PACAT, LUPTA SI RIDICARE. “Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. SCRISORI DE DRAGOSTE… DUMNEZEIASCA, CUVINTE DE TREZIRE SI DE INCURAJARE DE LA UN SFANT AL ZILELOR NOASTRE: “Tu să nu te tulburi de inevitabilele căderi şi să nu te descurajezi. Nimic nu se face dintr‑odată”
Păcatul (I)
Ecaterinei Manilova
Să‑ţi frângi inima peste măsură şi să ajungi la deznădejde este semn nu al smereniei, ci al trufiei. Trebuie să ne frângem inima şi să ne pară rău că prin păcatele noastre Îl jignim [rănim] pe Domnul, să cerem de la El iertare şi să ne străduim să nu mai facem, iar dacă am căzut iarăşi în vreun păcat să cerem iertare fără întârziere, şi Domnul ne va ierta, fiindcă a venit să‑i mântuiască nu pe drepţi, ci pe păcătoşi, adică pe cei ce îşi recunosc păcatele.
Sinceritatea şi profunzimea pocăinţei se dovedesc prin aceea că omul se străduie să nu mai repete păcatele. Oricât de des ai păcătui, nu trebuie să deznădăjduieşti, ci să te pocăieşti şi să continui lupta. Atunci până şi căderile vor fi spre folosul nostru.
Luptă‑te cu toate păcatele, chiar şi cu cele mai mărunte. Celui ce e necredincios în cele mici nu‑i sunt încredinţate cele mari. Diavolul aşa şi şopteşte: „Ăsta este un fleac, asta este o bagatelă”, iar despre cele mai mari zice: „Păi cum să ne luptăm noi cu asta? Asta este pentru asceţi!” Citeşte mai mult Evanghelia şi mai cu seamă citeşte‑i pe Sfinţii Părinţi – fără citire e greu să te mântuieşti. Decât să pierzi vremea pe deşertăciuni, nu e mai bine şi mai interesant să înveţi de la Sfinţii Părinţi?
Domnul să‑ţi ajute în lucrarea mântuirii, să te lumineze şi să‑ţi dea binecuvântare! Să nu pierzi vremea; zilele rele sunt, şi nu ştii când te va ajunge moartea.
***
[…]
Dragă Marişa!
Domnul vrea mântuirea fiecărui om, însă nu fiecare om vrea de fapt mântuirea. Din gură toţi vor să se mântuiască, dar cu fapta resping mântuirea. Cum o resping? Cu păcatele, fiindcă au fost mari păcătoşi, ca tâlharii, Maria Egipteanca etc. care s‑au pocăit pentru păcatele lor, şi Domnul i‑a iertat, şi au primit astfel mântuirea – iar de pierit pier cei ce păcătuiesc şi nu se pocăiesc, ci se îndreptăţesc pe ei înşişi pentru păcate. Acesta este lucrul cel mai cumplit, cel mai pierzător.
Domnul zice: Nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Ce înseamnă asta? Cuvântul lui Dumnezeu spune: Nu este drept nici unul; împreună netrebnici s‑au făcut. Toţi sunt păcătoşi, şi omul e cu atât mai sfânt cu cât vede mai multe păcate în sine. Domnul a venit ca să‑i cheme la pocăinţă şi prin pocăinţă să‑i mântuiască tocmai pe păcătoşi, adică pe cei care îşi recunosc păcatele, care se căiesc înaintea Domnului, care cer iertare – iar pe cei care ori nu îşi văd păcatele, ori se îndreptăţesc pe ei înşişi cu viclenie, Domnul îi leapădă de la Sine. Aşa i‑a lepădat Domnul şi i‑a osândit încă de pe pământ pe farisei, care se credeau drepţi şi chiar exemple pentru ceilalţi. Cumplită e starea aceasta! Dumnezeu să‑l izbăvească de ea pe fiecare!
Sfântul Sisoe cel Mare le cerea îngerilor veniţi după sufletul lui să se roage ca Domnul să‑i mai dea zile ca să se poată pocăi.
Sfântul Pimen cel Mare spunea: „Credeţi‑mă, fraţilor: unde este satana, acolo voi fi aruncat şi eu!” Asta cu toate că Pimen învia morţi. La fel şi ceilalţi plăcuţi ai lui Dumnezeu: până la moarte şi‑au plâns păcatele, datoria de neplătit faţă de Dumnezeu – iar noi, din pricina iubirii de sine, ascundem păcatele noastre, ne îndreptăţim pe noi înşine, viclenim, deşi suntem deja cu un picior în groapă. Marişa, încă o dată îţi zic: cercetează toată viaţa ta, pocăieşte‑te pentru toate greşelile de care îţi dai seama. Cere cu lacrimi aşa cum cere Sfânta Biserică, cu metanii mari: „Dăruieşte‑mi să văd greşelile mele”. Dacă omul nu‑şi vede păcatele sale, asta nu înseamnă că nu le are. Asta înseamnă că omul nu este numai în păcate, ci, pe deasupra, şi în orbire duhovnicească – şi dacă duhovnicul sau, în general, altcineva ne învinuieşte de păcate nu trebuie să ne îndreptăţim, ci să ne rugăm Domnului ca El să ne descopere păcatele noastre, să ne dea să ne pocăim de ele înainte de venirea morţii şi să primim aici, pe pământ, iertare.
Ocupă‑te de sufletul tău până nu este prea târziu. Încetează să te agiţi de prisos, cere de la Domnul să‑ţi descopere păcatele tale şi să te pocăieşti de ele. Încă o dată zic: dacă nu‑ţi conştientizezi păcatele, asta nu înseamnă că nu le ai.
Eu n‑am nimic împotriva ta, ci îmi pare rău de tine. Întotdeauna te‑ai îndreptăţit, aşa faci şi acum. Îndreptăţirea de sine şi fariseismul duc în fundul iadului. Mântuieşte‑te! Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra ta şi a Katiei! Mântuiţi‑vă!
Să nu vă întristaţi dacă vrăjmaşul vă va amăgi, ci împăcaţi‑vă cât mai repede!
***
Monahiei Eupraxia
Să ai în vedere că potrivit Sfântului Marcu Ascetul toţi suntem supuşi încă de aici pedepsei pentru păcate, pe temeiul unei nestrămutate legi duhovniceşti, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea. Şi încă e o milă dumnezeiască faptul că primim plata pentru păcatele noastre aici. De aceea, în boli şi în necazuri trebuie să ne cercetăm mai atent viaţa, şi să ne pocăim sincer pentru toate, şi de acum să nu mai păcătuim, ca să nu ne fie nouă ceva mai rău.
Salutare tuturor şi binecuvântarea lui Dumnezeu! Cer rugăciunile voastre!
***
Monahiei Eupraxia
Vă rog mult pe toate să aveţi mai multă încredere în mine, şi să vă gândiţi mai mult la moarte şi la viaţa viitoare, şi în lumina acestor gânduri să examinaţi toate problemele de viaţă – din perspectiva veşniciei, a vieţii veşnice. Atunci, multe, multe lucruri vă vor apărea altfel. Multe din cele pe care le considerăm acum foarte importante îşi vor pierde orice preţ şi, dimpotrivă, lucruri cărora acum nu le dăm atenţie, pe care le lăsăm în planul al doilea, se vor dovedi a fi cele mai necesare. Trebuie ca fiecare să‑şi conştientizeze şi să îşi plângă mai mult păcatele, şi să se îngrijească pentru a se elibera de ele în loc să se înece în meschinele ciorovăieli şi calcule şi născociri pământeşti.
Doresc din tot sufletul ca Domnul să vă înţelepţească pe toate.
Salutare din inimă tuturor şi binecuvântarea Domnului!
***
Monahia Eupraxia
Domnul să‑ţi ajute să‑ţi îndeplineşti aşa cum Îi place lui Dumnezeu îndatoririle, fără să te aprinzi şi fără să necăjeşti pe nimeni! Nici un păcat nu‑i atât de greu ca necăjirea cuiva, chiar dacă n‑o faci cu totul conştient, şi pe urmă trebuie să‑ţi răscumperi cu osteneală acest păcat.
Rabdă, draga mea, ce să‑i faci? Domnul să te ajute, şi să te binecuvânteze, şi să te apere!
Iartă‑mă! Cer rugăciunile tuturor!
***
Dragă Serioja, pace ţie şi Katiei!
Din păcate, trecutul apasă puternic asupra ta. Sunt bucuros că măcar îţi dai seama de asta. Nu te osândesc pentru asta. Omul este atât de slab, păcatul lucrează cu atâta putere în suflet şi în trup, dracii se înverşunează atât de tare împotriva celor ce vor să scape de stăpânirea lor, încât sunt inevitabile căderile şi anumite reveniri la viaţa păcătoasă dinainte. Tu să nu te tulburi de asta şi să nu te descurajezi. Nimic nu se face dintr‑odată. Prin multe necazuri, prin luptă, prin sforţări intră toţi în Împărăţia lui Dumnezeu.
Tu ai citit în Evanghelie că Împărăţia lui Dumnezeu este ca o frământătură care a fost pusă în făină până când aceasta a dospit toată. Nici sufletul omenesc nu e dospit dintr‑odată de noua frământătură evanghelică. Uneori, acest proces al dospirii are loc repede, alteori încet. Înţelegi despre ce vorbesc. Aşadar, să nu te tulburi dacă nu vezi nici o îndreptare. De un singur lucru ai nevoie: străduieşte‑te să trăieşti după poruncile Evangheliei, luptă‑te, împotriveşte‑te de bunăvoie fiecărui păcat cu fapta, cu cuvântul sau cu gândul, nu te supune de bunăvoie pornirii rele. Dacă te vei supune, pocăieşte‑te înaintea Domnului, cere iertare şi iarăşi luptă‑te, şi tot aşa până la moarte.
Ţine minte că prin propriile puteri nu vei realiza nimic şi cheamă‑L întotdeauna pe Domnul Iisus Hristos să te ajute în orice ispită. Atunci, buna ta voinţă va fi ajutată de puterea lui Dumnezeu, care învinge orice păcat, orice lucrare diavolească. Dacă vei birui vreo pornire păcătoasă, să nu pui asta pe seama ta, pe seama puterii tale, ci pe seama Domnului şi să‑I mulţumeşti că te‑a ajutat să învingi păcatul. Iar de vei pune asta pe seama ta, vei cădea iarăşi în aceleaşi păcate.
Cheamă mai des numele lui Dumnezeu. Tu ai priceput întrucâtva binele şi răul. Domnul aşteaptă acum de la tine să te lipeşti de El, de sfintele Lui porunci, să te călăuzeşti în viaţă după ele, nu după îndemnurile drăceşti şi după firea ta căzută, molipsită de păcat. Alegerea e în mâinile tale. Domnul te priveşte, Se uită încotro înclină voinţa ta. Viaţa pământească i‑a fost dată omului tocmai ca să aleagă aici liber între Dumnezeu şi diavol. Viaţa viitoare depinde de cea pământească tocmai fiindcă cei care au slujit aici toată viaţa păcatului şi diavolului vor fi cu diavolul şi după moarte, pe vecie, iar cei care au năzuit toată viaţa către Domnul, chiar dacă uneori au căzut, după moarte vor fi cu Domnul în veşnica fericire.
Domnul ţi‑a trimis boală nu degeaba şi nu atât spre pedeapsă pentru păcatele dinainte (deşi potrivit legii duhovniceşti oricărui păcat îi urmează necaz), cât din iubire pentru tine, ca să te rupă de viaţa păcătoasă şi să te pună pe calea mântuirii. Mulţumeşte‑I pentru asta lui Dumnezeu, Care are grijă de tine; nu‑L jigni [răni] păcătuind de bunăvoie, ci luptă‑te cu fiecare păcat, altfel poţi să păţeşti ceva mai rău.
Iartă‑mă dacă te‑am supărat cu ceva! Salutare şi binecuvântarea lui Dumnezeu soţiei tale! Să te binecuvânteze Domnul şi să te ajute să‑ţi mântuieşti sufletul în loc să‑l pierzi pentru nimicnicele şi viclenele interese pământeşti!
***
Monahiei Serghia
„Dacă cineva va lepăda mustrarea dreaptă sau nedreaptă, de mântuirea sa se va lepăda”.
Cel căruia i se deschid ochii sufleteşti ca să‑şi vadă păcatele vede nu păcatele separate, ci deplina schimonosire a sufletului său, care izvorăşte necontenit tot felul de păcate; mai mult decât atât, vede că până şi faptele cele bune sunt pătrunse de otrava păcatului. Când omul va vedea asta limpede şi se va convinge desăvârşit, din mii de exemple, că nu poate vindeca singur lepra sufletului său, atunci se va smeri în chip firesc (nu prin metode artificiale sau prin autosugestie) şi va înceta în chip firesc să‑i mai osândească pe alţii ori să se supere când este jignit.
El doar vede şi în ceilalţi aceeaşi cădere ca în sine însuşi şi îi este deja milă de ei ca de nişte tovarăşi de nenorocire. Atunci va înceta să‑i mai ridice în slăvi pe unii şi să‑i dispreţuiască pe alţii, va înceta cu totul să judece, fiindcă pe de o parte toţi se află în starea de cădere, iar pe de alta măsurile omeneşti sunt mincinoase, oricât ne‑am strădui noi să fim obiectivi. Cum poate atunci omul să‑şi îndreptăţească păcatele? Cum se poate supăra dacă cineva îl învinuieşte de ceea ce pare a nu fi vinovat, de vreme ce avem nenumărate păcate dintre cele mai respingătoare, de care nimeni nu ştie pentru că milostivirea lui Dumnezeu acoperă păcatele noastre?
Nu cu părutele virtuţi trebuie să ne mângâiem, ci cu nepătrunsa iubire dumnezeiască faţă de noi, cei căzuţi, cu Crucea lui Hristos, cu faptul că „chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. Iisus Hristos S‑a arătat pe pământ ca să refacă „chipul căzut”. Veşnică recunoştinţă Lui, şi Tatălui, şi Sfântului Duh, din partea tuturor zidirilor!!!
Să piară înaintea Lui toate virtuţile noastre, să începem împreună cu vameşul să strigăm din adâncul chipului lui Dumnezeu: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Dumnezeule, milostiv fii nouă tuturor, păcătoşilor!” Atunci vom ieşi îndreptăţiţi din această viaţă, ca vameşul din Templu, şi vom intra în curtea oilor, unde vom afla păşune veşnică.
[va urma]
Din aceeasi carte:
- CE INSEAMNA SI CUM SE POATE SA PAZESTI PORUNCILE LUI DUMNEZEU? “Nu vi se pare ca visati prea mult si despre lucruri mari, scapand din vedere cele marunte, reale, accesibile?” – FRANGEREA INIMII ACOPERA LIPSURILE DIN FAPTE
- CUVIOSUL NIKON VOROBIOV: “Dumnezeu Iubire ESTE, nu doar ARE iubire. Cea mai mică întoarcere spre Domnul, cea mai mică hotărâre de a merge către El stârnesc deja bucurie în cer, ajutor şi iertarea fărădelegilor”
- Viata si invataturile unui sfant al zilelor noastre, CUVIOSUL NIKON VOROBIOV, luptator impotriva MANIERISMULUI si FORMALISMULUI RELIGIOS FARISEIC si invatator cu putere al SMERENIEI AUTENTICE: “temandu‑se de cinstirea ieftina a poporului, care cauta totdeauna facatori de minuni, stravazatori…”
- “DORIND SA-TI MANTUIESTI APROAPELE, IA SEAMA SA NU TE TRAGA INTR-O PRAPASTIE PIERZATOARE. Apostazia este ingaduita de Dumnezeu. Nu incerca s-o opresti cu mana ta neputincioasa, dar departeaza-te de ea” (SF. IGNATIE BRIANCIANINOV). Din sfaturile Cuviosului Nikon despre RELATIILE CU SEMENII
- Sfaturi din scrisorile CUVIOSULUI NIKON VOROBIOV despre LUCRAREA DUHOVNICEASCA: “Domnul ne va trage la socoteala in primul rand pentru faptul ca nu ne descoperim ranile inaintea Lui deplin, curat, fara viclenie, ca le ascundem, ca ni le indreptatim… SA NU VA DESCURAJATI CAND VA VEDETI TICALOSIA!”
- DIN SCRISORILE STARETULUI NIKON VOROBIOV DESPRE FRANGEREA INIMII si CONDITIILE IERTARII PACATELOR: “Vremii noastre i‑a fost dată o singura nevointa: sa ne recunoastem pacatele si neputinta, sa ne pocaim pentru ele si sa rabdam fara cartire…”. PREGATIREA PENTRU IESIREA DIN ACEASTA VIATA
- Noi sfaturi duhovnicesti pentru infruntarea “razboiului crancen” cu duhurile cazute. PRIMEJDIA STARII DE VISARE sau PATIMA DULCETII LA NIVEL PSIHOLOGIC. “Trebuie sa cerem de la Domnul cu smerenie si cu inima cat mai franta sa ne pazeasca de cursele vrajmasului…”
- “Deosebit de rău este că atunci când îl ameninţa boala s‑a întors pe calea cea dreaptă, iar CÂND S-A FĂCUT BINE, A UITAT TOTUL”
- Mare este caderea omului! Oamenii au devenit mai primejdiosi decat dracii… ARMA CLEVETIRII MINCINOASE. Pana unde merge acceptarea calomniilor?
***
Legaturi:
- “Niciodata sa nu-ti pierzi nadejdea mantuirii, ci sa strigi catre Dumnezeu si sa plangi. DUMNEZEU NICIODATA NU TRECE CU VEDEREA UN SUFLET CARE VREA SA SE MANTUIASCA SI SA SE POCAIASCA, ORICAT DE MULT S-AR RANI IN LUPTA!”
- Din Omiliile duhovnicesti ale SFANTULUI MACARIE EGIPTEANUL despre INDELUNGA-RABDARE SI MILA LUI DUMNEZEU care asteapta intoarcerea noastra deplina la El: Ce s-a intamplat cu LOCUITORII SODOMEI?
- LUPTA CONTINUA SI HARTUITOARE A CRESTINULUI – INTRE HAR SI CADERI. In ce constau, de fapt, desavarsirea sau sfintenia?
- STARETUL NICON DE LA OPTINA – sfaturi si indreptari duhovnicesti pentru SPOVEDANIE, NADEJDE si DISCERNAMANT cuprinse in scrisorile sale (I): “Nu deznadajdui cand vezi in tine feluritele neputinte. Rabda-te si pe tine!“
- NOI CUVINTE PLINE DE HAR, care ne izgonesc “gandurile cele intunecate si povara de pe suflet”, desprinse din SCRISORILE SFANTULUI NICON AL OPTINEI: “Sa plece de la tine reaua deznadejde si sa vina la tine pacea lui Hristos!”
- Parintele Rafail Noica: NU-I NEVOIE SA DEZNADAJDUIM!
- Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta: “DUMNEZEU NU DEZNADAJDUIESTE DE MANTUIREA NOASTRA”
- Arhim. EFREM FILOTHEITUL despre FRICA, DEZERTARE si TRANDAVIE in RAZBOIUL DUHOVNICESC: “Din faptul ca deznadajduiesti cunoaste ca acesta este razboi, este bombardament al vrajmasului… Prin urmare trebuie RABDARE, STARUINTA, CURAJ. Aceasta sa nu-ti intunece cerul nadejdilor tale”
- “DUMNEZEU CERE LA MASURA FIECARUIA. Mai mult decat a face ceva, lui Dumnezeu Ii place SA VREI! Sa incerci! Vrea sa te gaseasca in aceasta osteneala“ – PREDICI AUDIO pentru noi, cei chemati la Cina sau la Nunta Fiului
- GHERON IOSIF ISIHASTUL – scrisori de incurajare in razboiul cu diavolul si pentru ridicarea din caderi: “ORICE S-AR FI INTAMPLAT, NU TREBUIE SA DEZNADAJDUIM”
- Gheron Iosif: FA METANIE DE INDATA CE GRESESTI, NU PIERDE TIMPUL!
- Fericitul Parinte PAISIE DE LA SIHLA, cel care a deschis multora USA RAIULUI: “Tot timpul asta faci: cazi si te ridici… Nu te lasi in disperare”
- Leacul folosit de a nu ne supara de greselile si neputintele noastre – Sf. Nicodim Aghioritul
- AI CAZUT, RIDICA-TE IARASI!
- “Nu e pacat care sa tina piept pocaintei. Pentru ce sa intarziem?”
- SFANTUL IOAN CASIAN – o pilda de la avva Moise despre dreapta socoteala in ALEGEREA SFATUITORILOR, DEZNADEJDE si COMPATIMIREA cu cei raniti de ispite si de patimi
- Fericitul IOAN DE LA VALAAM (II): “Nu te inspaimanta, chiar de cazi in fiecare zi! Nu te increde in tine!”
- SFANTUL EFREM SIRUL: Cuvant catre cei ce in fiecare zi pacatuiesc si in fiecare zi se pocaiesc
- RIDICA-TE, IA-TI PATUL TAU SI UMBLA! “Dumnezeu il vrea pe om luptandu-se neincetat, INCERCAND NEINCETAT! El stie putinatatea noastra, stie cat de slabi suntem, dar vrea SA NU NE LASAM si SA NU NE LEPADAM de increderea in iubirea Sa”
- FIUL RISIPITOR. IUBIREA LUI DUMNEZEU si TAINA POCAINTEI. Predici strapungatoare de inima si pline de putere ale Staretului Efrem Filotheitul
- INTOARCEREA FIULUI RISIPITOR. Predica audio miscatoare a Parintelui Damaschin Luchian despre DRAGOSTEA PARINTEASCA si SINGURATATEA celui despartit de casa lui Dumnezeu: “E minunat atunci cand vrei sa te intorci la Dumnezeu, dar mai minunat lucru este sa ai UNDE sa te intorci!”
- “INVREDNICESTE-MA, DOAMNE, SA TE BUCUR SI EU CU INTOARCEREA MEA!”. Cand uitam ca suntem fii risipitori sau uitam cum ne iubeste si ne asteapta Tatal… ISPITELE CRESTINULUI – INTRE OBRAZNICIE SI DEZNADEJDE
- Meditatie zguduitoare la Pilda Fiului Risipitor a Arhim. Andrei Coroian: CHEMAREA BRATELOR PARINTESTI ALE CELUI RASTIGNIT SI CHINUIT DE PACATELE NOASTRE…
- Duminica Fiului Risipitor si descoperirea marii taine: CUM NE IUBESTE DUMNEZEUL NOSTRU? (predica exceptionala a Sf. Nicolae Velimirovici)
- SE POATE DRAGOSTE MAI MARE CA ACEASTA? DAR SE POATE SI NEPASARE MAI SALBATICA?
- CAMARA TA, MANTUITORULE…. Femeia pacatoasa care a spalat cu lacrimi picioarele lui Iisus – pilda luminoasa de POCAINTA si de INCREDERE in adancul indurarilor Domnului: FARA DEZNADEJDE!
- “FUNIA” BUNATATII LUI DUMNEZEU CARE NE IARTA PACATELE: “Te conjur din partea lui Dumnezeu celui viu, frate crestine, nu lasa sa se rupa funia!”
- DUMNEZEU, CERŞETORUL DRAGOSTEI NOASTRE… “A, Tu eşti Doamne? Un moment, mai aşteaptă puţin… am atâtea treburi de făcut…, treburi, griji, interese!”
- SFANTUL SILUAN ATHONITUL da marturie vie despre IUBIREA MILOSTIVA a lui Dumnezeu pentru CEI PACATOSI
- IUBIREA DOMNULUI, “FARA REPROSURI”: Domnul si astazi ne spala picioarele si continua sa bata la usa inimii noastre, desi o gaseste inchisa…
- Protos. Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa): LUCRAREA POCAINTEI IN VIATA NOASTRA (audio + text): “Dumnezeu e stiutorul inimilor si asta e o mangaiere mai ales pentru sufletul pacatos, pentru ca Dumnezeu intelege pe om…”
- Taina sfintei marturisiri. DARUL, BUCURIA SI PUTEREA DUMNEZEIASCA A POCAINTEI
- CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE PUTEREA SI ROADELE POCAINTEI: “Totdeauna recomand pocainta SI marturisire. Niciodata nu recomand DOAR marturisire”!
- FRANGEREA INIMII PENTRU PACATE SI HOTARAREA DE A RENUNTA LA ELE – conditiile esentiale ale pregatirii de Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului
***
Scrisorile acestui Sfant Parinte sunt picaturi de aur curat, duhovnicesc. Domnul sa va binecuvanteze.