“Am ajuns din nou in timpurile cand Credinta noastra scumpa ne va costa!”
Arhimandritul Ioil Konstantaros:
Cuvânt la Duminica Ortodoxiei
Una dintre cele mai mari sărbători care vibrează în inimile credincioşilor şi evlavioşilor creştini-ortodocşi, este şi sărbătoarea Ortodoxiei noastre. A fost stabilită de Biserica noastră pentru a sărbători Înălţarea Sfintelor Icoane după groaznica furtună a iconomahiei care o anticipase. Fără îndoială că fiecare credincios ar trebui să studieze şi să cunoască acest capitol important al Istoriei noastre Bisericeşti pentru a vedea prin ce ispite şi pericole a trecut corabia Bisericii noastre, dar şi pentru ca în acelaşi timp să conştientizeze că această corabie nu a cunoscut şi nici nu va cunoaşte vreodată naufragiul.
Însă într-o percepţie mai generală s-a impus ca în prima Duminică din Postul Mare să se prăznuiască biruinţa Credinţei noastre Ortodoxe împotriva eresurilor. Dar ce va spune cineva despre Ortodoxie şi cum va lăuda nevoinţele şi luptele “norului” Sfinţilor noştri, care şi-au dat viaţa tocmai pentru această credinţă, într-o epocă atât de superficială ca şi a noastră? Cum va lăuda cineva după vrednicie toate aceste suflete, care pentru dragostea lui Hristos şi pentru slava Sfintei noastre Biserici, au dispreţuit lumea şi cele ale lumii şi s-au ciocnit cu sinistrul diavol şi cu nenorociţii lui slujitori? Totuşi, laudele acestor chipuri nemuritoare, există! Există învistierite şi scrise în imnologia noastră, în istoria şi în diamantele textelor patristice pe care le deţinem şi pe care astăzi unii vor atât de mult să le facă dispărute de pe faţa pământului sau să le răstălmăcească.
Dar în punctul acesta, iubiţii mei, ni se înfăţişează întrebarea inevitabilă. Ne străduim astăzi să păstrăm în esenţă această credinţă vie pe care am primit-o sau ne limităm doar la anumite cuvântări de laudă?
Experiem Ortodoxia ca Ortopraxie sau ne mulţumim doar cu procesiunea sfintelor icoane, care, în lipsa unei lupte conştiente, sfârşesc într-un folclor care-L mânie pe Dumnezeu?
Am conştientizat ce este Ortodoxia sau gândim că Biserica noastră este şi Ea una dintre multele “biserici” care există în lume?
Există în inima noastră capitolul cel mai de bază al învăţăturii dogmatice, că „în afara Bisericii (Ortodoxiei) nu există mântuire” sau taifunul blestematului ecumenism a distrus centrele sensibile ale credinţei, cu consecinţa de a se auzi voci rău-slăvitoare (kakodoxe) că “un plâmân al Bisericii este Biserica Ortodoxă, iar altul este Occidentul, cu Papa în frunte”.
Din nefericire, fraţii mei – şi să acceptăm asta, desigur nu ca să deznădăjduim, ci ca să ne trezim – din nefericire, a venit timpul în care, nu doar nevoinţele şi luptele Sfinţilor noştri Părinţi sunt necunoscute, ci – vai! – aceste chipuri sunt calomniate şi bârfite, cum că chipurile “au divizat Biserica şi acum se află la judecata lui Dumnezeu!” (aşa s-a exprimat cu ani în urmă actualul Patriarh ecumenic – n.tr.). Doamne, miluieşte!…
Trăim în epoca în care unii se ruşinează să mărturisească unicitatea Credinţei noastre, ca să nu displacă ereziarhului papă şi întregii gloate a kakodoxiei şi a perversităţii protestantismului. Şi am ajuns ca în cadrul sărbătorilor oficiale (la marile hramuri) să-l vedem pe Papa înveşmântat, dându-şi “bine-cuvântarea” («ευλογία»), mai bine zis, ne-cuvântarea (αλογία), într-o biserică ortodoxă creştinilor ortodocşi (?) şi pe sărmanii psalţi cântându-i imnul şi polihroniul… (aşa s-a întâmplat la vizita papei în Fanar –n.tr.) Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne! Slavă Ţie!
Cu siguranţă, faptul că acestea nu constituie Dogma şi Morala Ortodoxă, faptul că toate acestea sunt un teatru al absurdului, mai degrabă al diavolului, şi nu au nici măcar o legătură cu curata noastră Ortodoxie, nu e nevoie ca cineva să dispună de deosebite harisme pentru a înţelege. Când însă, ajungem în punctul de a vedea monahismul “mutant (preschimbat)“, care târăşte în tribunale pe mirenii evlavioşi şi bine-credincioşi şi condamnându-i, deoarece aceştia se opun teatrului ecumenist, atunci, fraţii mei, înţelegem clar că am ajuns din nou în timpurile când Credinţa noastră scumpă ne va costa. Ne va costa de acum înainte poziţii, reputaţie, libertate… şi chiar însăşi viaţa noastră!
Deci, aşa! O ştim. Să o afle clar „copiliţele Papei”, după expresia Sfântului Marcu Evghenicul. O ştim şi suntem pregătiţi.
“Să orăcăie broaştele” ecumenismului şi „să se agite ca nebunii cocoşeii” sincretismului religios. Să pregătească „în ascuns şi în taină” înţelegeri secrete care nesocotesc Sfânta Predanie a Credinţei noastre.
Noi, ca nişte copii adevăraţi ai Ortodoxiei noastre, în ciuda lipsurilor noastre, prin harul lui Dumnezeu ne vom lupta să rămânem întăriţi şi neclintiţi pe crenelurile Credinţei noastre.
Faruri veghetoare, cler, monahism şi poporul credincios al Domnului, chiar dacă în aparenţă puţini, vom înălţa steagurile Ortodoxiei noastre şi când în cadrul întâlnirilor obscure se “va întinge condeiul hotărârii”, noi, cu glas puternic, “într-un singur trup şi cu o singură gură”, vom cânta şi vom mărturisi victoriosul imn al Credinţei noastre:
Fie, fraţilor! Amin”.
(tradus din greacă: ierom. Fotie)
- Cititi si: CUVINTE ACTUALE PENTRU DUMINICA ORTODOXIEI
Ecumenişti’şi fac dovda
Cu argumentele minciunii
Cu bucurii sentimentale
Şi-n cele ce-s pe placul lumii
Prezintă etic Adevărul
Speculativ şi în morală
Ce are ţintă umanismul
Şi-un bine-n lumea actuală.
Sunt foarte receptivi la titluri
La cinstea’naltă, la avere
La culturalul plin de patimi
L strălucire şi putere.
Impun prin legile’ascultării
Supunerea bisericească
Eliminând toţi oponenţiii
Ce îndrăznesc să-i stânjenească.
Duhovnicescu-i la vedre
Sentimental şi umanist,
Bazat pe populism şi rituri
Şi pe limbajul comunist.
Sinodul hotărăşte-n taină
Tottimpu’n unanimitate,
Şi’ n el o şoaptă nu s-aude
Care-ar lupta pentru dreptate.
Nici pomeneală de asceză,
De nevoinţă-n isihie
Totu-i pe muzica modernă
Şi pe …savanta teorie.
Nu fac dovada de trăire
Necompromisă cu lumescul,
Cu înşelarea modernistă
Şi cei care slujesc ersul.
Sfinţii părinţi citaţi adesea,
Ca argument convingător
Se iau doar numai cu ce merge
Ca să susţină scopul lor.
Totu-i pe muzică modernă
Şi pe ce merge şi ce place
Fără o luptă cu păcatul
Cu care se’voiesc în pace.
Şi sigur că această formă
Este primită de popor’
Că’mpacă marile contrarii
Făcând pe placul tuturor’
Că nu arată niciodată
De ce se face vinovat,
Ereticul nici sodomeanul
Şi nici politicul în stat.
Nu se atnge de minciuna
Şi media manipulare
De îngrădirea libertăţii
Şi mondiala înşelare.
E clar că cu acestea totate
Ecumenia-i împăcată
Şi nu deschide nici o luptă
Cu ei şi demonii vre-o dată
Ecumenia ne conduce
Spre noua ordine a lumii
Uniţi întru diversitate
Şi-n bucuriile minciunii
Patriarhul Bartholomew nici macar nu reprezinta vocea credinciosilor pe care “ii are in paza”. Sfintii parinti spun ca atunci cand cineva aluneca in erezie se separa singur de corpul bisericii lui Hristos.
Mai jos sunt secvente el la Vecernia la Duminica Ortodoxiei (incepe la min 4 dupa prezentari) de la catedrala Sf Sophia, Washington DC. Au participat aprox 30 de preoti de la bisericile ortodoxe autocefale din diaspora: Romaneasca, Rusa, Sarba, Ucrainiana, Greaca, Antiohiana si Biserica Orthodoxa Americana. S-a cantat in toate limbile de mai sus. O atmosfera sfanta incheiata cu o predica f indrazneaza a Prof. Dr in teologie Harry Boosalis care a atras atentia asupra crizei interioare a omului contemporan care s-a departat de Dumnezeu si cauta raspunsuri in fel de fel de curennte ideologice umaniste, sectariste, erezii si chiar aspira la o Noua Ordine Mondiala, cand de fapt raspunsul este unul: intoarcerea la Dumnezeu si adevarata credinta: Ortodoxia. Multumim Domnului pt acesti marturisitori.
http://vimeo.com/9636408
Doamne ajuta si ne intareste in credinta si ravna sfanta de aparare si marturisire a ei,pentru ca s-a “reajuns”la vremea luptei pentru neamestecare impura.Sa fim precum a fost altadata,Sfantul MARCU AL EFESULUI-PIATRA DE POTICNIRE, si VULTUR APARATOR COMORII LUI DUMNEZEU,ORTODOXIA.STALP DE REZISTENTA AL BISERICII LUI HRISTOS SI MUSTRATOR ERESULUI.SINGUR,IMPOTRIVA TUTUROR CELOR CARE AU COMPLOTAT “ALIANTE” de interese meschine.Patriarhului tradator,i-a dat raspuns,la cererea acestuia,de a semna si el, pentru compromitatoare unire cu romano-catolicii,(deoarece RAMASESE SINGURUL CARE SE IMPOTRIVISE),ca “Nu se cade a face pogoraminte ori a sovai in privinta Credintei.”
Iubind pe Dumnezeu cu adevarat,drept nimic socotit-ai ispitele ce le-ai rabdat pentru slava marelui Imparat,caci avand gand smerit si bland,de partea de-a stanga te-ai izbavit si-n partea cea dreapta a ta ravna te poarta,careia fa-ne si pe noi partasi.Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin!
ATENTIE aici:1.) http://eufrosin.wordpress.com/2010/02/19/masoneria-pe-fata-vrem-homosexualitate-dizolvarea-tarilor-europene/#comment-1861 si aici: http://salvatiromania.wordpress.com/2010/02/17/tinerii-obligati-sa-mearga-la-recrutare-prosti-vor-fi-cei-care-se-vor-duce/#comment-998
Pentru ca am gasit multe comentarii la spam, unele dintre ele din cauza linkurilor pe care le contineau, va rugam ca atunci cand trimiteti comentarii cu linkuri incluse si nu le vedeti aparand nici dupa cateva ore, sa ne semnalati pe e-mail. Va multumim si va rugam sa ne iertati!