“Intru necaz M’ai chemat si te-am izbavit, te-am auzit in mijlocul furtunii si te-am cercat la apa certarii”. CRUCEA DURERII si LARGIREA INIMII
„Cand Te-am chemat, m’ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele! Intru necaz m’ai desfatat!” /Ps. 4,1/
Iarna, din pricina gerului naprasnic, trunchiul copacilor crapa pe dinauntru, iar in noptile geroase aceste rupturi pricinuite de ger scot sunete destul de nefiresti. Desi ar parea ca gerul ii vatama, el nu face altceva decat sa-i despice si sa-i desfaca pe dinauntru, pentru a forma crapaturi care primavara sant plinite cu noi fibre, pline de seva, prin care copacii se umplu iarasi de viata si se dezvolta, aducand rod de frumusete.
In curgerea vietii lui pamantesti, omul intalneste nenumarate piedici aproape de netrecut: necaz, suferinta, durere… Toate acestea se regasesc, desi ne este greu s-o acceptam, in pronia lui Dumnezeu. Psalmistul spune:
Dumnezeu ingaduie sa ajungem la „apa certarii” nu ca sa ne inece, ci dimpotriva, ca sa ne invete sa inotam. Desi ne este foarte greu sa acceptam suferinta in viata noastra, ea este aceea care rupe si desface egoismul din noi (precum gerul trunchiul copacului), largindu-ne inima spre a-L primi pe Dumnezeu.
Este adevarat ca acest proces de crestere este unul dureros, dar precum Insusi Dumnezeu-Cuvantul Şi-a asumat aceasta cruce a durerii, asemenea si noi santem chemati sa ne purtam crucea, astfel incat inima noastra sa devina o inima mare, care sa poata cuprinde toata lumea agonisindu-si o noua calitate: marinimia.
Sfantul Luca al Crimeei[1] spunea intr-o scrisoare ca:
In astfel de momente ale vietii noastre, cand intunericul si deznadejdea pun stapanire pe noi, nu ne ramane decat sa asteptam, asemenea copacilor, primavara: primavara duhovniceasca ce oblojeste ranile provocate de iubirea de sine si ne aduce rod de bucurie.
„In necaz am chemat pe Domnul si m’a auzit si m’a scos intru desfatare.” /Ps. 117,5/
[1] Sfantul Luca, Arhiepiscopul Crimeei, a trait intre anii 1877-1961 si a fost unul dintre marii profesori universitari si medici chirurgi cu renume mondial ai secolului 20. Datorita vietii sale sfinte si darului dumnezeiesc, este cinstit laolalta cu sfintii doctori fara de arginti.
(Ieromonah Luca Mirea, “Crampeie de gand si cuvant”, Editura Predania, Bucuresti, 2011)
Legaturi:
- “IUBIREA NEBUNA” A LUI DUMNEZEU si TAINA SLUJIRII: “A te darui, fara sa te impui…”. Parintele Staniloae despre SENSUL CRUCII ca IMPREUNA-PATIMIRE ODIHNITOARE: “Numai Crucea darama zidul; Biserica sta pe iubirea rastignita”
- OMUL IN FATA CRUCII. Predici (text, audio, video) miscatoare si trezitoare la Inaltarea Sfintei Cruci: “Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii”. CRUCEA – IMBRATISAREA LUI DUMNEZEU
***
- “AJUNGE ZILEI RAUTATEA EI…”
- El, Cel ce-i vindeca pe cei cu inima zdrobita…
- DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII
- DOAMNE, RAMAI CU NOI! Cum devine INVIEREA o realitate tainic lucratoare in concretul zilelor vietii noastre?
- INCREDEREA LUI DUMNEZEU IN NOI, coplesitoarea Iubire care ne da lumina
- SUB MANA CEA TARE A LUI DUMNEZEU/ “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii!”
- Siguranta de a fi IN MAINILE DOMNULUI, cu nadejdea de a ne improspata mereu puterile SUB ACOPERAMANTUL ARIPILOR DRAGOSTEI SALE: “Daca ti se pare ca nimeni nu mai are nevoie de tine, sa stii ca in ochii Lui ai ramas de mare pret”
***
- DOMNULUI SA NE RUGAM... Sa ne folosim de puterea Psaltirii in razboiul nevazut: “Tu privesti la necazuri si la durere, ca sa le iei in mainile Tale…
- “Mantuieste-ma, Doamne, ca m-a necajit omul; fiii oamenilor, dintii lor sunt arme si sageti si limba lor sabie ascutita…”
***
- “In orice IARNA DUHOVNICEASCA sa asteptam cu rabdare si nadejde PRIMAVARA DUHOVNICEASCA”
- DE CE SUFERINTA? DE CE BOALA? CUM SA IL AJUTAM PE CEL CARE SUFERA? Ne raspunde Parintele Arsenie Muscalu (audio si text)
- CE SA FACEM ATUNCI CAND NE SIMTIM INCERCATI LA MAXIMUM? Poruncile = spovedania lui Dumnezeu; incercarile = dovada prieteniei si increderii lui Hristos in noi
- DE CE DUMNEZEU NE LASA SA SUFERIM SI SA NE CHINUIM MULT? Arhim. Simeon Kraiopoulos despre LECTIA FEMEII CANANEENCE: “A venit ceasul sa devenim crestini… Poate ca nimic altceva nu foloseste cat foloseste suferinta”
- CUVINTE VII DE LA PARINTELE CALCIU DESPRE SENSUL SUFERINTEI: “ORICINE E INDURERAT SI PLANGE, HRISTOS PLANGE CU EL“ (pr. Gh. Calciu)
- ALTE SFATURI DUHOVNICESTI DE LA GHERON IOSIF: “Daca acum nu te silesti, va veni timpul cand, si sa vrei, nu vei mai putea sa faci ceea ce acum treci cu vederea”. “Sufletul meschin [imputinarea de suflet, lipsa de curaj] este mama lipsei de rabdare”
- GHERON IOSIF: Totdeauna Dumnezeu ajuta, totdeauna ajunge la timp, dar este nevoie de rabdare!
- Sfantul Ioan Gura de Aur (II) catre Olimpiada despre TIRANIA TRISTETII, RABDAREA BOLII…
- SFANTUL ISAAC SIRUL despre incercarile duhovnicesti si mangaierile harului. SMERENIA BIRUIESTE DEZNADEJDEA COPLESITOARE: “Lipsa de curaj e maica chinului. Iar rabdarea e maica mangaierii“
- CRESTINUL NEAPARAT TREBUIE SA FIE UN NEVOITOR. “De pe Cruce nu te pogori, altii te iau”
- Cuviosul Paisie Aghioritul: ROSTUL INCERCARILOR IN VIATA NOASTRA
- Konstantin V. Zorin: LA CE AR PUTEA FOLOSI BOALA SI SUFERINTA? SITUATIILE LIMITA SI CERCETAREA PRONIEI DUMNEZEIESTI
- PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “Adevaratul chip al omului este smerenia. Unde este smerenia, acolo vine Dumnezeu”
- Ce minuni face Dumnezeu cu noi, ce vrea sa ne dea Dumnezeu prin incercari? Avem ochi sa mai vedem LUCRAREA LUI DUMNEZEU IN NOI?
- RODUL RABDARII SI AL NADEJDII. De ce Dumnezeu pare uneori neinduplecat si intarzie sa ne implineasca rugaciunile?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Iarna, din pricina gerului naprasnic, trunchiul copacilor crapa pe dinauntru, iar in noptile geroase aceste rupturi pricinuite de ger scot sunete destul de nefiresti. Desi ar parea ca gerul ii vatama, el nu face altceva decat sa-i despice si sa-i desfaca pe dinauntru, pentru a forma crapaturi care primavara sant plinite cu noi fibre, pline de seva, prin care copacii se umplu iarasi de viata si se dezvolta, aducand rod de frumusete.
Iata ca Dumnezeu toate le-a facut si le-a pus inaintea omului pentru ca el sa se ridice cugentand la Ziditorul sau.
Asemenea si poetul Ioan Alexandru are un vers minunat, in poezia “Lumina lina”, in care surprinde cum rana unui copac, locul care a fost mancat, partea care ii lipseste, scorbura, a fost plinita cu miere – intruchipand dulcea lumina lina:
Lumină lină, lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de ceară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de lumi venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină.
Fraţilor de la Cuvânt Ortodox, noi ardelenii avem o vorbă: Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune în traistă!
Dacă se doreşte ca România să fie dezvoltată, atunci ar fi o soluţie şi anume Separarea Bisericii de stat.
Că prea au ajuns unii preoţi să facă propagandă cutărui şi cutărui politician (şi nu vorbesc din ce am auzit de la alţii).
A trebui procedat în felul următor:
Să ne declarăm apartenenţa religioasă, iar pe baza apartenenţei să se ducă automat o parte din impozitul nostru la stat şi către Biserică, nu să dea politicienii cum vor şi cât vor de la buget.
Abia atunci preoţii nu s-ar mai gudura pe lângă politicieni!
@Ioan C:
Ce inseamna “dezvoltarea” Romaniei?
De ce ar fi ortodoxia si prezenta sociala a acesteia o piedica in calea “dezvoltarii”?
Altfel,
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/10/30/fericitul-martir-mircea-vulcanescu-restituiri-inedite-ii-noi-suntem-ortodocsi-statul-roman-nu-poate-fi-neutru-dar-si-despre-riscul-transformarii-bisericii-in-anexa-politica/
@ Ioan C
Problema dezvoltarii Romaniei nu poate sa stea in separarea Bisericii de stat, si nici macar aceasta nu poate aduce prosperitate in viata Bisericii.
Daca ne uitam cum stau lucrurile la francezi, unde aceasta separare a statului fata de Biserica s-a faut inca de la inceputul secolului trecut, cred ca avem ce invata.
Trebuie inteles ca este chiar necesar ca pentru un popor crestin ortodox Statul sa tina cont de acest fapt, si aici am putea da chiar un mic exemplu: religia in scoli.
Politica nu trebuie sa se amestece in Biserica si nici Biserica in politica dar acest lucru nu este echivalent cu separarea Statului de catre Biserica.