SFIALA DUHOVNICEASCA

„Sfiala, firescul în relația cu Dumnezeu” – Predică la Duminica a XXXIII-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului) a Protos. Ieremia (m-rea Putna) – 17 februarie 2019:

Transcrierea unui fragment din predica:

“Vedeti, astazi Mantuitorul ne-a pus inainte doua categorii de oameni: un pacatos care se pocaieste si un om care lucreaza virtutea, dar care se mandreste. Dar mai sunt cel putin doua categorii de oameni: un pacatos care nu se pocaieste si un drept care nu se mandreste, adica unul care lucreaza virtutea si nu se ingamfa.

Prima categorie pe care am pomenit-o, pacatosul care nu se pocaieste, din pacate, Mantuitorul nu o aduce in discutie. Din pacate, timpurile in care traim sunt pline de categoria aceasta. Noi insine am crescut in indreptatirea de sine, in loc sa recunoastem ca am gresit inaintea lui Dumnezeu, preferam sa ne gasim tot felul de scuze. Unii din semenii nostri prefera sa spuna ca Dumnezeu nu exista numai ca sa nu fie vadite faptele lor cele rele. Si traim aceasta vreme de apostazie, adica de cadere din credinta, tocmai [din cauza] a ceea ce spune Evanghelia: oamenii nu L-au primit pe Dumnezeu, lumina care a venit in lume, pentru ca faptele lor erau intuneric, erau rele.

Deci categoria aceasta, a unui pacatos care nu se pocaieste, despre ea nu vorbim astazi. Invatam de la un pacatos care se pocaieste si de la un om care lucreaza virtutea dar care se mandreste, tocmai ca sa nu facem asa. Dar noi suntem chemati sa implinim virtutea si sa nu ne ingamfam.

Si am inceput cu aceste cuvinte: “vamesul, de departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer“. Am inceput cu ele pentru ca aceasta stare a vamesului denota o sfiala: nu voia sa isi ridice ochii, se considera total nevrednic. E o sfiala interioara care se arata prin acest gest. Parintii spun ca aceasta sfiala duhovniceasca este ceea ce se cheama sensibilitate duhovniceasca si pe care noi toti ar trebui sa o avem. Nu numai pacatosul care se pocaieste trebuie sa aiba aceasta sfiala urmata de ce facea vamesul, isi batea pieptul cu pumnii, aratand durerea inimii, ca ii parea rau ca a gresit. Deci nu numai pacatosii trebuie sa aiba aceasta sfiala, ci si dreptii.

In fapt, Parintii nostri toti au avut aceasta sfiala, aceasta sensibilitate duhovniceasca, toti Parintii aveau aceasta delicatete cu care se apropiau si de Dumnezeu si de oameni. Si aceasta trebuie sa o urmarim si noi. Cu alte cuvinte, cand facem o fapta buna trebuie sa urmarim sa nu cumva sa ne invartosam inima, ci sa sporim in aceasta delicatete, in aceasta sfiala, in aceasta sensibilitate sufleteasca. O fapta buna trebuie sa ne aduca mai aproape de Mantuitorul, care e bland si smerit, nu sa ne ingamfe, nu sa ne impietreasca inima. Pentru ca aceasta mandrie, o denota Mantuitorul astazi, arata orbire, un om care se mandreste arata ca este orb. Nu isi da seama ce inseamna binele cu adevarat si cum vede Dumnezeu lucrurile sau cum asteapta Dumnezeu binele de la oameni. (…)

Vedeti, vorbind despre aceasta sensibilitate duhovniceasca, stiti ca in Evanghelie Mantuitorul ne spune ca Imparatia Cerurilor este asemenea unei cine la care un Imparat i-a chemat pe oameni. Deci Imparatia lui Dumnezeu este asemenea unei cine la care suntem chemati sa cinam cu Dumnezeu. Si Mantuitorul spune intr-un alt loc ca “Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el…“. Deci culmea desavarsirii, culmea binelui, culmea virtutii pentru noi, oamenii, este aceasta cina la care suntem chemati. Dar vedeti, cand mergi la cina esti invitat, nu te pui stapan acolo, nu te apuci tu sa comanzi acolo. Este ceea ce facea fariseul astazi: inchipuiti-va, esti invitat undeva si pana sa astepti gazda sa faca acolo, incepi tu sa dai ordine, sa pretinzi ca e al tau ce se intampla acolo. Intelegeti? Deci culmea desavarsirii umane este aceasta cina la care esti invitat, nu esti stapan. Dumnezeu, in bunatatea Lui, te invita, si tu tot timpul vei avea acest statut, nu esti tu stapan acolo. Aceasta inseamna sa ai vedere duhovniceasca, sa nu fii orb. Un orb s-ar apuca in casa stapanului sa comande el, de parca are el drepturile alea, dar nu le are.

Si vorbind despre aceasta sensibilitate a Parintilor nostri, Parintele nostru staret Iachint, care a murit in anul 1998, un om care a avut Rugaciunea inimii, care este, daca vreti, rugaciunea vamesului de azi: “Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!”. Dar spunem rugaciunea inimii si Parintii care au darul acesta este un dar cu totul special, deosebit, al lui Dumnezeu, in care rugaciunea aceasta se rosteste neincetat in inima. Asta arata o stare inalta, desavarsita aproape pentru om inaintea lui Dumnezeu. Si Parintele Iachint, cand vorbea despre rugaciunea inimii, foarte rar, spunea: “Este atat de tainica rugaciunea aceasta si, mai intai de toate, trebuie multa smerenie”. Vedeti, asta este starea unui drept inaintea lui Dumnezeu. O stare de apropiere, de intimitate, dar tainica, in care nu iti arogi tu dreptul de stapan asupra rugaciunii pentru ca e tainica, nu e in stapanirea ta. E un dar al lui Dumnezeu pe care il traiesti, in care vietuiesti, practic. Imparatia lui Dumnezeu este viata, nu este stapanire din partea omului.

Si inainte de a continua si a vorbi despre cum am putea noi sa infaptuim binele fara sa ne ingamfam – este lucrul la care ne cheama Evanghelia de astazi, sa facem faptele bune ale fariseului dar cu smerenia vamesului, nu cu mandria lui – v-as pune inaintea ochilor o icoana a acestei sensibilitati duhovnicesti, a acestei sfieli, cu care am inceput.

Sfantul Paisie Aghioritul spune ca o data a intalnit un copilas micut care era foarte timid si era foarte respectuos fata de tatal lui. E firesc asta. Si se sfia asa tare ca, din multa sfiala, nici nu privea catre tatal lui, asa era de sfios si timid. Voia sa il intrebe ceva pe tata, dar rosea si nu il mai intreba. Ei, aceasta ar fi o icoana a acestei sfieli. Aceasta este starea fireasca a omului inaintea lui Dumnezeu, fie ca este pacatos care se pocaieste si nici nu voieste sa isi ridice ochii catre cer, fie ca este drept si, tocmai pentru ca stie cat de bun este Dumnezeu, cat este el de departe de bine, isi pastreaza aceasta sfiala. Toti sfintii au avut aceasta sfiala, aceasta sensibilitate inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.

***

Sfială să ai!

“Şi în măsura în care lipsesc din minte sfiala şi frica, i se dă pricină minţii să rătăcească mereu; şi aici în măsura în care frica se depărtează de suflet împreună cu stăpânirea de sine, se mişcă încoace şi încolo cumpăna minţii. Şi precum cumpăna nu se clatină uşor în suflarea vântului, dacă talgerile sunt îngreunate de greutăţi, tot astfel nu se clatină uşor mintea, — chiar dacă ar încerca s-o clatine oarecine, — atunci când este îngreunată de teama de Dumnezeu şi de sfială. Şi cu cât în minte se măreşte lipsa de teamă de Dumnezeu, tot pe atât se schimbă şi se clatină mintea. Fii înţelept şi-ţi pune temelie a călătoriei tale teama de Dumnezeu şi fără ocol în cale, peste puţine zile vei şedea în uşa Împărăţiei.

 

Legaturi:

CUGETARI si SFATURI DUHOVNICESTI ale PARINTELUI IACHINT: “Doamne, al Tau sunt, sa nu ma parasesti!”

Cuv. Paisie Aghioritul: EVLAVIA IL INDUIOSEAZA PE DUMNEZEU

Cuviosul Paisie Aghioritul: OBRAZNICIA ALUNGA HARUL DUMNEZEIESC

PARINTELE PAISIE AGHIORITUL: “Este foarte obositor atunci cand nu exista SIMPLITATE SI INCREDERE! In vremea noastra insa, cu cat se raspandeste POLITETEA LUMEASCA, cu atata se pierde bucuria adevarata si zambetul firesc”

Judecata Iubirii parintesti – “adanca pana in adancul inimii noastre”. DAR NOI… AVEM INIMA DE FII? ALEGEM INCREDEREA SAU INCRANCENAREA?

Din scrisorile duhovnicesti ale Sfantului Ignatie Briancianinov: PACEA DUHULUI SFANT si “LUCRAREA SANGELUI” NOSTRU: “Mai bine sa fii socotit nestiutor din pricina neputintei mintii tale de a se sfadi decat intelept din pricina nerusinarii tale. SARACESTE PENTRU SMERENIE, NU FI BOGAT PENTRU OBRAZNICIE!”

PUDOAREA – VESMANT DE BUNA-CUVIINTA sau despre nevointa acoperirii trupului

“Da, Doamne, vreau să mă pocăiesc, vreau să pun un nou început, să simt că mă ierţi…”. EGOUL – DUȘMANUL CEL MAI MARE DINĂUNTRUL NOSTRU, cel care “continuu se transformă şi se ascunde în spatele unor justificări, ca nu cumva să păţească ceva”. CERCUL VICIOS AL FRICII DE A NE SUPĂRA PROPRIUL EU

PR. CONSTANTIN COMAN – conferința de la Iași despre POCĂINȚĂ ca VEDERE ȘI ASUMARE A NEPUTINȚEI PROPRII vs. “LOGICA” ÎNDREPTĂȚIRII DE SINE: “Cei care au construit un edificiu personal în care să se simtă bine, în care să se justifice, se plasează într-o stare de nepregătire pentru întâlnirea cu Dumnezeu” (I)

ORBIREA SUFLETEASCA – MINCIUNA DIN NOI

RUGACIUNEA VAMESULUI, RUGACIUNEA “LUI IISUS”. Ultima speranta in lumea “dreptatii” omenesti sau intr-o “jungla” cruda a concurentei

Pilda vamesului si a fariseului. “DREPTATEA” NECRUTATOARE SI MINCINOASA A LUMII versus OCHII LUI DUMNEZEU. Strigatul care indreptateste. TAINA SI LEGILE FUNDAMENTALE ALE VIETII DUHOVNICESTI

VAMESUL SI FARISEUL. Predici audio cu Parintele Hrisostom de la Putna (si text) si Parintele Ciprian Negreanu: “Sa nu cereti altceva, decat mila si iertare!”

VAMESUL SI FARISEUL. Predicile Sfantului Luca al Crimeei. “Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului!”

CUVIOSUL VAMES SI INCHIPUITUL “IMPECABIL”. Omilia Fericitului Parinte Moise Aghioritul: “Cel mai rau dintre toate este sa crezi ca esti bun si sa-ti inchipui ca mergi bine! In ziua de astazi, smerenia este socotita de multi o slabiciune”

PILDA VAMESULUI SI FARISEULUI talcuita de IPS Naum, Mitropolitul Strumitei: CUM ATRAGEM HARUL DUMNEZEIESC si CUM IL FACEM SA NE PARASEASCA?

VAMESUL SI FARISEUL sau o inima care plange. PREDICA PARINTELUI GHEORGHE CALCIU (si audio)

“Iata ca au venit din nou saptamanile pregatitoare pentru Marele Post!” – DUMINICA VAMEȘULUI ȘI A FARISEULUI: “Trebuie sa simtim, si sa simtim adanc, ca NU MERITAM ABSOLUT NIMIC si nu putem pune temei pe nimic din cele ale noastre”. PAREREA DE SINE – gandul cel mai rau pentru lucrarea duhovniceasca!

IESIREA DIN MINCIUNA INCHIPUIRII DE SINE, care rodeste NESIMTIRE, NEBUNIE SI DEZBINARE. Predici audio (si text) la PILDA VAMESULUI SI A FARISEULUI

FARISEUL SI VAMESUL, bolnavii din spitalul nevazut al lumii – OMILIA SF. NICOLAE VELIMIROVICI

INCEPE PERIOADA TRIODULUI: “Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata!”

DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI: “Incepe Triodul, incepe sa adie a post”. FRANGEREA INIMII si inselarea cumplita a lui “EU NU SUNT CA CEILALTI!” Predici puternice si zdrobitoare de inima ale SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL

Predici, meditatii si cantari la DUMINICA VAMESULUI SI A FARISEULUI (IPS Bartolomeu Anania, PS Sebastian Pascanu, Parintele Petroniu Tanase)

Părintele Andrei Lemeshonok: SUNTEM FARISEI!

CUVANT DUHOVNICESC CU PUTERE AL PR. MIHAI ALDEA: “Trebuie sa lasam deschise portile pocaintei pentru oricine si sa fim sinceri cu noi insine”

INTALNIRI