Cat de dulce trebuie sa fie rautatea cea veche… :(
Preot Sever Negrescu: RUGACIUNEA CEA NECUNOSCUTA
“Sfinţii cunosc regulile prin care sufletul se ridică la starea de mântuire. La Sf. Antonie cel Mare a venit diavolul Zerefer ispitindu-l, prin cumplită întrebare: poate fi primit el, diavolul, la pocăinţă? Ce zice Dumnezeu de aceasta?
Sf. Antonie, având cuvioasele mâini şi gânduri ridicate la cer, aproape atingându-l în rugăciune, a aflat răspunsul. Da. Pocăinţa diavolului va fi primită de către Bunul Dumnezeu, cu o singură condiţie. Trei ani să rostească, de o sută de ori pe zi, această rugăciune:
Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine, răutatea cea veche, urâciunea pustiirii şi înşelăciunea cea întunecată!
Diavolul Zerefer a refuzat, râzând de Bătrânul Antonie.
Cât de dulce trebuie să fie răutatea cea veche; ce lipicioasă devine urâciunea pustiirii şi cât de amăgitoare înşelăciunea cea întunecată, să poţi refuza o astfel de şansă!
Într-o lume plină de Zereferi, această rugăciune treimică ar deschide cerurile, ar împământeni Raiul şi L-ar face pe Dumnezeu să lăcrimeze strângându-ne în bucurie. Noi, oameni mari, oameni învăţaţi, oameni înţelepţi, refuzăm. Sensibilitatea nu se mai exprimă de mult prin măreţie, ştiinţă, înţelepciune.
Sf. Antonie rezolvă această ecuaţie. Cu adevărat, răutatea cea veche nu poate fi bunătate nouă.
Şi totuşi, la 17 ianuarie am fi putut începe Rugăciunea cea necunoscută. Poate, la anul!”
(din: Preot Sever Negrescu, Prolog din Proloage. Lecturi patristice dintr-un calendar uitat, Editura Mitropolia Olteniei, 2008)
- Invataturi si pilde din viata Sf. Antonie cel Mare: “TOTDEAUNA SA AI INAINTEA OCHILOR FRICA LUI DUMNEZEU”
- … si a si venit vremea aceasta
- SFANTUL ANTONIE CEL MARE ne povatuieste impotriva trufiei, a imputinarii de suflet si a amestecarii adevarului cu minciuna
- SFANTUL ANTONIE CEL MARE sau Cum a biruit un analfabet intelepciunea cea nebuna a lumii – omilie de Mitr. Augustin de Florina
- MARELE ANTONIE ŞI ECUMENISMUL DE ASTĂZI
- O convertire la umbra harului Sfantului Antonie cel Mare
***
Legaturi:
- Arhimandritul Simeon Kraiopoulos despre FORTAREATA EULUI BOLNAV sau despre INCAPATANAREA DE A NE APARA DE DUMNEZEU SI A NE REFUZA IZBAVIREA
- DULCEATA SI DURERE DUHOVNICEASCA DE LA AVVA SELAFIIL SIBERIANUL (II): “Domnul nu impinge cu umarul in usa, dragul bunelului…”
- CEA MAI PRIMEJDIOASA TEMNITA E ACEEA IN CARE TE SIMTI BINE
- Fuga de Dumnezeu si tanarul bogat din noi
- Preot Sever Negrescu: ORI DE CATE ORI NE INCEARCA MINCIUNA
- GARBOVIREA NEVAZUTA – ADANCUL NESTIUT AL PATIMILOR
- Indreptatirea de sine – izolatorul cel mai puternic intre om si Dumnezeu
- Suntem convertiti cu adevarat?
- MINCIUNA DIN NOI
- Oare noi avem credinta?
- IPS Augustin de Florina despre libertate, neascultare si ultimul razboi mondial: “ALEGE SI IA! SI OMENIREA ALEGE FOCUL”
- DUMNEZEU MA PLANGE PE MINE – p. Rafail Noica
- Vrem noi cu adevarat sa ne mantuim?
- “Omului ii este frica de iubire…”
care dintre cei care citesc aici ar putea fi calauzit pe calea credintei de “cineva” care il face diavol, egoist…..
@ eln:
Oare ce val ni s-a pus pe ochi de ajungem sa rastalmacim si sa nu mai intelegem nimic? Dorim ca preotii sa ne linguseasca si sa ne laude numai, nu sa ne arate si “rautatea veche” din noi, idolul la care nu vrem sa renuntam? Incercati sa cititi si linkurile de la final si poate va vor ajuta sa intelegeti mai bine si sa nu va smintiti. Nu v-a facut nimeni diavol. Iar daca nu ne vedem egoismul, fiecare dintre noi, inseamna ca… mai avem mult de lucru. Doamne, ajuta!
asa este
am inteles
“Şi totuşi, la 17 ianuarie am fi putut începe Rugăciunea cea necunoscută.”