“Intru necaz M’ai chemat si te-am izbavit, te-am auzit in mijlocul furtunii si te-am cercat la apa certarii”. CRUCEA DURERII si LARGIREA INIMII

18-09-2014 Sublinieri

pravilo-e1318535171223

 „Cand Te-am chemat, m’ai auzit, Dumnezeul drep­tatii mele! Intru necaz m’ai desfatat!” /Ps. 4,1/

Iarna, din pricina gerului naprasnic, trunchiul copa­cilor crapa pe dinauntru, iar in noptile geroase aceste rupturi pricinuite de ger scot sunete destul de nefiresti. Desi ar parea ca gerul ii vatama, el nu face altceva decat sa-i despice si sa-i desfaca pe dinauntru, pentru a forma crapaturi care primavara sant plinite cu noi fibre, pline de seva, prin care copacii se umplu iarasi de viata si se dezvolta, aducand rod de frumusete.

In curgerea vietii lui pamantesti, omul intalneste nenumarate  piedici  aproape  de  netrecut:  necaz, suferinta, durere… Toate acestea se regasesc, desi ne este greu s-o acceptam, in pronia lui Dumnezeu. Psalmistul spune:

„Intru necaz M’ai chemat si te-am izbavit, te-am auzit in mijlocul furtunii si te-am cercat la apa certarii” /Ps 80,6/

Dumnezeu ingaduie sa ajungem la „apa certarii” nu ca sa ne inece, ci dimpotriva, ca sa ne invete sa inotam. Desi ne este foarte greu sa acceptam suferinta in viata noastra, ea este aceea care rupe si desface egoismul din noi (precum gerul trunchiul copacului), largindu-ne inima spre a-L primi pe Dumnezeu.

Este adevarat ca  acest proces de crestere este unul dureros, dar precum Insusi Dumnezeu-Cuvantul Şi-a asumat aceasta cruce a durerii, asemenea si noi santem chemati sa ne purtam crucea, astfel incat inima noastra sa devina o inima mare, care sa poata cuprinde toata lumea agonisindu-si o noua calitate: marinimia.

Sfantul Luca al Crimeei[1] spunea intr-o scrisoare ca:

toate intamplarile din vietile noastre fac parte dintr-o iconomie a lui Dumnezeu cu noi, necunoscuta noua pe deplin. Acum nu le intelegem talcul, dar mai tarziu le vom intelege. Acum ni se pare ca san­tem nedreptatiti, trisati, batjocoriti si asa mai depar­te. Mai tarziu, vom intelege ca din toate am fi putut trage un folos imens: smerita cugetare. Smeritu-m’am si m’am mantuit, spune Psalmistul.

In astfel de momente ale vietii noastre, cand intuneri­cul si deznadejdea pun stapanire pe noi, nu ne ramane decat sa asteptam, asemenea copacilor, primavara: primavara duhovniceasca ce oblojeste ranile provo­cate de iubirea de sine si ne aduce rod de bucurie.

„In necaz am chemat pe Domnul si m’a auzit si m’a scos intru desfatare.” /Ps. 117,5/


[1] Sfantul Luca, Arhiepiscopul Crimeei, a trait intre anii 1877-1961 si a fost unul dintre marii profesori universitari si medici chirurgi cu renume mondial ai secolului 20. Datorita vietii sale sfinte si darului dumnezeiesc, este cinstit laolalta cu sfintii doctori fara de arginti.

(Ieromonah Luca Mirea, “Crampeie de gand si cuvant”, Editura Predania, Bucuresti, 2011)

463455-308101_466076900081441_1778512778_n

Legaturi:

***

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 2. Special, Ieromonah Luca Mirea, Inaltarea Sfintei Cruci

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la ““Intru necaz M’ai chemat si te-am izbavit, te-am auzit in mijlocul furtunii si te-am cercat la apa certarii”. CRUCEA DURERII si LARGIREA INIMII

  1. Iarna, din pricina gerului naprasnic, trunchiul copa­cilor crapa pe dinauntru, iar in noptile geroase aceste rupturi pricinuite de ger scot sunete destul de nefiresti. Desi ar parea ca gerul ii vatama, el nu face altceva decat sa-i despice si sa-i desfaca pe dinauntru, pentru a forma crapaturi care primavara sant plinite cu noi fibre, pline de seva, prin care copacii se umplu iarasi de viata si se dezvolta, aducand rod de frumusete.

    Iata ca Dumnezeu toate le-a facut si le-a pus inaintea omului pentru ca el sa se ridice cugentand la Ziditorul sau.

    Asemenea si poetul Ioan Alexandru are un vers minunat, in poezia “Lumina lina”, in care surprinde cum rana unui copac, locul care a fost mancat, partea care ii lipseste, scorbura, a fost plinita cu miere – intruchipand dulcea lumina lina:

    Lumină lină, lini lumini
    Răsar din codrii mari de crini
    Lumină lină cuib de ceară
    Scorburi cu miere milenară
    De dincolo de lumi venind
    Si niciodată poposind
    Un răsărit ce nu se mai termină
    Lină lumină din lumină lină.

  2. Fraţilor de la Cuvânt Ortodox, noi ardelenii avem o vorbă: Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune în traistă!
    Dacă se doreşte ca România să fie dezvoltată, atunci ar fi o soluţie şi anume Separarea Bisericii de stat.
    Că prea au ajuns unii preoţi să facă propagandă cutărui şi cutărui politician (şi nu vorbesc din ce am auzit de la alţii).
    A trebui procedat în felul următor:
    Să ne declarăm apartenenţa religioasă, iar pe baza apartenenţei să se ducă automat o parte din impozitul nostru la stat şi către Biserică, nu să dea politicienii cum vor şi cât vor de la buget.
    Abia atunci preoţii nu s-ar mai gudura pe lângă politicieni!

  3. @Ioan C:

    Ce inseamna “dezvoltarea” Romaniei?

    De ce ar fi ortodoxia si prezenta sociala a acesteia o piedica in calea “dezvoltarii”?

    Altfel,

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/10/30/fericitul-martir-mircea-vulcanescu-restituiri-inedite-ii-noi-suntem-ortodocsi-statul-roman-nu-poate-fi-neutru-dar-si-despre-riscul-transformarii-bisericii-in-anexa-politica/

  4. @ Ioan C

    Problema dezvoltarii Romaniei nu poate sa stea in separarea Bisericii de stat, si nici macar aceasta nu poate aduce prosperitate in viata Bisericii.

    Daca ne uitam cum stau lucrurile la francezi, unde aceasta separare a statului fata de Biserica s-a faut inca de la inceputul secolului trecut, cred ca avem ce invata.

    Trebuie inteles ca este chiar necesar ca pentru un popor crestin ortodox Statul sa tina cont de acest fapt, si aici am putea da chiar un mic exemplu: religia in scoli.

    Politica nu trebuie sa se amestece in Biserica si nici Biserica in politica dar acest lucru nu este echivalent cu separarea Statului de catre Biserica.

  5. Pingback: MÂNĂ LA ADÂNCUL INIMII! -
  6. Pingback: FURTUNA INFRICOSATOARE S-A RIDICAT… | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: “Chiar dacă se dezlănţuie marea, chiar dacă se ridică necazurile din toate părţile, nu le da nici o atenţie, PRIVEŞTE SPRE HRISTOS!” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: CU BINECUVANTAREA STARETULUI EFREM DIN ARIZONA la inceputul anului nou bisericesc: “AVETI RABDARE, FIII MEI! NU VA PIERDETI CURAJUL IN LUPTA!” | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: STRIGATUL SALVATOR | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: PE CRUCE, IMPREUNA CU HRISTOS… De ce este SUFERINTA o realitate duhovniceasca de neocolit pentru un crestin? “Dacă fugim de Cruce, vom sfârşi în sistemul NEW AGE – un fel de CREȘTINISM FĂRĂ CRUCE” (Arhim. Zaharia) | Cuvântu
  11. Pingback: Ce vrea să spuna acest praznic al ÎNĂLȚĂRII SFINTEI CRUCI, cum ne vorbeşte nouă, personal? – PREDICI (audio si text) ale PR. CIPRIAN NEGREANU | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: “Calea spre tine însuți”. SUB CRUCE, de-a lungul vieții noastre, luptând cu ispita DEZERTĂRII. “Suntem învăţători în afara cuptorului durerii, dar pierduţi, morţi şi ucenici stângaci în clipa răstignirii” | Cuvântu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate