TAINA IUBIRII ascunsa in verticala si orizontala CRUCII
“Omul a fost plamadit intru slujire si spre slujire, dupa pilda Facatorului sau, Care necontenit lucreaza. Slujirea izvoraste din iubire, astfel ca omul, in mod firesc, isi slujeste atat luisi, cat si aproapelui, dar adevarata dragoste, care izvoraste dinlauntrul lui spre slujirea semenului, tine necontenit de felul in care omul slujeste nemijlocit lui Dumnezeu si care se oglindeste in chipul Crucii.
Astfel, atunci cand vrem sa construim o cruce, primul element pe care-l asezam este verticala, dupa care pe ea se va sprijini si orizonatala. Verticala crucii reprezinta slujirea, nevointa personala a omului de a se uni cu Ziditorul sau, Care este Iubirea vecinica. Aceasta nevointa (a omului de a se uni cu Dumnezeu) este de fapt o ridicare… prin pogorare intru pocainta. Dumnezeu Insusi l-a invatat pe om sa se inalte. Precum El Insusi S-a pogorat pe Sine, ca sa-l ridice pe om, slujindu-i omului, asemenea si omul este chemat sa se pogoare, sa se smereasca pe sine, dupa pilda ce i-a fost data de Ziditorul sau, pentru a se putea inalta.
Intruparea Cuvantului lui Dumnezeu reprezinta pilda desavarsita a tainei Iubirii si a Smereniei, care este totodata inceputul mantuirii omului.
Dumnezeu ni S-a descoperit ca fiind Iubire, deoarece prin jertfa si iubirea Sa nemarginita le-a unit pe cele de sus cu cele de jos, cerul cu pamantul, vecinicia cu vremelnicia.
Insa intelesul deplin al Crucii il aflam in randuirea celor doua elemente, verticala si orizontala, care se intalnesc si se sprijina in inima omului. Pe masura ce iubirea omului pentru Dumnezeu creste si se desavarseste, formandu-se astfel verticala Crucii, inima lui se largeste, ca sa-L primeasca pe Cel neincaput. Si de indata ce Dumnezeu Se naste prin iubire in inima omului, iubirea de Dumnezeu se revarsa in iubirea pentru aproapele si pentru intreaga zidire, intruchipand orizontala Crucii. Astfel, omul ajunge sa imbratiseze, in iubire, toata zidirea, iubire care il rastigneste, dar, in acelasi timp il aduna si il desavarseste.
Din nesocotinta, astazi implinim slujirea noastra anapoda, incepand cu orizontala Crucii, consumandu-ne energia in a face “misiune” si neintelegand ca misiunea noastra este intarita si desavarsita de verticala Crucii, care este unirea cu Dumnezeu. Parintii ne-au atras atentia sa nu ne asemanam lucratorilor care au construit corabia lui Noe, dar, din pacate, au ramas pe dinafara, pierzandu-se: “Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi?” (Luca 9, 25).
(Ieromonah Luca Mirea, “Crampeie de gand si cuvant”, Editura Predania, Bucuresti, 2011)
Legaturi:
- OMUL IN FATA CRUCII. Predici (text, audio, video) miscatoare si trezitoare la Inaltarea Sfintei Cruci: “Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii”. CRUCEA – IMBRATISAREA LUI DUMNEZEU
- Ierom. Ioan Buliga: CRUCEA – SEMNUL IUBIRII LUI DUMNEZEU PENTRU LUME
- Pr. Dumitru Staniloae: COMPASIUNE SI IERTARE
- PARINTELE DUMITRU STANILOAE DESPRE HRISTOS-SLUJITOR SI CHEMAREA NOASTRA LA RESPONSABILITATEA SLUJIRII JERTFELNICE: “Cum sa stii daca iubesti cu adevarat pe cineva, daca nu ai suferit pentru el?“
- Parintele Staniloae despre PUTEREA IRADIANTA IN NOI A RANILOR LUI HRISTOS
- Parintele Cleopa: CRUCEA INSEAMNA IUBIRE!
- ASA A IUBIT DUMNEZEU LUMEA…
***
- TESTAMENTUL DUHOVNICESC AL PARINTELUI STANILOAE: “Sa ne iubim toti in iubirea lui Hristos! Fiti tot timpul cu gandul la Hristos si cautati sa slujiti Lui”
- Sfantul Teofan Zavoratul: CE ESTE DRAGOSTEA ADEVARATA SI CUM SE AJUNGE LA EA?
- PAZIREA PORUNCILOR: Ce este iubirea de Dumnezeu si ce inseamna cu adevarat iubirea fata de om? SFANTUL IUSTIN POPOVICI despre dragostea mincinoasa si ucigasa VS. iubirea izvorata din Hristos
- ADEVARATA IUBIRE DE DUMNEZEU SI PERICOLELE IUBIRII INCHIPUITE, VISATOARE: “Iubirea cazuta aprinde sangele omului, ii pune in miscare nervii, ii starneste inchipuirea”
- De la dragostea trupului si sangelui, a firii cazute catre IUBIREA DUHULUI SFANT, prin pocainta si lepadare de sine
- PARINTELE ZAHARIA DE LA ESSEX – Conferinta de la Iasi, septembrie 2011 (audio, video, text): “NU PUTEM IUBI CU ADEVARAT DACA NU AM INVATAT SMERENIA”
***
Asadar, unii „buni” crestini, unii oameni ai Bisericii, aparent ravnitori si activi in lucrarile iubirii si in cele misionare, vor fi uimiti si surprinsi in ziua Judecatii lui Hristos, atunci cand vor fi exclusi de la mantuire, sub invinuirea de „lucratori ai faradelegii”.
Prin urmare, cei din aceasta categorie nu vor fi oameni care merg doar uneori la Biserica, ci vor fi – dupa parerea lor – crestini constiinciosi si, desigur, conlucratori buni ai lui Hristos, dupa cum vor crede indreptatit, intrucat ceea ce au facut pentru Hristos, au facut „in numele Lui”!
Astfel, in mod justificat, isi vor pune in ziua infricosatoarei Judecati intrebari pline de neliniste: „Nu in numele Tau am proorocit”? N-am facut minuni multe prin puterea numelui Tau? Cum de nu ne cunosti, Doamne? Si cum de noi, cei ravnitori, din conlucratori credinciosi ai Tai, am devenit lucratori ai faradelegii? Cum este posibil? [….]
- Oare noi avem CREDINTA?
- Pe cine mai intereseaza… VIATA LAUNTRICA? Sfantul Teofan Zavoratul pune degetul pe o inselare ultra-generalizata astazi: viata crestina “de suprafata”
- IN FATA LUI IISUS: Viata launtrica a Duhului vs. falsa Ortodoxie a pietismului si moralismului religios. La ce “folosesc” Sfintele Taine?
- Sf. Valeriu Gafencu: “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE…” Ce inseamna sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
http://www.sfintiiarhangheli.ro/rugaciunea-de-fiecare-zi-sfantului-ierarh-filaret-al-moscovei
Care-i temelia pusa
de Parintele Ilarion Argatu
Care-i temelia pusa
In credinta lui Iisus,
Oare averea cu sarg stransa
Oare rangul cel de sus?
Prima piatra-i saracia
Intru care a trait
Iar a doua-i fecioria
Pana ce a adormit,
Iar a treia-i predicarea
Si cu ruga la un loc.
Lumii dand tot vindecarea.
Iar la urma a fost zidirea
In suprema suferinta,
Ca s-aduca bucuria
Celor cu dreapta credinta.
Toate aceste pietre scumpe
De le ai la temelie,
Harul Domnului te umple
De comori si bucurie.
Iti multumesc, o, Doamne, ca m-ai facut sarac,
Nedaruindu-mi aur, ca desfatari sa-mi fac,
Ca-n desfatari prin lume de-ar fi sa ma dezmierd,
Iubirea Ta, din Ceruri, pe veci ar fi s-o pierd,
Ci mi-o pastrezi intreaga, drept cel mai scump tezaur,
Pe pretul umilintei si-al saraciei aur!
***
( Vasile Militaru – Soaptele Ingerilor)