PACAT, LUPTA SI RIDICARE. “Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. SCRISORI DE DRAGOSTE… DUMNEZEIASCA, CUVINTE DE TREZIRE SI DE INCURAJARE DE LA UN SFANT AL ZILELOR NOASTRE: “Tu să nu te tulburi de inevitabilele căderi şi să nu te descurajezi. Nimic nu se face dintr‑odată”

26-02-2016 Sublinieri

hram_seminar_nt_2015_foto_oana_nechifor_80

Cuviosul Nikon Vorobiov:

Păcatul (I)

Ecaterinei Manilova

Să‑ţi frângi inima peste măsură şi să ajungi la deznădejde este semn nu al smereniei, ci al trufiei. Trebuie să ne frângem inima şi să ne pară rău că prin păcatele noastre Îl jignim [rănim] pe Domnul, să cerem de la El iertare şi să ne străduim să nu mai facem, iar dacă am căzut iarăşi în vreun păcat să cerem iertare fără întârziere, şi Domnul ne va ierta, fiindcă a venit să‑i mântuiască nu pe drepţi, ci pe păcătoşi, adică pe cei ce îşi recunosc păcatele.

Sinceritatea şi profunzimea pocăinţei se dovedesc prin aceea că omul se străduie să nu mai repete păcatele. Oricât de des ai păcătui, nu trebuie să deznădăjduieşti, ci să te pocăieşti şi să continui lupta. Atunci până şi căderile vor fi spre folosul nostru.

Luptă‑te cu toate păcatele, chiar şi cu cele mai mărunte. Celui ce e necredincios în cele mici nu‑i sunt încredinţate cele mari. Diavolul aşa şi şopteşte: „Ăsta este un fleac, asta este o bagatelă”, iar despre cele mai mari zice: „Păi cum să ne luptăm noi cu asta? Asta este pentru asceţi!” Citeşte mai mult Evanghelia şi mai cu seamă citeşte‑i pe Sfinţii Părinţi – fără citire e greu să te mântuieşti. Decât să pierzi vremea pe deşertăciuni, nu e mai bine şi mai interesant să înveţi de la Sfinţii Părinţi?

Domnul să‑ţi ajute în lucrarea mântuirii, să te lumineze şi să‑ţi dea binecuvântare! Să nu pierzi vremea; zilele rele sunt, şi nu ştii când te va ajunge moartea.

***

[…]

Dragă Marişa!

pocainta_rugaciune-detaliuDomnul vrea mântuirea fiecărui om, însă nu fiecare om vrea de fapt mântuirea. Din gură toţi vor să se mântuiască, dar cu fapta resping mântuirea. Cum o resping? Cu păcatele, fiindcă au fost mari păcătoşi, ca tâlharii, Maria Egipteanca etc. care s‑au pocăit pentru păcatele lor, şi Domnul i‑a iertat, şi au primit astfel mântuirea – iar de pierit pier cei ce păcătuiesc şi nu se pocăiesc, ci se îndreptăţesc pe ei înşişi pentru păcate. Acesta este lucrul cel mai cumplit, cel mai pierzător.

Domnul zice: Nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Ce înseamnă asta? Cuvântul lui Dumnezeu spune: Nu este drept nici unul; împreună netrebnici ­s‑au făcut. Toţi sunt păcătoşi, şi omul e cu atât mai sfânt cu cât vede mai multe păcate în sine. Domnul a venit ca să‑i cheme la pocăinţă şi prin pocăinţă să‑i mântuiască tocmai pe păcătoşi, adică pe cei care îşi recunosc păcatele, care se căiesc înaintea Domnului, care cer iertare – iar pe cei care ori nu îşi văd păcatele, ori se îndreptăţesc pe ei înşişi cu viclenie, Domnul îi leapădă de la Sine. Aşa i‑a lepădat Domnul şi i‑a osândit încă de pe pământ pe farisei, care se credeau drepţi şi chiar exemple pentru ceilalţi. Cumplită e starea aceasta! Dumnezeu să‑l izbăvească de ea pe fiecare!

Sfântul Sisoe cel Mare le cerea îngerilor veniţi după sufletul lui să se roage ca Domnul să‑i mai dea zile ca să se poată pocăi.

Sfântul Pimen cel Mare spunea: Credeţi‑mă, fraţilor: unde este satana, acolo voi fi aruncat şi eu! Asta cu toate că Pimen învia morţi. La fel şi ceilalţi plăcuţi ai lui Dumnezeu: până la moarte şi‑au plâns păcatele, datoria de neplătit faţă de Dumnezeu – iar noi, din pricina iubirii de sine, ascundem păcatele noastre, ne îndreptăţim pe noi înşine, viclenim, deşi suntem deja cu un picior în groapă. Marişa, încă o dată îţi zic: cercetează toată viaţa ta, pocăieşte‑te pentru toate greşelile de care îţi dai seama. Cere cu lacrimi aşa cum cere Sfânta Biserică, cu metanii mari: „Dăruieşte‑mi să văd greşelile mele. Dacă omul nu‑şi vede păcatele sale, asta nu înseamnă că nu le are. Asta înseamnă că omul nu este numai în păcate, ci, pe deasupra, şi în orbire duhovnicească – şi dacă duhovnicul sau, în general, altcineva ne învinuieşte de păcate nu trebuie să ne îndreptăţim, ci să ne rugăm Domnului ca El să ne descopere păcatele noastre, să ne dea să ne pocăim de ele înainte de venirea morţii şi să primim aici, pe pământ, iertare.

Ocupă‑te de sufletul tău până nu este prea târziu. Încetează să te agiţi de prisos, cere de la Domnul să‑ţi descopere păcatele tale şi să te pocăieşti de ele. Încă o dată zic: dacă ­nu‑ţi conştientizezi păcatele, asta nu înseamnă că nu le ai.

Eu n‑am nimic împotriva ta, ci îmi pare rău de tine. Întotdeauna te‑ai îndreptăţit, aşa faci şi acum. Îndreptăţirea de sine şi fariseismul duc în fundul iadului. Mântuieşte‑te! Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra ta şi a Katiei! Mântuiţi‑vă!

Să nu vă întristaţi dacă vrăjmaşul vă va amăgi, ci ­împăcaţi‑vă cât mai repede!

***

Monahiei Eupraxia

Să ai în vedere că potrivit Sfântului Marcu Ascetul toţi suntem supuşi încă de aici pedepsei pentru păcate, pe temeiul unei nestrămutate legi duhovniceşti, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea. Şi încă e o milă dumnezeiască faptul că primim plata pentru păcatele noastre aici. De aceea, în boli şi în necazuri trebuie să ne cercetăm mai atent viaţa, şi să ne pocăim sincer pentru toate, şi de acum să nu mai păcătuim, ca să nu ne fie nouă ceva mai rău.

Salutare tuturor şi binecuvântarea lui Dumnezeu! Cer rugăciunile voastre!

***

Monahiei Eupraxia

oananekf-21Vă rog mult pe toate să aveţi mai multă încredere în mine, şi să vă gândiţi mai mult la moarte şi la viaţa viitoare, şi în lumina acestor gânduri să examinaţi toate problemele de viaţă – din perspectiva veşniciei, a vieţii veşnice. Atunci, multe, multe lucruri vă vor apărea altfel. Multe din cele pe care le considerăm acum foarte importante îşi vor pierde orice preţ şi, dimpotrivă, lucruri cărora acum nu le dăm atenţie, pe care le lăsăm în planul al doilea, se vor dovedi a fi cele mai necesare. Trebuie ca fiecare să‑şi conştientizeze şi să îşi plângă mai mult păcatele, şi să se îngrijească pentru a se elibera de ele în loc să se înece în meschinele ciorovăieli şi calcule şi născociri pământeşti.

Doresc din tot sufletul ca Domnul să vă înţelepţească pe toate.

Salutare din inimă tuturor şi binecuvântarea Domnului!

***

Monahia Eupraxia

Domnul să‑ţi ajute să‑ţi îndeplineşti aşa cum Îi place lui Dumnezeu îndatoririle, fără să te aprinzi şi fără să necăjeşti pe nimeni! Nici un păcat nu‑i atât de greu ca necăjirea cuiva, chiar dacă n‑o faci cu totul conştient, şi pe urmă trebuie să‑ţi răscumperi cu osteneală acest păcat.

Rabdă, draga mea, ce să‑i faci? Domnul să te ajute, şi să te binecuvânteze, şi să te apere!

Iartă‑mă! Cer rugăciunile tuturor!

***

Dragă Serioja, pace ţie şi Katiei!

pocainta22Din păcate, trecutul apasă puternic asupra ta. Sunt bucuros că măcar îţi dai seama de asta. Nu te osândesc pentru asta. Omul este atât de slab, păcatul lucrează cu atâta putere în suflet şi în trup, dracii se înverşunează atât de tare împotriva celor ce vor să scape de stăpânirea lor, încât sunt inevitabile căderile şi anumite reveniri la viaţa păcătoasă dinainte. Tu să nu te tulburi de asta şi să nu te descurajezi. Nimic nu se face dintr‑odată. Prin multe necazuri, prin luptă, prin sforţări intră toţi în Împărăţia lui Dumnezeu.

Tu ai citit în Evanghelie că Împărăţia lui Dumnezeu este ca o frământătură care a fost pusă în făină până când aceasta a dospit toată. Nici sufletul omenesc nu e dospit dintr‑odată de noua frământătură evanghelică. Uneori, acest proces al dospirii are loc repede, alteori încet. Înţelegi despre ce vorbesc. Aşadar, să nu te tulburi dacă nu vezi nici o îndreptare. De un singur lucru ai nevoie: străduieşte‑te să trăieşti după poruncile Evangheliei, luptă‑te, împotriveşte‑te de bunăvoie fiecărui păcat cu fapta, cu cuvântul sau cu gândul, nu te supune de bunăvoie pornirii rele. Dacă te vei supune, pocăieşte‑te înaintea Domnului, cere iertare şi iarăşi luptă‑te, şi tot aşa până la moarte.

Ţine minte că prin propriile puteri nu vei realiza nimic şi cheamă‑L întotdeauna pe Domnul Iisus Hristos să te ajute în orice ispită. Atunci, buna ta voinţă va fi ajutată de puterea lui Dumnezeu, care învinge orice păcat, orice lucrare diavolească. Dacă vei birui vreo pornire păcătoasă, să nu pui asta pe seama ta, pe seama puterii tale, ci pe seama Domnului şi să‑I mulţumeşti că te‑a ajutat să învingi păcatul. Iar de vei pune asta pe seama ta, vei cădea iarăşi în aceleaşi păcate.

Cheamă mai des numele lui Dumnezeu. Tu ai priceput întrucâtva binele şi răul. Domnul aşteaptă acum de la tine să te lipeşti de El, de sfintele Lui porunci, să te călăuzeşti în viaţă după ele, nu după îndemnurile drăceşti şi după firea ta căzută, molipsită de păcat. Alegerea e în mâinile tale. Domnul te priveşte, Se uită încotro înclină voinţa ta. Viaţa pământească i‑a fost dată omului tocmai ca să aleagă aici liber între Dumnezeu şi diavol. Viaţa viitoare depinde de cea pământească tocmai fiindcă cei care au slujit aici toată viaţa păcatului şi diavolului vor fi cu diavolul şi după moarte, pe vecie, iar cei care au năzuit toată viaţa către Domnul, chiar dacă uneori au căzut, după moarte vor fi cu Domnul în veşnica fericire.

Domnul ţi‑a trimis boală nu degeaba şi nu atât spre pedeapsă pentru păcatele dinainte (deşi potrivit legii duhovniceşti oricărui păcat îi urmează necaz), cât din iubire pentru tine, ca să te rupă de viaţa păcătoasă şi să te pună pe calea mântuirii. Mulţumeşte‑I pentru asta lui Dumnezeu, Care are grijă de tine; nu‑L jigni [răni] păcătuind de bunăvoie, ci ­luptă‑te cu fiecare păcat, altfel poţi să păţeşti ceva mai rău.

Iartă‑mă dacă te‑am supărat cu ceva! Salutare şi binecuvântarea lui Dumnezeu soţiei tale! Să te binecuvânteze Domnul şi să te ajute să‑ţi mântuieşti sufletul în loc să‑l pierzi pentru nimicnicele şi viclenele interese pământeşti!

***

Monahiei Serghia

„Dacă cineva va lepăda mustrarea dreaptă sau nedreaptă, de mântuirea sa se va lepăda”.

pocainta--Cel căruia i se deschid ochii sufleteşti ca să‑şi vadă păcatele vede nu păcatele separate, ci deplina schimonosire a sufletului său, care izvorăşte necontenit tot felul de păcate; mai mult decât atât, vede că până şi faptele cele bune sunt pătrunse de otrava păcatului. Când omul va vedea asta limpede şi se va convinge desăvârşit, din mii de exemple, că nu poate vindeca singur lepra sufletului său, atunci se va smeri în chip firesc (nu prin metode artificiale sau prin autosugestie) şi va înceta în chip firesc să‑i mai osândească pe alţii ori să se supere când este jignit.

El doar vede şi în ceilalţi aceeaşi cădere ca în sine însuşi şi îi este deja milă de ei ca de nişte tovarăşi de nenorocire. Atunci va înceta să‑i mai ridice în slăvi pe unii şi să‑i dispreţuiască pe alţii, va înceta cu totul să judece, fiindcă pe de o parte toţi se află în starea de cădere, iar pe de alta măsurile omeneşti sunt mincinoase, oricât ne‑am strădui noi să fim obiectivi. Cum poate atunci omul să‑şi îndreptăţească păcatele? Cum se poate supăra dacă cineva îl învinuieşte de ceea ce pare a nu fi vinovat, de vreme ce avem nenumărate păcate dintre cele mai respingătoare, de care nimeni nu ştie pentru că milostivirea lui Dumnezeu acoperă păcatele noastre?

Nu cu părutele virtuţi trebuie să ne mângâiem, ci cu nepătrunsa iubire dumnezeiască faţă de noi, cei căzuţi, cu Crucea lui Hristos, cu faptul că „chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. Iisus Hristos S‑a arătat pe pământ ca să refacă „chipul căzut”. Veşnică recunoştinţă Lui, şi Tatălui, şi Sfântului Duh, din partea tuturor zidirilor!!!

Să piară înaintea Lui toate virtuţile noastre, să începem împreună cu vameşul să strigăm din adâncul chipului lui Dumnezeu: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Dumnezeule, milostiv fii nouă tuturor, păcătoşilor! Atunci vom ieşi îndreptăţiţi din această viaţă, ca vameşul din Templu, şi vom intra în curtea oilor, unde vom afla păşune veşnică.

[va urma]

 

(din: Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească, Editura Sophia, 2014)

nikon-vorobiov-cuvios-cum-sa-traim-in-ziua-de-astazi-scrisori-despre-via-a-duhovniceasca-11970

Din aceeasi carte:

***

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Cuviosul Nikon Vorobiov, Pocainta, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “PACAT, LUPTA SI RIDICARE. “Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. SCRISORI DE DRAGOSTE… DUMNEZEIASCA, CUVINTE DE TREZIRE SI DE INCURAJARE DE LA UN SFANT AL ZILELOR NOASTRE: “Tu să nu te tulburi de inevitabilele căderi şi să nu te descurajezi. Nimic nu se face dintr‑odată”

  1. Scrisorile acestui Sfant Parinte sunt picaturi de aur curat, duhovnicesc. Domnul sa va binecuvanteze.

  2. Pingback: LUPTA CU PACATUL. “Nu te îndreptăţi pe tine însuţi şi nu‑ţi îndreptăţi greşelile, ci spune lucrurilor pe nume înaintea ta şi înaintea lui Dumnezeu…” Scrisori de intarire de la CUVIOSUL NIKON pentru RAZBOIUL DE TOATA VREME
  3. Pingback: “Domnul este întotdeauna peste tot şi vede toate ale noastre”. ALTE SFATURI DUHOVNICESTI DIN SCRISORILE CUVIOSULUI NIKON VOROBIOV | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: “Pocăinţa a fost dată vremii noastre în loc de fapte, care nu mai sunt” – MUSTRARI SI INCURAJARI de la Cuviosul Nikon Vorobiov pentru ASUMAREA CURAJOASA A ATITUDINII AUTENTICE DE POCAINTA | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: “Asa sunt eu…” sau despre FIRESCUL PACATULUI INTRAT IN FIRE, frica de prapastia launtrica si FIARA UCIGASA PE CARE O HRANIM | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: “NU EXISTĂ ARME MAI PUTERNICE DECÂT LACRIMILE CELOR CARE SE POCĂIESC. Nimic nu este mai puternic decât omul care-şi recunoaşte păcatul, decât omul care se simte nevrednic să se roage… şi totuşi se roagă” | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: “TĂCEREA LUI DUMNEZEU faţă de încercările noastre nu este indiferenţă, ci chemare la schimbare. SIMPTOMUL – ADEVĂRUL PERSONAL ASCUNS/ “Lucrul înfricoşător nu este să cazi, ci să rămâi căzut”. DE CE ALUNECĂM MEREU
  8. Pingback: PĂRINTELE MELHISEDEC DE LA LUPȘA în “Familia ortodoxă”: “ÎMPRĂȘTIEREA ne face să fim superficiali. DUREREA ne ajută să ne întoarcem spre noi înşine şi să ne descoperim inima noastră” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate