicul INALTARII SFINTEI CRUCI si la DUMINICA DUPA INALTAREA SFINTEI CRUCI: “Sa mergem pe urmele Domnului. Putin mai avem de urcat si vom ajunge sus. Acolo ne vom odihni…” -
  21. Pingback: OMUL IN FATA CRUCII. Predici (text, audio, video) miscatoare si trezitoare la Inaltarea Sfintei Cruci: “Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii” -
  22. Pingback: PARINTELE IOANNIS ROMANIDIS, urmator al Marelui Grigorie Palamà si luptator neintrecut impotriva RATIONALISMULUI TEOLOGIC: “…Asta-i o intelegere papistasa despre primirea dogmelor. Dogma trebuie sa ajunga experienta!” -
  23. Pingback: Inaintea Inaltarii Sfintei Cruci: CE INSEAMNA A IUBI, CU ADEVARAT, in vremurile abuzului, viclesugului si minciunii generalizate? CUM PUTEM MARTURISI CRUCEA IN VIATA NOASTRA si CE FERICIRE PUTEM GASI IN IADUL LUMII? (predici audio) | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: CRUCE si LITURGHIE. Predica audio a Parintelui Hrisostom de la Sihastria Putnei: “Hristos ne spune: NU MA FOLOSITI DOAR PENTRU VIATA ACEASTA! Ca de aceea M-am pogorat, de aceea M-am rastignit. Nu ca sa va fie voua bine aici pe pamant, nu ca sa aveti
  25. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE BRANZA – interviu in “Familia Ortodoxa”: “Daca de mii de ori te tranteste diavolul intr-un anumit pacat, tu de mii de ori vrei sa te ridici! Mai reduceti zgomotul, mai retrageti-va din agitatie…” | C
  26. Pingback: CRUCE si LITURGHIE. Predica audio a Parintelui Hrisostom de la Sihastria Putnei: “Hristos ne spune: NU MA FOLOSITI DOAR PENTRU VIATA ACEASTA! Ca de aceea M-am pogorat, de aceea M-am rastignit…” | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: PUTEREA SFINTEI CRUCI. “Dumnezeu ne-a arătat pe faţă cât de mult ne iubeşte, nu prin simple vorbe frumoase, ci îmbrăţişându-ne cu mâinile Sale însângerate” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate