Sfantul Nicolae Velimirovici – ganduri pentru Postul Mare (a doua saptamana): PAZESTE-TI INIMA!
„Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa” (Pilde 4:23)
1. Gospodarul îşi păzeşte de păsări ţarina însămânţată, şi de omizi livada şi îşi păzeşte de fiare stâna, dar nimic altceva nu îşi păzeşte gospodarul precum casa de tâlhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată necurăţia. Ce e casa pentru gospodărie, este inima pentru om. Pentru acesta s’a zis: „Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima.”
2. Din inimă izvorăşte sânge, iar în sânge e sufletul. Precum e sufletul în inimă, aşa e în tot omul. Dacă apa în izvor este sărată, este sărată şi în râu; dacă e dulce în izvor, va fi dulce şi în râu. Cum e izvorul, aşa-i şi vărsarea râului.
3. Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n’ar lucra, dacă sângele n’ar duce-o la inimă. Când doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta dacă sângele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă prin inimă.
4. Acolo unde este centrul sistemului circulator sanguin trupesc, acolo este şi centrul sistemului circulator duhovnicesc. Inima trupească este organ al inimii duhovniceşti. Şi chiar dacă asta este realitatea, totuşi şi această realitate e o mare taină.
5. Cu adevărat de nepătruns este această taină pentru mintea noastră, pentru că mintea este mai mică decât inima, iar inima cuprinde mintea, nu mintea inima. Partea nu înţelege întregul şi nici cele mai de jos nu înţeleg cele înalte. Dumnezeu aşa a vrut şi aşa a rânduit. Fericit este cel ce mai puţin cercetează tainele fiinţei lui Dumnezeu şi mai mult ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi mai mult simte iubirea lui Dumnezeu în inima lui!
6. Sufletul este înveşmântat în porfira sângelui; iar când veşmântul este aşa de simţitor, cu atât mai mult este ceea ce acoperă veşmântul! Precum un pai poate molipsi şi strica sângele, aşa şi un singur cuvânt, o singură privire, un singur gând poate molipsi şi strica sufletul.
7. De aceea, să asculţi de doctorul omenesc când te învaţă: Îngrijeşte-te de sângele tău! Dar cu atât mai mult, să asculţi de doctorul Dumnezeu, când îţi porunceşte: Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. Păzeşte-ţi inima în inimă, miezul în coajă, flacăra în sânge, viaţa în veşmântul trupului. Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, fiul meu – zice Domnul.
8. Când şarpele muşcă mâna, mâna se leagă cu un garou, ca sângele otrăvit din mână să nu se ducă în inimă şi să strice izvorul sângelui. Când auzi un cuvânt rău, astupă-ţi auzul, ca otrava cuvântului să nu coboare până la inima ta şi să nu strice izvorul vieţii tale, fiul meu!
9. Când vine bogăţia, nu îţi lipi inima de ea, spune Înţelepciunea în Cartea Vieţii. Îngrădeşte-ţi inima de bogăţie cu un gard înalt până la ceruri, ca inima ta neîntinată şi curată să se păzească pentru Cel ce o caută zicând: Fiule, dă-mi inima ta!
10. Mai stă scris în Cartea Vieţii: Inima împăratului este în mâna lui Dumnezeu. Dacă împărăţeşti asupra patimilor atunci eşti un împărat adevărat. Atunci inima ta este în mâna lui Dumnezeu. Iar această mână conduce fără greşală inima ta şi o îndreaptă spre împărăţia luminii şi a vieţii veşnice.
11. Dacă în cea dintâi săptămână a Postului Mare ţi-ai întărit convingerea că inima ta este a Dumnezeului şi Tatălui tău; dacă te-ai hotărât cu tărie să i-o dai Lui, atunci în a doua săptămână învaţă să îţi păzeşti inima. Deprinde-te cu lupta vitejească pentru neîntinarea şi curăţia inimii tale, pentru a putea întoarce acest dar Celui ce ţi-a dăruit toate.
12. Luminează-ţi inima cu credinţa, întăreşte-o cu nădejdea, încălzeşte-o cu dragostea, cădeşte-o cu rugăciunea, curăţă-o cu lacrimile, hrăneşte-o cu Sângele Domnului şi o înalţă spre cer precum o candelă aprinsă. Numai aşa vei putea aştepta cu pace trecerea din această lume pământească în lumea cerească, fără cutremurul păcătosului sau mustrarea conştiinţei. De aceea, în această a doua săptămână a Postului Mare, înnoieşte des sfatul Tatălui: Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.
(Sfantul Nicolae Velimirovici, Inima in Marele Post, Predania)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
cine poate avea paza mintii si cum se poate dobandi? Despre trezvie vorbeste sfantul? Parintele Paisie spune ca trezvia e mai mare decat rugaciunea sau alte nevointe. Bineinteles, te-ai nevoit si cu un gand ai pierdut tot. Cu adevarat cred ca asa cum cineva nu isi supravegheaza bagajele si vine altul si i le fura sau ii pune ceva murdar in ele, tot asa e si cu trezvia. Cuiva i-a fost varsata o calimara de cerneala peste rufele din bagaj. Ce sa mai faca cu ele? MICA PAGUBA! Bagajele cu care plec spre vesnicie, sufletul meu, e plin cu necuratie, cu voma. Si daca incerc sa ies la suprafata prin spovedanie mai tarziu, iar ajung la fel. Astept trenul care duce spre vesnicie, dar nu ma silesc sa curat geamantanele si sa le umplu cu cele ce imi trebuie dincolo. Ce sa ma fac cu aceasta imprastiere a mintii? Ce e lumea asta decat o gara? Ia aminte la bagaje, esti sfatuit in gara, sa nu uiti/ pierzi ceva. Mintea reprezinta bagajele. Cred ca inteleg importanta trezviei, dar ce pot face?
@o crestina
Bine zici, sa incercam sa avem mintea ocupata cu rugaciune. Cand mergem cu trenul, tramvaiul, autobuzul spre scoala, spre serviciu, spre supermarket sa zicem rugaciuni scurte, sa incercam sa ne rugam in acest timp in gand si sa nu zicem ca nu avem timp sa ne rugam, cand putem sa dedicam timp rugaciunii in timp ce suntem la volan sau lucram alceva si ne permite sa avem mintea la rugaciune. Acest timp care il putem petrece in rugaciune sa ne fie cu folos.
incercati si nu pierdeti nimic,
Doamne ajuta,
Marius.
@o crestina
Va recomand aceasta cartea Parintelui Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, “Cuvant despre trezvie”.
Doamne ajuta!
om
Cand il iubesti pe Dumnezeu, il gasesti pretutindeni: in natura care te inconjoara, in verdele frumos al frunzelor, in adierea vantului, in gerul iernii, sau in diminetile blande de vara, in cantecul pasarilor.
In orice il caut pe Dumnezeu. Caci intreaga natura e Creatia ce ma uimeste zilnic.
Daca lumea inconjuratoare mi se pare cenusie, sau prea rece, atunci imi vin in minte pasaje citite din Biblie sau cartile duhovnicesti, pe care le cistesc aproape zilnic.
Ma gandesc la ele,sau ii vorbesc pur si simplu lui Dumnezeu. Ii spun cat de mult il iubesc si fara sa sa vreau, incep sa zic rugaciuni scurte: sa ma ierte pentru pacatele facute, sa imi pazeasca familia, sa dobandesc virtuti, etc…..etc.
Bineinteles, ca vin si ganduri rele. In special, cele de in care imi judec aproapele. Dar, cand imi dau seama, caci ceva in mine, imi atrage atentia, imi zic repede: Doamne iarta-ma! si incerc sa ma indeletnicesc cu treaba.
Daca nu gresim, daca nu cadem, nu am putea sa ne mai ridicam! Astfel invatam sa ne smerim!
Cred eu ca trebuie sa citim mereu cartile sfintilor, ca sa obtinem aceasta trezvie! Mintea sa ne fie la cuvantul lui Dumnezeu!
Doamne ajuta!
Doamne ajuta,sa trecem cu pace si bucurie prin acest post,iar de vom cadea,iute ne vom si ridica,cu nadejdea mantuirii! Deci,la lupta cu vrajmasul,sa iesim biruitori, sa praznuim SFANTA INVIERE A LUI HRISTOS,cantandu-I: Aliluia!Aliluia!
Din “CALAUZIRE CATRE VIATA DUHOVNICEASCA”a Sfantului Teofan Zavoratul:
“Nu va asteptati si nu urmariti sa inceteze incercarile.Dimpotriva,pregatiti-va pe voi insiva sa le purtati pana la moarte.Nu uitati aceasta!Este foarte important.Daca nu veti arata aceasta atitudine fata de incercari,rabdarea nu se va intari in inma voastra.”
Dumnezeule,milostiv fii noua pacatosilor!
Mariana D,
“Cand Il iubesti pe Dumnezeu, Il gasesti pretutindeni.” Minunate cuvinte! 🙂
“A fi trist inseamna a nu avea credinta.”(Ciprian Olinici)
Doamne-ajuta!
Hristos in mijlocul nostru!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/11/23/cum-sa-ne-convertim-trairile-psihologice-in-simtiri-duhovnicesti/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/07/11/cuv-sofronie-saharov-dragostea-eu-nu-am-dobandit-o-si-cum-as-putea-fi-eu-linistit/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/02/12/cuv-paisie-e-stare-de-alarma-este-trebuinta-de-multa-rugaciune-cu-durere/
@o crestina
In Duminica fiului risipitor am invatat ca Tatal ne asteapta, ne spala, ne curata asa cum noi curatam de murdarie pruncul. Curati plecam in lume si ne murdarim din nou haina sufletului. Fii risipitori ai darurilor primite prin Sf. Imparatasanie suntem si noi. Cadem din nou precum pruncul care invata sa mearga dar tot ca el sa ne ridicam si noi si sa continuam. Este greu sa te ridici dar avem rugaciunea, avem pocainta, daruri date noua tot de Tatal. Si la momentul potrivit din nou Sf. Spovedanie si Sf. Impartasanie. Parintele Arsenie Papacioc spunea ca important este sa fim pe cale, nu este important ca am cazut, important este sa ne ridicam.
Sanziana,
o buna prietena este luptata adesea de duhul deznadejdii. Nu cred ca am vazut ceva care sa ma indurereze mai mult decat un om care sa nu mai aiba nadejde de mantuire. Nu poti decat sa te rogi pentru cineva astfel ispitit.
In anii trecuti, ii spuneam cam ceea ce spuneti dumneavoastra acum, pana intr-o zi, cand mi-a zis: roaga-te pentru mine, nu sa ma ridic atunci cand cad, ci macar sa am putere sa ma intorc cu fata la Cer, sa nu raman cu fruntea in pamant. Aceste cuvinte ale ei au fost pentru mine siguranta ca ea nu si-a pierdut de tot increderea in pronia dumnezeiasca – si am vazut puterea lui Dumnezeu in slabiciunea omeneasca!
Ea care parea slaba, era de fapt cu mult mai puternica decat mine care incercam sa o imbarbatez.
Draga Ioana,
Am trecut si eu prin deznadejde si nu cred ca scapa cineva de asta. M-au ajutat cuvintele parintelui Rafail care spunea ca exact atunci cand incepi sa-ti vezi pacatele nu este cazul sa deznadajduiesti. Important este ca incepi sa vezi, deci esti pe cale. Si cand nici ceea ce acumulasem prin lecturi si ascultand conferinte nu m-a ajutat, m-a ajutat duhovnicul. Parintele Rafail spunea intr-o conferinta cam ce spuneti si dvs. Primea scrisori incarcate de deznadejde si nu le raspundea. Si spunea ca nu pentru ca nu l-ar fi durut durearea acelora ci pentru ca se simtea neputincios dar adauga ca-i poarta in rugaciune, ca la deznadejdile lui adauga in rugaciune si durerile celor care-i scriau. Si tot parintele spunea ca lumina care ne face sa ne vedem pacatele este cea pe care o vom vedea (dea Domnul sa ne invrednicim si noi de asta) in final. Si mai spunea parintele ca din crizele acestea se naste o mare inviere. Dea Domnul sa avem cu toti parte de ea!
Sanziana,
aveti dreptate,Parintele Rafail Noica este de mult folos celor deznadajduiti – bine ar fi de ne-am aminti cuvintele sfintiei sale cand suntem astfel incercati.