AVEM… VINA IUBIRII DE ORTODOXIE
..: † :.. Avem o tara! ..: † :..
Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.
Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.
Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.
Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.
Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că, ortodoxia ai iubit.
Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte
Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.
E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi:
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Referirea din acel pamflet, nu era la voi, ci la unii comentatori de pe blogul meu, care se agita fara noima. mi-a spus-o autorul.
Sa-mi fie cu iertare, eu nu vad exact unde-i polemica… voi taxa ca si pana acum abaterile, fiti convinsi de asta.
Am pacatuit ca am luat partea buna a lucrurilor? (desi “gata cu joaca, de acum ne facem ortodocsi”) este totusi un pamflet destul de intepator.
Tocmai am aflat din niste surse ca pocainta celor doi s-a materializat printr-o declaratie scrisa si semnata si, ceea ce e si mai important, ca hotararea Sinodului va fi trecuta in statutul BOR. Se pare ca se va infiinta o comisie sinodală speciala care va veghea la activitatile celor doi, şi la posibilele încalcari ale reglementărilor comunicatului…
Dragii mei, dati-mi voi sa ma bucur! poate gresesc, cand voi intelege asta, voi actiona cumva, dar, va rog, nu-mi puneti la indoiala buna-credinta.
in Domnul,
Laur
Gand la gand, cu bucurie 🙂
Pana mai ieri, stiam doar de versurile acestui cantec, in varianta audio. Ieri am gasit si aceasta integistrare. Slava Domnului ca avem astfel de tineri.
Dumnezeu sa va binecuvinteze munca.
Minunate versuri si minunati copii!
De-a Domnul sa ramana la fel de frumosi toata viata, caci odata ce pierzi aceasta frumusete a copilariei si tineretii inocente, odata ce ai facut o concesie pacatului in viata ta, greu mai gasesti calea spre Acasa si si mai greu regasesti starea sufleteasca de dinainte!
Adevarat este ca ranile pacatelor se inchid greu, ca foarte greu si cu multa nevointa mai primesti ceea ce in timpul tineretii inocente ai primit fara efort, ca cicatricile pacatelor nu se sterg de pe haina sufletului…
Laur,
de-a Domnul sa fie precum zici despre “declaratia de pocainta” si inserarea hotararii sinodului in Statutul BOR. Desi, acestea doua, mi se par masuri formaliste. Pentru ca, pentru pocainta celor 2, nu era nevoie de o declaratie scrisa, cata vreme sunt canoane cunoscute mai ales de pastori (in plus, in public si la urechile credinciosilor au ajuns cuvinte “de regret” ambigue). De asemenea, inserarea in Statut nu o vad (prea) curand realizabila, avand in vedere procedura de modificare a statutului, care nu e asa de simpla. Si, iarasi, de ce sa fie insetata in Statut cata vreme sunt canoane?
Ma rog, vreau sa privesc si eu partea buna a lucrurilor, ca si tine.
Si sa speram ca “redefinirea” dogmelor, asa cum a zis cineva aici intr-un comentariu, nu vizeaza dogmele ortodoxe, ci pe cele ale catolicilor. Dar, daca nu le vizeaza pe ale noastre, ce treaba avem noi sa redefinim dogmele altora?
Draga Laurentiu,
Dupa cum am vazut noi lucrurile, unul dintre pericolele majore nu era nicidecum cel al isteriei ortodocsilor care alergau bezmetic nestiind ce sa faca, ci riscul de a ingropa in ambiguitatea acelui “prim pas” toata “pocainta” celor doi ierarhi. Din acest motiv, sublinierea partilor bune ale hotararii Sinodului risca sa conduca la estomparea gravitatii celor rele generate de o exprimare macar contradictorie, daca nu altfel.
Ne bucura si pe noi sa auzim ca sursele tale au vesti bune, dar bucuria nu poate fi deplina decat atunci cand vom vedea maniera de punere in parctica si modul in care va lucra comisia sinodala.
Sa ne ierti. Domnul sa intareasca in noi toti buna-credinta a Ortodoxiei!
Clipul este de la Pelerinajul de la Putna, cand sau implinit 550 de ani de la trecerea la Domnul a binecredinciosuui Stefan cel Mare.
Am postat mai multe clipuri din acest pelerinaj. Intrati aici si vedeti: http://www.youtube.com/user/milostivire
Cei care canta sunt din Ascor Bacau. Sunt niste tineri deosebiti!
Nu exista pocainta “pe hartie”. La mine poate da, eu mi le pot trece pe hartie sa le “recit” la spovada. Dar un ierarh are in spate o turma acum smintita! Ce hartie? Care pocainta? Care parere de rau? Sa fim seriosi.. la un moment dat nu se vor sinchisi nici de statutul BOR. Ei leaga ei dezleaga. Marturisiti cu bucurie!
Doamne miluieste-ne!
..: † :.. Avem o tara! ..: † :..
Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.
Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin, pământul de martiri.
Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.
Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.
Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că, ortodoxia ai iubit.
Avem un Rai de sfinţi
În temniţi daţi la moarte
Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.
E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi:
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!
+ Daniel,
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
Parintele Cleopa, contemporan si prieten al sfintilor din toate veacurile
– Cuvânt la inmormântarea Arhim. Cleopa Ilie –
“Scumpa este inaintea Domnului moartea
celor cuviosi ai Sai” Ps. 115,6
Indoliata adunare
Trecerea la viata vesnica a Prea cuviosului Parintelui nostru Cleopa Ilie este pentru Biserica noastra o mare pierdere si o negraita durere sufleteasca. Prin moartea Parintelui Cleopa, Biserica de pe pamânt a pierdut din mijlocul ei, un monah sfânt, un duhovnic teolog si un misionar statornic de o nepretuita valoare spirituala si imensa importanta.
Intr-o vreme in care lumea se secularizeaza si se adânceste in confuzie spirituala, ce este mai de pret decât sa intâlnesti un crestin sfânt, traitor al traditiei neintrerupte a Bisericii? Parintele Cleopa nu doar cunostea intelectual scrierile marilor parinti ai pustiei si ai marilor lavre, ci el insusi a trait zi cu zi, peste 70 de ani, viata de monah dupa canoanele si regulile parintilor intemeietori si organizatori ai vietii monahale: Sfintii cuviosi Antonie, Pahomie, Paisie si Sava cel sfintit a carui pomenire o facem azi, 5 decembrie, in ziua inmormântarii Parintelui Cleopa. In vietuirea sa sfânta, fidela traditiei Bisericii nedespartite, Parintele Cleopa era pentru noi ca un contemporan si prieten sfintilor din toate veacurile. De aceea, el impartasea in jurul sau, in constiinte si in inimi, o siguranta si o pace pe care o da numai comuniunea sfintilor.
Parintele Cleopa spunea adesea: “Noi suntem aici o manastire traditionala, dupa regulile parintilor de odinioara”, si nu inceta sa dea exemple de mari nevoitori din manastirile românesti care au trait in timpul nostru ca si parintii sfinti de odinioara, aratând ca traditia adevarata nu apartine doar trecutului, ci este marturie ca acelasi Duh Sfânt de altadata lucreaza si astazi in Biserica lui Hristos.
Parintele Cleopa nu a pus niciodata parerea sa personala mai presus de invataturile Sfintilor Parinti si nu a micsorat entuziasmul nevointei sale sub pretextul ca astazi ar fi imposibil de implinit sfintele canoane.
Dar este drept, el n-a cerut nimanui niciodata sa implineasca ceea ce el insusi n-a practicat personal. Sever cu sine insusi si mai ingaduitor cu altii, el a aratat ca traditia devine vie printr-o crestere duhovniceasca sau printr-un spor treptat in nevointa, in pocainta si in sfintenie.
Parintele Cleopa a ramas totdeauna fidel deplin traditiei monahale, dar traditia nu era pentru el nici constrângere si nici crispare, ci rânduiala vietuirii in plinatatea prezentei Duhului Sfânt Care trezeste in om râvna necontenita si dor nemarginit dupa sfintenie. Traditia a fost pentru el comuniune sfintita de-a lungul veacurilor si el era in aceasta comuniune libera si ferma.
Ca duhovnic, Parintele Cleopa era un invatator sfatuitor si un sfatuitor teolog, dar invatatura lui era invatatura sfintilor. Tot ce invata avea temei in Sf. Scripturi si Sfintii Parinti, nu era o opinie arbitrara, ci comuniunea de gândire ortodoxa universala, profund teologica si profund umana. De aceea, l-au ales pe el ca duhovnic ierarhi si monahi, demnitari de stat si oameni de rând, profesori universitari si tarani simpli. El ii iubea si ii sfatuia pe toti parinteste. De aceea, in mod irezistibil fiecare se bucura sa-i fie fiu duhovnicesc. El iubea toata faptura, oameni si munti, pasari si flori, câmpuri si stele. Vedea totul ca pe o Sfânta Liturghie cosmica.
El avea darul de a spune lucruri adânci intr-un limbaj simplu si pe intelesul tuturor. Intelepciunea lui venea, deodata, din multa citire a cartilor sfinte, dar si din multa rugaciune si multa nevointa. Sfatul lui duhovnicesc, argumentat cu cartile sfinte, dadea siguranta si certitudine de adevar intelectualului si teologului si crea bucurie si admiratie in sufletul omului simplu. Zecile de mii de fii si fiice duhovnicesti care au venit la chilia lui au simtit ca el era aproape de orice om. De acum inainte, Parintele Cleopa duhovnicul nu mai poate fi gasit la chilia sa, dar el ramâne tainic prezent cu sfatul sau luminos si binefacator in constiintele si inimile celor care l-au avut parinte duhovnicesc; ramâne prezent in sfaturile sale scrise in carti si scrisori sau inregistrate pe caseta. Dar pe de alta parte, si fiii lui duhovnicesti vor ramâne pururea prezenti si purtati in rugaciunile sale care vor continua si in ceruri, fiindca un duhovnic adevarat ajuta nu numai cu sfatul pe fii sai duhovnicesti, ci si cu multele sale rugaciuni pentru mântuirea lor.
Misionar statornic in chilie, Parintele Cleopa a aratat intr-un fel minunat cum cineva poate sa aduca lumea la Dumnezeu, sa schimbe vieti, sa vindece rani, sa hraneasca suflete, nu cutreierând lumea, nu batând din usa in usa, ci deschizând cu dragoste parinteasca usa chiliei sale si ajutând pe fiecare pacatos sa-si deschida propriul sau suflet pentru a se intâlni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toti oamenii.
Parintele Cleopa a fost un mare misionar prin cuvântul vorbit in predica, prin cuvântul scris, dar si prin felul sau de a vietui si felul sau de a se purta cu oamenii. Parintele Cleopa a fost, deodata, un om al traditiei si al timpului prezent, stiind sa distinga intre esential si secundar, intre valoarea nemarginita a fiecarui suflet omenesc si limitele si neputintele firii omenesti cazute in pacat. El a fost mereu misionar, tocmai pentru ca a stiut, in orice imprejurare, sa urasca pacatul, dar sa iubeasca pe pacatos; sa trezeasca in fiecare om dorinta de a-si innoi viata si bucuria de a crede in Dumnezeu.
Parintele Cleopa a fost mare misionar pentru ca a imbinat severitatea nevointei personale cu bucuria vietii in comuniune frateasca, a cunoscut lupta cu ispitele si pacea pe care o dobândeste sufletul prin iertare si izbavire de pacate.
Parintele Cleopa a aratat in felul sau de a trai ca viata crestina este Cruce si Inviere, stradanie si bucurie, suspin si speranta. De aceea, in manastirea sa, desi izolata in munti, el n-a creat niciodata, nimanui, sentimentul izolarii. Misiunea cea mai mare pe care Parinte Cleopa a implinit-o aici era aceea de a primi in manastire oameni incarcati de grijile si problemele din lume si de a-i trimite apoi acasa, in lume, oameni purtatori ai bucuriei iertarii si ai dorului de viata noua si sfânta. Prin felul cum primea pe credinciosi, cum se ruga pentru ei si cum ii sfatuia, Parintele Cleopa a facut din fiecare fiu duhovnicesc, monah sau mirean, un misionar ortodox fara zgomot, fara ambitii de a cuceri lumea aceasta, ci un lucrator mai harnic pentru mântuire.
Intr-o vreme in care România este asaltata de “misionari” veniti din afara tarii folosind mai mult mijloace materiale si exterioare, misionarul nostru, Parintele Cleopa, ne arata ca numai intru atât suntem misionari in lume cât ne lepadam de duhul lumesc si ne umplem de Duh Sfânt. Trupul Parintelui Cleopa se muta astazi, de la chilie in cimitir, dar duhul lui de rugaciune uneste pamântul cu cerul si aduna laolalta pe toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit. Chilia sa va fi de acum inainte un muzeu pentru pelerini, o icoana a unui loc de rugaciune, care ne indeamna sa ducem cu noi in lume darurile duhovnicesti pe care le-am primit de la Biserica prin rugaciunile sfintilor.
In aceste clipe de mare durere pentru intreaga obste a Manastirii Sihastria, pentru noi toti cei prezenti aici si pentru toti cei care l-au pretuit pe Parintele Cleopa, rugam pe Bunul Dumnezeu sa aseze sufletul lui impreuna cu dreptii si sfintii cuviosi, sa asculte si acolo, in ceruri rugaciunile parintelui nostru duhovnic pentru Biserica si poporul nostru pentru noi toti.
Vesnica lui pomenire!
Din pacate acum gandeste cu totul altceva, sa ne rugam ca Dumnezeu sa nu ne lase!!!
Minunat videoclipul.Ma bucur sa mai aud asemenea cantari.
Cat despre pocainta celor doi.., dati-mi voie sa am rezerve.Cum il pui pe m. Corneanu sa conduca o comisie in Sf.Sinod cand el este in abatere grava?Macar pt. ochiul sensibil al credinciosilor nu trebuia facut acest lucru.A fost o sfidare a noastra a tuturor.M-a durut si ma doare.
Eu nu ma bucur – n-am de ce…mai stau o tura – cum zic unii – si astept sa vad incotro se indreapta toata situatia fiindca s-a facut pogoramant acolo unde nu trebuia! Daca as fi fost tatal alora din Sinod le trageam un perdaf in duhul Sf.Parinti de nu se vedeau, reamintindu-le canoanele si facandu-le capul calendar cu citate; daca stau bine si ma gandesc – ca unor neascultatori – chiar o sfanta de bataie de tremurau rasele de pe ei! Sunt chiar furioasa! Fiindca CAPUL e de vina!
Sincer! Nu ma (mai) astept la nimic bun; singurul lucru indreptatit si indreptator ar fi schimbarea Patriarhului si alungarea definitiva a oricarora dintre ei care si-ar da cu parfum ecumenicist in dauna celui de mir de nard.
P.S. Iertare frati admin.! Dar sunt tare catranita! Daca am sarit calu’sariti peste mesaj! Cred ca n-am sa mai postez o vreme fiindca nu-mi place ce vad/aud.
Nu zice nimeni nimic despre interviul lui Radu Comanescu, de aseara cu mitropolitul Corneanu. Atonitii au fost “rasi” de ” fratele” Radu.
@jean de Botosani
Pai zi-ne tu daca stii, asa cum stii si poti! (imi inchipui – doar – ce-a fost la gura lor ‘mieroasa’ sasaind cu limba despicata in doua si ce venin au improscat in stanga si-n dreapta!).
Athonitii n-au cum sa fie ‘rasi’ de niste apostati, niste nevolnici, vanduti…cel mult se dau/s-au dat mareti la apa mica (Radu Comanescu impreuna cu al’Corneanu…)tarandu-se pe burta lor solzoasa; daca ar fi (fost) fata catre fata altfel ar fi fost raportul de forte si ar fi amutit neavand ce spune in fata valului de smerenie si vorba plina de Duh a athonitilor!
…ceea ce se intampla in Biserica pastorita de PF Daniel!!!
http://www.cotidianul.ro/afacerile_imobiliare_au_smintit_calugarii_de_la_manastirea_bistrita-51683.html
Unde poate fi ascultat interviul respectiv cu Radu Comanescu? Ar fi instructiv mai ales ca Radu este mason declarat.
Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa binecuvinteze acesti minunati copii din Bacau!Acesti ingerasi sunt o dovada certa ca Domnul Hristos nu ne-a uitat si nu ne v-a uita niciodata…
Radio Romania Actualitati, la ora 11 noaptea , duminica, nu a functionat pe internet. A inregistrat cineva, pe un casetofon. Am inteles ca va transfera. Va asigur de faptul ca interviul s-ar puttea constitui intr-o antologie de perle “impotriva extremistilor” “pro-echilibru”, impotriva “luminatilor” si ” pamfletistilor” atoniti care scriu depese Patriarhiei romane. “Pai ce Iisus a fost catolic ori ortodox? Numai cei ingusti la minte nu inteleg astazi”. PS Corneanu a spus ca “cel putin pentru moment” asa sunt intelese lucrururile. Interviul a fost luat la Timisoara cu putin inainte de Sinod
In indignarea ta tasnita dintr-o dureroasa furie , draga Magda , ai exprimat atat de bine ceea ce si eu gandesc [ dar suntem multi ] si inca
nehotarati – nu ne-am spus punctul de vedere – ]…ce bine ar fi sa fim mai hotarati , mai uniti in acest moment tragic pentru Biserica
noastra ortodoxa si sfanta…noi avem 2 000 de ani , cu martiri si marturisitori si sfinti …iar in acest moment foarte greu , cand , pur si simplu , T R E B U I E S C H I M B A T P A T R I A R H U L si R E I N N O I T S F A N T U L S I N O D – vad ca si eu si multi care gandim ca tine , Magda , cu indignare sfanta si cu SFINTII NOSTRI PARINTI in suflet si in fata ochilor duhovnicesti – nu ne prea hotaram sa iesim in fata si sa ne exprimam supararea …[ Iisus versus caldicimea]…si daca credinta si puterea asoluta de a ne alatura tie , draga Magda , nu
ne hotarasc pe deplin sa ne exprimam – fie in localitatile noastre, fie pe internet , dandu-ne numele si adresa reala – inseamna ca ne mai impiedicam de cei de langa noi , care se feresc sa-si dea arama pe fata , sau nu-i deranjeaza absolut nimic din ceea ce se petrece , sau nici nu inteleg nimic , sau sunt gata sa dea cu piatra…ca si tine , Magda , si eu sunt din sud , dintr-un targusor de margine , smaltuit de Olt si Dunare, inconjurat ce cantecul dogoritor al campiei parjolite de seceta , dar si invingatoare prin lanurile ei de grau si porumb si mult
frumoasele gradini de zarzavaturi …alaturi de iarba muribunda , galbejita ,
plansa …sunt alte smocuri de iarba indraznete , cu maracini tari si rezistenti , ca un fel de lectie pentru oricine ar privi contrastul
ierburilor de campie : de la galben-muribund la nuante de maro-rosietic si trecerea la un verde aproape ireal de puternic…da , da, da…campia –
ca o lectie de trecere de la moarte la viata… dar cati de pe-aici o
pricep ??? ca am indraznit sa intreb pe multi care vin duminicile la Sfanta Liturghie – despre ceea ce se petrece in Sfanta noastra Biserica …
“Eiii ?…pai ce-avem noi cu aia ? aia-si vad de-ale lor , noi d-ale noastre …” [ aici este in reparatie Catedrala noastra , trebuie consolidata ] …tot aici avem si un Seminar Teologic…cred ca ai ghicit ,
Magda , da , este Turnu Magurele …[mie imi place in special doar ce-a mai ramas vechi in acest orasel de granita si …campia , care inconjoara
orasul …]…de cand a inceput tragedia mai pe fata – de la Boboteaza ,
din Oradea , sau din 25 mai – [ sau de cand s-a ales patriarhul ] – niciodata , nimeni – n-a discutat aceste probleme …nici credinciosii , care se feresc sau nu-i intereseaza , nici preotii nostri , de altfel ,
foarte buni slujitori ai Altarului …parca suntem rupti de lumea reala …sau nimeni n-are chef de ADEVARUL TRAGIC de sub ochii nostri ???
draga Magda , desi stiu ca suntem mai multi la fel de indignati ca si tine – nu stiu ce altceva sa zic , decat ca ma alatur tie si oricarui credincios care gandeste la fel …ca si tine , nici eu nu doresc sa-i supar pe fratii administratori de la Razboi intru Cuvant…sa-mi stearga mesajul , da , daca asa considera , dar sa ma lase pe frontul Razboiului intru Cuvant , ca sa fiu mai aproape de Sfintii nostri , cei drept-maritori intru HRISTOS …
Ca bine graiesti, marite Agnes, da’ tare mai scartie ritorica ‘mneatale!
“Vitejii daci, bărbaţi nemuritori”… fratilor, sa-mi fie cu iertare, dar chestiunea dacica n-are nici clin nici in maneca cu ortodoxia. La o adica, puteam sa ne tragem si din iliri si din gotzi si din cumani si din mai stiu eu ce. Nu eram nici mai buni, nici mai rai. Singurul lucru care conteaza este de bine indreptata ne este mintea si intreaga fiinta a noastra catre Hristos. Imixtiunea etnicului si a “originilor” dacice/tracice nu face decat sa dauneze ortodoxiei noastre. Zic asta, pentru ca sunt destul de multi “iluminati” dacologi si tracologi printre semenii nostri, si ar trebui ca cei ce se considera ortodocsi sa nu isi permita astfel de “aliante” simbolice ciudate. Chiar nu conteaza din cine ne tragem…
Da , sigur , Jean de la Botosani , “schartie” “ritorica” mea ,[ dar acum , te rog , fara referiri la cele Sfinte ] – dar am dorit sa-mi exprim gandul fata de Magda , nicidecum sa fac uz de …retorica , pe care , oricum , as fi facut-o – d a c a as vrut o tampenie “ritorica” , in felul meu …am modul meu , personal , de exprimare …eu apar destul de rar , asa ca te rog – nu mai citi “ritorica” mea…fiecare cu felul sau de a se exprima …si daca deranjez atat …atunci doresc mult de tot sa se stie ca gandesc exact ca Magda – si ca , daca este nevoie …ies si eu…in rest , mare succes mareee , “ritoricii” dumitale , draga Jean Valjean
de Botosani …
nu am auzit nici eu emisiunea despre care vorbeste domnul jean.
dar, oricum, bine ca exista trinitas: acum doua seri, un comentariu la cazul Corneanu. Din pacate, nu am avut acces la undele radio, dar mi s-a spus: nasoala emisiunea, filo catolica.
oricum, emisiunule de pe radio cultural (si rominia actualitati) au fost destul de obiective.
si…s-a mai intimplat ceva nou? declaratia scrisa chiar exista?
Valjean e un personaj minunat Agnes, si demn de toata admiratia. 🙂
Nu cred ca trebuie sa te superi pentru un lucru atat de minor. Cu siguranta ca inflexiunea vocii ar fi indulcit poate ceea ce tie ti-a parut a fi atat de jignitor.:)
@ Constantin:
Declaratia scrisa exista si e sublima, dar lipseste cu desavarsire.
Radu Comanescu este mason declarat, nu mai mira pe nimeni, el doar isi face (e)misiunea data de fratii sai superiori.
@cristi: e adevarat ca nu are atata importanta din cine ne tragem, insa este un poem iar mentionarea dacilor se face doar pentru a arata ca ne tragem din oameni curajosi. Nu cred ca are rost sa ne agatam acum de amanunte sau de modalitatea poetica de exprimare a dragostei fata de ortodoxie… Restul poeziei este minunata, aratandu-ne reperele de rezistenta ale neamului si punand totusi in centru Ortodoxia si pe Hristos intr-un fel exceptional.
Cat priveste pe “fratele” Radu Comanescu , ebraistul genial, care abia de cunoaste alfabetul ” shela vechilu”, exista “sheva” convorbiri -in care ‘mnealui chezashuieste sa fie un fel ” de omul care aduce pacea, unitatea, cultura” ( “Ai blagoslovenie sa stai pe pozitie…”). Adica misiunea de strajer (“Nu putem ramane indiferenti, trebuie sa actionam si noi, sa stim exact ce se inampla, pentru binele Bisericii si al neamului nostru”). Oameni mari frati “extremisti”…
http://www.razbointrucuvant.net/files/Bucuroiu_PAXTV_Convorbire_cu_un_francmason_Radu_Comanescu.mp3
Ai sa primesti, frate admine,la un moment dat, un sbornic din monitorizarea pe 3 ani, a e(misiunilor) domnului “jurnalist impartial” Radu Comanescu< mai mult decat jignitoare la adresa Ortodoxiei Sfintilor Parinti si “pro- aprinderea luminilor si in tara noastra”.
Si pretindeau a fi ortodoxe acele emisiuni!
De ce s-o fi dus ” fratele” Radu sa discute cu Mitropolitul Corneanu?
@Agnes!
Multam’ ca impartasesti aceeasi idee! Nu te schimba (ramai asa cum esti) si nu te (mai) supara!
@jean de Botosani
De ce s-o fi dus Radu Comanescu sa discute cu Corneanu? Pai nu spusei chiar tu? ‘Frate’ intru idei, ‘credinta’ (cin’se-aseamna, se-aduna)…ei se cred pe tabla de sah! Si-a pus in cap (probabil) Comaneanu sa foloseasca NEBUNU’pentru a inlatura REGINA (ortodoxia); vor – prin miscari de trupe – sa dea SAH-MAT Ortodoxiei. Si-asta pan’s-o supara Dumnezeu si se-alege prafu si de pioni si de tabla cu tot!