Sfantul Varsanufie de la Optina despre IDOLATRIA FRUMUSETII, CERCETAREA INIMII, RUGACIUNEA PENTRU DUSMANI, SPOVEDANIA DEASA: “Incepe Postul Adormirii Maicii Domnului şi toţi veţi posti şi vă veţi împărtăşi cu Sfintele Taine…”

8-08-2015 Sublinieri

sfantul-cuviosul-varsanufie-optina

30 iulie 1912

Cele despre care vreau să discut cu voi sunt folositoare şi pentru călugări şi pentru mireni. In cartea lui Isus, fiul lui Sirah [Este greşeala cuviosului Varsanufie: citatele sunt luate din cartea Pildelor: primul – Pilde 4, 20;23; al doilea – Pilde 23, 26] care a trăit până la Naşterea lui Hristos, se spune:

Fiul meu, … păzeşte-ţi inima mai mult decât orice

şi încă:

Dă-mi, fiule, mie inima ta”

– aceste cuvinte le-a spus însuşi Domnul printr-un bărbat preaînţelept. Sfântul prooroc David strigă:

„Inimă curata zideşte întru mine, Dumnezeule…” (Ps. 50, 11).

Aceasta înseamnă că psalmistul îi cere Domnului să izbăvească inima lui de patimi ca să i-o înapoieze curată lui Dumnezeu. Domnul a spus despre inima omului: căci din ea ţâşneşte viaţa” (Pilde 4, 23). Inima este centrul tuturor, de ea depind toate:

„Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Mt. 6, 21).

Trebuie să ne dăm seama către ce tinde sufletul nostru, ce alcătuieşte conţinutul lui. Îl avem noi, oare, pe Hristos sau suntem legaţi de ceva pământesc? E bine dacă fiecare dintre voi seara va dedica un ceas sau două cercetării inimii sale pentru a hotărî dacă ea îl iubeşte pe Dumnezeu sau simte doar ceva trecător. Trebuie să îl iubiţi pe Hristos cu tot sufletul: „Dă-mi, fiule, mie inima ta. Însă ce observăm astăzi? Oamenii îşi dau inima lucrurilor care le sunt pe plac, însă nu Domnului. Unul este legat de bogăţie şi toată bucuria lui constă în dobândirea banilor; altul caută slavă: lui nimic mai mult nu îi trebuie decât să vorbească toţi despre el şi să se închine înaintea talentului său – aceasta vor cea mai mare parte a savanţilor şi a artiştilor; al treilea îşi dă inima frumuseţii: oamenii sunt încântaţi de frumuseţile acestei lumi, se închină mai ales înaintea frumuseţii femeii – aceasta o fac iarăşi artiştii. TURGENEVpic-c.1875Turgheniev, de exemplu, a preţuit foarte mult femeia.  În operele lui toate femeile sunt înconjurate de o aureolă, iar personajele masculine sunt conturate mai puţin clar. Dintre marii noştri scriitori ruşi numai Gogol care, de asemenea, se închina la tot ce era minunat, în ultimii ani ai vieţii sale a căutat în femeie înainte de toate o creştină, o creştină adevărată. Totuşi el nu a întâlnit o astfel de femeie si nu pentru că între rusoaice nu ar fi existat asemenea femei. Nu, femei-creştine noi am avut întotdeauna şi vom avea. Ele educă tânăra generaţie, ele sunt, parcă, o garanţie a viitorului nostru fericit… Insă, cu siguranţă, lui Gogol acest lucru nu i-a adus folos. Astăzi am discutat cu o intelectuală deosebită, care a terminat liceul şi se pregăteşte să intre la facultate. Ea este încântată de Turgheniev. „Voi cumpăra – a spus ea – toată colecţia operelor lui, le voi citi pe toate, deoarece la el personajele feminine sunt zugrăvite în culori foarte vii”. Da, ea avea dreptate. Turgheniev a fost un artist minunat, însă s-a sfârşit rău: nu I-a dat inima sa Domnului. Intr-unul din articolele sale, scris nu cu mult timp înainte de moarte, Turgheniev spune: „Destul mi-a fost dat să alerg după frumuseţe…şi aşa mai departe”, însă, din păcate, până la sfârşitul vieţii a alergat după frumuseţe. Turgheniev s-a îndrăgostit de multe ori şi, în cele din urmă, în ultima lui iubire i-a dat tot, ce i-a mai rămas în suflet, unei femei, iar lui Hristos nu i-a rămas nimic. Pe El L-a îndepărtat de la sine. Viardot+&+TurgenevŞi pe cine a iubit aşa Turgheniev? Obiectul ultimei şi îndelungatei lui iubiri a fost o femeie uşuratică, Viardo[t], o evreică din Italia. Ieri am slujit un maslu în Bobrov şi după aceea am fost la directorul fabricii. Acolo am făcut cunoştinţă cu o doamnă, care cunoscuse personal mulţi scriitori de-ai noştri: Polonsk, Goncearov, Turgheniev. Despre Ivan Sergheevici [Turgheniev] ea mi-a povestit că Viardo se purta îngrozitor cu el, îl trata cu dispreţ şi chiar se mândrea că se poartă cu marele scriitor rus ca şi cu ultimul lacheu. Dar ce să facă Turgheniev? El era orbit de dragoste şi suporta totul. Jalnică orbire a sufletului! Înainte de moarte, cei care au fost lângă Turgheniev (cu toate acestea s-au găsit oameni buni care să-l ajute) au chemat preotul, însă el a refuzat să se împărtăşească şi a murit aşa. S-a înfăţişat înaintea Domnului, dar Domnul i-a cerut înainte de toate inima, să I-o dea Lui, însă Turgheniev şi-a dat inima unui om, nu lui Hristos. El şi-a primit răsplata pe pământ, dar ce soartă îl aşteaptă dincolo de mormânt – e cumplit şi să te gândeşti. A fost o vreme, când Turgheniev era un om credincios şi preţuia foarte mult credinţa. El a fost şi la Optina. Într-un articol de-al său, el s-a ridicat împotriva nihilismului, spunând că

astăzi este o nouă invazie în Sfânta Rusie, mult mai cumplită decât cea a mongolilor. Aceia ne-au subjugat politic, dar orientarea nihilistă se străduieşte să ne ia credinţa. Trebuie ca toţi scriitorii să se unească strâns şi să se ridice în apărarea sfintei credinţe faţă de vrăjmaşii ei”.

În cele din urmă, însuşi Turgheniev s-a ridicat în rândurile duşmanilor credinţei şi a pierit, asemenea lui Tolstoi. Lermontov, Pushkin, GogolLermontov, de asemenea, a căutat frumuseţea şi a pierit din cauza unei femei. Soartă tristă a avut şi Puşkin – unul dintre cei mai mari poeţi ruşi. E drept, el a murit după ce s-a împărtăşit. S-ar putea ca Domnul să-l fi iertat, însă cum îi este dat să trăiască dincolo, noi nu ştim. El a fost atras de frumuseţea trecătoare, a slujit deşertăciunii, deşi din când în când îl apăsa acest lucru. Puşkin are o poezie care se aseamănă foarte mult în continut cu discuţia noastră. Odată el a fost la o femeie frumoasă şi ea a început să îl roage să îi scrie ceva în album. – Dar ce să va scriu? – Mi-e totuna, pentru că dumneavoastră sunteţi un geniu. Improvizaţi câteva rânduri şi semnaţi-vă. Puşkin i-a împlinit dorinţa şi a scris:

Ce găsiţi în numele meu? El va muri, ca un vuiet trist Ca un val, ce se sparge în ţărmul îndepărtat Ca sunetul nopţii în pădurea deasă Pe foaia amintirii El va lăsa o urmă fără viaţă, Asemenea inscripţiei de la mormânt Intr-o limbă necunoscută…

Această poezie a fost oarecum proorocească: într-adevăr, pe pământ oamenii îl pomenesc pe Puşkin, dar s-ar putea ca pentru Cer numele poetului să fi murit. Vă rog în mod stăruitor: nu vă legaţi sufletul de nimic; fie ca numai Domnul să stăpânească asupra lui. Însă unii vor să înlocuiască iubirea pentru Hristos cu iubirea pentru ceva trecător. Nu se poate acest lucru! O femeie, de exemplu, iubeşte puternic bogăţia sau slava sau, în cele din urmă, un bărbat. Ea vrea să îl iubească cu dragoste înflăcărată pe logodnicul ei şi, în acelaşi timp, să rămână cu tot sufletul devotată lui Hristos, însă acest lucru nu se poate. În iubirea pentru logodnic, desigur, nu există păcat, însă dacă iubirea pentru el este mai puternică decât iubirea pentru Dumnezeu, atunci ea se va îndepărta de Hristos. Domnul însuşi a spus:

Nimeni nu poate să slujească la doi domni… (Mt. 6, 24).

Ca să slujească numai lui Hristos, oamenii merg în mănăstiri – e mare acest lucru. Însă iată că deseori se întâmplă să intre în mănăstire, iar apoi să fie dezamăgiţi, îmi scriu:

Eu nădăjduiam să găsesc în mănăstire deplină linişte sufletească şi credeam că acolo voi fi cuprins de duhul rugăciunii, dar în realitate ce este? In mănăstire este o viaţă atât de banală, ca şi în lume: invidie, intrigi, cleveteli… Nu, eu nu pot să suport aceste lucruri, ce să fac acum?

Eu i-am răspuns:

Rabdă. Tu ai gândit greşit despre mănăstire, crezând că acolo este numai rugăciune, Trebuie să îţi treacă şi supărarea pe fraţi ca să te cureţi de murdăria, care s-a prins de suflet”.

Şi iarăşi îmi scriu:

Batiuşka, mi-e cumplit de greu, fraţii se ridică împotriva mea şi mă clevetesc, stareţul, de asemenea, mă atacă, nu am în cine să găsesc apărare”.

„Roagă-te pentru cele ce te asupresc – i-am spus – nu stareţul te atacă, dar aşa trebuie pentru folosul tău”.

Nu pot să mă rog – îmi răspunde – pentru aceia, care îmi fac atâta supărare şi rău”.

“Nu poţi? Cere-I Domnului şi El îţi va da putere să iubeşti”.

La un preot din Petersburg, Kolokolov, care se distingea printr-o înaltă viaţă duhovnicească, a venit odată unul dintre miniştri şi s-a plâns:

Batiuşka, învaţă-mă ce sa fac. Eu am mulţi duşmani, care mă urăsc fără nici un motiv şi mă clevetesc înaintea împăratului. Datorită clevetelii lor, eu pot să îmi pierd locul, dar dacă plec eu singur, atunci împăratul ar putea crede că duşmanii mei au dreptate şi numele meu va fi pătat. Cum trebuie să mă port?”

– Rugaţi-vă pentru cei ce se ridică împotriva dumneavoastră – a răspuns batiuşka – rugaţi-vă nu numai acasă, ci, în primul rând, pomeniţi-i la biserică, la liturghie să se scoată părticele pentru sănătatea lor.

– Ce folos va fi din acestea? – s-a mirat ministrul.

– Veţi vedea… Fiecare părticică, scoasă din prescură, înseamnă sufletul unui om. Părticelele sunt puse în Potir şi se îmbibă cu Sângele lui Hristos. Ascultaţi-mă, scrieţi pe un bileţel numele tuturor duşmanilor dumneavoastră, de exemplu Leonid, Ioan, Vladimir…

– Da, da, Vladimir acela, în special, s-a ridicat impotriva mea…

– Păi, pentru el daţi în fiecare zi.

Au trecut o săptămână, o lună şi excelenţa sa a venit iarăşi la părintele Kolokolov. Căzându-i la picioare, el a început să-i mulţumească:

– Batiuşka, s-a întâmplat pur şi simplu o minune. Duşmanii mei dinainte nu numai că nu se mai ridică împotriva mea, dar se poartă faţă de mine cu respect şi dragoste. In locul clevetelii dinainte, ei mă laudă chiar peste măsură.

Iată ce a făcut Domnul! Şi pe voi vă sfătuiesc, rugaţi-vă pentru vrăjmaşii voştri şi ei se vor schimba în prieteni. Prin rugăciune, voi vă veţi mântui sufletele voastre de cursele vrăjmaşului. Ce putem să facem? Viaţa, mai ales cea monahală, este plină de necazuri, însă este cu neputinţă să scăpăm cu totul de ele. Dar, fără să luăm seama la toate necazurile şi lipsurile, în mănăstire este mai uşor să te mântuieşti. Toţi scriitorii buni s-au închinat înaintea aşezământului călugăresc. Turgheniev, de exemplu, pe Liza – eroina celui mai bun roman al său „Cuibul de nobili” – a aşezat-o în mănăstire. Această tânără era foarte nefericită pentru faptul că îndrăgise un om căsătorit. Şi iată că lasă totul şi merge să Ii slujească singurului Dumnezeu. Shakespeare, prin gura eroului său, Hamlet, preamăreşte mănăstirea:

„Ofelia, intră în mănăstire – spune el. Dacă ai fi curată ca zăpada de pe vârfurile munţilor şi atunci lumea te-ar acoperi cu mocirlă. Dacă vei fi curaţi ca un cristal, atunci lumea va întinde către tine mâna ei murdară şi te va pângări”.

De aceea fericiţi sunt cei care vieţuiesc în sfânta mănăstire; să vă ajute Domnul. Iertaţi-mă, nu mai pot să prelungesc discuţiile cu voi: mulţimea de treburi din mănăstire nu îmi îngăduie să vă acord mai mult timp. La Optina eu eram mult mai liber. Ţineţi minte cum ne adunam în căsuţa mea de rugăciuni, care abia putea să ne cuprindă pe toţi. Unul se aşeza pe divan, altii pe scaune, iar alţii şi pe laviţă. Şi discutam uneori câte două sau trei ceasuri la lumina care licărea în candela dinaintea chipului Mântuitorului, Ce se uita blând la noi, iar din icoană se ivea figura albă ca zăpada a îngerului. Ce bine ne era! Ne odihneam şi voi şi eu cu sufletul. Dar ce putem să facem, trebuie să Ii mulţumim lul Dumnezeu şi pentru ceea ce este: “dacă nu este pâine albă, atunci se mănâncă neagră, iar uneori şi uscată, tot e mai bună decât nimic”. Aşa şi noi, trebuie să ne mulţumim cu ceea ce este. Eu v-am spus mai înainte şi vă repet şi acum că va veni vremea când oamenii vor cutreiera munţii si mările ca să găsească cuvântul, dar nu îl vor găsi. Iată că începe Postul Adormirii Maicii Domnului şi toţi veţi posti şi vă veţi împărtăşi cu Sfintele Taine. Unii mireni cred că trebuie să postească numai o singură dată pe an, însă acest lucru este greşit. E bine să postim mai des. Mulţi dintre fiii mei duhovniceşti se împărtăşesc des, de aceea îmi este mai uşor să îi spovedesc, căci eu cunosc sufletele lor în întregime. Pe aceia care nu au postit de doi sau trei ani îmi este greu să îi spovedesc; sufletul devine foarte murdar şi nu ştii cum să îl cureţi. Este la fel ca în viaţă. Inaintaşii mei au neglijat foarte mult casa în care eu locuiesc acum, şi muncitorii au depus mult efort ca să o aranjeze: să o văruiască, să o vopsească până când ea a căpătat un aspect cuviincios. Aşa se întâmplă şi cu sufletul. Oamenii care sunt dedicaţi lumii, deseori sau pentru totdeauna renunţă la Biserică şi încep să se îndrăgostească de orice altceva, de exemplu de spiritism. Un om învăţat, care a părăsit universitatea, a terminat Academia Duhovnicească şi acum este ieromonah, mi-a spus că o vreme a fost atras de spiritism, iar apoi şi-a dat seama că în spiritism lucrează diavolul. Altul, care mai înainte fusese un om necredincios, mi-a relatat că a venit la credinţă când, odată, ocupându-se cu spiritismul, l-a văzut pe satana. Infăţişarea lui era oarecum omenească, însă era atât de îngrozitoare, încât cel ce l-a văzut şi-a pierdut minţile. După aceea a renunţat pentru totdeauna la şedinţele de spiritism şi s-a întors în Biserică. Spiritiştii se împart în două categorii: unii, în închipuirea lor, cred că spiritismul nu ar fi împotriva creştinismului şi chiar se roagă înainte de începutul şedinţei, citind diferite rugăciuni şi psalmi; alţii, fără să se ascundă, mărturisesc direct că dumnezeul lor este satana, care îi ajută. Iată la ce grozăvii ajung oamenii. Să vă mântuiască Domnul pe toţi. Amin.

(din: Staretul Varsanufie de la Optina, “Mostenire duhovniceasca“, Editura Egumenita)

staretul_varsanufie_de_la_optina_mostenire_duhovniceasca

Legaturi:

***

***

***


Categorii

Cum sa tinem post?, Despre inselare, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Staretul Varsanufie de la Optina

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “Sfantul Varsanufie de la Optina despre IDOLATRIA FRUMUSETII, CERCETAREA INIMII, RUGACIUNEA PENTRU DUSMANI, SPOVEDANIA DEASA: “Incepe Postul Adormirii Maicii Domnului şi toţi veţi posti şi vă veţi împărtăşi cu Sfintele Taine…”

  1. Pingback: SFANTUL STARET VARSANUFIE DE LA OPTINA – marturisiri, pilde, invataturi de mantuire: “Daca privim cu atentie viata noastra, vom vedea ca ea toata este PLINA DE MINUNI, numai ca deseori trecem pe langa ele cu indiferenta” | Cuvântul Orto
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate