CUM POATE INVIA SUFLETESTE UN TANAR? Puterea minunata a rugaciunii pentru ceilalti (PREDICI AUDIO – IPS Bartolomeu Anania si Parintele Teofan de la Putna)

Predica Parintelui Teofan Popescu (Man. Putna) – Invierea tanarului din Nain

Rezumat:

– Dumnezeu poate sa invie orice suflet, indiferent de cat de mort este, indiferent de pacate. Dar trebuie sa doreasca, i s-a lasat libertatea.

– Problema invierii tinerilor – foarte actuala.

– Societatea de astazi – un iad, din punct de vedere duhovnicesc; tinerii sunt indemnati spre pacat, fara sa mai aiba constinta pacatului. Li se inoculeaza “normalitatea” pacatului.

– Este foarte simplu sa vorbim despre tineri, dar sa nu ne gandim la responsabilitatea celor mai in varsta.

– Este gresita atitudinea de duritate si de cicaleala a celor mai in varsta fata de tineri (altceva este cand e vorba de copii, care trebuie struniti), efectele sunt opuse.

– Cei mai multi dintre tineri nu sunt de vina ca au anumite idei gresite in cap, sunt de vina cei care dirijeaza toate aceste sisteme si care vor da socoteala in fata lui Hristos. Si ei sunt dirijati, la randul lor, de cel mai mare manipulator si complotist care este diavolul.

– Strategia clasica: Dati populatiei “paine si circ”.

– Responsabilitatea celor mai mari fata de tineri.

– Nu este de la Dumnezeu o atitudine dura, de aratat cu degetul. Nu avem niciun merit daca noi avem credinta, totul este dar de la Dumnezeu. Nu stim cine s-a rugat pentru noi, de ne-am trezit la adevar. Dumnezeu lucreaza pt rugaciunile altora.

– Suntem datori sa ne rugam pentru cei mai tineri.

– Sa lasam sfaturile si vorbaria aceasta goala, care, de obicei, nu arata o traire profunda, ci mai rau enerveaza, si sa ne rugam mai mult. Asta ne lipseste noua, rugaciunea pentru celalalt!

– Exemplu despre puterea rugaciunii oamenilor duhovnicesti, traitori, pentru a ajuta si pe altii.

– Cateodata ne tot incurcam cu tot felul de treburi, si de multe ori nu sunt atat de importante si de urgente pe cat vrem noi sa credem. Ne cam place sa ne incurcam cu tot felul de treburi si sa nu ne apucam de rugaciune, fiindca e mai usor asa. Daca vrei sa faci rugaciune cum trebuie, asta te consuma, fiindca este jertfa.

– Noi nu ne rugam cum trebuie, nu suntem atenti si nu avem pocainta si smerenie la rugaciune.

– Toti suntem viteji, dar sa vedem cum ne comportam la momentele foarte grele – exemplul tanarului Apostol Ioan.

– Tineretea, daca este foarte hotarata pentru adevar, poate sa-l biruiasca pe cel-viclean mai usor.

– Se constata o lipsa de sens, o deruta a tinerilor. In Occident este deja iad (p. Rafail Noica), dar Dumnezeu lucreaza pt toata lumea, nu trebuie sa ne consideram noi mai drepti.

– Situatia dramatica a tinerilor din Rusia, Grecia si Romania.

– E foarte greu cand omul nu vrea sa se deschida catre Hristos, este mort. Vorbesti ca la pereti.

– Arma pe care trebuie sa o folosim in vremurile acestea: RUGACIUNEA. Vremurile acestea grele au si acest avantaj, ca ne obliga sa recurgem la cele mai puternice arme duhovnicesti, fara de care nu am putea rezista.

***

Incredere si nadejde – Predica la INVIEREA FIULUI VADUVEI DIN NAIN a IPS Bartolomeu Anania

“[…] Dragii mei, noi ca fii ai Bisericii si ca slujitori ai Bisericii, ii mangaiem pe cei vii, pe cei ramasi. E datoria noasta sa le alinam durea si sa-i incurajam. In acelasi timp ne rugam pentru cei morti. De ce? Pentru ca nu stim unde se duce. Moartea in sine este o certitudine, dar ceea ce este dincolo de moarte ramane un mister. Inca nu putem sa raspundem de acum. Noi stim atat, ca dupa moarte sufletul merge fie in Rai fie in Iad, dupa viata pe care a dus-o. Dar rugaciunile noastre il insotesc si acolo, dupa moarte, pentru ca rugaciunea nu are bariere. In fata rugaciunii nu exista nicio poarta inchisa sau incuiata. Ea strabarte cerurile, ajunge la Dumnezeu, si cu Dumnezeu ajunge la persoana pentru care ne rugam. De aceia iubitii mei, o speranta exista si pentru cei care ajung in Iad, prin pacatele lor.

In “Infernul” lui Dante se spune, se povesteste, ca pe poarta Iadului exista o inscriptie: “lasati aici orice speranta, voi cei ce intrati!“. Ei bine, in crestinismul nostru rasaritean aceste cuvinte sunt inexistente. Dimpotriva, chiar cand intri in Iad, tot trebuie sa ai o speranta, este posibil sa scapi, prin rugaciune! Pentru ca in Iad se sta de la moartea insului si pana la Judecata de Apoi. Este un spatiu de timp, pe care nu-l stim, nu-l putem estima cat este de lung, dar in acest timp rugaciunile Bisericii nu inceteaza pentru cel care se gaseste chiar acolo in Iad, si o raza de lumina tot se deschide si pentru el, pentru ca la Judecata din Urma, la Invierea cea de Obste, el sa fie in buna parte curatit de pacatele lui prin rugaciunile celor ce s-au rugat pentru el, si bineinteles daca si el, in libertatea pe care o are, le accepta si le primeste. Daca nu le accepta si spune “nu am nevoie de rugaciunile voastre“, va merge in focul vesnic si in intunericul cel mai dinafara. Dar daca devine constient, se scutura si-si capata constiinta de sine, si a mantuirii lui, atunci este posibil sa se mantuiasca.

Iata deci, iubitii mei, indemnul pe care ni-l da Sfanta Scriptura din Evanghelia de astazi. E normal si omeneste sa plangem in fata mortii, a fenomenului mortii, sa-i plangem pe cei morti, si sa-i plangem pe cei ce au ramas, dar crestinismul ne indeamna sa ne ridicam ceva-ceva deasupra omenescului, si sa nu plangem, sa-l invingem prin credinta noastra, atunci nu vom mai fi disperati in fata mortii, ci vom fi, dimpotriva, intremati si ne vom apropia de ea sau vom astepta sa se apropie cu mai multa seninatate, cu mai multa cumpanire, cu atat mai mult cu cat noi prin Biserica si prin Sfintele Taine suntem pregatiti si ne pregatim pentru ea.

Ultima pocainta si ultima impartasanie este decisiva pentru un om, chiar daca a dus o viata pacatoasa si nu s-a pocait, cel putin pe patul de moarte, daca este constient si este sincer, si se pocaieste sincer de viata pe care a dus-o, prin Sfanta Euharistie, care urmeaza pocaintei, este posibila mantuirea lui si patrunderea lui in Rai. Iata ce imensa posibilitate ne ofera Biserica prin exemplul talharului de pe cruce de langa Mantuitor. O viata intreaga traise in pacate, omorase oameni, si in clipa in care isi da seama ca langa el pe cruce se gaseste Fiul lui Dumnezeu ii spune: “pomeneste-ma Doamne cand vei veni in Imparatia Ta!“. La care Iisus a raspuns “adevar iti spun: astazi vei fi cu Mine in Rai“. Vedeti dumneavoastra cum poarta Raiului se deschide prin pocainta unui mare pacatos, cu atat mai mult pentru noi. De aceea, dragii mei, fiti increzatori, pentru ca, chiar daca credinta noastra se clatina, chiar daca stiinta noastra teologica este incompleta si subreda, ne ramane un mare dar al Sfantului Duh: speranta. Pe aceasta sa n-o pierdeti niciodata! […]”

Integral la: Roman ortodox in Franta