Părintele Tudor Ciocan despre DEZINFORMAREA OBIȘNUITĂ A MASS-MEDIA și CAMPANIA ANTIHRISTICĂ ÎMPOTRIVA BOTEZULUI COPIILOR PRIN AFUNDARE: “Să fiţi cu luare aminte și să nu lăsaţi ca îndoielile pe care ei le seamănă sistematic să vă zguduie credinţa!” (AUDIO, TEXT)

Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt la Sfântul Maslu, Biserica Hagiu (8 februarie 2021):

„Iubiți frați creștini,

Trăim într-o lume care și-a ieșit din făgașul ei firesc. În făgașul firesc al lumii – și nu vorbesc despre lumea de dinainte de căderea lui Adam și a Evei în păcat, ci de lumea aceasta mult mai apropiată de noi – porneai de la ideea că cel cu care vorbești și cel care vine să-ți spună ceva este vrednic de crezare. Neîncrederea era un păcat și încrederea era starea firească. Să ai încredere în cei care te informează și a căror datorie este să informeze. Pe vremea domnitorilor, de pildă, erau cei care veneau și strigau hotărârile domnitorului. Apoi, lumea s-a schimbat. Și s-a ajuns la o concluzie de către cei care au condus și conduc lumea văzută, că este mai important decât să informezi corect pe ceilalți, să rămâi la putere. Cu orice preț. Și dezinformarea este una dintre metodele foarte bune de a rămâne la putere sau de a o dobândi în caz că n-o ai.

Îmi aduc aminte că demult l-am citit pe unul din Enciclopediștii francezi, mare anticreștin, sistematic și programatic anticreștin [Voltaire], care spunea că trebuie să învățăm poporul să citească, astfel încât în momentul în care țăranul francez se scoală de dimineață, să nu mai înceapă prin a-și face rugăciunile, ci prin a citi gazeta. Înlocuirea relației cu Dumnezeu cu o informație care la rândul ei poate fi manipulată și schimbată după cum va hotărî cel care controlează gazeta, astfel încât omul să fie crescut după această informație. Acuma mijloacele s-au schimbat, dar scopurile au rămas aceleași. Mijloacele s-au schimbat, în sensul că nu mai citește nimeni acum ziare, sau prea puțini – nici nu prea mai există ziare ca atare. În schimb, avem știri pe care le accesăm pe internet, site-uri dedicate; avem și foarte multe știri la televizor. Iarăși, cei care sunt la putere vor să-și conserve puterea cu orice preț și dacă se poate, fără sânge. Și atunci dezinformează ca să poată conduce.

Am văzut din plin această dezinformare în toată campania din februarie, martie, aprilie, mai, iunie, până acuma de promovare a covidului, dezinformare uneori subtilă sau destul de subtilă, pentru că sub pretextul informării s-a creat un curent de înfricoșare în sufletele noastre.

De asemenea, de-a lungul timpului a fost o dezinformare cel puțin de prin secolul al XIX-lea, în Țările Române mă refer, și-n vremea comuniștilor, și acum, privitor la Biserică. Iar dezinformarea firește că este de rea-credință. O prezentare a faptelor cu rea-credință.

Și ajung la tema de astăzi, dezinformarea privitoare la botez. Probabil că știți deja cei mai mulți dintre dumneavoastră, dacă nu toți, de tragedia ce s-a întâmplat în Suceava și imediat de răspândirea ei prin mijloacele de informare în masă. Adică pe net și la televiziuni. Și imediat cu răspunsuri și propunerea agresivă  fie de a nu mai boteza copiii mici, fie de a nu-i mai boteza prin afundare, ci prin stropire. Vă aduceți aminte cei mai mulți dintre dumneavoastră ce ideologizată era presa la noi înainte de `89 și cum dezinforma vrând-nevrând. În `89, vă aduceți și vă aduc din nou aminte despre cei “60 000 de morți de la Timișoara”, spuși sistematic la Televiziunea Română și la Europa Liberă, care nu au existat niciodată, evident. […]. La referendumul pentru familie ați văzut cum toată presa s-a legat practic, au luat în brațe aceeași idee de a nu prezenta aproape deloc referendumul sau de a prezenta distorsionat despre ce este vorba: „Dragnea, Dragnea, Dragnea!”. Nici vorbă despre familie, normal… Și mai recent, iată că se dezinformează și privitor la botez. De ce avem încredere în presă?! Nu înțeleg. Nu înțeleg de ce creștinii ortodocși care frecventează biserica continuă să aibă încredere în această presă, fie că este vorba de audio-vizual, fie că e vorba de net, deși aceasta a dat numeroase dovezi că nu merită încrederea noastră. La botez, în primul rând nu este treaba unora care nu știu despre ce e vorba să-și dea cu părerea. Or să spună da, dar sunt copiii noștri în joc. În schimb, aceeași presă nu face același tam-tam în a apăra dreptul nostru privitor la copii dacă să-i vaccinăm sau nu. Nu! Este opoziția față de Biserică și este supunerea oarbă față de niște forțe care sunt deasupra neamului nostru. Niște forțe globaliste.

Botez înseamnă afundare în limba greacă. Și dacă e vorba să vorbim în limba română, ar trebui să nu-i spunem Sfântul Botez, ci ar trebui să-i spunem Sfânta Scufundare sau Afundare, nu „stropire”. Cum ar fi să traducem din limba franceză, să spunem fuir cu fur? Fuir înseamnă a fugi. Dacă vreau să traduc corect, trebuie să traduc [cu] a fugi, nu [cu] a fura. Și pot să dau nenumărate exemple din alte limbi din astea pe care le mai știm și noi. Deci, dacă ar fi să traducem efectiv cuvântul botez, Domnul S-a botezat, Sfântul Ioan Botezătorul, ar fi trebuit Sfântul Ioan cel care afundă sau Domnul S-a afundat în Iordan și copiii se afundă în apă.

Cei care vorbesc despre „necesitatea stropirii” fac abstracție de aceasta [și zic] „de fapt e mai important copilul să trăiască, acesta e doar un simbol, nu contează prea mult, contează credința pe care o mărturisesc”. Și asta așa, ca un act de condescendență față de noi, credința pe care o mărturisim, neștiind și călcând cu totul în picioare și Sfânta Tradiție a Bisericii și înțelesul profund al Botezului  și de fapt așa-zisele riscuri pe care ni le asumăm atunci când afundăm copilul în apă. Iarăși, a făcut cineva o statistică minimală și a văzut câți copii s-au născut anul acesta sau în anii trecuți în România? Puțini față de avorturile făcute, dar totuși, sunt la nivel de sute de mii, milioane, și poate a murit unul, și nici măcar din cauza botezului, ci din cauza laptelui care i-a venit [înapoi], a fost prea repede hrănit, prea grăbit adus acolo. Deci el la o asemenea manevră, din cauza laptelui respectiv, oricum s-ar fi înecat. Dumnezeu să-l odihnească! Și-l odihnește cu sfinții îngeri pe copilul acela. Și Dumnezeu să-i întărească familia pentru această amarnică pierdere! Dar în momentul în care vin unii să ne explice că din cauza unei excepții n-ar trebui să mai botezăm, aceiași ar trebui să ne explice din cauza câtor morți de la vaccin ar trebui să nu mai vaccinăm. Câți au murit până acum din vaccin sau după vaccin? [Ironic]: Niciodată din cauza vaccinului! (Toți au murit din cauza covidului! Și cel călcat de mașină tot din cauza covidului a murit! Probabil și cei de la Balș tot din cauza covidului au murit! Niciodată de altceva! Și niciodată nimeni n-a murit din cauza vaccinului!) Deci, dacă aplicăm aceeași măsură, să fim corecți. Măsura este una. Trebuie să botezăm prin stropire pentru că UN copil a murit, și nu din cauza botezului, atunci trebui să găsim alte forme decât vaccinul, pentru că UN om a murit. Niciodată nu se pun aceleași măsuri, din păcate.

De ce trebuie botezat copilul? Pentru că am auzit vorbe și printre preoți (…), că n-ar fi trebui botezați copiii mici, că ar trebui lăsați să crească mai mari. Probabil că aceștia au uitat că Botezul a fost preînchipuit de trecerea poporului evreu prin Marea Roșie în momentul în care a ieșit din robia egipteană. Se și spune în rugăciune, ne aducem aminte de apele Mării Roșii care s-au despărțit și poporul a trecut „ca pe uscat” prin această mare, și aceasta este o preînchipuire și o imagine simbolică a Botezului. Or, poporul evreu când a trecut prin Marea Roșie, nu și-a lăsat pruncii pe malul egiptean al mării. Au trecut cu tot cu prunci. Absolut tot poporul, cei mai mici și cei mai mari. De aceea noi, dacă suntem creștini, ne botezăm copiii, pentru că vrem cu toții să fim pregătiți pentru Împărăția Cerurilor. Dacă îi lăsăm nebotezați – că am auzit și acest argument, să-și aleagă el credința – atunci eu de fapt sunt responsabil în cazul morții sale pentru faptul că nu l-am botezat. Eu, ca părinte, nu copilul.

Că e frumos să fii botezat adult, am auzit și această mărturie de la mai mulți, că simt o doză de lumină și o bucurie pe care le au atunci când ies din apa Botezului, am auzit-o de la mai mulți. Nu de la toți, dar de la mai mulți adulți pe care i-am botezat. Și această bucurie stă cu ei uneori săptămâni de zile. Da, este adevărat. Că pierdem această experiență excepțională pentru un adult, de a simți harul coborât în sine, da, este adevărat. Ce câștigăm în schimb, este că acest har pe care copilul îl primește în Taina Botezului, faptul că în el chipul lui Dumnezeu este refăcut și nu este lăsat distorsionat de efectele păcatului strămoșesc, acest chip refăcut îi permite acelui copil să crească creștinește. Nu-i asigură creșterea creștinește, dar îi permite să crească creștinește. De aceea, așa cum pentru copilul meu îmi doresc cea mai bună alimentație, cei mai buni medici, cea mai bună îngrijire când este mic, din punct de vedere material, la fel îmi doresc și cea mai bună îngrijire din punct de vedere spiritual, și aceasta este intrarea lui în creștinism, respectiv Taina Botezului, Taina Mirungerii și împărtășirea cu Sfintele Taine.

De aceea nu vă mai luați după presă! Nu vă mai luați după mass-media! Nu este de încredere. E adevărat că Hristos ne cere să iertăm de șaptezeci de ori câte șapte. Asta se referă la omul din fața mea care-mi greșește. Dar când e vorba de un sistem întreg, nu-mi cere Mântuitorul să fiu prost! Să am încredere oarbă în cel care mă minte de atâția ani!? Nu mai vorbesc încă o dată ce mințeau Scânteia și România Liberă. Știți foarte bine, recordurile alea de porumb și de grâu la hectar și de tot ce se mai întâmpla. Iarăși, cei 60 000 de morți de la Timișoara, [apoi] cu găina cu 5 picioare de la Evenimentul zilei și care a născut pui vii, cum îmi aduc și acuma aminte. Și-l văd acuma [pe Ion Cristoiu], este mare! Foarte bine, între timp s-o fi pocăit și el și i-o mai fi venit mintea la cap. Totul ca să vinzi pe-atunci, și ulterior ca să slujești puterea pentru că faci de fapt parte din această putere. O putere care nu vrea binele nostru spiritual în nici un caz. O putere care are ca scop rămânerea la putere. O putere care de data aceasta este locală, dar același mecanism se întâmplă global, care vrea cu orice preț să rămână la putere și practic aș spune că face un fel de lovitură de stat, un fel de revoluție împotriva fiecărui popor din lumea asta. Cu o revoluție, de obicei, vrei să schimbi un sistem politic cu altul. O lovitură de stat e cam același lucru, dar e mai concentrată puterea în mâinile unora. Aici este, mai degrabă, vorba de o dictatură care se impune încetul cu încetul. Acuma parcă și-a mai micșorat ritmul, dar în martie-aprilie a fost foarte evident pentru fiecare pentru noi. Și tare-mi este că deocamdată cei care au gândit aceste mișcări, nu le-au gândit doar așa, pe perioade scurte. Probabil că ne mai așteaptă și alte surprize neplăcute încât să devenim din ce în ce mai supuși și din ce în ce mai tăcuți.

Ne învață însă Mântuitorul că „Ajunge zilei răutatea ei!”. Și în momentul în care spune Hristos lucrul ăsta, nu se referă doar la zi, ci se referă la faptul că eu nu trebuie să mă îngrijesc de lucrări asupra cărora eu nu am niciun control. Nu trebuie, nu-i problema mea ce se întâmplă acum, ce-au hotărât mai-marii de la Bruxelles, din Moscova, din Beijing sau din Washington sau de unde or mai fi ei sau de la cine știe ce mari adunări din astea. Nu este problema mea, nu am nici un acces la ele. Or fi, n-or fi, nu am nici cea mai mică idee. Eu trebuie să mă îngrijesc de mântuirea mea și, pe cât se poate, de mântuirea celor din jurul meu. Și aceasta o fac apropiindu-mă din ce în ce mai mult de Hristos, trăind sincer împreună cu Hristos și cerându-i Mântuitorului să mă ajute să înțeleg ce-mi este de folos din lumea aceasta, să mă depărtez de cele care nu-mi sunt de folos. Să mă ajute Mântuitorul să nu fiu prost în lumea aceasta, adică să am încredere oarbă în cei care de multe ori s-au dovedit că nu merită încrederea, ba că mi-au trădat încrederea. Să mă ajute Mântuitorul ca în condițiile în care lumea de astăzi se duce într-o altă direcție decât cea care ar fi plăcută lui Dumnezeu, totuși eu și cei dragi ai mei și cei mai puțini dragi, dar pe care îi cunosc, și cei pe care nu-i cunosc, toți într-un fel sau altul să se așeze în sufletele lor, încât să nu se lase duși de viitura aceasta a lumii și depărtați de Dumnezeu de această mișcare centrifugă, ci în sufletele lor și în sufletul meu să stau tot timpul cu Hristos. AMIN!”.

***
Extras din Predica aceluiași părinte din data de 3 februarie 2021:

„Bineînţeles că noi suntem ca Biserică atacaţi permanent. Acum, după `90, de către urmaşii celor care prin anii `50 -`60 spuneau lucruri blasfemiatoare în mod constant în toate organele publice de presă, vorbeau de rău despre Biserică, ne ironizau şi îşi băteau joc de credinţa noastră. Dacă veţi urmări „pamfletele” şi opoziţia faţă de practicile Bisericii, sunt exact aceleaşi argumente şi aş spune aproape aceleaşi cuvinte folosite de politrucii din anii `50. Aceştia au „misiunea” lor. Antihristică. Sunt premergători ai Antihristului. Anume, să-L scoată pe Hristos din inima societăţii şi din inimile dumneavoastră. Şi au avut două puncte, ba chiar trei – dar două [mai importante] au avut şi or să aibă mai departe, în mod special Botezul şi în al doilea rând, Sfânta Împărtăşanie. Cel de-al treilea s-a referit la cinstirea sfinţilor şi a sfintelor moaşte şi a sfintelor icoane. Dar fundamental, Botezul şi Împărtaşania! De ce fundamental? Pentru că dintre practicile fundamentale, importante, ale Sfintei Biserici lăsate de Hristos, acestea două sunt cele mai evident legate de nemurire. „… de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, acela nu poate intra în Împărăţia Cerurilor”. De asemenea, „…de nu va mânca cineva trupul Meu şi nu va bea sângele Meu, acela nu va intra în Împărăţia Cerurilor”.

Ce s-a întâmplat în Occident? Încetul cu încetul, pentru că s-a pierdut dimensiunea aceasta a întrupării lui Hristos, s-a pierdut şi dimensiunea sfinţirii materiei de către preot prin Harul Duhului Sfânt, rugăciunea preotului şi a comunităţii. Pierzându-se sfinţirea materiei, nemaisfinţindu-se materia, totul a devenit doar simbolic. Adică nu mai conta propriu-zis să iau Sfântul Trup şi Sfântul Sânge, conta „să cred” în el. Nu mai conta faptul că apa aceea este sfinţită şi că ea reprezintă simbolic, tainic, dar real firea omenească a lui Hristos cel îndumnezeit. Ci era (doar) un simbol. Din simbol în simbol, s-a ajuns ca în catolicism creştinii nu se mai împărtăşesc cu vin și cu pâinea dospită, cum ar trebui să fie, de asemenea, nu se afundă în apă, ci se stropesc cu apă şi în Occidentul „mai evoluat”, de fapt toate acestea au devenit simbolice. Nu mai contează botezul, contează doar „credinţa”, nu mai contează faptul că acolo ar fi Trupul şi Sângele Domnului, ci „credinţa”, simbolul, atâta tot. Pentru ca să se ajungă [azi] în „cel mai evoluat” Occident, care ne este prezentat ca ideal al nostru, din care ne vin aceste săgeţi, în care nu mai contează nici credinţa, nu mai contează nimic! În care „Dumnezeu a murit”, pentru că oamenii au murit pentru Dumnezeu.

De aceea, insist să fiţi cu luare aminte la această manipulare care se face de către politrucii epocii actuale, care sunt întru totul identici în duh cu politrucii epocii criminale comuniste din anii `50;  întru totul identici, dar sunt înaintemergători ai Antihristului. Să fiţi cu luare aminte! Şi să nu lăsaţi ca îndoielile pe care ei le seamănă sistematic să vă zguduie credinţa. Dacă vreau ca a mea credinţă să fie mântuitoare, trebuie să mă lupt şi cu îndoielile acestea. Cu atât mai mult, să ştiţi, că dacă nu reuşesc să mă lupt cu nişte îndoieli cum sunt acestea, evident provocatoare, false îndoieli lansate de către aceşti politruci, cu atât mai mult, dacă vom ajunge în epoca în care Antihristul se va vădi „pe faţă”, nu vom putea rezista la ispitele şi la încercările lui.

Deci, să reţinem: Dumnezeu S-a făcut Om asemenea nouă, a luat fire omenească, fire creată. Creaţia se îndumnezeieşte prin lucrarea Duhului Sfânt, Sfintele Taine prin care noi putem să ajungem la Hristos, sunt îndumnezeiri ale materiei, prin lucrarea Duhului Sfânt, nu doar simboluri. De aceea trebuie să le avem, să le păstrăm desăvârşit aşa cum le avem păstrate de către Sfânta Biserică de multe sute de ani, aşa cum le-a instituit Sfânta Biserică, pe temeiul Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. Amin!”.

Legaturi: