A CUI ESTE VINA pentru toate nenorocirile care ni se (vor) intampla?
Multa agitatie, frustrare si incrancenare se aduna cand simtim ca parca nu mai putem rabda vartejul ispitelor acestor vremuri si rautatile care se intampla in fiecare zi. Paharul faradelegilor se umple, se umple nemasurat si da in clocot. Si, de parca n-ar fi de ajuns, multa cearta se face si intre noi, fratii, intre noi, cei ce ne aflam inchisi in acest veac ca intr-o oala pusa la fiert. In acest clocot in care ne indignam pe buna dreptate de rautatile din jurul nostru, putem cadea foarte usor in “complexul lui Pilat”. Pilat din Pont a crezut ca este de ajuns sa se spele pe maini si astfel sa se spele de raspunderea ce o avea in Rastignirea lui Hristos. Din pacate, nici noi nu putem sa ne spalam pe maini si sa ne consideram cumva exceptati de la acest iures distrugator. Nu putem sa aruncam vina doar pe ceilalti, atat ca persoane cat si ca neam. Vom fi luati si noi de tavalug, singurul lucru pe care il putem face fiind sa ne pregatim.
Sa luam aminte, de pilda, la acest cuvant zguduitor venit din lagarele Gulagului sovietic, marturie data de sfantul parinte rus Arseni (1894-1975) – un sfant ale carui suferinte, a carui forta de iubire si ale carui minuni te rascolesc de un sfant cutremur, dar despre care se stie mult prea putin, din pacate. Aflat in temnita grea impreuna cu multi alti rusi de orientari politice divergente si radicale, multi dintre ei intunecati si indarjiti de suferinta netransfigurata de credinta, parintele Arseni este chemat sa medieze cearta iscata intre ei pe seama vinovatilor pentru drama cumplita pe care o traiau ei si intreaga Rusie. Raspunsul parintelui (pe care il redam in cele doua versiuni diferite ale traducerilor care au aparut cam in acelasi timp, fiecare punand in relief mai bine alte nuante) este unul “profetic” si duhovnicesc, mergand la radacina raului si aratand motivele adanci, spirituale, pentru care Dumnezeu a ingaduit o asemenea grozavie. Este un raspuns tulburator la care avem foarte mult de meditat si noi, astazi, nu teoretic, ci existential si foarte, foarte concret. Vina poporului rus decazut si a Bisericii care L-a tradat pe Hristos cu cat este, oare, acum mai mare la noi? La ce ne putem astepta daca renuntam sa mai dam cu fardul ipocriziei, al triumfalismului sau doar al superficialitatii peste pacatele noastre nepocaite, peste usuratatea noastra? “Linistea care stapaneste ma nelinisteste“, spunea Cuviosul Paisie. Este o pace mincinoasa, pacea indiferentei si a amagirii ca… noua nu ni se poate intampla nimic foarte rau. Nu inca, nu acum, nu noua… Este linistea dinaintea furtunii. Sa nu uitam nici cuvintele parintelui Steinhardt:
“oamenii de astăzi iau atitudini tragice şi se joacă de-a tragedia deoarece cred că în lumea de astăzi nu mai e cu putinţă. Seamănă cu copiii răsfăţaţi care-şi permit de toate pentru că ştiu că nu riscă nimic, care emit cecuri fără acoperire pentru că va interveni pînă la urmă familia şi va plăti. Dar tragedia e cu putinţă”:
“Multa cearta s-a facut între voi. Este grea si insuportabila viata în lagar. Stim unde vom sfârsi. Pentru aceasta am devenit atât de duri. Toate putem, daca vrem, sa le explicam si sa ne îndreptatim. În nici un caz nu avem dreptul sa brutalizam si sa înjunghiem. V-am auzit ca judecati puterea, sistemul, pe oameni. Si pe mine m-ati adus aici numai si numai ca sa gasiti un aliat sa va ajute sa înfrângeti partea cealalta. Spuneti asadar de comunism ca a darâmat bisericile, a închis credinciosii, a razboit Biserica. Da, asa este. Sa cercetam lucrurile mai în adâncime, sa vedem de unde au provenit.
Cu mult mai înainte poporul nostru si-a pierdut credinta, si-a dispretuit traditia, si-a uitat istoria, negând cele sfinte si cuvioase ale lui. Cine este de vina pentru acestea? Puterea de acum? Noi suntem de vina. Seceram ce am semanat… Sa ne amintim ce exemplu au dat poporului intelectualii, nobilii, comerciantii, functionarii statului si mai întâi de toate ce exemplu am dat noi clericii. Am fost cei mai rai dintre toti. Pentru aceasta si copiii preotilor, vazând în familiile lor imoralitate si iubire de bani, au devenit cei mai fanatici atei, cei mai aprinsi revolutionari. Cu mult înainte de Revolutia din 1917, clerul îsi pierduse orice putere de conducere a poporului. Devenise – vai de mine! – o ceata de meseriasi, unde împaratea necredinta si coruptia. Din multimea de manastiri din tara noastra, numai cinci-sase erau faruri luminoase ale crestinismului: Valaam, Optina cu marii ei stareti, Diveievo, Sarov si poate înca una-doua. În celelalte, nici credinta si nici virtute nu gasea nimeni, ci se sminteau de ideile lor lumesti si demonstratia neghioaba.
Ce putea sa ia poporul de la asemenea purtatori de rasa, de la asemenea asa-zisi reprezentanti ai lui Dumnezeu? Noi l-am împins la revolutie, pentru ca nu i-am dat exemplu bun, nu i-am insuflat credinta, dragostea, rabdarea, smerenia. Nu uitati toate acestea. Pentru aceasta ne-a parasit atât de repede poporul; pentru aceasta a negat împreuna cu noi si pe Dumnezeu; pentru aceasta a darâmat bisericile. Nu pot asadar, nu pot sa judec statul, puterea de astazi, deoarece samânta ateismului a cazut atunci pe pamântul pe care noi însine l-am pregatit cu greselile si decaderea noastra. Aceasta a fost cauza si începutul raului. Toate câte au urmat, înca si acest lagar si martiriul nostru, jertfele fara sens ale atâtor oameni nevinovati, nu sunt decât consecinte inevitabile“.
(Parintele Arsenie – Acuzatul «ZEK-18376». Un Sfânt din lagarele comuniste, Editura Bunavestire, Bacau, 2001, pag. 100-101, preluat din Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum, Vol I).
*****
“Vad ca purtati o discutie aprinsa. Ati ajuns sa va certati. Dar asta tocmai pentru ca e greu aici in lagar, si pentru ca stim cu totii ce ne asteapta. E de inteles asadar de ce o simpla discutie ajunge sa fie atat de amara. Numai ca, ce sa fie cineva ucis? La ce-ar folosi? Voi blamati autoritatile, poporul. M-ati adus aici ca sa iau partea unora in pofida celorlalti!
Comunistii i-au arestat pe credinciosi, au inchis bisericile, au batjocorit credinta – spuneti voi. Intr-adevar, asa pare la prima vedere, dar ia sa ne uitam mai adanc, sa aruncam o privire in trecut! Multi dintre noi, rusii, ne-am pierdut credinta, ne-am pierdut respectul pentru trecut, am pierdut mult din ceea ce este cu adevarat de pret, cu adevarat bine. Cine este de vina? Statul? Nu, noi insine suntem de vina. Culegem ce am semanat!
Sa ne amintim ce pilda rea a dat intelighentia, nobilimea, negutatorimea, slujbasii. Iar noi, preotii, am fost mai rai decat toti.
Copiii de preoti au ajuns atei, pentru ca au vazut in familiile lor minciuna si fatarnicie. Preotii si-au pierdut dreptul de a fi pastori si indrumatori ai neamului, cu mult inainte de revolutie! Preotia a ajuns o meserie ca oricare alta. Multi preoti sunt atei, betivi! Cat despre manastiri, pe tot intinsul Rusiei, daca gasesti cinci sau sase care sa fie adevarate faruri ale crestinitatii. Manastirea Valaam, Optina cu marii ei stareti, Diveievski si Sarov! Celelalte nu-s decat niste obsti in care de-abia mai gasesti credinta. Ce sa invete oamenii din asa ceva? Ce pilda le-a stat inainte? Nu ne-am crescut neamul cum ar fi trebuit, nu i-am dat o temelie tare, temelia credintei. Ganditi-va la asta! Ganditi-va bine! Atunci, ce-i de mirare ca lumea s-a descotorisit atat de usor de noi, preotii? Oamenii si-au pierdut credinta! Au pus umarul la daramarea bisericilor si inca plini de sarg.
Asadar, eu nu pot sa acuz guvernul, pentru ca semintele lipsei de credinta au cazut in brazda trasa chiar de noi. De aici se trag toate, si lagarul, si suferinta, si moartea nedreapta a atator nevinovati“.
(Parintele Arseni. Marturii stranse de robul lui Dumnezeu Alexandru despre parintele sau duhovnicesc, Editura Ileana, Bucuresti 2001)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Doamne Dumnezeule Mare, da cat se mai porivesc aceste spuse ale acestui parinte rus si pentru noi romanii, fratii de credinta ai rusilor.
Oare nu si din cauza tinerilor nostri care compuneau si reprezentau “INTELIGHENTIA” si “inalta societate nobila” a nemului nostru romanesc a secolului al XIX -lea, si XX-lea, ne-a venit DEPARTAREA treptata de credinta stramoseasca si chiar CONTESTAREA EI FATISA??
De ce? Pai pentru ca tinerii nostri din inalta si avuta societate roamaneasca au plecat, incepand cu secolul al XIX -lea sa studieze la PARIS si la BERLIN si in alte Centre Universitare europene, si pentru ca atunci cand au plecat ei din tara NU AU AVUT O BAZA LAUNTRICA DUHOVNICEASCA PUTERNICA, si nici o formatie ortodoxa SOLIDA, au fost repede VANATI de LOJILE MASONICE, inebuniti de minte, fascinati de ideiile “recvolutionare” occidentale si trasnformati apoi in APOSTOLI AI MASONERIEI atunci cand s=au intors inapoi in tara!
Balcescu, Kogalniceanu, A.I.CUZA, Alecu Russo, Titu Maiorescu sunt numai cateva din NUMELE REPREZENMTATIVE care au “semanat” “lumina masonica” (a se citi INTUNERICUL masonic) si au infiintat LOJI MASONICE pe pamantul patriei noastre!
Se spune ca insusi Regele Ferdinand Intregitorul a fost mason.
Cand s-au intors in tara acesti tineri care au suferit o REALA si PUTERNICA MUTATIE de menataliatate in cugetele lor, au inceput SA CRITICE ORTODOXIA, ba mai mult s-o BLAMEZE IRONIC si apoi fara menajamente, cum ca este “retrograda”, “invechita”, “ichistata in practici arhaice” si…chiar “inutile” si “absurde”, si ca este chiar “o piedica serioasa” in calea “progresului” si a luminarii poporului nostru!
DA! Prin aceste actiuni si idei inoculate in randul romanilor S-A PREGATIT CALEA INSTAURARII COMUNISMULUI SI LA NOI!, “s-a arat breazda si s-a pregatit” cum spunea Paruintele rus de mai sus, PENTRU ARUNCAREA SAMANTEI ATEISMULUI SI…”ANTICHRISMULUI” COMUNIST!
Apoi PARTIDELE POLITICE TRAIDTIONALE SI….”ISTORICE”, au contribuit si ele prin activitatea legislativa si politico-administrativa la “PREDAREA STAFETEI” Partidului comunist si al isntaurarea regimului sau politic si social dictatorial si totalitar.
Am citit undeva ca Domnul Hristos i-a aratat si i-a spus SF. SERAFIM DE SAROV, ca pentru NECREDINTA CLERULUI RUS si CU DEOSEBIRE A IERARHILOR RUSI, care “NU MAI CRED IN MINE” (asa i-a spus Domnul Sfantului Serafim), HRISTOS INSUSI LE VA TRIMITE O APASARE MARE SI O LUCRARE DE INSELACIUNE, adica COMUNSIMUL DE MAI TARZIU!!
Cand a auzit Sf. Serafim de Sarov asa ceva S-A RUGAT 3 zile si 3 nopti INTR-UNA, tiand post negru in acest rastimp si i-a cerut fierbinte Domnului SA NU ADUCA ACEASTA MANIE SI PEDEAPSA asupra poporului rus!
Si Domnul i-a spus asa (ctez din memorie cele citite: “SERAFIME ROBUL MEU IUBIT, tu ai capatat trecere inaintea FETEI MELE, si ti-am ascultat multe rugaciuni pe care le-ai facut inaintea MEA, dar cu privire la aceasta rugaciune NU TE ASCULT SERAFIME!!! NU TE ASCULT!, Iar Sf. Serafim a inceput sa jeleasca si sa planga pentru ceea ce urma sa vina peste neamul sau! SI CEEA CE TREBUIA SA VINA, STIM CA A…VENIT!
Asadar PENTRU NECREDINTA PREOTILOR si CU DEOSEBIRE A EPISCOPILOR rusi care au trait inainte de instaurarea comunsimului in Rusia, si de asemeena pentru necredinta intelectualilor, oamenilor de cultura, politicienilor si dregatorilor imperiului tarist A VENIT MANIA LUI DUMNEZEU PESTE ACEST POPOR!
TOT ASA! Pentru NECREDINTA si “lepadarea LAUNRICA” FATA DE ADEVARURILE ORTODOXIEI, pe care au inceput s-o aiba si incurajeze in neamul nostru MAI MARII LUI politici si BISERICESTI (caci chiar daca nu ne palce sa stim si sa aflam, au fost si ierarhi masoni si ami sunt…si azi), DUMNEZEU A TRIMIS SI PESTE NEAMUL ACESTA ca si peste poporul Rusiei, PEDEAPSA COMUNSIMULUI!
Oare penru ECUMENISM ce-o mai trimite? Sa ne pazeasca El-Domnul SA …AFLAM!
Da iata de unde SE TRAGE…PRIGOANA SI TIRANIA SI RECENTA PERSECUTIE NEOPAGANA asupra Poporului Bisericii lui Hristos! Si anume DE LA “LEPADAREA LAUNTRICA IN INIMA SI MINTE” DE ORTODOXIE a celei mai mari parti a pastorilor si pastoritilor!!
Sa faca domnul SA RAMNEM IN…”TURMA CEA MICA” a credincisilo CU ADEVARAT FIDELI AI LUI HRISTOS ca sa auzim din GURA SA MANTUITOARE SI DUMNEZEIASCA: “NU TE TEME TURMA MICA, CA DOMNUL A BINEVOIT SA-TI DE TIE IMPARATIA…” AMIN!
O Doamne ajuta-ne sa RAMANEM IN CUVANTUL SCRIPTURII TALE, ca sa avem parte de IMPARATIA TA,pe care ne-ai fagaduit-o! AMIN!
HRISTOS A INVIAT!
Doamne,cit adevar in spusele Parintelui Arseni;te cutremuri cind vezi ca defapt toate se adeveresc;numai noi nu VREM sa vede si sa auzim;
Doamne ajuta!
“Preotia a ajuns o meserie ca oricare alta.”
http://www.iasicastiga.ro/revista-presei/posturi-tv-locale/preotii-vor-sindicat
Asta este: semeni vant, culegi furtuna! Ca furtuna se abate asupra urmasilor indeosebi si nu a impricinatilor este alta poveste! Trecutul determina prezentul, iar prezentul ticalosit un viitor fara speranta. Vai de noi dar vai de cei de dupa noi!
Pt.axxa Domnule, nu cred ca e locul totusi pt. un astfel de articol, mai ales ca alta cale nu-i decit sa urmam si sa ne supunem cuvintului preotului. De ce sa aruncam cu noroi daca nu stim cita jertfa cere preotia si cum mai poate trai un preot astazi, in conditiile actuale…Poarta poate vina, si stim noi, inteligentii, cam unde le-a fost gresala(de pe la 1920 incoace, sa zicem), dar sint convinsa ca faptul ca ni-i denigram alimenteaza pe de o parte opiniile pocaite si pe de alta pe cele ce socotesc ca e suficient sa te rogi acasa, fara sa treci pe la biserica!
S-apoi, mai avem noi astia din spatiul carpato-danubiano-pontic o boala acuta: generalizarea si clasarea la rebuturi…, in timp ce pt. noi insine avem o stima deosebita!
foarte adevarate si…pertinente consideratiilesi “observatiile” sorei ALTA ALINA!
Singurii care mai pot salva neamul roamnesc si omenesc sunt…DUHOVNICII!
Si duhovnicii ce sunt? Oare nu PREOTI!
Atunci, daca HRISTOS le-a dat marire si cinste preotilor SA LE- DAM SI NOI in continuare, cu o conditie, si anume SA CINSTIM DARUL PREOTIEI si HARUL PREOTIEI, prezent in OMUL-preot, iar pe OMUL-preot care nu-i vrednic de cinstire, fiindca el insusi NU MAI CINSTE DEMNITATEA cu care l-a INNOBILAT si INVREDNICIT insusi HRISTOS, sa nu-l mai judecam.
Daca acest preot decazut sau prins intrutotul in mreaja grijilor pamantesti NE CERE CEVA, care contravine EVANGHELIEI, noi trebuie sa-i urmam pe APOSTOLI care au spus: “se cuvine sa ascultam ami mult de Dumnezeu decat de oameni” si pe Sfintii Parinti, cu deosebire pe Sfintii GRIGORIE PALAMA, IGNATIE BRAINACIANINOV si TEOFAN ZAVORATUL, care spun ac daca un preot sau chiar ierarh nu asculta si nu respecta si implineste INVATATURILE SFINTILOR PARINTI, ei bine atunci nici el SA NU FIE ASCULTAT!
Iar pe cei care se poarta cu VREDNICIE de PASTORI Ortodocsi, trebuie SA-I CINSTIM, fiindca HRISTOS INSUSI I-A CINSTIT! AMIN!
Doamne ajuta!
Daca asta ati inteles, imi pare rau.
Dragilor, ce ati citit in articolul de pe pagina aceasta?
Ce am pus si eu intre ghilimele in postarea anterioara? Linkul era o confirmare a celor spuse de parintele Arseni.
De unde va vine in minte ca as instiga le nesupunere fata de preoti si duhovnici?
http://www.resurse-ortodoxe.ro/predici/prof-virgil-candea/
Prof. Acad. Virgil Candea / Traditie si desacralizare
Oare noi de ce ne certam in cuvinte? Nu e si in noi un duh de razvrat? De ce nu suntem si noi una? Poate e grea inchisoarea in care suntem?
Da… am inteles gresit,frate axxa,…Nu impartasiti aceasta idee, e clar! Stiu ca e dureros sa vezi ca altii considera preotia o meserie ca oricare alta, dar intrucit Parintle Arseni ii “critica” pe slujitorii altarului de la inaltimea sa duhovniceasca, am crezut o clipa ca… ne permitem si noi, pastoritii,sa punem mina pe piatra…Cer iertare, se pare ca n-am fost insa singura care am inteles ca va raliati ideii articolului…Trebuia sa fiti mai explicit.
Parintele Arseni vorbeste de un” determinism” al dezastrelor socio-istorice din Rusia cauzat de lipsa de credinta generala.Dar parca si Parintele Arsenie Boca zicea ca noi, romanii, avem preotii pe care ii meritam…
Ma gindeam ca mai sint totusi si sceptici care deschid situl asta, si daca inteleg ca-i criticam pe preoti…
Facerea, Cap.18, 23-33
“Şi apropiindu-se Avraam, a zis: „Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?
Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate?
Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?”
Zis-a Domnul: „De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela”.
Şi răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!
Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi”.
Şi a adăugat Avraam să grăiască Domnului şi a zis: „Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepţi?” Şi Domnul a zis: „Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!”
Şi a zis iarăşi Avraam: „Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepţi?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci”.
Şi a zis Avraam: „Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi”. Răspuns-a Domnul: „Nu o voi pierde pentru cei douăzeci”.
Şi a mai zis Avraam: „Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?” Iar Domnul i-a zis: „Pentru cei zece nu o voi pierde”.
Şi terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său. “
… si cetatea a fost pierduta 🙁
Exact apropo de asta va fi si urmatoarea postare care va aparea un picut mai tarziu, Elena.
Ma gandesc la ‘complexul lui Pilat’! Toti – intr-o oarecare masura si la un moment dat – din frica, de mila, de sila, sau cuprinsi de-o lehamite vis-a-vis de incapatanarea/inversunarea marii majoritati putem fi tentati sa ne spalam pe maini, amagindu-ne ca nu e pacat – pacat ce ne va osandi mai tarziu (cand ne revenim in fire) atat de propria constiinta cat si la Judecata Finala.
Referitor la Pilat, multi interpreteaza d.p.d.v.politic ‘spalarea pe maini’: el nu era implicat direct (nefiind evreu) neavand cunostiinta (decat la modul vag) despre credinta iudeilor; omeneste, era satul de invartosarea, fatarnicia iudeilor…era uimit si intrigat de duplicitatea lor (De Florii i se cantase lui Mesia ” Osana! bine este cuvantat Cel ce vine intr-u numele Domnului” urmand ca, la cateva zile sa-i auda urechile: ‘rastigneste-L…sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri’) si, ca sa faca pace intre dobitoace, a acceptat ceea ce i s-a cerut crezand ca a impacat in felul asta si capra si varza; in schimb – omeneste si judecand moral – oricine altcineva n-ar fi incuviintat sa fie eliberat un talhar in detrimentul unui drept, fara de vina cu asumarea integrala a consecintelor; pe urma i s-a dat chiar un ‘semn’ ca Acela nu era un om obisnuit ci avea indoita fire (omeneasca si dumnezeiasca) de catre sotia lui ce avusese un vis tulburator…dupa care, l-a incredintat ca nu este un simplu om spunandu-i ‘sa nu faci rau omului acestuia, fiindca mult am suferit pentru el’ – aici vine greseala: n-a cautat in adancul fiintei lui, n-a fost impresionat la vedere – fiind fata catre fata – de smerenia, simplitatea, bunatatea dumnezeiasca a lui Hristos ce n-a reusit sa miste nimic in el! De ce oare nu s-a schimbat nimic in sufletul lui?! Numai el si Dumnezeu stie! De ce si noi – la randul nostru – devenim lemne numai bune de ars ori mai grav stanca dura imposibil de clintit…nu-mi dau seama! O fi de vina propria fire naravita, nesimtita, razboiul dus de vrajmas…
@ Alta Alina:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/04/20/se-va-lua-de-la-voi/
Parintele Rafail Noica: “… iertaţi-mă fraţi preoţi, arhierei, trebuie să ne spovedim şi adevărul ăsta este: suntem în aşa hal că nu ne mai ştim vocaţia şi atunci poporul, debusolat, merge unde poate şi la cine poate. Vă spun şi lucrul ăsta: psihologia, care din câte ştiu eu a început cu domnul Freud şi a continuat cu domnul Jung, a făcut multe rele pentru om. Dar, iarăşi, dacă vă uitaţi dintr-un punct de vedere istoric: până şi acolo omul se caută, îşi caută adevărata sa fiinţă şi vă spun sunt mulţi psihologi care găsesc şi descoperă nişte adevăruri, dar dacă vă uitaţi bine adevărurile erau cunoscute cândva în Biserică şi nu le mai trăim şi spre ruşinea noastră noi nu le mai aplicăm. Zic de ruşinea asta – ştiţi, eu consider că noi toţi suntem un singur om, spovedania mea este spovedania ta, viaţa mea este viaţa ta, împărtăşim aceeaşi soartă şi aş dori să vă chem pe toţi ca un singur om, să ne înnoim în Duh. Nu zic asta ca voi mirenilor să judecaţi pe preoţi, zic ca voi mirenilor să vă rugaţi pentru noi, ca Dumnezeu să ne lumineze ca să vă putem lumina, zic asta pentru fraţii mei, preoţii, ca să ştim că suntem într-o decădere cumplită şi ca să luăm pildă şi de la dreapta şi de la stânga şi de la părinţi şi prin psihologie şi să ne învăţăm şi din lumea dreptăţii şi din lumea păcatului, din toate mărturiile, să înţelegem cu ajutorul lui Dumenzeu şi să ne întoarcem cum zice în Apocalipsă unei Biserici: întoarce-te la cele dintâi până nu-ţi voi lua lumina din mijlocul tău”.
PS: “Axxa” e o doamna, nu un domn, pentru oarecare conformitate 🙂
@ Ninive & Admin & Alex Radulescu
Adevarat, pentru ca numarul dreptilor din cetate N < 10.
Si totusi, nu toti din cetate pier. Iata ca Lot este “discriminat”, pentru ca “îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de mână pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui”, si nu numai ca Lot negociaza cu Dumnezeu, dar chiar mai mult decat atat, Dumnezeu ii zice “nu pot să fac nimic până nu vei ajunge tu acolo!”! Strasnic cuvant “NU POT SA FAC NIMIC”!
“Facere, Cap. 19, 15-24
Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: “Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale, pe care le ai, şi ieşi, ca să nu pieri şi tu pentru nedreptăţile cetăţii!”
Dar fiindcă el zăbovea, îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de mână pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui
Şi, scoţându-l afară, unul din Ei a zis: “Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!
Iar Lot a zis către Dânşii: “Nu, Stăpâne!
Iată sluga Ta a aflat bunăvoinţă înaintea Ta şi Tu ai făcut milă mare cu mine, mântuindu-mi viaţa; dar nu voi putea să fug până în munte, ca să nu mă ajungă primejdia şi să nu mor.
Iată cetatea aceasta este mai aproape; să fug acolo şi să mă izbăvesc. Ea e mică şi-mi voi scăpa acolo viaţa prin Tine!”
Şi i-a zis îngerul: “Iată, îţi cinstesc faţa şi-ţi împlinesc acest cuvânt, să nu pierd cetatea despre care grăieşti.
Grăbeşte dar şi fugi acolo; că nu pot să fac nimic până nu vei ajunge tu acolo!” De aceea s-a şi numit cetatea aceea Ţoar.
Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Ţoar.
Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul”
Pilat nu a facut fata cu onoare santajului. De teama ca va fi “parat” lui Cezar, a acceptat sa-L rastigneasca pe Hristos.
Mie imi pare ca si firea noastra ne santajeaza. M-am intrebat de ce nu vreau cu toata fiinta mea sa traiesc “dupa Dumnezeu”, de ce simt o opozitie dispersata, subtire, in sinea mea. Si la o vreme mi-a picat sub ochi intrebarea pe care o ucenica i-o punea Cuviosului Parinte Paisie (vol. V – Patimi si Virtuti).
” – Gheronda, cand ne vorbiti de lepadarea sinelui nostru, eu simt o teama, gandindu-ma ca poate nu rezist.
– Ei, asta-i buna! Este ca si cum ai spune: “daca ma lepad de patimi, ce-mi mai ramane dupa aceea?“”
Si asa cred ca firea omeneasca, aplecata spre pacat si hranita mult timp din pacat, poate santaja si ea. E un santaj mai fin decat in cazul lui Pilat, dar e mereu de actualitate.
Asa este! Firea omeneasca aplecata lesne spre pacat…dulceata pacatului faptuit ne face sa uitam ai Cui ostasi suntem – dezertam in mod rusinos imbracand alta armura (crezand ca putem schimba usor uniformele dupa bunul plac)in ciuda energiilor necreate primite de la Botez, a mirungerii ‘pecetea Darului Sf.Duh’, in ciuda faptului ca ‘am gustat si am vazut ce bun e Dommul’ prin Sf.Impartasanie, a cunostiintei de Dumnezeu, a descoperilor ‘cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie’ (Ps.50) – toata aceasta hrana tare si sanatoasa primita ca arvuna si o preinchipuire a ceea ce ne-asteapta ‘dincolo’ prin ‘ceea ce ochiul n-a vazut, urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit’ o lasam de-o parte pentru o mancare saracacioasa, stricata la gust si plina de ‘E-uri’. Ce/cine-o fi de vina?! Cred ca s-a batatorit in noi duplicitatea asta, dualitatea firii asteia cazute ce, de la Adam incoace sta mai mult pe coate ori in genunchi, putin avand mersul pe doua picioare; aici este tragismul fiintei umane, in general: trebuie tot timpul sa aleaga – de partea cui este! Ori de frica (muncilor din Iad si a ‘tovarasilor’ de-acolo) ori din dragostea de Dumnezeu (pentru cei imbunatatiti ce nu vor sa-L intristeze prin pacatele lor). Spunea Pr.TEofil Paraian ca, intr-o singura zi putem fi om de iad ori om de rai; eu imi inchipui situatia omului in lume ca o balanta – omul este tija talerele: din stanga Iadul in dreapta Raiul; si uite-asa inclinam ba spre stanga, ba spre dreapta pana cand vine binecuvantata moarte si ne izbaveste de tot si de toate! Fiindca greu si rau ar fi sa prelungesti iadul din tine sau din afara la nesfarsit daca n-ar fi moartea! Oboseala si dezertarea vin cu/din timp(ul): la tinerete (chiar daca ai cunostinta despre Dumnezeu vrei, te imbie, te cucereste duhul lumii asteia sa le incerci pe toate zornaindu-ti prin fata placerile lumii zicand ca ai timp sa te pocaiesti…) la batranete deja te-a obosit viata tocindu-ti cheful de-a mai face nesarate dar uneori si cheful de a cauta sa devii asezat si cum trebuie pentru ca vine si reversul medaliei – platesti sanatatea cu boala, tineretea cu batranetea si-atunci efortul este suplimentar adesea greu de dus; intervine carcoteala, vaicareala, supararea…Din inghesuiala asta, atata timp cat suntem aici, in lume… doar Dumnezeu te scoate ‘cu al Sau Har si cu a Sa iubire de oameni’!
Magda: “eu imi inchipui situatia omului in lume ca o balanta – omul este tija, talerele: din stanga Iadul in dreapta Raiul; si uite-asa inclinam ba spre stanga, ba spre dreapta pana cand vine binecuvantata moarte si ne izbaveste de tot si de toate!”
Sora Magda, fratilor, asa este?
Suntem supusi pana la moarte acestui risc de a alege prost? Faptul ca exersam si tot exersam alegeri nu conteaza deloc in timp, nu ma ajuta cu nimic? Ma cam sperie lucrul asta!
Oare faptul ca ne-am intors, la un moment dat, la Dumnezeu si ca ne-am schimbat prioritatile si viziunea asupra lumii nu inseamna ca am capatat si mai multa putere in a lupta cu pacatul decat are un om care nu Il cunoaste pe Dumnezeu? Chiar asa, putem pica oricand? De fapt, probabil ca de picat, putem pica, de ridicat e important sa reusim sa ne ridicam, nu? Aici cred ca apare diferenta intre oamenii care Il doresc pe Domnul si cei pe care nu ii intereseaza o astfel de viata…
Doamne, ajuta!
Mihaela, eu asa vad lucrurile!
Stai bine un moment, un oarecare timp, dupa…cazi!
Ispitele sunte de-a stanga (invitarea la viciu si pacat: lacomia panecelui, bautura, fumat, sex, pacate impotriva firii…), ori de-a dreapta (pentru ‘ai drepti care fac fara socoteala metanii, canoane, se duc la Biserica dar ii judeca aspru pe cei ce nu fac precum ei) din fata (grija si frica pentru viitor neangrenandu-te cu sarg in cele responsabile vietii asteia lumesti: nu ma casatoresc fiindca omul este supus pacatului si poate ma inseala in viitor partenerul ori ma paraseste, daca ma casatoresc – nu fac copii ca poate maine, poimanine raman fara serviciu si n-o sa am cu ce sa-i cresc…) cele din spate cu amintirea si biciuirea mintii si-a obrazului cu cele facute – toate – la un loc pentru a te deznadajdui de mantuire! Pai daca esti luat cu asalt ba din fata, ba din spate, ba dintr-o parte, ba din cealalta…esti biruit la un moment dat! Important e – asa cum ai spus si tu – sa nu ramai la pamant ci sa te ridici ‘de cate ori cazi (in pacat) scoala-te si te vei mantui’, nu? Si – se pare – nici pe patul de moarte n-o sa fim scutiti de ispite!
Da, Magda, imi dau seama ca ispitele exista (ba chiar sunt mai numeroase la oamenii credinciosi) pana la moarte!
Ideea mea era ca in timp riscul de a cadea USOR nu mai este la fel de mare ca la inceputul vietii de credinta… Adica intervine o oarecare crestere duhovniceasca necesara in aceasta lupta cu ispitele de toate felurile. De fapt, apar roadele lucrarii Duhului Sfant in viata omului si darurile lui Dumnezeu care il ajuta sa poarte aceasta lupta.
Ramane sa mai caut pe tema asta…
Doamne, ajuta!
http://www.evenimentulzilei.ro/articole/detalii-articol/804804/Pastorul-cel-Bun-sindicatul-preotilor/
Din pacate, lucrurile s-au concretizat.
Sunt curioasa (mai degraba, ingrozita) cum vor fi solutionate conflictele de munca.