CHEMARE LA POCAINTA IN DUMINICA FEMEII SAMARINENCE: “Va veni ziua in care pentru un pahar cu apa curata vei da o lira si nu-l vei gasi”

2-05-2010 Sublinieri

Omilia Mitropolitului Augustin de Florina

la Duminica Samarinencei

(Ioan 4, 5 – 42)

Aceasta este credinţa noastră!

Iubiţii mei, vă voi vorbi simplu, ca să mă inţelegeţi toţi. Dar oare vor exista urechi care să audă? O profeţie zice că vor veni vremurile în care oamenii işi vor astupa urechile ca să nu audă adevărul lui Dumnezeu (II Timotei 4, 4). Cu nădejdea că mă veţi auzi îndrăznesc să vorbesc.

* * *

Nu ştiu dacă aţi fost atenţi la evanghelie. Vorbeşte despre o femeie păcătoasă, care a crezut în Hristos. Aceasta s-a botezat mai apoi, a primit numele de Fotini şi în cele din urmă a fost martirizată ea însăşi, dar şi multe rude ale ei. Este sfântă şi este sărbătorită nu numai astăzi, în Duminica Samarinencii, ci şi pe 26 februarie. „Samarineancă” (Ioan 4, 9) nu este numele ei, ci înseamnă locul obârşiei ei. După cum unei femei care este din Macedonia îi spunem machidoancă, aşa şi aceasta se numeşte samarineancă, deoarece provenea din Samaria, o regiune din Palestina, mai sus de Ierusalim, cu capitala în cetatea Samaria. Locuitorii ei au crezut la început în Dumnezeul cel Adevărat ca şi iudeii, însă mai pe urmă au amestecat religia cea adevărată cu obiceiurile şi tradiţiile idolatre, şi astfel şi-au schimbat religia.

Atenţie! Pentru că şi noi creştinii mai tineri care avem unica religie adevărată, am amestecat sfânta noastră credinţă cu obiceiuri idolatre. Un astfel de obicei este de pildă carnavalul de la lăsatul secului de carne. Carnavalul nu este un obicei creştin, dansurile nebuneşti, chefurile şi distracţiile; sunt idolatre. Se amestecă uleiul cu apa? Nu. Tot aşa nu poţi să amesteci şi credinţa noastră cu idolatriile. Aşadar, religia samarinenilor era una falsificată şi de aceea iudeii o dispreţuiau.

În ceea ce priveşte calitatea morală a samarineencii, am spus că era o femeie păcătoasă, foarte păcătoasă. S-a căsătorit. Şi-a luat un bărbat. L-a ţinut? Nu. L-a lăsat. A luat al doilea. L-a ţinut? Nu. A luat al treilea. L-a ţinut? Nu. A luat al patrulea. Nici pe acesta nu l-a ţinut. A luat al cincilea. Şi de acesta s-a despărţit. Le vrea pe acestea Dumnezeu?

Aşa sunt şi unele femei de astăzi. Hristos spune: un bărbat – o femeie; fecioară şi ea, fecior şi el, se întâlnesc şi fac o familie. Acum, în blestematele vremuri de acum, şi la oraş şi la sat, femeia nu trăieşte doar cu bărbatul ei. Spune minciuni, că îşi are bărbatul ei, pentru că ea se amestecă şi cu unul şi cu altul. Există femei care s-a amestecat cu zece bărbaţi; nu le pasă. Înfricoşător lucru e adulterul. Evanghelia spune că la creştini doar lopata groparului desparte familia.

Aşadar, samarineanca era ca multele femei de astăzi; trăia în fărădelege. De aceea, vedem că avea şi ruşine. De unde se vede asta? În timp ce celelalte femei mergeau dimineaţa la fântână pentru apă, la fântâna care era în afara satului, ea mergea cu găleata la amiază, ca să nu se întâlnească cu cineva.

Ea se ferea de ei, îi ocolea, iar ei o dispreţuiau.Toţi o dispreţuiau, însă unul singur nu a dispreţuit-o, unul singur a iubit-o sincer şi s-a interesat de ea: Hristos, pe Care l-au numit „prieten al păcătoşilor” (Matei 11,19; Luca 7, 35).Ca s-o găsească, a mers pe jos kilometri, ca ciobanul care îşi pierde oaia şi aleargă ca s-o găsească între stânci şi prin văgăuni. S-a dus acolo, în cetatea lor, ca să găsească această oaie pierdută. Când a ajuns, s-a aşezat la fântână. Peste puţin timp, iată samarineanca! Vine ca să-şi umple găleata. Hristos îi spune:

– Dă-mi să beau.

Ea, dată peste cap, a rămas nedumerită.

– Tu, iudeu, ceri apă de la mine, o samarineancă?

– Dacă ai fi ştiut Cine este Cel care îţi cere, tu I-ai fi cerut, iar El ţi-ar fi dat o altă apă; apă nemuritoare din care, bând cineva, nu va mai înseta niciodată.

– Domnule, zice femeia, dacă ai o astfel de apă, dă-mi-o, ca să numai însetez şi să numai vin aici ca să scot.

Atunci Hristos îi spune:

– Mergi şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici.

– Nu am bărbat.

– Bine ai zis că nu ai bărbat, că cinci bărbaţi ai schimbat şi cel pe care îl ţii acum nu este al tău.

Ea s-a pierdut. Acesta este un străin – s-a gândit – şi vine de departe; de unde ştie viaţa mea? Aşa a început dialogul. Din cuvintele pe care i le-a spus Hristos, femeia a înţeles că nu are înaintea ei un om obişnuit.

– Noi, zice, aşteptăm un profet mare, pe Mesia, Care ne va explica toate tainele.

Atunci Hristos îi descoperă:

– Eu sunt, Cel care vorbesc cu tine; Eu sunt Cel pe Care Îl aşteaptă şi samarinenii şi iudeii şi întreaga lume!

Surprinsă, femeia îşi lasă acolo găleata şi aleargă în sat. Ea, care se ferea să vadă vreun om, acum le aduce la cunoştinţă tuturor samarinenilor, chemându-i să vină şi să-L vadă pe Hristos. Şi s-au dus. Hristos a şezut cu ei două zile. Au auzit cuvintele cele de aur şi au crezut şi ei. Mai apoi îi ziceau femeii: Acum nu mai credem, pentru că ne-ai spus tu; am crezut singuri pentru toate câte am auzit şi am cunoscut că Acesta este într-adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.

* * *

Aceasta este pe scurt istorisirea Evangheliei de astăzi. Biserica ne pune înainte pe samarineancă ca pe o pildă de pocăinţă sinceră. Pentru că păcătoasă era şi ea, dar păcătoşi suntem şi noi toţi, iubiţii mei, bărbaţi şi femei, bătrâni şi copii. Toţi câţi coborâm din Adam şi din Eva purtăm în noi sămânţa păcatului şi a pierzării.

Desigur, noi astăzi suntem mult mai păcătoşi. Nu trăim ca în vremurile de demult. Trăim în anii marii stricăciuni şi corupţii. Nicicând oamenii nu au păcătuit ca acum. Zilele noastre par a fi zilele sfârşitului. Putem să avem case mari, cu radiofoane, cu televizoare; pot copiii noştri să studieze, să avem portofelul plin, să dispunem de automobil, să chefuim şi să ne distrăm; dar suntem păcătoşi, foarte păcătoşi. În vremurile vechi, în satele noastre erau colibe. Dar în colibele cu lumânări şi făclii locuiau sfinţi. Acum în palate locuiesc demoni.

Ne-am schimbat, suntem foarte diferiţi de strămoşii noştri. Înainte cu o sută de ani nu exista om necredincios, acum şi copii mici îţi zic: „Nu există Dumnezeu!”. Altădată, oamenii nu îşi puneau mâna pe Evanghelie, acum cu uşurinţă o pun şi jură mincinos. Altădată nu înjurau, acum zi şi noapte înjură tot ce este sfânt şi cuvios. Altădată, suna clopotul şi – aripi la picioare! – toţi alergau la Biserică şi plângeau când treceau Sfintele Taine şi udau pământul cu lacrimile lor. Şi se făceau minuni. Acum, sună clopotul şi din zece creştini, dacă vine unul, iar acesta pândeşte momentul când se va termina slujba, ca să iasă afară. Altădată divorţul nu era cunoscut. Acum emit divorţurile ca o fabrică de cărămizi; judecătorii şi avocaţii trăiesc din divorţuri, iar medicii din avorturi. Acolo am ajuns. Şi consecinţa? Vine pedeapsa: cutremure, inundaţii, secete, boli necunoscute altădată (cum este cancerul care seceră), poluarea aerului şi mai ales riscul radiaţiilor. Omule nemulţumitor, care-L înjurai pe Dumnezeu, te temi să mănânci şi să bei, ca să nu te otrăveşti şi să nu mori după profeţia Apocalipsei (vezi 8, 10-11 ). Va veni însă ziua în care pentru un pahar cu apă curată vei da o liră şi nu-l vei găsi, ne va pedepsi, pentru că toţi au plecat de lângă El, preoţi, episcopi, patriarhi, mici, mari, de dreapta, de stânga, negri, albi, roşii, verzi, toţi fără excepţie.

* * *

Ce să facem? Să deznădăjduim? Nu! Să avem nădejdea samarinencii, care era atât de păcătoasă. Aceasta este credinţa noastră! Îl ia pe corb şi-l face porumbel. Ia o desfrânată şi o face apostol. Ia un tâlhar şi-l face sfânt. Mare este puterea pocăinţei! De aceea, nu ne va judeca Dumnezeu pentru că am păcătuit, ci ne va judeca pentru că nu ne-am pocăit.

Domnul ne cheamă la pocăinţă pe toţi. Preoţi, Episcopi, Patriarhi, mici şi mari, de dreapta şi de stânga. Aşteaptă să ne întoarcem la El, deoarece se apropie sfârşitul lumii.

Să ne rugăm, să postim, să alegăm la Biserică, ca să ne miluiască Dumnezeu. Acestea am avut să vi le spun dragostei voastre.

(Omilia a fost rostită în Biserica Sfântul Atanasie din Sitaria – Florina pe 1-6-1986; traducere: M.L., sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/)


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Femeia samarineanca, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mitropolitul Augustin de Florina, Pocainta, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “CHEMARE LA POCAINTA IN DUMINICA FEMEII SAMARINENCE: “Va veni ziua in care pentru un pahar cu apa curata vei da o lira si nu-l vei gasi”

  1. Minunata predica!
    Minunate predicile Mitropolitului Augustin de Florina!
    Multumiri!

  2. Domnul ne cheamă la pocăinţă pe toţi. Preoţi, Episcopi, Patriarhi, mici şi mari, de dreapta şi de stânga. Aşteaptă să ne întoarcem la El, deoarece se apropie sfârşitul lumii.
    Să ne rugăm, să postim, să alegăm la Biserică, ca să ne miluiască Dumnezeu. Acestea am avut să vi le spun dragostei voastre.

    (Indemnul Parintelui Augustin Kandiotis, sa prinda radacini in inima si constiinta fiecaruia dintre noi,de la cei mai mari si pana la cei mici.Inceput bun de mantuire sa punem si sa biruim uneltirile uratorului de bine vrajmas,dand slava lui Dumnezeu pentru toate.Amin)

  3. Sa nu ma chemi Doamne Iisuse,la-nfricosatoarea-Ti judecata,
    Nepocait si fara inima curata.

    Milueste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea.
    Amin.

  4. Ca de obicei , Cuvantul de invatatura al Parintelui Augustin de Florina este zguduitor…acum ne pune in fata o antiteza inricosatoare : trecut – prezent – in trecut , la sunetul clopotului ,
    “aripi la picioare” , crestinii alergau la Biserica; “In colibele cu lumanari is faclii locuiau sfinti. Acum in palate
    locuiesc demoni” …in trecut , “numai lopata groparului despartea familia” , acum “…judecatorii si avocatii traiesc din divorturi , iar medicii din avorturi” …in trecut , apa era curata , acum o sa cautam un pahar cu apa buna de baut si nu-l vom gasi , ” vine pedeapsa: cutremure , inundatii ,
    secete , boli necunoscute [ cancerul , care secera ] , poluarea aerului si riscul radiatiilor” …in trecut , existau rusinea , buna cuviinta , cinstea , curatia …acum “traim in anii stricaciunii si coruptiei”…ai carnavalurilor de toate felurile , cum este halovenul ala , sau cum ii zice acelui haloimus ingrozitor , in care , mult mai rau decat inconstienta tineretului , este astuparea urechilor ca sa nu se auda vreun glas mare care sa strige ADEVARUL …
    “…nu ne va judeca Dumnezeu pentru ca am pacatuit , ci ne va judeca pentru ca nu ne-am pocait”

    Infricosatoare polaritate : trecut – prezent …
    Cu cat devin mai constienta de propriile-mi pacate , dar si ale lumii in care traiesc , cu atat mai mult ma
    incapatanez sa ma tarasc spre Scara Sfantului Ioan Scararul
    si cad , si ma ridic , si iar cad , dar ma tarasc spre
    inainte , spre Scara …ma tarasc ca un vierme in tarana pacatului meu , dar tarana poluata , mai ales etic , moral
    si tot mai plina de erezii de tot felul , si de lumea in care inca exist si tot ma tarasc mai departe …

    Am tot citit si recitit postarile prezentului din lumea aceasta , la pagina de Stiri , si mainile nu mai ating tastatura , ca sa zic si eu cate ceva , la fiecare postare … imi tremura sufletul , mainile parca-mi ingheata …pentru starea aceasta a mea , particulara – Parintele
    Augustin de Florina defineste o stare generala :” …toti au
    plecat de langa EL , preoti , episcopi , patriarhi , mici , mari , de dreapta , de stanga , negri , albi , rosii , verzi, toti , fara exceptie …”
    Zdrobitoare stare de fapt : antiteza trecut – prezent …
    in trecutul Samarinencei , pana la intalnirea ei cu Dumnezeu , pacatul o tinea bine in lanturile lui …DUPA ce I-a vorbit Hristos , Fotinia – Luminatoarea , a ramas pana astazi sa ne invete , si ea , POCAINTA , pana la jertfa …jertfa totala a ei si a rudeniilor ei , pana la sfintenie …ce trecut – femeia samarineanca … ce prezent luminos
    – Fotini , inca o invatatoare spre pocainta , spre Hristos…
    Doamne , Iisuse …

  5. Cât e de greu să spui în public
    Pe faţă, numai Adevărul,
    Cu sinceră dragoste de oameni
    Cum î-l rostea Mântuitorul.

    Să urmăreşti aceleaşi scopuri.
    Să mergi cu El unde te duce,
    Chiar dacă ştii că-i spre martiriu
    Sau răstignirea Ta pe cruce.

    Puţini au fost cutezătorii
    În slujba Domnului Hristos
    Care-au rostit doar Adevărul
    Curat şi cât e de tăios.

    Puţini acum în faţa lumii
    Pot să-l rostească ne’nfricaţi
    Că nu-i vădeşte, nu-i coboară
    Sau nu-i arată vinovaţi.

    Deaceia toţi îi pun podoabe
    Şi-l fac micuţ şi potolit
    Stingându-i flacară divină
    Să fie lesne de primit.

    Azi se rosteşte Adevărul
    Cu artă şi diplomaţie
    Spre-a duce unde se doreşte
    Prin cea mai fină strategie.

    Cosmetizat şi academic,
    Comod, călduţ, uşor de dus
    Fără să ardă,să agite
    Cumva, ca’n vremea lui Iisus.

    Dar iată totuşi Adevărul
    Întru-n cuvânt deschis rostit
    Şi în aceste vremuri grele
    De-o voce de MITROPOLIT.

    Şi recunoaştem fiecare
    Că e întocmai cum l-a spus.
    Şi pentru că nu-l spunem astfel
    Azi am ajuns, la … ce-am ajuns.

  6. Parintele Adrian Fageteanu – Despre rugaciunea in Duh si Adevar

    Mântuitorul i-a spus: „va veni vremea…”, şi s-a referit la vremea pe care o trăim acum, „…când nu ne vom putea ruga în comun, de obşte”, nici în Ierusalim, nici în Garizim, nici în Bucureşti, nici în Lainici, nici într-o biserică, ci numa’ “în Duh şi în Adevăr”.

    Acuma la noi în ţară a intrat o stare de criză, de deznădejde pentru că nici un teolog, nici un călugăr nu ia o atitudine fermă împotriva apostaziei generalizate […] şi nici unul nu are curajul să repete ce ne-a învăţat Mântuitorul şi sfinţii Apostoli.

    Va veni vremea când nu ne vom mai putea ruga în obşte. Ne vom ruga lui Dumnezeu doar în Duh şi în Adevăr. Dumnezeu nu face deosebirea între monahi şi mireni, iar în calendar sunt mai mulţi mireni decât călugări. Astăzi rugăciunea se face mai bine pe ascuns, în familie, decât în public, în mânăstire.

    Acum sunt vremurile în care oamenii se vor ruga doar în Duh şi în Adevăr. Pustnicii şi călugării se retrăgeau în codru. Dar care e azi cel mai des codru din România? Bucureşti! Cluj, Galaţi, Timişoara, unde vecinul de scară nu ştie de tine.

    Tot ce nu e inceput si lucrat in Adevar se va spulbera, se va risipi, cum a zis și înțeleptul Gamaliil. Noi sa rabdam si sa traim in Hristos aici unde suntem in ascultare, pana la sfarsit, ca sa ne mantuim.

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Predica Sfantului Luca al Crimeei la DUMINICA FEMEII SAMARINENCE
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » De ce crestinii nu mai cauta Duhul Sfant? Ce inseamna inchinarea in duh si in adevar? CULTURA DUHULUI, A TAINEI VERSUS CULTURA IMAGINII, A EXTERIORULUI
  9. Pingback: APA CEA VIE. Predici audio la DUMINICA SAMARINENCEI ale IPS Bartolomeu Anania: “Fiecare dintre voi poate deveni o FANTANA A DUHULUI SFANT” -
  10. MULTUMIM!ATAT MAI POT SPUNE…

  11. @isaac

    Adevarat ai grait si nu am citit de mult o postare cu care sa fiu atat de acord! Pustia este azi in mijlocul cetatii unde oricum nu are timp nimeni sa observe, ca toti sunt trecatori grabiti preocupati de probleme, treburi si distractii, care trebuie rezolvate toate, cat mai multe si cat mai repede, ca ei simt in adancul lor ca nu mai au timp…

  12. Pingback: DUMINICA SAMARINENCEI. Predici audio si video despre SETEA DUPA APA VIE A VESNICIEI, A DUHULUI SFANT: “Apa cea vie se afla intotdeauna si numai pe calea cea stramta” -
  13. Pingback: “DACA AI FI STIUT DARUL LUI DUMNEZEU…” – Predici patrunzatoare (si audio) la Duminica samarinencei: “MULT MAI VREDNICI DE COMPATIMIT SUNTEM NOI, CRESTINII, care nu stim pretul sufletului nostru nemuritor si-l vindem pentru de
  14. Pingback: SAMARINEANCA si SETEA LUI HRISTOS. Predici (audio, video) si meditatii la Duminica femeii samarinence: INTALNIREA OMULUI CU DUMNEZEU | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: INTALNIREA CU HRISTOS. Parintele Zaharia despre LUCRAREA PLINA DE DELICATETE SI SMERENIE A LUI DUMNEZEU cu care cauta sa ne imbie sa dorim, sa primim si sa putem pastra APA CEA VIE A DUHULUI: “Ca să tămăduiască rănile femeii samarinence, Domnul
  16. Pingback: LA FANTANA LUI IACOB, PE CALEA INTALNIRII VII CU DUMNEZEU/ Hristos si proscrisii lumii/ SINGURATATEA PRINTRE OAMENI SI APARATE – DRAMA SI FLAGELUL VREMII NOASTRE/ Parintele Nichifor Horia despre lucrarea vie a lui Dumnezeu in noi prin Taine. DE UNDE
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate