Ce poate sa insemne “PORUNCA” la Dumnezeul-Iubire? Vrem sa fim oamenii cei mai… ce din cimitir?
“Noi intelegem porunca de pe linia armatei si institutiilor lumii noastre. E o intelegere cam cazona.
M-am straduit, m-am nevoit multa vreme in viata sa inteleg ce inseamna porunca din partea unui Dumnezeu care este iubitor de oameni, un Dumnezeu care pentru dragostea Lui de om pe Sine se jertfeste pentru ca Adam sa traiasca, Adam fiind noi toti si fiecare in parte, personal. Si atuncea cum un Dumnezeu asa poate porunci? Eu n-am crezut ca un asa Dumnezeu poate porunci – ceea ce eu intelegeam prin porunca.
Si am inteles doua lucruri din partea culturii filocalice. Numesc Parintii porunca cuvantul Lui Dumnezeu fiindca este un cuvant de ultima autoritate. Nu un dumnezeu pagan ne vorbeste; zice psalmul [95,5, in traducerea originala] ca “toti dumnezeii neamurilor draci sunt”, ci Dumnezeul Cel Singur care a facut cerul si pamantul. Si autoritate dincolo de ce ni s-a spus de [catre] Dumnezeul nostru nu exista. Pentru noi asta inseamna porunca.
Un alt lucru prin care am descoperit ceva din ceea ce intelegem noi prin porunca, iata, este o zicala englezeasca. Am auzit-o de mai multe ori prin Anglia si, desi [este] din mentalitatea englezilor, si nu de la Parintii pustiei, este o zicala vrednica de Filocalie si, in sensul asta, filocalica.
Erau doi prieteni care trebuiau sa faca nu stiu ce treaba. Si unul ii zice celuilalat: „Poti sa ma ajuti cu ceva?”. Raspunsul celuilalt, pe care l-am auzit de mai multe ori, a fost asta: “Cea mai mica dorire a ta pentru mine este porunca!”. Din partea noastra, a oamenilor, asta e atitudinea adamica prin care intampinam cuvantul Lui Dumnezeu. Da-ne, Doamne sa intelegem lucrul asta, ca cea mai mica dorire a Dumnezeului nostru – in dragostea cu care o da si in dragostea cu care suntem datori sa primim aceasta iubire – pentru noi este porunca.
Daca poruncile in Vechiul Testament se dau prin „sa faci” si „sa nu faci”, iata ca Hristos ne vorbeste altfel; zice: „Fericiti cei care…”. Si ne da cele noua Fericiri. Asta porunca? Da! De la Dumnezeu asta-i porunca fiindca este cuvantul de ultima autoritate. Sau zice: „Ati auzit de la cei din vechime ca s-a zis… asa si pe dincolo, insa Eu zic voua…”. Si arata o noua dimensiune a ceva ce putea sa para o porunca doar moralizanta. Si acest „dar Eu zic voua…” nu suna a porunca. Nu asa ne porunceste sergentul in armata. Dar pentru noi este porunca daca Il iubim pe Dumnezeu. Daca nu, o lepadam. Si Dumnezeu se lasa lepadat…”.
“(…) Tot restul [in afara culturii Duhului, a Bisericii, adica tot ceea ce ramane in vesnicie] se termina cu mormantul.
Iata, am pomenit si alteori de un zidar cu care am lucrat mai multi ani in Anglia, la manastire. Om foarte simplu, dar un suflet deosebit. Care intr-o zi ne povestea ca un ucenic de-al lui, un lucrator, un tanar care face ce-i zicea el. Dar era un tanar, un baiat care, ca tinerii din generatia lui cauta sa ajunga mai sus, sa catige mai multi bani. [Si ii zice] zidarului asta smerit, vazandu-l un om foarte istet, foarte… “neadormit”, si zice: „Mai, Bob, tu ai putea sa faci mult mai mult bani, [altfel] decat fiind zidar!”. Si reactia zidarului: „Si ca ce chilipir? Eu nu vreau sa fiu omul cel mai bogat din cimitir!” .
Si zic ca orice alta cultura se termina cu cimitirul. Vrei sa fii omul cel mai cult din cimitir, cel mai faimos din cimitir, cel mai bogat, cel mai…. ce din cimitir? Sa ai statuia cea mai impresionanta din cimitir?”
(extrase din: Conferinta parintelui Rafail Noica de la Bucuresti, 19 nov. 2002: “Pentru ce ne pregateste Filocalia?“ (AUDIO); si integral video aici)
Din aceeasi conferinta:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
„Si ca ce chilipir? Eu nu vreau sa fiu omul cel mai bogat din cimitir!” . -Baiat destept, Bob asta…iaca intelepciune la el – a realizat ca nu te duci cu diploma de magna cum laude pe lumea ailalta si ca, alaturi de ‘dreptatea’ noastra care este ‘ca o carpa lepadata’ inaintea Lui, masura este alta: indiferent ce faci, lucrezi…sa lucrezi/faci ca pentru Dumnezeu, cu constiinciozitate, rigurozitate indiferent cati banuti ai din afacerea asta pentru care te-ai tocmit prin contract necautand indreptatiri de sine si acumulare din alte ‘surse’ pentru intregirea unui buget satisfacator pentru tine; pe de alta parte, acest Bob a realizat pentru sine ca, saltul calitativ de la zidar la alta functie i-ar rapii din timpul sau si, implicit simplitatea/modestia care-l caracterizeaza acum, obligandu-l la alte atribute, cheltuieli, griji, dureri de cap pe care le are cel ce trebuie sa-si consolideze constant ‘pozitia’ in societate si n-ar da inapoi de la nimic sa si-o pastreze; a realizat zadarnicia alergarii dupa vant, desertaciunea lucrurilor lumesti care te deturneaza de la adevarata Cale ce duce la Adevar ramanand doar crucea de marmura cu nu stiu ce inscriptii aurite si eventual un cavou impunator care va arata cat de bogat/a a fost cel care a pogorat ‘cu pace’ in lumea mortilor.
Cine poate mult, sa actioneze in consecinta! Cine are mai multi talanti sa-i puna in valoare, sa-i fructifice…de pe urma carora sa beneficieze si cei mai putin inzestrati – toate facandu-se dintr-un scop nobil si binefacator pentru om iar nu impotriva lui si-a legilor dumnezeiesti; multi au inteligenta diabolica, rodul inteligentei lor intorcandu-se atat impotriva lor (prin ceea ce fac) dar si impotriva celorlalti si asta, datorita iubirii de arginti pentru ca nu-i iei cu tine pe lumea ailalta; iar urmasii nu vor beneficia de pe urma lor pentru ca au pret de sange – sunt murdari si blestemati.
Chiar Cuv.Paisie zambea cand vedea pe cate unul muncindu-se din rasputeri sa-si i-a diploma in nu stiu ce domeniu lasandu-l intr-ale sale si, dupa ce crestea duhovniceste ii recomanda sa vina s-o ingroape in pamant. Intelept Cuv.Paisie…vedea zbuciumul si zadarnicia luptei pentru diploma ce te-ar fi cocotat in ierarhia lumeasca tragand dupa sine si alte apucaturi/pacate dar vedea si reversul atunci cand, deja lamurit in ceea ce inseamna lume arunca undita rugaciunilor sale smerite pentru a lumina drumul nevoitorilor spre adevarata nevointa care nu se va lua de la noi, incununandu-ne si-aici, dar lasand nadejdea din credinta pentru ‘dincolo’…’fericiti cei ce n-au vazut si-au crezut’.
„Fericiti cei care…”. Si ne da cele noua Fericiri. Asta porunca? Da! De la Dumnezeu asta-i porunca fiindca este cuvantul de ultima autoritate. ” – Da! Nu suna a porunca (porunci) ci, imbie, indupleca…daca nu pentru iubirea datorata Lui macar pentru rasplata – ‘fericiti cei care…’- adica: stie ca este greu (pentru mandria, cerbicia omeneasca) dar vine cu rasplata – fericirea pentru cei blanzi ca vor mostenii pamantul, pentru cei insetati de dreptata ca se vor satura, pentru cei milostivi ca se vor miluii…deci arata Crucea rastignirii (poftelor trupesti/lumesti)dar si rolul ei izbavitor, mantuitor…Boier si Domn Dumnezeul nostru! ‘negutatoreste’ cu noi stiindu-ne avizi dupa ‘imi dai, iti dau…’ prinzandu-ne in plasa Sa precum apostolii care i-a imputernicit sa ne adune din marea lumii asteia. Ca unii pesti (oameni) sunt irecuperabili din libera lor alegere transformandu-se in pirania pentru semenii lor se vede/simte; ei gasesc motive sa taie plasa ca sa emigreze cati mai multi inapoi in marea cea mare iar pentru cei care se vor incapatana sa ramana macar sa-i decimeze pentru a se sterge numele lor din istorie…
Domnule admin cu durere in suflet vreau sa va aduc la cunostinta un fapt de o Gravitate importanta.Mai demult pe site ati postat un articol http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/05/02/lupii-chemati-paznici-la-oile-ortodoxe-nu-se-impune-caterisirea-preotului-pomohaci-inalt-preasfintite/.Vreau sa va spun ca la Anunturi aveti postate pelerinaje organizate de oameni care sunt in legatura cu acest parinte:http://www.cuvantul-ortodox.ro/anunturi/2009/10/19/pelerinaj-la-prislop-la-20-de-ani-de-la-mutarea-la-domnul-a-parintelui-arsenie-boca/.E a doua oara cand merg in pelerinaj cu dansii dar abia acum am realizat ca ceva e putred.Am mai foost o data prin primavara tot la Parintele Arsenie Boca,la Manastirea Lainici etc. Vineri seara am plecat de la 7 din Bucuresti cu un autocar ,la Ploiesti a mai plecat un autocar mai mic de 27 de locuri.Nu-i asta problema.Am vizitat in decursul pelerinajului Manastirea Prislop,Manastirea Ramet,am fost la Aiud la osuar,la Mnastirea Recea.Doamna Adriana Knipellberg ne-a anuntat de sambata ca vrea sa mergem la parintele Pomohaci,in fine oamenii n-au zis nimic,eu am simtit o oarecare tulburare citind mai demult ori la dvs. ori la fratii de la apologeticum despre primirea pastorului in biserica ortodoxa pr. Pomohaci sau asa-zis biserica ortodoxa ca nu stiu cum s-o numesc.Eu am intrebat-o pe dna de ce vrea sa mergem acolo ca o sa ajungem dupa aceea prea mult in Bucuresti ea mi-a zis ca o sa ne placa si a plecat repede in celalat autocar.Lucru care m-a tulburat si mai tare.Duminica dupa ce ne-au psu un program limita de o ora la Aiud ,va dati seama ce sa faci intr-o ora.Aproape o ora ne-a vorbit fratele Teodor,un calugar batran care din cate am inteles a facutm puscarie la Pitesti in timpul comunismului.S-au facut presiuni sa plecam,eu cu niste doamne am mai ramas jumatate de ora .In fine ne-au zis ca daca mai intarziem ne lasa acolo.Am fost la Man.Recea apoi.S-a facutv tarziu si toata lumea vroia sa plece acasa insa domnii organizatori au tinut mortis sa mergem la Parintele Pomohaci.Ne-au zis ca vrea multa lume acolo.Eu am intrebat daca vrea cnv sa mearga si nu prea vroia nimeni.In loc sa plecam acasa sa ajungem pe la ora 24 macar ,multa lume avea serviciu ,org. au insistat sa ajungem la pr.Drumul a fost anevoios si obositor am ajuns intr-un final.Geamurile de termopan ale bisericii si perdelele ca cele de la mine acasa m-au convins ca e mai bine sa stau in autocar si sa nu cobor.Cu chiu cu vai lumea coborat la insistente sa se inchine macar daca tot a ajuns acolo.Eu am ramas.De aici incep lucruri curioase.Domnul organizator care in prima zi spunea ca nu prea are cunostinte religioase a venit la mine si a incercat sa ma convinga sa cobor macar sa vad si eu ce e acolo(lucru suspect,la Aiud cica ne presa timpul iar acum desi eram in intarziere domnul acesta insitat sa intram).Mai tulburatoare sunt cuvintele pe care mi le-a spus:,,asta-i adevarata ortodoxie”,rugaciunea de aici se transforma mai incolo intr-un murmur si mi-a exemplificat.Am ramas putin socat.Apoi vad pelerini intorcandu-se repede spre autocar.I-am intrbat ce e acolo.Mi-au zis ca parintele e plecat la ARAD(Slava lui Dumnezeu) dar sunt niste femei,cica ,,maicute”,care citeau psalmi si aveau o traire foarte ciudata,un fel de citit tare cu plans si o femeie avea o voce mai groasa .Multi n-au inteles ce se petrece acolo nu stiu nici acum daca au inteles cert e ca au iesit cam tulburati.La intrare domnul care acum o zi-doua zicea ca nu are cunostinte religioase incerca sa se asigure ca femeile care intra sa aiba fusta.Iar la autocar eu discutam cu un domn care a facut seminarul la Alba-Iulia si cunostea situatia de la Mosuni.Probabil ca am vb. mai tare si am fost auziti si domnul organizator a reactionat iritat spunand ca astia de la seminar sunt indoctrinati si ca daca vrei sa vb.despre istoria religiilor vorbim.Cred ca am zis destul.Mi s-a parut un prozelitism mascat.Am mai mers cu dansii o data si n-au existat astfel de probleme,decat ca programul vizitarii manastirilor e foarte scurt max.1 ora si altele da nu vreau sa le pun in discutie.Sa ne fereasca Dumnezeu de ecumenism si de rugaciuni in comun cu tot felul de secte sub ideea tolerantei ca penticostalii cred ca intra cumva sub influenta diavolului in timpul rugaciunii lor.Dumnezeu sa va pazeasca ,pt. alte precizari pot s ava rasp. maine.Si vroiam sa-mi dati niste articole in care se pune problema daca se poate intra in Bisericile in care s-au facut sau se fac slujbe in comun,sau in care slujitorii Domnului au o viziune ecumenista clara.Iertati-mi indrazneala si greselile de scris(am dormit putine ore zilele acestea) dar simteam nevoia sa va comunic intamplarea.
Mi se pare mie, sau faptul ca par. Noica a crescut si trait o mare parte din viata in Anglia i-a dat un fel de a vorbi limpede,clar si foarte la obiect, lasind la o parte intorsaturile si alunecarile in expresii stereotipe bisericesti. Am tot citit luarile de cuvint ale acestui parinte si sint din ce in ce mai impresionat de acuitatea sa in a surprinde aspecte esentiale ale luptei omului modern cu ispitele veacului care sint vechi si totusi … noi.O sa-mi spuneti, ca nu Anglia e “de vina” ci Duhul Sfint. De acord. Dar parca e un “ce”de stil, exprimare si claritate care imi aminteste foarte bine de ce e mai bun in spriritul britanic.
A, si inca ceva! Chiar daca a plecat din Marea Britanie si a venit in Romania, ca o demonstratie clara ca din punct de vedere duhovnicesc ii era mai bine aici decit acolo, part. Rafail are o atitudine foarte echilibrata apropo de ceilalti, adica de Occidentali. Nu are “sarelile” ortodoxilor bastinasi care arboreaza o aroganta agresiva si complet dispretuitoare la adresa “alora spalati pe creier” din Vest, uitind ca de multe ori comportamentul multora dintre Vestici ar putea sa dea clasa multor ortodocsi de-ai nostri. Am vacut convertiti britanici la ortodoxie si m-au umplut de admiratie apropo de rivna lor, de bunul simt, de lipsa de autosuficienta si aroganta de care dau dovada atitia ortodocsi -nascuti de-ai nostri.
@ Marian:
Va multumim mult pentru ca ne-ati spus. Daca asa stau lucrurile, atunci e foarte grav si foarte trist. Cand vom avea un pic de timp, vom incerca sa punem problema aceasta organizatorilor pe care i-am intermediat si probabil ca nu vom mai da anunturi, daca situatia se confirma si oamenii de acolo nu pot fi convinsi ca se afla in inselare si ca ii duc si pe altii in inselare grava. Ne pare tare rau de aceasta situatie.
@ John:
Nu stim cat se datoreaza ceea ce observati Marii Britanii si cat, mai degraba, Cuviosului Sofronie – duhovnicul sau – si chiar, genetic, tatalui sau, Constantin Noica, el insusi preocupat de aducerea cuvintelor la sensul lor originar, autentic.
In numele Tatalui al Fiului si al Sfantului duh, Amin.
@Frate John
scrierile Parintelui Rafail, au in ele dulceata mierii, si ne bucura vazul, auzul, si ne inalta sufletul. Dar aceasta se datoreste Harului Duhului Sfant, al Mangaietorului pe care l-a trimis Domnul nostru Iisus Hristos, dupa invierea sa. Si mai ales Parintele Rafail , s-a adapat cu prisosinta de marturiile Sfintilor Parinti ai Traditiei noastre si fiind el insusi izvorat din neam crestin, nu putea decat sa se exprime duhovniceste.
Stilul britanic de care ai spus, are influenta prin limba si cultura britanica a parintelui, si o viata traita acolo. E frumos si concis acest stil britanic, ai drepate, si spusele Parintelui sunt asa de clare, doar ca ceea ce dezvaluie parintele au mai mult decat stil britanic, au caldura sufleteasca.
Doar stilul britanic singur, fara ajutor de la Duhul Sfant, ajunge la auz dar nu si la inima. Ne incanta doar cele materiale , dar nu intrutotul cele duhovnicesti. Pentru ca Harul nu poate exista decat in Biserica cea adevarata. Biserica daruita de Mantuitorul nostru Domnul Iisus Hristos, prin jertfa sa. Dar aceasta biserica instituita deja prin zamislirea Mantuitorului din Preasfanta Fecioara Maria, a fost cercetata si dezvaluita in Sfanta Evanghelie, de catre Apostoli, ucenici care au trait langa Mantuitorul nostru. Si inca aceste evanghelii, au fost completate pe rand de Sfintii Parinti. Scrieri pe care Biserica noastra ortodoxa, cea Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, le tine si respecta ca pe odoare de pret neinchipuit.
Aceste scrieri au fost marturisite prin grija Duhui Sfant, ca sa intregeasca ceea ce Domnul Iisus Hristos a lasat ucenicilor sai, in scurta sa viata pamanteasca.
Asa marturisesc Sfintii parinti si asa trebuie sa fie. Caci insusi Mantuitorul nostru, dupa Invierea Sa, si inainte de Inaltare, stand de vorba cu ucenicii, le-a spus ca el va pleca, dar ne va trimite un Mangaietor, Duh de viata adevarat, care de la Tatal purcede. Si acest PreaMangaietor Duh Sfant, le va mai arata si alte taine ale dumnezeirii. Am citit aceasta undeva, in Sfanta Evanghelie, dar nu mai stiu exact unde.
Deci , toate celelalte taine, descoperite Sfintilor Parinti, si tuturor Sfintilor lui Dumnezeu, taine, consfintite prin Sinoadele Bisericii Sobornicesti, (acum sa ma iertati, nu stiu daca nu am folosit un pleonasm, caci Sinod inseama si Sobornicesc); deci aceste taine sunt parte integranta a invataturii noastre ortodoxe.
Iar Sfintii Parinti nu au facut decat sa traduca in grai, ceea ce Duhul Sfant le-a descoperit.
Iar aceasta limba veche, vie, dulce precum mierea si calda, si plina de Har, mi-este neinchipuit de draga.
Eu nu as ponegri ceea ce exista in stilul pe care il denumesti vechi « intorsaturile si alunecarile in expresii stereotipe bisericesti ». Nu exista nici un fel de steorotipie si nici un fel de intorsaturi. Doar ca pentru a-l ajunge pe Dumnezeu, nu ajunge doar sa ceri, sa ceri, da-mi Doamne, vreu, acum, cum vad in multe asa zise rugaciuni ce ne napadesc si ne smintesc prin internet.
Pentru ca pe Dumnezeu, noi ca fiinte umane, manjiti de pacate trebuie sa-l induplecam, cu cererile nostre. Ii cerem ajutorul, chiar daca el stie de ce avem nevoie, ii cerem ajutorul intr-un fel curtenitor si cu smerenie. Stiind ca El in Atotputernicia sa stie de ce avem nevoie, cum spune psalmistul « te-am cunoscut de cand erai un plod in pantacele mamai tale, ar insemna (Doamne fereste sa nu fie) sa modernizam atat si sa nici nu mai cerem nimic, pe prezentam doar undeva unde ni s-ar parea o biserica si gata, le avem pe toate pe tava.
Dar noi Ii cerem repetat, Il Prea Slavim, Il Laudam, Il Iubim, ca sa vada staruinta noastra macar cu buzele, pana cand vine timpul sa ne tasneasca si din curatia inimii si a vietii.
Sa dea Domnul ca cu fiecare din noi sa sa poata intampla.
Si nu spun de la mine, spun din ce am aflat.
Sa ne pazesca Bunul Dumnezeu si Maica Sfanta, sa nu fie, cum adica, sa dam cu piciorul a ceea ce are mai Sfant Biserica noastra, Scrierile Patristice ?
Sa ne pazeasca Bunul Dumnezeu de o asa gandire. Pentru ca vezi unde se ajunge cu un popor care vrea modernitatea cu orice pret, care nu mai au taine, care nu mai au stil duhovnicesc, chiar daca sunt plini de stil britanic si bunastare. Se ajunge la instituirea a tot felul de necuratenii promovate ca, Doamne fereste-ne, asa zisa biserica. Ca nu ne ajunge doar sa ni se para ca suntem plini de ravna, cu bun simt si fara autosuficienta, si gata, suntem in Imparatia cerurilor. Imparatia cerurilor se cucereste mult mai greu doar decat urmand un vremelnic stil pamantesc. Daca ne uitam, macar, la Parintii din Sfantul Munte, noi nu vedem Doamne fereste aroganta si agresivitate, ci doar blandete, smerenie si incontinua lupta pentru sporire dihovniceasca.
Iar daca celora carora nu li s-a suit in auz si nu le-a coborat inca in inima acest stil patristic, eu nu stiu si nu doresc sa ma exprim.
Dar sa nu ne lase Bunul Dumnezeu sa ne lepadam vreodata de ceea ce insusi Sfantul Apostol Pavel spunea, asa ceva : « chiar daca eu sau inger din cer v-ar vesti alta evanghelie, decat aceasta de ACUM, sa fie anatema. » Infricosatoare cuvinte, nu numai ca a prevazut ceea ce s-a si intamplat si se intampla mereu, dar s-a temut ca si el insusi din neputinte omenesti sa nu fie in stare sa sustina vreo data ceea ce Duhul i-a daruit. Dragul de apostol Pavel, si-a stiut atat de bine slabiciunea, neputinta omeneasca, si de faptul ca omul poate ceda la tot felul de ispite : durere, placeri asa zis duhovnicesti, mandria de a fi cel mai ce, si multe nenumarate altele, si de aceea ne-a lasat foarte clar, sa ascultam si sa intelegem asta, ca de nu nu avem mantuire.
Iar de alesul si domnescul stil vechi si pururea nou « stil »duhovnicesc, acesta e adevarata viata, acesta cu adevarat are acelasi ton, acelasi fir, care strabate toate cele descoperite de Dumnezeul cel Adevarat. Caci incepand cu Vechiul Testament, Noul Testament, scrierea patristica a Sfintilor Parinti, si a tuturor celor ce bine au placut lui Dumnezeu, toate aceste scrieri nu se deosebesc unele de altele, parca toate ar fi scrise de aceasi mana, ceea ce, iertare, dar peste veacuri de la Moise si pana acum, nu putea fi mana omenesca, ci insusi « Mâna » sau mana Duhului Sfant.
Iar acesta dulce limba veche, este chiar stilul limbii celei din inceput, paruta mie, chiar inainte de Babilon, cand s-au incurcat limbile, si toate ale Vietii s-au incurcat.
Stilul britanic, are si el o dulceasca, omenesca. Doar ca nu-mi pot imagina o Sfanta Liturghie care sa-ti patrunda in inima, doar ascultand la aceasta in strict stil britanic, si fara sa avem cunostinta Duhului. Eu nu am ascultat in limba engleza, dar particip uneori la Liturghii in limba olandeza sau franceza, limba mult laudata de o lume intreaga. Doar ca nu mi s-a suit la inima aceasta, pur si simplu am participat, mai mult ca la un act, care prin prezenta preotului a capatat sacralitate, dar, pentru mine , cam atat.
Iar in stil fie si el britanic, care nu e decat un stil pamantesc, e mai greu de descoperit Duhovnicia, mai ales, nu din cauza limbii, vai mie , nu asta, mai ales din cauza, ca intreg poporul, care fiind adus la credinta, s-a lepadat, si chiar daca au cautat sa indrepte ceea ce era stricat, nu au facut decat sa strice si mai tare, pentru ca nu s-au reintors in sanul Bisericii Mame. Caci insusi unul din cei 70 de Apostoli, Aristobul, pe care Pavel ii punea si trimitea sa vesteasca adevarul, deci acest Sfant Aristobul a fost « Apostol in Britania, la popor necredincios si la aspri muncitori », adica chinuitori. Si « a patimit foarte mult de la acei oameni salbatici », cum scrie in Vietile Sfintilor, pe luna martie ziua unsprezece.
Iar pentru ca Parintele Rafail este si el un sfant parinte, si la el vedem patruns dar subtil de acelsi stil patristic ; si deci e cu dreptate sa ne adapam si din invatatura sa. Domnul fie laudat !
Iertati frati !
Cristina
O Sfanta Liturghie slujita de Parintele Rafail nu ai sa o poti uita usor si te asigur ca nu are nimic englezesc in ea, daca vrei sa te familiarizezi cu limbajul in care slujeste Parintele cauta Psaltirea pe care a diortosit-o dupa editii vechi si este editata de edit.Reantregirea din Alba Iulia in 2008.