Cuvinte grave ale Părintelui Cezar Axinte la SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI (2017) despre timpul critic pe care îl trăim: “NU NE PREDĂM! Sunt vremuri de vijelie și asta e doar “puiul”. O să vedem și lucruri mai mari decât acestea, trebuie să ne pregătim!”/ SFINȚII SACRIFICIULUI și ZEUL CONFORT

16-08-2017 Sublinieri

(icoane de mana Elenei Murariu)

Vedeti si:

***

Din cuvantul Pr. Cezar Axinte la sarbatoarea Sfintilor Martiri Brancoveni

(16 august 2017 – Capela Tinerilor din Mamaia):

NU NE PREDĂM!

“Astăzi este o zi mare pentru Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, o lucrare destul de interesantă care a pornit acum poate mai bine de 15 ani, o lucrare frumoasă care are sprijinul sfinților, are sprijinul Maicii Domnului și nădăjduim pe mai departe că o să răzbim cumva.

Sunt vremuri de vijelie, cum spunea Părintele [Ionuț Aștefănoaie], și asta e  doar “puiul”. O să vedem și lucruri mai mari decât acestea! Trebuie să ne pregătim, fiindcă, deși eu nu sunt un adept al curentului apocaliptic – chiar dimpotrivă! – pot spune că evenimentele ultimilor luni ne îndreptățesc să credem că Dumnezeu are un plan imediat, acum, “o descoperire imediată”,  cum spunea Părintele Arsenie Papacioc, căci încă Dumnezeu are mult daruri minunate pentru omși credem că ne va descoperi în foarte scurt timp niște lucruri minunate. Așa cum înaintea marilor evenimente din istorie, și din istoria mântuirii, Dumnezeu descoperea oamenilor ceva din planul Lui, credem că se va întâmpla [ceva] în foarte scurt timp, un an-doi, și vom vedea niște lucruri de care n-am mai pomenit, nu s-au mai pomenit.

Și atunci iată că mulțumim lui Dumnezeu pentru că a îngăduit să facem noi astăzi Sfânta Liturghie aicea, să ii rugam pe sfinți să mijlocească pentru noi, să-i mulțumim Părintelui că a venit, că a avut dragostea să slujească împreună; a mai spus și un cuvânt. L-am anunțat cu 30 de secunde înainte să iasă dincoace de catapeteasmă să va spună un cuvânt – nu ca istoric, că aici excelează – ci ca Părinte duhovnicesc care știe și dumnealui, simte și dumnealui că vremurile sunt foarte amestecate, și atunci când vremurile sunt foarte amestecate, Dumnezeu face cernere.

[…]

Sunt surprins că părintele a evocat perioada temnițelor. Este din ce în ce mai rar acest lucru, ca un preot, de la amvon, cu un asemenea firesc să vorbească despre rezistența antisatanică a poporului român și despre faptul că…nu ne predăm! NU NE PREDĂM! Orice-ar fi, rămânem în picioare, sigur, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu rugăciunile Sfinților Martiri Brâncoveni, care mult iubesc neamul lor!”

***

Din predica Pr. Ionuț Aștefănoaie:

Este cutremurător că astăzi, noi, ca societate românească, nu mai avem nimic din chipul acestor martiri și din chipul Maicii Domnului, pe care am prăznuit-o ieri. Pentru că am uitat să ne iubim Biserica străbună… Se dă astăzi foarte des în slujitori. În momentul în care vor ataca direct învățătura lui Hristos, cu siguranță că se vor întâmpla multe. Am vorbit ieri într-o biserică despre chipul și ajutorul Maicii Domnului în temnițele comuniste, pentru cei care erau prigoniți. Și îmi aduc aminte de acel testament pe care îl lasă Maica Domnului lui Valeriu Gafencu în camera 4:

[Eu sunt dragostea ta. Sa nu te temi. Sa nu te indoiesti. Biruinta va fi a Fiului meu. El a sfintit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile intunericului cresc si inca vor mai inspaimanta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu asteapta pe oameni sa se intoarca la credinta. Azi sunt mai cutezatori fiii intunericului decat fiii luminii. Chiar de vi se va parea ca nu mai e credinta pe pamant, sa stiti ca totusi izbavirea va veni, dar ca prin foc si prin parjol. Lumea mai are de suferit. Aici insa e multa credinta si am venit sa va imbarbatez. Indrazniti, lumea e a lui Hristos!]

[…]

Am putea spune că Maica Domnului, așa cum a fost prezentă alături de martiri în închisori, a fost prezentă și în acea zi, la căpătâiul Sfinților Martiri Brâncoveni, îmbărbătându-i și întărindu-i. […]

De aceea, nu trebuie să vă temeți de nimic. Trebuie să facem doar voia Fiului lui Dumnezeu. Și chiar de va fi nevoie să ne punem capul pentru credința strămoșească, nu trebuie să ne temem! Pentru că acest chin sau supliciu este pentru puțin timp, dar bucuria este veșnică! Într-o clipă putem pierde totul în lumea aceasta. Bineînțeles că o putem lua și de la capăt. Chiar dacă vântul sau vijeliile ne împrăștie toată agoniseala noastră, ne putem ridica și o lua de la capăt. Dar un singur lucru nu mai putem aduce înapoi: sufletul nostru! Este odorul de mare preț pe care-l avem și pe care-l vom înfățișa la Dreapta Judecată. De aceea, Brâncovenii sunt pentru noi un model vrednic de urmat pentru toate generațiile. Dragostea și jertfa pentru Hristos nu au vârstă! […]

***

PREDICI ale IPS TEOFAN si IPS IOSIF la Man. Zosin (Botosani), de sarbatoarea Sfintilor Brancoveni – 16.08.2017:

„Luaţi icoana Brâncovenilor şi veţi vedea cât de mici sunt încercările şi necazurile noastre!“

„Sfântul Constantin Brâncoveanu este un Avraam al neamului nostru”

[…]

În continuare, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a vorbit despre martiriul Sfinţilor Brâncoveni, îndemnându-i pe toţi cei prezenţi să le urmeze pilda de jertfă pentru ţară şi pentru credinţa creştină, rugându-se şi având nădejde în ajutorul lor: „Când vă este greu, scoateţi, vă rog, icoana Sfinţilor Brâncoveni. Dacă o veţi priviţi cu atenţie şi dacă veţi gândi puţin prin ce a trecut Sfântul când şi-a văzut pe cei patru copii decapitaţi, în faţa lui, de ziua soţiei sale, pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, după patru-cinci luni de teminţă grea şi de chinuri, ne vom da seama că tot ceea ce vine asupra noastră e nimic faţă de cele pe care el le-a pătimit. Şi putea pe toate să nu le pătimească, dacă abandona credinţa ortodoxă. Şi bogăţie, şi scaun, şi copii, şi nevastă, la toate acestea a renunţat, ca să nu se lepede de dreapta credinţă. Astfel, când vă este greu, luaţi, vă rog, icoana Brâncovenilor, meditaţi puţin la viaţa lor şi veţi vedea cât de mici sunt încercările şi necazurile noastre!”.

La finalul slujbei religioase, şi Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif a subliniat importanţa acestei mărturisiri de credinţă de la sfârşitul secolului al XVII-lea, arătând că Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu a asistat la moartea copiilor săi pentru Domnul, ca odinioară Avraam, la jertfa fiului său, Isaac: „Nu s-a smintit, nu s-a lepădat Sfântul Constantin, văzând cu proprii lui ochi moartea pruncilor săi, spunându-le: «Totul am pierdut în lumea aceasta, dar nimic nu e mai de preţ decât credinţa în Iisus Hristos. Nu ne vom pierde şi sufletul nostru». Iată pe cine are ca părinte Sfântul Constantin, ca şi toţi cei care cred în cuvântul lui: pe marele nostru părinte Avraam. El este un Avraam al neamului nostru”.

[…]

***

Ivona Boitan:

Domnul Ţării Româneşti şi domnul său

Mâine îi sărbătorim pe Brâncoveni.  De sărbătorim, i-om sărbători noi, care, cum, dar de înţeles, eu zic că-i imposibil să-i mai înţelegem.

Să o luăm metodic, pe puncte, ca la matematică.

Suntem cotropiţi de Zeul Confort, ne închinăm lui, dimineaţa, la prînz şi seară. Avem, sau visăm la toalete inteligente, frigidere care ne toarnă singure băuturile, case care se deschid cu o apăsare de buton, aerul condiţionat pornit cu wi fi. Cum să înţelegem pe unul care a privit căderea capetelor fiilor săi, şi a ginerelui? În ziua de azi mamele se simt sacrificate dacă stau acasă cu copiii, iar taţii dacă renunţă la meci ca să ducă gunoiul…Cu toţii avem drepturi, vrem drepturi sau ne preocupăm să cerem drepturi, aşa că ideea cu sacrificul, cade din start.

Nu mai înţelegem sacrificul. Nu mai avem puterea interioară necesară, nu mai avem fizicul care să ducă sacrificiul. Leşinăm de la căldură, ne îmbolnăvim de la cel mai banal friguleţ, ne trage curentul, etc Nu suntem în stare. Sau nu mai avem motivaţiile care să ne adune energia. Sau nu mai credem că există pe lumea asta ceva mai presus de noi, în numele căruia să merite să sacrificăm ceva. Nu ştiu…

Brâncoveanu s-a opus ideii de islamizare. Aici, ce să mai comentez? Toată România stă cu ochii pe serialele turceşti. Că sunt frumoase costumele. Şi eroul principal. Or fi.  În plus de asta, aşteptăm valuri de imigranţi islamici. Şi fetele noastre se căsătoresc de bună voie şi nesilite de nimeni cu turci, şi trec la religia islamică.

Toţi ai lui Brâncoveanu au ascultat de el. A zis el că ei trebuie să moară, au pus capul pe butuc. Capul familiei ţinea familia. Şi capul ţării ţinea ţara. Aici ce să mai comentam? 3000 de motive de a fi batjocorit la televiziuni, de înalţii scriitori şi intelectuali ai ţării, ăia pentru care statul a plătit din banii tăi traducerile lor, ca să fie ei celebri şi importanţi prin Europa, şi să fie invitaţi pe la tv unde să spună ca noi ăştia care credem că e bine ca mama să fie o ea, suntem nişte retrograzi, semianalfabeţi, care nu înţelegem mersul lumii.

[…]
Cum să-l înţelegem pe Brâncoveanu înafara ideii de creştinătate, familie, sacrificiu? Cum?

Dacă el ar veni azi, să vadă cum e ţara pentru care şi-a văzut copiii decapitaţi, ce ar spune? Uite dragul tatei Ştefan, tu ţi-ai lăsat capul, dar uite ce frumos se pupă domnii ăia doi acolo? Uite, Mateiaş, ce drăguţ, diseară ne uităm la telenovela turcească, că tot am învăţat noi limba lor în turn la Edicule şi nu am avut ocazia s-o vorbim?

Cam astea sunt valorile pe care le-am pierdut. Şi atunci ce facem? Îl scoatem din manuale, îl trecem la o lecţie cu alţi domnitori, un fel de la “şi alţii”. Şi facem cale liberă istoricilor care ne spun că nu e cazul să ne mai împăunăm atât cu domnitorii noştri, că nu e mare lucru de capul lor…

Cine sunt oamenii pe care noi îi respectăm azi, şi în gura cărora ne uităm? Ce au făcut ei în vieţile lor, cu vieţile lor?

[…]

Integral la SURSA

***

Vedeti si:


Categorii

IPS Iosif Pop, IPS Teofan, Marturisirea Bisericii, Portile Iadului, Preot Cezar Axinte, Prigoana impotriva crestinilor, Sfintii Martiri Brancoveni, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “Cuvinte grave ale Părintelui Cezar Axinte la SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI (2017) despre timpul critic pe care îl trăim: “NU NE PREDĂM! Sunt vremuri de vijelie și asta e doar “puiul”. O să vedem și lucruri mai mari decât acestea, trebuie să ne pregătim!”/ SFINȚII SACRIFICIULUI și ZEUL CONFORT

  1. Cuviosul Iofif Vatopedinul – De ce părintele Efrem Katunakiotul a plâns întreaga viață
    https://www.youtube.com/watch?v=Vie8-3x-wZQ

  2. Cuvinte strapungatoare, marire si cinstire Sfintilor Brancoveni !

  3. “Credem ca se va intampla ceva in foarte scurt timp, un an-doi si vom vedea niste lucruri de care n-am mai pomenit, nu s-a mai pomenit.” Da, timpul e pe sfarsite si trebuie sa ne pregatim.

  4. Pingback: “Fara de veste…”. SEMNUL FURTUNILOR si MIZA CASATORIILOR HOMOSEXUALE. Cedeaza Biserica noastra SANTAJULUI ticalos al “noilor securisti”, alegand TACEREA si NON-COMBATUL in cauza REFERENDUMULUI pentru definirea casatoriei? RUG
  5. Pingback: PĂRINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONEȘTI pentru “FAMILIA ORTODOXĂ”, despre lucrarea de MĂRTURISIRE întemeiată pe VIAȚA LĂUNTRICĂ: “Nu putem învinge puterile răului prin forţele proprii. Singura soluţie este soluţia harului, sol
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate