PREDICI AUDIO de la Manastirile Putna si Sihastria Putnei la INVIEREA FIULUI VADUVEI DIN NAIN: Durerile parintilor si moartea sufleteasca a tinerilor razvratiti. PUTEREA PLANSULUI UNEI MAME SI MANGAIEREA MILEI LUI DUMNEZEU sau de la MOARTEA DEZNADEJDII la INVIEREA prin NADEJDE

19-10-2014 Sublinieri

fiul-vaduvei-din-nain

“Lacrimile sunt ca sangele care curge din ranile sufletului”

Pentru aceasta Duminica, va mai recomandam:

vaduva_nain

Predica Parintelui Nectarie, staretul Manastirii Sihastria Putnei – 2009

CUM NE PUTEM INCHIDE SINGURI USA SPRE HARUL LUI DUMNEZEU?

VOIA PROPRIE SI DISPOZITIA MEREU NEMULTUMITA

PARINTI SI COPII

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Straduiti-va sa nu veniti la Biserica din obisnuinta, asa cum facem cele mai multe lucruri in viata!

– Din Arhim. Simeon Kraiopoulos, “Te cunosti pe tine insuti?”: Chiar daca avem o viata aparent duhovniceasca, mergem la Biserica, postim, ne spovedim, ne impartasim, citim Evanghelia, textele patristice etc., in interiorul nostru nu este chiar ceea ce ne-am dori, nu izbutim nimic, ni se pare ca nu inaintam, nu sporim deloc. Rezultatul: deznadejdea, indoiala, parerea ca nu se mai poate impini astazi cuvantul Evangheliei sau al Parintilor sau, in orice caz, eu nu pot primi harul pe care il primesc alti oameni. Aceasta indoiala, uneori inconstienta, este ca o usa care inchide sufletul catre harul lui Dumnezeu.

– Din ce cauza apare acest blocaj, aceasta indoiala? IUBIREA DE SINE, VOIA PROPRIE.

– Exemplul ucenicului mirean foarte nevoitor, dar numai dupa voia proprie, nu din ascultare. Cand a primit un canon cu mult mai usor, nu mai putea implini nici macar pe jumatate (!).

– Citat din Sfantul Ioan Gura de Aur despre modul cum noi, oamenii, ne plangem mereu de cate ceva, fiecare de alte lucruri, pentru ca suntem nemultumitori fata de ceea ce ne ofera Dumnezeu.

Problema sta in noi, nu in cele din afara: daca inlauntrul nostru avem “furtuna”, neoranduiala sau liniste, pace?

– Despre gandul la moarte. Cu ce gand sa mergem la o inmormantare?

– Dumnezeu cauta la inima omului, nu doar la aparente. Exemplul monahului judecat ca “avar” care dupa moarte s-a aratat ca “tata” al saracilor. Oamenii de azi vor slava, cauta sa fie laudati in biserica pentru faptele lor, nu mai fac binele in ascuns.

– Minunea facuta de Mantuitorul pentru vaduva – cu gandul la Maica Sa, care avea sa sufere cumplit, “prin sufletul ei va trece sabie”.

– De multe ori prin inimile parintilor trece sabie din partea copiilor care nu ii asculta.

– Pilda tatalui care avea 3 baieti, carora nu le tinea predici, dar in fiecare seara se ruga in taina, fierbinte, la capataiul lor, si au ajuns toti foarte bine. Mare putere are rugaciunea parintilor.

– Sfaturi pentru parinti: nu va ocarati si nu va blestemati copiii din cauza supararii, pentru ca apoi se abat greutati si necazuri asupra lor!

***

pr-damaschin-luchian_0

Predica Arhim. Damaschin de la Sihastria Putnei – 2010

DESPRE DURERILE PARINTILOR SI “MOARTEA” SUFLETEASCA A COPIILOR LOR MAI MARI

DE CE AJUNG TINERII RAZVRATITI, RATACITI SI STAPANITI DE DEMONI SI CE POT FACE PARINTII PENTRU EI?

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Din mila fata de mama a inviat Dumnezeu pe fiul ei, nu pentru tanar atat, nu pentru cei din jur, ci pentru durerea mamei.

– Nu putine sunt pomelnicele cu numele fiilor pentru ca nu putine sunt familiile in care tinerii si tinerele acestea inca o data si inca o data produc lacrimi mamelor si tatilor, altfel decat in Nain, dar tot la fel.

De foarte multe ori starea aceasta a tinerilor care nu asculta, care se razvratesc, care au murit, se datoreaza familiilor.

Blestemele parintilor sunt o cauza a starii in care se afla copiii lor, deoarece cuvantul omului, mai ales cuvantul mamei are mare putere; si atunci care e solutia la aceasta mica parte a problemei? Ceea ce ne spune Evanghelia: „Binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor care va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc”. Ieri i-ai blestemat? Azi binecuvinteaza-i. Ieri l-ai vorbit de rau? Azi vorbeste-l de bine. Ieri l-ai dat diavolului? Azi da-i-l lui Dumnezeu.

Nu-l sacaiti pe adolescent cu predici, nu-i tineti morala ca nu vi le primeste; un parinte din Grecia spunea „Nu le vorbiti tinerilor despre Dumnezeu, mai mult vorbiti-I lui Dumnezeu despre copiii si despre tinerii vostri”. In perioada aceasta cand ei nu va asculta trebuie sa va inarmati cu doua lucruri: cu rabdarea si cu rugaciunea; el trebuie sa simta ca in tata si in mama el are pe cineva care tine la el indiferent cum este (pilda fiului risipitor); si apoi cu rugaciunea, pentru ca nu atat cuvantul nostru are putere sa-l indrepte pe copil, cat puterea lui Dumnezeu. Cuvantul nostru nu are putere pentru ca suntem mincinosi si copilul stie asta, pentru ca noi insine nu suntem un exemplu pentru el.

Copilul care braveaza in diferite feluri este unul dintre cei mai chinuiti si mai fricosi copii si caruia nu i s-a acordat si nu i se acorda atentie.

– Parintii trebuie sa vorbeasca cu copiii despre problemele lor.

– Tanarul nu-i tanar dintr-o data, ci tanarul creste din copilul din pantec, din copilul pe care-l tii in brate si din copilul din leagan.

– E o mare bucurie cand vedem ca ii aduceti pe copii la impartasit; pana la 7 ani ei nici nu se spovedesc, ei nu au vina pentru pacatele pe care le fac; de-abia de la 7 ani incepe libera alegere a copilului cand el poate sa distinga intre bine si rau. De aceea noi il pregatim cand sta in puterea noastra de a-l pregati, pentru ca mai apoi el sa aiba resurse, sa aiba radacina.

Temelia vietii noastre este perioada de inceput, ce s-a agonisit si ce-a fost copilul cat a mic. Rare sunt cazurile cand se intampla convertiri miraculoase la un copil care a crescut intr-un mediu vicios.

„Tinere, tie iti zic scoala-te!” Dumnezeu nu-i spune asta mai inainte de a vorbi cu mama si a-i spune astazi mamei: Mama si tata, tie iti zic scoala-te, inainte! Tu indreapta-te, mama si tata, si asa se va scula si copilul tau!

– Parintii sa se ingrijeasca de viata duhovniceasca a copiilor lor.

Negreseala in educatia copiilor se invata din rugaciune; mama sa se roage Maicii Domnului sa o lumineze si tatal sa se roage la dreptul Iosif sau la dreptul Ioachim ca sa-l invete cum sa-si creasca copilul. Orice greseala care s-a facut se repara prin pocainta, prin spovedanie si prin imparatsanie.

– Copilul trebuie sa inteleaga [prin exemplul parintilor] ca oamenii sunt pacatosi, ca sunt supusi greselii, dar ca prin pocainta si spovedanie Dumnezeu ne iarta.

Prin multa rugaciune si smerenie si recunoastere a vinovatiei noastre sa ne cerem iertare de la Dumnezeu pentru greselile pe care si din nestiinta noastra le-am facut, si prin multa smerenie si prin rugaciune sa invatam cum sa ne crestem copiii, sa ne bucuram de ei, sa avem rabdare cu ei, sa-i intelegem pe ei, astfel ca Dumnezeu vazand rugaciunea noastra si smerenia inimii noastre si pocainta noastra poate sa faca multe minuni.

***

Predica Staretului Nectarie de la Sihastria Putnei din 2011

MILA LUI DUMNEZEU SI DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Despre oamenii care zic ca nu este viata vesnica, ca aici este raiul si tot aici iadul, ca nu s-a intors nimeni de dincolo sa ne spuna ca este viata dincolo de mormant etc.

– Singurul lucru cert: moartea, chiar daca nu ne place sa ne gandim la ea, dar intr-o zi si noi vom muri si pe toate le vom parasi. Dar Bun este Dumnezeu sa ne daruiasca viata vesnica si sa ne dea si cunostinta despre Tainele Imparatiei si iconomiei Sale. Numai Dumnezeu ne poate face buni, noi nu putem deveni buni prin puterea noastra.

– Sunt multe minuni in viata noastra, iar omul este impacat cand primeste totul ca din mana lui Dumnezeu, fie bune, fie rele. Toate le randuieste Dumnezeu spre binele nostru.

– Dumnezeu este bun si mult-milostiv si intervine de multe ori in viata noastra, chiar fara sa-l fi rugat noi. Poate face minuni preaslavite si neinchipuite de mintea omeneasca.

“Desertaciune este viata aceasta, si umbra, si vis…” Dar noi ne legam de viata aceasta ca si cum nu am muri niciodata…

– Toti vom merge inaintea Judecatii lui Dumnezeu, cele doua Judecati: particulara si obsteasca. Despre drumul sufletului dupa moarte: ce se intampla la 3 zile, la 9 zile, pana la 40 de zile?

– Viata celor 7 tineri din Efes, care au inviat dupa 192 de ani – marturie ca exista viata de dincolo.

– Ce datorii avem fata de cei plecati din viata aceasta?

– Mult putem ajuta la mantuirea sufletelor celor care au trecut din viata aceasta.

Sa ne rugam si pentru cei necredinciosi pentru ca greu este de sufletul unui om care pleaca din lumea aceasta, din viata aceasta, nestiind de Biserica si de Dumnezeu; sunt oameni care nici cand sunt pe patul de moarte nu cheama preotul sa fie spovediti si impartasiti, le este frica atunci cand aud ca trebuie sa vina moartea si intra intr-o stare de frica si de panica, se tem si se cutremura si ar vrea sa castige zilele trecute, si le putem castiga prin pocainta si spovedanie.

Sa cerem ajutorul lui Dumnezeu in toate zilele vietii noastre si sa alungam gandul cel rau care este asupra noastra si asupra aproapelui nostru.

Sa ne gandim mai des la moarte și sa facem binele cat timp suntem inca in viata.

***

Predica Ieromonahului Dosoftei de la Putna – 2010

MILA LUI DUMNEZEU SI MILA PENTRU APROAPELE

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– A invia un om trupeste este cea mai mare minune care se poate savarsi asupra unui om; mai mare decat aceasta este insa, a-l invia pe om duhovniceste; de aceasta venim noi la biserica, de aceasta citim Evanghelia si incercam sa o talcuim si de aceasta ne impartasim de toate tainele Bisericii: ca sa inviem duhovniceste.

– Ce face Domnul Hristos in fata acestei mari dureri? Ceea ce doar Dumnezeu poate face: il inviaza pe fiu.

– Evanghelia ne spune ca motivul pt care Mantuitorul a facut aceasta a fost si este mila pentru mama tanarului: “Si vazand-o Domnul I s-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange!”

Intre mila si iubire este o legatura deosebit de adanca, o legatura duhovniceasca; cu totii dorim sa fim vii sufleteste.

– Evanghelia de astazi ne arata una din treptele drumului pe care le avem de urmat pt aceasta inviere pe care o dorim.

– Cuvintele care se rostesc cel mai adesea la strana sunt: Doamne, miluieste; de numarate ori le auzim si le rostim cand ne facem rugaciunile ori in alte ocazii.

– Un scriitor, Alexandru Vlahuta, care a avut mai multi frati si surori in manastire, apoi si parintii lui s-au calugarit, spunea ca “Mila este toata Scriptura”; si intr-adevar, daca citim cartile Vechiului si Noului Testament vom gasi foarte multe situatii in care este prezenta mila lui Dumnezeu ori in care oamenii cer mila sau actioneaza din mila.

Mila nu este doar un sentiment uman, deoarece obarsia ei este dumnezeiasca, de aceea mila ne poate duce in cer.

Mila izvoraste din chiar fiinta Preasfintei Treimi, din dragoste.

Mila lui Dumnezeu se revarsa peste toti, dar fiecare o primim si o tinem in masura in care suntem pregatiti sa o cultivam si sa ne hranim din ea.

Cand suntem fara de rautate avem parte de mila: “Iar eu intru nerautatea mea am umblat, izbaveste-ma Doamne si ma miluieste”, spune psalmistul; si fiecare virtute la randul ei si fapta buna in felul sau este un vas al harului si tine mila Domnului intru noi; dintre toate insa, Sfintii Parinti ne invata ca smerenia este cea care ne face intreg sufletul vas bun pentru primirea milostivirii; si cu adevarat, cel mai usor se lasa miluiti oamenii care iubesc smerenia; omul care nu se crede pe sine ceva, ci isi cunoaste neputintele, acela simte ca are nevoie de mila lui Dumnezeu si se deschide, isi deschide inima cel mai mult lucrarii dumnezeiesti.

– Singura aceasta incredere in mila lui Dumnezeu are puterea sa alunge duhul deznadejdii, al descurajarii, al lenei de a ne mai lupta cu armele duhovnicesti.

– Cel ce nu cauta la mila lui Dumnezeu cade zdrobit, fie de neputinta sa ori a oamenilor de a-l ajuta, fie de rautatea dracilor.

– O inima milostiva este starea noastra normala, starea fireasca; o inima impietrita este starea pe care o dobandim cand cultivam nemilostivirea, dispretul pentru cei de langa noi si putem ajunge pana la ura.

– Pentru rugaciunea pentru celalalt avem nevoie doar de o inima milostiva.

Atunci cand simtim mila lui Dumnezeu avem datoria fireasca de a multumi lui Dumnezeu dar si aceea de a o marturisi, caci marturisind lucrarea Lui Il marturisim pe Hristos si aceasta marturisire il umple pe om de o mare pace sufleteasca.

Uneori in viata noastra exista si suntem indemnati spre o mila falsa, in afara lui Hristos, care apare sub o forma sentimentala si nu are esenta milei, nu este partasa a adevarului si a milei duhovnicesti.

Sa nu incetam a ne ruga si a nadajdui la mila lui Dumnezeu.

Cine dispretuieste Biserica, dispretuieste mila lui Dumnezeu.

***

parintele-protosinghel-hrisostom_-_putna

Predica Ieromonahului Hrisostom de la Putna – 2011

PUTEREA PLANSULUI UNEI MAME SI MANGAIEREA IUBIRII LUI DUMNEZEU

MOARTEA DEZNADEJDII SI INVIEREA SUFLETULUI PRIN NADEJDE

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“Si vazand-o Domnul I s-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange!”

Iubiti credinciosi,

Sfanta Biserica ne pune astazi inainte o intamplare dintre cele mai… ortodoxe. Si spun ortodoxe pentru ca gandirea ortodoxa intotdeauna a fost paradoxala si antinomica. Hristos intotdeauna ne-a pus in incurcatura, intotdeauna a pus inaintea noastra doua lucruri contrarii care nu-si gaseau rezolvarea niciodata in mintea noastra omeneasca, dar care isi gaseau mereu rezolvarea in iubirea Lui.

Ne vorbeste Evanghelia de astazi in primul rand despre lacrimi, spunand ca Mantuitorul impreuna cu ucenicii sai, intrand intr-un oras numit Nain, a vazut multime mare de oameni, un convoi mortuar, deoarece murise un tanar, unicul fiu al unei femei vaduve. Si era multime mare de popor, deoarece durerea era la fel de mare. Durerea si lacrimile ii scosesera pe acei oameni, ii adunasera pe acei oameni impreuna.

Lacrimile, asa cum spune Sf. Grigorie de Nyssa, sunt ca sangele care curge din ranile sufletului. E greu sa faci fata unor astfel de lacrimi, unui astfel de sange. In fata acestor rani sufletesti e greu sa ramai impietrit. Insusi Dumnezeu este foarte sensibil la lacrimi. De aceea Sf. Prooroc Isaia graia in timpul Vechiului Testament aceste cuvinte catre popor si catre preoti: “Mangaiati pe poporul meu, mangaiati”.

De aceea Dumnezeu i-a spus robului sau, proorocului Ilie despre Ahab, despre care El insusi, Dumnezeu spusese mai inainte ca niciun om nu-l intrecuse in indaratnicie si in faradelegi. Despre acest Ahab i-a zis Dumnezeu lui Ilie:

“Il vezi pe robul meu Ahab cum plange si merge mahnit. De aceea nu voi aduce faradelegea si pedeapsa in zilele lui”.

N-a suportat si nu suporta Dumnezeu sa-l vada pe om mahnit, indiferent ca este pacatos sau nu, ca este mai mult sau mai putin pacatos. Dumnezeu nu suporta acest lucru. Iubirea nu voieste sa vada asa ceva, nu sufera asa ceva.

O femeie vaduva isi ducea la groapa unicul sau fiu. E grea crucea aceasta a vaduviei. Mari sunt in inaintea lui Dumnezeu vaduvele care-si duc in curatie vaduvia lor, viata lor. E foarte grea crucea aceasta, sa fii orfana de o viata, sa mergi singur pe drumul pe care pana nu demult ai mers impreuna cu cealalta parte, cu viata cealalta a ta, si la aceasta durere, la aceasta greutate se adaugase si pierdere unicului fiu, sprijinul batranetilor cum spunem noi. Este deci lesne de inteles durerea nu numai a acestei vaduve ci si a celorlalti. Este lesne de inteles ceea ce adunase acolo atata multime de oameni. Si atunci Hristos s-a apropiat, s-a atins de sicriu si atunci oamenii s-au oprit, convoiul s-a oprit in loc. Si El a spus: “Tinere, tie iti zic, scoala-te”.

Aceasta inviere a facut o foarte mare impresie asupra celor din jur si asupra celor de dupa ei, o foarte mare impresie, de ce? Pentru ca Dumnezeu a venit intr-un moment in care nadejde nu mai era. Vaduva plangea moartea fiului ei. Ea nu stia de inviere si chiar daca ar fi stiut, tot ar fi plans, pentru ca durerea era prea mare. Si durerea aceasta nu era nicidecum compensata de vreo nadejde. Ce-ar fi putut ea sa nadajduiasca? In intoarcerea fiului ei? Peste putinta, nici nu indraznea sa ceara asa ceva. Ce cereau cei din jurul ei? Pentru ce plangeau cei din jurul ei? Pentru ce se tanguiau? Ce sperau ei sa faca prin aceste tanguiri? O alinau cu ceva pe vaduva? Puteau sa-i intoarca fiul? Nu. Era o tanguire de compatimire, de impreuna-suferinta, care insa, dupa cum am spus, era totusi prea mare datorita lipsei nadejdii. Dar Dumnezeu iata ca i-a depasit asteptarile. Dumnezeu cand daruieste, copleseste. Ea nu s-a asteptat ca fiul ei sa se intoarca, dar s-a intors.

Insa nu prin asta Dumnezeu a coplesit-o si pe ea, si pe cei din jur. Pentru ca invierea aceasta nu a fost acea inviere de care vom avea toti parte, acea inviere pe care o numim invierea cea de obste. Aceasta a fost o intoarcere din morti, nu o biruinta asupra mortii. N-a fost o biruinta asupra mortii, insa a fost o depasire a ei. A fost o ridicare deasupra suferintei, a facut ca suferinta sa aiba sens. Prin ce a coplesit Hristos? Prin invierea nu a trupului, ci prin invierea sufletului. Cum a facut aceasta inviere? Redandu-i nadejdea. Nadejdea ca nu esti singur, nadejdea ca cineva te ocroteste, nadejdea ca cineva este sensibil la durerea si la suferinta ta.

Ati vazut dumneavoastra cum arata un om deznadajduit. Si fiecare dintre noi a gustat mai mult sau mai putin din aceasta deznadejde, din aceasta moarte. Moarte care se insinueaza nu in trupul, ci in sufletul nostru.

Trei invieri din morti a savarsit Hristos pe pamant. Trei invieri savarsite la diferite varste ale celor inviati. Trei invieri savarsite la diferite stadii ale mortii. Invierea fiicei lui Iair, mai marele sinagogii, care era un copil; invierea fiului vaduvei din Nain, de astazi, care era adolescent si invierea lui Lazar, care era matur. Trei varste diferite. Si trei stadii diferite ale mortii: fiica lui Iair de-abia ce murise, fiul vaduvei din Nain murise deja de cateva zile, ca iata, il duceau sa-l ingroape si Lazar dupa a patra zi de la inmormantarea sa. De ce asa, si ce ne arata noua Hristos prin asta? Trei varste diferite arata ca Hristos se ingrijeste cu cea mai mare atentie de noi, ca ne poarta de grija, ne ocroteste si ne izbaveste indiferent de varsta trupeasca sau duhovniceasca pe care o avem. Trei stadii diferite ale mortii, trei stadii de patrundere, adica, a stricaciunii in noi, aratand prin asta ca indiferent de cat de mult a patruns stricaciunea, a patruns moartea in sufletul nostru, Dumnezeu poate oricand sa ne invie. Dumnezeu poate oricand nu numai sa ne ridice de unde am cazut, ci sa ne puna inca pe inaltimi si mai mari decat am fost. Aceste invieri sunt cum am zis mai inainte, intoarcere din morti, nu este invierea cea de obste. Aceste invieri prefigureaza doar, invierea cea de obste. Ele nu biruiesc moartea desavarsit. Ele nu reusesc sa alunge suferinta.

De atunci si pana acum suferinta lucreaza in lume; de atunci si pana acum mor copii, tineri; de atunci si pana acum raman femei vaduve de tinere; de atunci si pana acum raman copii orfani; de atunci si pana acum moartea secera fara sa aleaga. Pana la invierea cea de obste suferinta ramane in lume. Aceste invieri nu au inlaturat suferinta, ci, repet, i-au dat un sens. S-ar putea spune ca nu este niciun leac impotriva suferintei. Este totusi unul: nadejdea. Ea nu biruieste moartea, insa o face neputincioasa.

V-am zis mai inainte de cei deznadajduiti, ca arata ca niste oameni morti. Ba inca, a fi mort ar fi scapare pentru ei, moartea ar fi o usurare pentru ei, ar parea ca este o usurare. Si ati vazut cum daca o picatura de nadejde ii atinge inima, ati vazut cum cel care mai inainte era mai mult decat mort inviaza, ati vazut cum renaste, si bucuria este mult mai mare, deoarece, dupa cum am spus, moartea patrunsese mult mai adanc, amenintand insusi sufletul omului.

Deci, iubiti frati crestini, nadejdea este cea care ne pune pe drumul invierii. Aceste invieri aduc nadejde, aceste invieri ne pun pe drumul catre adevarata inviere. Nu trebuie sa ne speriem, sa fugim, sa ne temem de suferinta. Nu spune Sf. Apostol Pavel sa nu ne temem de suferinta? Ci mai vartos sa ne laudam in ea, caci spune el ca suferinta aduce rabdare, rabdarea aduce incercare si incercarea aduce nadejde. Si nadejdea, spune el mai departe, nu rusineaza. De ce nu rusineaza? Spune tot Sf. Pavel mai departe: caci iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noarte prin Duhul cel Sfant daruit noua. Nadejdea deci, are nevoie ca sa nu rusineze, ca sa ramana si sa creasca in noi, are nevoie de dovezi ale iubirii lui Dumnezeu. Are nevoie de astfel de dovezi, nadejdea. Si pentru a intari aceasta nadejde Hristos a facut aceste minuni, Hristos a facut aceste invieri pentru ca sufletul nostru sa nu piara ci sa ajunga la inviere. Hristos stie ca fara nadejde noi nu putem nici macar ramane pe drumul Invierii, daramite sa ajungem la ea, stie ca ne pierdem pe drum, stie ca, singura, nadejdea este cea care ne tine viata si viata adevarata in noi. El atunci parca ne spune:

Copiii mei, pt ce umblati tristi si pt ce alergati parca temandu-va ca nu cumva sa pierdeti dragostea Mea? Dar aceasta este deja a voastra. Tatal atat de mult v-a iubit incat M-a trimis pe Mine la voi, M-a trimis pe Mine sa iau toata deznadejdea voastra odata pt totdeauna.

Iubiti credinciosi, nu trebuie sa cautam sa ne silim sa castigam iubirea lui Dumnezeu [pt noi]. Iubirea aceasta este un bun deja castigat, si castigat si platit odata pentru totdeauna cu sangele Fiului lui Dumnezeu. Si va spun acum un secret si pacat ca este secret: noi nu trebuie sa ajungem la dragostea lui Dumnezeu, noi de acolo trebuie sa pornim, pe ea trebuie sa cladim, pe aceasta dragoste, pe aceasta iubire a lui Dumnezeu [pt noi] trebuie sa ne intarim credinta si iubirea. De la aceasta iubire pornind, noi trebuie sa ajungem la El.

Ce trebuie noi sa facem este sa-I multumim Lui cu vrednicie? Sa facem in asa fel incat viata si moartea lui Hristos sa nu fi fost in zadar. Sa-I multumim cu vrednicie. Dar mai ales, mai ales sa indraznim. Sa indraznim sa-I cerem ca Unuia care ne iubeste mai presus de orice si sa nu incetam sa nadajduim.

Ati vazut rugaciunea unei mame. Mult poate rugaciunea unei mame. Plansul ei a atras de indata mangaierea si vindecarea din partea lui Dumnezeu. Plansul unei mame. De aceea nici n-am sa inchei fara ca sa va spun un lucru legat de aceasta, ca sa subliniez cele spuse mai inainte. Am spus ca trebuie sa pornim de la dragostea lui Dumnezeu [pentru noi] si bazandu-ne pe aceasta iubire, sa nadajduim. Intamplarea de azi acest lucru ne arata. Dumnezeu ne invata nadejdea mai presus de nadejde. Iubirea si nadejdea se sprijina pe credinta.

Toate aceste trei virtuti numite virtuti teologale: credinta, nadejdea si dragostea, ne sunt mult mai la indemana decat credem. Si cum? Prin harul Maicii Domnului. Ea este intruchiparea tuturor virtutilor la un loc. Ea este dovada cea mai puternica, cea mai graitoare a iubirii lui Dumnezeu pt noi. Ea este nadejdea noastra cea mai tare caci ea ne sta cel mai aproape. Mult poate rugaciunea Maicii. Si v-as ruga pe fiecare din dumneavoastra, mergand catre casele dumneavoastra, sa treceti pe la Maica Domnului si sa-i sarutati mana cu recunostinta si sa spuneti si pentru noi o rugaciune. Si cu ale ei sfinte si preaputernice rugaciuni sa faca Domnul mila cu noi, si daca am alunecat cumva pe drumul mortii sa auzim si noi prin harul Maicii Domnului aceste cuvinte: “Tinere, tie iti zic, scoala-te”. Si sa ne rugam la Maica Domnului sa intareasca in noi nadejdea care este inceputul mantuirii, inceputul invierii, aici si acum. Amin.

Legaturi:

„Trebuie sa va rugati pentru copiii vostri. Rugaciunea mamei are o mare putere. Se intampla ca parintii sa-i vorbeasca de rau pe copii inaintea oamenilor ca nu traiesc asa cum se cuvine. Dar toate acestea, dragii mei, depind de noi insine. Daca nu exis­ta pace in suflet, nu exista pace nici in familie, iar acolo unde e pace, acolo e si Dumnezeu, si unde e Dumnezeu, acolo e pace.

Daca veti frecventa biserica lui Dumnezeu in zilele de duminica si in sarbatorile bisericesti si acasa va veti ruga si ii veti cinsti pe sfinti si drepti si pentru toate Ii veti multumi lui Dumnezeu, atunci veti dobandi odihna (liniste) sufleteasca, iar copiii vostri nu vor fi drogati si betivi. Altfel Domnul ingaduie necazul din pricina negrijii.

 

O femeie a venit la staret plangand:

Fiul meu bea, traieste necurat, ma bate, lacrimile nu mi se usuca, rugati-va pentru el, parinte!”.

“Tu sa-I multumesti Dumnului pentru aceasta!”.

“Cum asa, parinte, pentru ce?”.

“Daca el n-ar bea, tu n-ai merge la biserica si nici la mine nu ai fi venit. Du-te si te roaga pentru fiul tau, nici o lacrima se mama nu se va pierde. Rugaciunea mamei are o mare putere. Iar fiul tau va muri crestin”.

[…]

“Puteti judeca cat de mare este puterea rugaciunii, atunci cand este savarsita din toata inima, chiar si in cazul unei persoane pacatoase, in urmatoarea pilda din Sfanta Traditie: Cand, la rugamintea unei mame disperate careia ii murise singurul fiu, o prostituata pe care o intalnise, inca necurata dupa ultimul ei pacat, miscata fiind de durerea adanca a mamei, a strigat catre Domnul: Nu de dragul unei sarmane pacatoase ca mine, ci pentru lacrimile unei mame ce-si jeleste fiul si crezand cu tarie in bunatatea Ta cea plina de dragoste si in puterea Ta cea nemasurata, Hristoase Dumnezeule, inviaza-l pe fiul ei, o, Doamne!” Si Domnul l-a ridicat din morti”.

Intoarcerea la Dumnezeu s-a petrecut in chip tainic. Familia sa locuia in Bucuresti de ceva vreme. Dupa ce lipsise de acasa vreo doua saptamani, timp in care familia nu a stiut de el, poetul s-a intors din “spelunca’ in care statuse, pierzand notiunea timpului. Mama sa, vaduva, s-a rugat necontenit pentru el, iar cand deznadejdea il cuprinsese intru totul, s-a petrecut un miracol.A vazut-o pe mama, inconjurata de o lumina mare, in genunchi, rugandu-se. Atunci a simtit cum, cu forta, o fiinta pe care nu o putea vedea, pesemne ingerul pazitor – l-a apucat de mana si l-a scos de acolo, ducandu-l pana la usa locuintei; era atat de desfigurat de vicii, incat nici nu mai stia cum il cheama”, povesteste sora poetului, Lucia Turcea.


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invierea fiului vaduvei din Nain, Parintele Damaschin Luchian, Parintele Dosoftei Dijmarescu, Parintele Hrisostom de la Putna, Parintele staret Nectarie Clinci, Parinti de la Putna, Parinti de la Sihastria Putnei, Pentru tineri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “PREDICI AUDIO de la Manastirile Putna si Sihastria Putnei la INVIEREA FIULUI VADUVEI DIN NAIN: Durerile parintilor si moartea sufleteasca a tinerilor razvratiti. PUTEREA PLANSULUI UNEI MAME SI MANGAIEREA MILEI LUI DUMNEZEU sau de la MOARTEA DEZNADEJDII la INVIEREA prin NADEJDE

  1. Pingback: Predica audio impresionanta la DUMINICA DUPA NASTEREA DOMNULUI a Parintelui Damaschin de la Sihastria Putnei (FUGA IN EGIPT). MESAJ CRUCIAL PENTRU PARINTI: “Ia pruncul si fugi, scapa-l de lumea pacatului, de Irozii de azi!” -
  2. Pingback: Probleme si dificultati in educarea copiilor: EDUCATIA FETELOR -
  3. Pingback: PS IGNATIE MURESANUL despre SECULARIZAREA DIN INTERIORUL BISERICII si CALDURA SUFLETEASCA prin care ar trebui apropiati de Dumnezeu tinerii si cei necredinciosi. CUM DAM MARTURIE DESPRE HRISTOS? | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: ATUNCI CAND DOMNUL SE ATINGE DE OM si CAND OMUL SE ATINGE DE “DEGETUL LUI DUMNEZEU”… Predica audio (si text) la Duminica invierii fiului vaduvei din Nain. CE PUTERE NI SE IMPARTASESTE PRIN SFINTELE MOASTE? | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: CE PUTEM FACE PENTRU COPIII SI TINERII ucisi sufleteste de duhul inselator al vremurilor in care “pacatul s-a inmultit mai mult ca niciodata”? PARINTII CRESTINI – INTRE ALIPIREA DE DUHUL LUMII si PLANSUL VADUVEI | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: DUMNEZEU NE CERCETEAZA ATUNCI CAND MURIM NADEJDII IN NOI INSINE. De ce ne este SUFERINTA necesara mantuirii? “Cu cat omul este mai pierdut, cu atat are nadejdi mai mari, este de ajuns sa nu se izoleze in sine insusi, ci sa alerge la Dumnezeu spunand
  7. Pingback: Trezeşte-ne, Doamne, trezeşte-ne! VALOAREA TIMPULUI SI FOLOSUL AMINTIRII MORTII | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: Fericitul Parinte Ioan Krestiankin ne invata CE SA FACEM SI CUM SA NE RUGAM PENTRU CEI ADORMITI FARA POCAINTA, PENTRU CEI NEBOTEZATI (NEORTODOCSI) SI PENTRU SINUCIGASI: “Nici un suspin nu se va pierde…” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate