SLUGI NETREBNICE SUNTEM
Parintele Ilarion Felea:
SLUGI NETREBNICE SUNTEM
Zis-a Domnul ucenicilor Sai:
Cei mai multi oameni sunt ispititi sa se laude peste masura cu faptele lor. Obiceiul acesta e necrestinesc, mai ales din pricina ca cei ce se lauda maresc lucrurile si meritele lor, iar pe ale altora le micsoreaza sau nu le mai vad deloc. Astfel, lauda multa e vecina buna cu minciuna. Iisus Hristos Domnul ne indeamna sa nu ne laudam, ci mai degraba sa ne smerim, chiar si atunci cand ni se pare ca am avea pricina de lauda.
In orice imprejurari traieste, crestinul e dator sa faca binele. Sa faca binele, nu numai sa se fereasca de rau. Şi daca a facut binele, de ce sa se laude, cand si-a facut numai datoria de om, de crestin…
„Orice porunca este o datorie” (spune Marcu Ascetul)… „Deci Imparatia Cerurilor nu este plata faptelor, ci harul Stapanului gatit slugilor credincioase“.
Noi, toti oamenii, suntem fata de Dumnezeu ca niste slujitori fata de stapanul lor: suntem datori sa ne facem slujba si sa ne implinim datoria si poruncile pana la capat, fara laude si fara cartire. Cand suntem buni unii fata de ceilalti, cand ne rugam cu evlavie si muncim cu harnicie, cand traim frateste si ne iubim din inima, cand facem totdeauna bine si niciodata rau, sa nu ne falim si sa nu ne lasam stapaniti de boala laudaroseniei. Cand am implinit toate poruncile lui Dumnezeu, cand ne-am impodobit cu toate virtutile Sfintei Evanghelii, sa nu ne mandrim, ci cu smerenie, cu credinta si cu dragoste sa zicem: slugi netrebnice suntem, ca n-am facut altceva decat ceea ce eram datori sa facem.
Legea vietii crestine este omenia, smerenia, iubirea, pacea, mila, iertarea, credinta si munca fara gand de lauda. Toate faptele bune le face crestinul fara zgomot si fara lauda, intocmai ca albina, care-si aduna mierea din floare in floare, muncind pana la moarte.
Unul dintre poetii nostri de seama (Al. Vlahuta) ne-a lasat aceasta scurta si frumoasa poezie:
„Sfanta munca e aceea
Ce rasplata-n ea-si gaseste.
De-ntelegi tu asta – cheia
fericirii tale-o tii.
Urgisit de toti sa fii,
Tu de-a pururea iubeste,
Iar ca sa traiesti in pace,
Nimic lumii sa nu-i ceri.
Binele te-nvat’ a-l face
Ca albina mierea ei“.
Crestinul face binele cum face albina mierea: in chip firesc, neintrerupt si fara sa se laude. Şi daca e vorba de lauda, apoi lauda lui este in Dumnezeu, precum este scris: «Cine se lauda, in Domnul sa se laude» (1 Cor. 1:31).
(din: Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mantuitorului, Fundatia Justin Parvu, 2014)
Legaturi:
- SFANTUL MACARIE DE LA OPTINA – SFATURI DUHOVNICESTI PENTRU MIRENI: Sa nu umblam dupa mangaieri si desfatari harice, sa ne socotim slugi netrebnice!
- “Vezi, nimanui sa nu spui nimic!”. LUPTA CU SLAVA DESARTA si ASCUNDEREA VIETII LAUNTRICE sau: Intre TAINA PAZIRII DUHULUI si TENTATIA SUCCESULUI
- Anecdote duhovnicesti cu parintele Ioil Ianakopoulos: SMERENIE SI “POZA”
- PARINTELE ADRIAN FAGETEANU (†27 septembrie 2011) (audio, inedit): “Butoiul gol face zgomot, nu cel plin”
- PARINTELE ARSENIE PAPACIOC: “Nu ne pot mantui faptele noastre, e nevoie de smerenie continua si autentica”
- Predica Episcopului Asterie al Amasiei la DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI: Rugaciunea si virtutea fara smerenie – osteneli in zadar: “Adeseori e mai greu sa pastrezi faptele bune ce le-ai savarsit decat sa le savarsesti”
- SFANTUL IOAN DAMASCHIN. Din viata si invataturile sale duhovnicesti. DREAPTA SOCOTEALA, SMERENIE, ASCULTARE: “Dumnezeu nu cauta la binele ce se face si PARE ca e bine, ci la scopul pentru care se face”
- PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “Adevaratul chip al omului este smerenia. Unde este smerenia, acolo vine Dumnezeu”
- Sfantul Iona de la Kiev: CE SA FACEM CA SA DOBANDIM MANTUIREA? In cine sau in ce ne punem increderea?
- OTRAVA MANDRIEI si roadele acesteia. CUM SA O RECUNOASTEM?
- SFANTUL IOAN DE KRONSTADT, “Viata mea in Hristos”: Cand te ispiteste TRUFIA sau cand te copleseste DUHUL DESCURAJARII…
- PARINTELE TEOFIL ROMAN (Cluj) despre POST SI DISCRETIE: “E foarte multa suferinta în viata noastra din mandrie, pentru ca vrem sa fim apreciati” (si AUDIO)
- Parintele Iona (Ion Patrulescu) de la Oasa despre TRADITIE si MODERNITATE, CALUGARIE si DISCERNAMANT, TACERE si SLAVA DESARTA: “Omul de azi nu mai adera la traditie pentru ca este stapanit de duhul autoafirmarii”
- Boala si nebunia SLAVEI DESARTE
- Scara Sfantului Ioan – oglinda care nu ne minte (2) – Despre SLAVA DESARTA, cea cu multe chipuri
- CUM A FOST ALES PARINTELE CLEOPA, “PROSTUL DE LA OI”, STARET LA SIHASTRIA. Discretia care pazeste taina vietii duhovnicesti autentice
- CUVIOSUL PAISIE OLARU (DE LA SIHLA) si DARURILE SALE: Simplitatea, Tainuirea de sine, Smerenia. “In lumea CV-urilor, tainuirea vietii inseamna nebunie”
http://patriarhia.ro/preafericitul-parinte-patriarh-daniel-7-ani-de-slujire-exemplara-si-daruire-deplina-6157.html
Exact in duhul articolului 🙂
Popescu:
Da, trist (si nimic nou in acelasi timp), dar nu stim ce legatura are asta cu noi, fiindca nici nu mi se cere mie raspuns pentru cum implineste Patrirhul poruncile evanghelice, si nici nu ma scuteste pacatul lui (sau contraexemplul sau) de implinirea acestui cuvant.
Nu are legatura cu voi ci cu subiectul postarii si cu o oarecare prapastie care se sapa intre vorba si fapta la toate nivelurile. Si cum oamenii simpli urmeaza pe cei din dregatorii, ne va fi mai greu noua, oamenilor simpli, sa mai intelegem ceva pe lumea asta cand un intreg sinod scrie enormitatile alea pe care le ati vazut si voi in scrisoare.
@ Popescu:
Da, nu cred ca vreun credincios simplu totusi citeste cu sfintenie si urmeaza ceea ce scrie in comunicatele sau in panegiricile oficiale de pe siteul Patriarhiei 🙂 E insa o carte de vizita oarecum rusinoasa pentru noi toti, ca ortodocsi. Nici o parada de umilinta… trufas de ostentativa ca la actualul Papa, dar nici asa, asta e clar. Evanghelia si Sfintii Parinti nu pot fi anulati insa de nimeni si noi toti stim la cine si la ce trebuie sa ne raportam in primul rand. Cinstim ierarhia ca ierarhie, dar ca modele de sfintenie… ii luam totusi pe sfinti, ca avem destui 🙂 Mai departe… lasam la Dumnezeu Judecata.
Inca un gand doar si apoi ma opresc caci nu vreau sa insist prea mult: in spatele gandurilor puse in scrisoare este un duh si de duhul asta ma tem caci se poate impune atunci cand este vehiculat cu autoritate de sus. Singurii care ii mai rezista sunt cei care refuza “gastile” clericale insa aceia sunt din ce in ce mai putini. Insa, asa cum spuneti, nadejdea este doar la Hristos!
Păcat, (că nu urmăm evangheliei în tot şi în toate). Am căutat în Noul Testament un corespondent al acestui comportament. Nu am găsit. Adularea superiorului, linguşirea subtilă… lipsesc desăvârşit. Mântuitorul, merita lauda cea mai sinceră şi mai desăvârşită şi totuşi evangheliile, faptele apostolilor şi epistolele sunt relatări, ce sunt cu desăvârşire, lipsite de asemenea adulări. De ce ? De unde ?
Mântuitorul a respins orice ținea de acestea.
,,Ce mă numeşti bun ?”
Relația dintre Domnul Iisus şi ,,subalternii” săi nicăieri nu induce (barem), vre-o nuanță de superior şi inferior, ci de divin şi uman. E uimitor câtă naturalețe, frumusțe (şi bucurie) există în relația dintre Domnul Iisus şi ucenicii săi. Dumnezeu omul nu striveşte cu autoritatea sa pe nimeni ci apropie, îmbrățişează, bucură…
Nu mi-am dori să arunc o piatră asupra cuiva prin ce spun, dar îndrăznesc (prin ce am spus) să aduc laudă celor vrednice de laudă.
@ cazut in tot raul:
Asta este doar un rod (si inca nu cel mai rau si amar!) al secularizarii din interior, de care pomeneste (fara sa intre in detalii) PS Ignatie aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/10/21/ignatie-muresanul-episcop-slujire-preoti-tineri-marturisire-traire-secularizare-interior-lumea-monahilor/
Caderile din jur sunt multe si mari, de la vladica pana la… reverenda, rasa sau… sacou si pantofi de firma:) insa asta trebuie sa ne fie mai degraba si noua un semnal de alarma in sensul sfintelor cuvinte apostolice: “luand seama la tine insuti ca sa nu cazi si tu in ispita” sau: “Cel care sta sa ia aminte sa nu cada”. Fiindca formele caderilor sunt extrem de proteice si cand ne zboara atentia mai mult asupra altora, atunci ne lasam mai descoperiti pe noi insine. Iar mandria, cu fiicele ei, e cel mai greu de biruit.
Aveți toată dreptatea în ce spuneți, admin.