Anchetatorii mincinosi

27-11-2008 Sublinieri

parintele-calciu2.jpg

File de Pateric cu parintele Calciu:

– Cum sa fac, Parinte, pentru a nu-mi mai pune nadejdea in oameni, ci in Dumnezeu, sau cum sa lupt cu aceasta slabiciune a sufletului de a fi sprijinita omeneste?

Parintele a tacut cateva clipe si apoi, pierzandu-si privirea intr-un trecut indepartat, a spus:

– Eram in cea de-a doua detentie, torturat de multa vreme, fizic si psihic. Nu mai stiam nimic de familia mea. Mi se repeta mereu insa ca sotia mea m-a parasit si a divortat de mine. Ca Andrei, copilul meu, ma uraste si spune ca-i este rusine cu un astfel de tata. Ca elevii de la Seminar ma blesteama ca le-am stricat viitorul. “Toti te-au parasit, chiar nu intelegi…?!”, imi spunea. Zi de zi imi repetau asta. Si veneau cu dovezi, incat parea adevarat La un moment dat, mintea mea nu a mai putut si a cedat. Eram aproape de nebunie. Ma simteam parasit de toti. Intr-o noapte, cu ultimele puteri am chemat-o pe mama mea: “Mama, mama, oare si tu m-ai parasit…?!”… Mama mea fusese o femeie foarte credincioasa, un chip de sfanta laica. Iar in noaptea aceea mama mi-a aparut in vis. Insa avea chipul intunecat si trist, cum n-o vazusem niciodata. Ea era mereu luminoasa. Si m-a certat: “Cum ai putut sa crezi ca te-am parasit?!”. M-am trezit si am inteles ca acea descurajare si indoiala a mea era un pacat. A doua zi, asa a randuit Dumnezeu, a venit sotia la mine. I se daduse vorbitor. Si atunci am aflat ca toata lumea ma iubea, era alaturi de mine, si ea, si copilul, si elevii mei. Raul fusese doar in mintea mea. Asa si acum. Gandurile sunt anchetatorii care ne soptesc cele rele.

Mai tarziu am inteles ca nu nadajduirea in oameni era un pacat, asa cum gandeam eu, ci indoiala. Ca viata in Hristos inseamna si ca aproapele este alaturi de noi, cu putinul ori cu bogatia sa sufleteasca, ca un om. Ca gandurile de parasire, de indoiala, erau niste anchetatori mincinosi. Si poate, mai ales, ca taria dragostei este nadejdea“.

(din: “Viata Parintelui Gheorghe Calciu dupa marturiile sale si ale altora“, Editura Christiana, Bucuresti, 2007)

img_1537.jpg


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Parintele Gheorghe Calciu, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la “Anchetatorii mincinosi

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Pingback: Nu nadajduirea in oameni era un pacat, ci indoiala « Despre Taina Căsătoriei
  2. “Mai tarziu am inteles ca nu nadajduirea in oameni era un pacat, asa cum gandeam eu, ci indoiala.”
    Cred ca ar trebui repetata de mii de ori.

  3. @ Cristina:

    Da, numai ca sa avem grija cum, cand si cui o aplicam? Atentie mare le contextul de fata. A se citi si:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/08/02/dreapta-socoteala-intre-rautatea-banuielii-generalizate-si-prostia-blagoslovirii-raului/

    “Diavolul ne stăpâneşte prin neîncredere şi bănuială; această puternicie (de nu atotputernicie) a sa, creştinii o pot contesta, de ea se pot slobozi. Se pot slobozi de neîncredere aidoma ca şi de cealaltă mare intervenţie a demonului: necredinţa.

    Pentru creştin “ceilalţi”, semenii lui toţi, nu sunt, neapărat şi negreşit alcătuitorii unui iad pământesc. Ei nu văd în jurul lor numai şi numai răutate şi draci. A! nu înseamnă că se cuvine ca ei să fie proşti şi nătângi, purtând întotdeauna pe buze un surâs mieros şi artificial, clătinând binevoitor şi nerozeşte din cap, blagoslovind prigoane şi nedreptăţi şi fapte strigătoare la cer şi propovăduind că toate-s bune şi frumoase.

    Ştim prea bine că nu toate-s bune şi frumoase, că există în lume boala, durerea, suferinţa, sărăcia, foametea, tortura, asuprirea, tirania, minciuna, prostia biruitoare, prigoana, sadismul şi câte altele. Le ştim lămurit şi nu ne-ar şedea frumos, în faţa lor, să ne acoperim ochii şi să îndrugăm vorbe dulci şi deşarte. Dar pentru noi creştinii, stăpân al lumii este în cele din urmă Hristos; nu Beelzebul. De aceea minţile şi inimile nu ni-s împietrite, iar ochii şi ochii cugetători ai inimii nu ni-s orbiţi”.

  4. Dar nu e scris undeva , ca “blestemat sa fie cel ce nadajduieste in oameni?”.

  5. Ba da, dar nu in sensul de a nu avea incredere in nimeni, ci de a nu crede in om mai mult decat in Dumnezeu, a nu astepta de la om ceea ce numai Dumnezeu poate da. Iar unii Sfinti Parinti o aplica si cu sensul de a nu ne increde in noi insine.

  6. Fratiilor cel care sadeste indoiala,frica si acuza adusa oricarui om este diavolul, de aceea sa ne punem increderea in Dumnezeu si apoi in om, si sa nu judecam pe nimeni! Iar cu cei care gresesc sa nu uitam ce le-a spus Mantuitorul fariseilor: cine nu are pacat sa ia piatra si sa arunce primul( in femeia prinsa in adulter), si uceniciilor( voi sunteti fii ai pacii , atunci cand acestia au cerut Mantuitorului sa pedepseasca pe oamenii care nu i-au primit in cetatea lor), asa ca fratiilor sa incercam sa traim in DUH SI ADEVAR nu in luarea si respectarea Legii fara sa ne cercetam Sfintii Parintii care au trait in Duh si Adevar, si sa ne gandim ca ceea mai mare fapta este dragostea fata de dusmani. Numai cu respectarea Sfintei revelatii( Sfanta Scriptura + Sfanta Traditie ) o sa reusim sa ne pastram sufletul in acest razboi psihologic in care ne aflam.
    Si deocamdata inchei cu cuvintele pe care le-a spus Arhimandritul Sofronie Saharov lui Klaus Keneth cand acesta din urma era in cautarea Adevarului: ”Klaus a fi om inseamna sa te urasti pe tine primul pentru ca altcineva ti-a gresit”
    IUBITII SI IERTATII!!!

  7. @ Vulturul:

    Completati, va rog frumos, cu acestea de mai jos (daca citatul din Steinhardt de mai sus nu a fost suficient) pentru a nu risca sa cadem in alta extrema, la moda azi, de altfel, apropo de intelegerea iubirii si a “ne-aruncarii cu pietre” si pentru a tine calea imparateasca a Adevarului:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/04/iubirea-de-vrajmasi-porunca-imposibila/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/10/unica-osandire-ingaduita/

    “In istorisirile de demult citim: Un sihastru a vazut pe un oarecare frate al sau ca gresea si a inceput sa se tanguiasca: „Vai mie! Cum fratele meu greseste acum, poate si eu voi gresi maine!” Dupa aceasta, intorcandu-se catre ucenicul sau, a adaugat: „In orice greu pacat ar cadea in prezenta ta vreun frate, tu sa nu-l osandesti! Ci chiar trebuie sa fii incredintat ca tu pacatuiesti mai mult decat el, chiar daca acesta ar fi un om din lume. Ca o exceptie de la aceasta pravila trebuie sa fie situatia in care auzi pe cineva ca aduce hula lui Dumnezeu ori ca vorbeste ceva eretic”. Aceasta povestire de la Sfintii Parinti ilustreaza in chip minunat raspunsul ortodox despre cum trebuie sa fie relationarea noastra catre cele doua posibile chipuri de oameni pacatosi:

    1) cei ce pacatuiesc in comportarea lor morala si 2) cei ce pacatuiesc impotriva credintei.

    Catre primii trebuie sa avem ingaduinta si sa nu-i osandim, deoarece si sufletele noastre sunt pacatoase, iar prin osandire devin si mai pacatoase. Insasi Biserica cu marinimie rabda si lecuieste asemenea pacatosi, asteptand pocainta si indreptarea acestora. La astfel de pacatosi se refera dumnezeiestile cuvinte ca trebuie intotdeauna sa-i iertam daca se caiesc, si nu doar de sapte ori pe zi, ci pana la saptezeci de ori cate sapte (Mt. 18, 21-22; vezi Lc. 17, 4).

    Catre ceilalti insa ni s-a poruncit sa nu fim ingaduitori, ci cu multa luare-aminte, critici si fara de impacare.

    Sfantul Apostol Pavel, care ne invata de fiecare data sa nu defaimam pe semenii nostri pentru slabiciunile lor morale, nici sa-i dispretuim, ci cu dragoste sa-i lecuim (vezi I Cor.13, 1-7), devine dintr-o data foarte aspru cand se pune problema celor ce gresesc impotriva curatiei credintei. Ingrijorat parinteste pentru cei neputinciosi (vezi I Tesal.2, 7-8) si recomandand purtari mangaietoare catre frati (vezi Rom. 12, 10), el devine foarte vehement impotriva ereticilor: Paziti-va de caini! Paziti-va de lucratorii cei rai! (Filip.3, 2). Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filosofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii, si nu dupa Hristos! (Col.2, 8). De ce el este atat de taios fata de invatatorii cei mincinosi? Pentru ca, fara discutie, invataturile cele mincinoase sunt otrava pentru suflet, iar purtarea fara discernamant catre ei si implinirea unor asemenea invataturi conduc catre pieire vesnica. Neputintele morale pot uneori sa slujeasca pentru smerirea omului si conducerea lui catre mantuire intru Domnul prin pocainta cuvenita. Insa erezia este de-a dreptul pierzanie.

    Nicaieri in Sfanta Scriptura nu intalnim indicatii ca am putea sa iertam pacatele impotriva credintei poruncite de Dumnezeu, in timp ce, in nenumarate randuri, ni se spune ca suntem datori sa iertam celor ce gresesc impotriva noastra din pricina neputintei omenesti. Cei ce pacatuiesc impotriva credintei ortodoxe, pacatuiesc direct impotriva lui Dumnezeu, si nu impotriva oamenilor. Ei hulesc Adevarul revelat, si nu parerile oamenilor obisnuiti. De aceea s-a spus: De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te! (Tit 3, 10). Chiar Sfanta Biserica, aceasta grijulie Maica pentru fiii ei care gresesc, este foarte aspra fata de eretici. Dupa chemarea repetata spre venirea in fire si pocainta, prin refuzul din partea lor de a se pocai, ea ii indeparteaza de comuniunea sa ca neintelepti si indarjiti, stricatori ai adevarurilor dumnezeiesti. Cei ce pacatuiesc din punct de vedere moral continua sa fie madulare ale ei, chiar grav bolnave fiind. Insa cei eretici nu pot sa ramana madularele ei, chiar daca mai inainte au fost (vezi I In 2, 19). Ei nu mai apartin organismului binecuvantat, pentru ca s-au indepartat de Adevar, adica de Dumnezeu, Care este Insusi Adevarul (vezi Evr.10, 10; In 14,6), si s-au unit cu minciuna, adica cu diavolul, numit mincinos si tatal minciunii (In 8, 44). Cum nu poate fi nicio partasie intre lumina si intuneric, tot astfel nu poate sa existe nicio partasie bisericeasca de rugaciune si de Taine intre crestinul ortodox si eretic. Caci primul, desi pacatos, din toata inima a imbratisat dogmele revelate, s-a smerit inaintea acestora, traieste si se mantuieste prin acestea, in timp ce ultimul este un mandru inchinator la ratacirile sale prin care si piere.”

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Calciu despre razboiul nevazut si vremurile de sfarsit
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » GANDUL CEL BUN, GANDUL CEL RAU. Cuviosul Paisie despre cum interpretam si cum infruntam duhovniceste diferitele situatii ale vietii; cum sa nu ne smintim?
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » CA ALBINA SAU CA MUSCA? Cuviosul Paisie Aghioritul: “Mi-au spus unii ca se smintesc pentru ca vad multe lucruri strambe in Biserica…” » Război întru Cuvânt
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Sofronie Saharov NE INVATA CUM SA TRAIM IN RELATIE CU SEMENII: “Ce castig judecand pe fratele meu?”, “Respingeti orice duh de curiozitate” » Război întru Cuvânt
  12. Pingback: NE PUTEM IMBOLNAVI DACA NE IMPARTASIM SAU DACA SARUTAM ICOANELE DIN BISERICA? Cum sa biruim gandurile de indoiala?
  13. Pingback: 21 NOIEMBRIE - 4 ANI de la mutarea printre sfinti a Parintelui marturisitor GHEORGHE CALCIU. DESPRE COMUNISM, GLOBALIZARE, MULTICULTURALISM: "Nu trebuie sa va bucurati de libertatea europeana, ca n-o s-o prea aveti!"
  14. Pingback: PARINTELE CALCIU - ULTIMA CONFERINTA, cu o luna inainte de plecarea la Domnul (VIDEO in 3 parti; CLUJ-NAPOCA, octombrie 2006)
  15. Pingback: PARINTELE GHEORGHE CALCIU - 5 ANI DE LA MUTAREA LA CERURI (21 nov.). Interviu inedit din 2004, pentru Radio Reintregirea
  16. Pingback: INCREDEREA IN GAND ESTE INCEPUTUL INSELARII -
  17. Pingback: LUPTA IMPOTRIVA GANDURILOR. Sa punem semne de intrebare gandurilor de banuiala fata de altii, ca sa nu ne imbolnavim! -
  18. Pingback: PARINTELE CALCIU: SCRISORILE-TESTAMENT catre Parintele Iustin Parvu, IPS Bartolomeu Anania, Manastirea Diaconesti si credinciosi (octombrie 2006) -
  19. Pingback: PARINTELE GHEORGHE CALCIU – viata si slujirea in America. MARTURII CALDE DE LA FIII DUHOVNICESTI DESPRE UN PARINTE ADEVARAT SI SFANT: “Avea puterea de a schimba sufletele oa­menilor, era omul cu cea mai mare dragoste…” -
  20. Pingback: PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (I). Batjocorirea lui Hristos si agresiunea continua a pacatului si a hulei -
  21. Pingback: Sfintitul marturisitor Gheorghe Calciu – interviu video (2005): PLANUL MASONERIEI ESTE SA SUBJUGE INTREAGA OMENIRE SI SA DISTRUGA CREDINTA CRESTINA. Ecumenismul – cea mai mare ispita! -
  22. Pingback: Imagini cu SFINTELE MOASTE ale PARINTELUI GHEORGHE CALCIU prezentate la emisiunea Secvential – vadirea SFINTENIEI unui preot-simbol al IUBIRII si MARTURISIRII pana la capat [VIDEO] - Recomandari
  23. Pingback: PARINTELE GHEORGHE CALCIU MARTURISITORUL – 7 ani de la mutarea la Viata Vesnica. “Memorialul durerii” despre CELE SAPTE CUVINTE CATRE TINERI (VIDEO) -
  24. Pingback: Posibile clarificari privind CONTROVERSA DESHUMARII PARINTELUI CALCIU: “Vai lumii, din pricina smintelilor!” - Recomandari
  25. Pingback: DUMINICA ORBULUI – Predici audio si video. LECTIA ORBULUI MARTURISITOR CARE A BIRUIT DUHUL “PROFITOR” AL LUMII vs. LEPADARILE NOASTRE DE FIECARE ZI. Ce minuni face Dumnezeu cu noi, ce vrea sa ne dea Dumnezeu prin incercari? Avem ochi sa
  26. Pingback: “Cu gandurile de-a stanga judeca si nedreptateste pe ceilalti, impiedica venirea harului si lasa pe diavolul sa lucreze liber in el… DACA NU AI GAND BUN, TE VEI VATAMA SI DE CUSURURILE MELE, SI DE VIRTUTILE MELE!” -
  27. Pingback: Parintele Ciprian Negreanu talcuind si aducand in prezent Apostolul: INIMA LARGA si INIMA STRAMTA, masura darniciei din iubirea pentru fratii saraci, UNTDELEMNUL BLANDETII SI VINUL MUSTRARII PARINTESTI, comunitatea “sfintilor” de la Ierusalim
  28. Pingback: PREDICI AUDIO la Vindecarea lunaticului despre FELURILE DE NECREDINTA ASCUNSE SUB CHIPUL CREDINTEI si despre lucrarea ascunsa a vrajmasului prin superstitii, horoscoape, prin increderea noastra in semne exterioare facile -
  29. Pingback: PARINTELE IULIAN STOICESCU (+30 septembrie 1996) – ”UN CALUGAR CU FAMILIE”. Marturia sotiei despre CREDINTA NELIMITATA, PERSECUTIA COMUNISTA si VIATA DE FAMILIE a unui preot sfant. “Am binecuvantat ceasul in care ni l-a trimis Dumnezeu in
  30. Pingback: PARINTELE GHEORGHE CALCIU – O VIATA DE MARTIRIU († 21 noiembrie 2006) -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate