Cuvant puternic al Inaltului Teofan la praznicul Sfintilor Martiri Brancoveni: AVEM NOI CURAJUL DE A URMA PILDA VIETII SI A MARTURISIRII VOIEVODULUI CONSTANTIN IN FATA TURCITILOR DE ASTAZI?
Sursa: Ortodoxmedia
(…) Vedem ca ceea ce a trecut de veacul istoriei nu sunt decat rugaciunile sihastrilor, nasterile de prunci ale mamelor crestine, ctitoriile de biserici si manastiri, ctitorii de carti vechi sau icoane, si momente precum 26 iulie 1486, cand la Razboieni, neamul romanesc a dat cel mai mult prinos de sange pentru apararea tarii, sau, in Ardeal, un 1 decembrie, sau un 16 august 1714. Au fost multe clipe frumoase in istoria acestui popor, dar, din pacate, au fost multe tradari, compromisuri si lasitati, cand rugaciunea nu a fost atat de intensa, cand mamele n-au dat nastere la toti pruncii, cand s-au daramat ctitorii puternice, sau au fost romani, precum Ilies al Moldovei, care s-a turcit, ca boierii ardeleni, romani si ortodocsi care, doritori de marire si putere au trecut la catolicism, sau cei care l-au tradat, din neamul si din casa lui, pe Brancoveanu care a luat drumul martiriului in cetatea marelui Constantin. (…)
Cum sa intelegem aceasta zi? Tot prin textele Scripturii care au fost citite astazi la Sfanta Liturghie:
Cel care doreste sa vina dupa Mine, sa-si ia crucea sa si sa-mi urmeze Mie.
Acest cuvant nu se poate sa nu fi rasunat in inima maritului voievod Constantin in ziua mortii sale.
Cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, si Eu ma voi rusina de El in fata Tatalui Meu Celui din ceruri.
Si a avut curajul sa-L marturiseasca pe Domnul Hristos. Sfantul Ap. Pavel se intreaba:
Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Oare viata sau moartea? (…) Nimic nu ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos.
Intr-un fel pe care numai Dumnezeu Il stie si duhul voievodului Constantin, el a inteles cuvantul Sf. Ap. Pavel. Și-a dat viata pentru Hristos si pentru neam. (…)
Noi, cei de astazi, de aici, sau cei de la Man. Varatic care il serbeaza pe Cuviosul Iosif venit din Ardeal, luptator impotriva uniatiei ca si voievodul Constatin, noi primim oare un mesaj de la viata maritului voievod Constantin?
Cred ca trei lucruri ar trebui sa constituie bogatia cu care ne intoarcem la casele noastre:
Voievodul Constantin a avut o familie cu multi copii. Avem noi curajul (…) sa nastem prunci pentru ca tara, biserica si neamul sa dainuie?
In al doilea rand: suntem noi, precum voievodul Constantin, ctitori de biserici, manastiri si de cultura crestina?
In al treilea rand, avem noi [curajul marturisirii] in fata atator turciti de astazi, printre noi si pe aiurea, atatea valuri si vanturi care se abat asupra fidelitatii noastre fata de credinta pe care am mostenit-o si pe care voievodul Constantin a marturisit-o? (…)
Legaturi:
- SFINTII BRANCOVENI. “Stati tare, barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte; priviti la Hristos, Mantuitorul nostru!”
- “Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, la a caror savarsire a vietii privind, sa le urmati credinta!”. DE CE NOI, ROMANII, NE UITAM SFINTII?
- AVEM PE BRANCOVEANU PILDA TARE…
- FAMILIA DE MUCENICI A BRANCOVENILOR – KILOMETRUL 0 AL DEMNITATII ORTODOXE ROMANESTI
- FERICITA DOAMNA MARIA BRANCOVEANU – marturisitoarea si co-patimitoarea muceniciei, dupa chipul Maicii lui Dumnezeu
- Sfintii Mucenici Brancoveni sau pretul Ortodoxiei
- Sfintii Martiri Brancoveni: “Vreau sa mor crestin. Loveste!”
Ne pleacă sfinții… pentru a da loc altora… Cred că PS Teofan multe bucurii ne va aduce în viitor. Am convingerea că PreaSfinția Sa a făcut alegerea cea bună. Bunul Dumnezeu să-l aibă în pază și Maica Domnului să-l ocrotească.
Când un păstor rosteşte-n public
Plin de credinţă Adevărul,
Despre biserică şi sine,
Cum l-a rostit Mântuitorul,
Când glasul său pune-n lumină
Ceia ce este greu de spus
(Deschis şi-n scopul mântuirii)
Acel păstor i’a lui Iisus.
Că’nalţă-n suflete altarul
Credinţei fără compromis,
Cum o făceau sfinţii apostoli
Când Domnul nostru i-a trimis.
Şi’i şi păstor dar şi părinte,
Ce creşte suflete-n Iisus
Cu Adevărul care astăzi,
În acest fel e greu de spus,
Că nu-l închide în cuvinte.
Nu-l face blînd.Nu-l potoleşte,
Cu “frumuseţi” ce-i sting mustrarea
Și “biciul” care ne trezește.
Când astfel îl rosteşte-n lume
Prin viaţa şi prin glasul său,
Prin vocea sa cea tunătoare,
Vorbeşte lumii Dumnezeu.
Şi’orice auz îl recunoaşte
Şi ştie că-i adevărat.
Că nu ascunde interese,
Subtilitate sau păcat.
Şi’ajunge (prin forţa-i divină)
Şi’acolo unde nu-i primit.
Şi arde, mişcă şi decide
Până și’n cel mai îndârjit.
Iar când acesta ne smereşte
Și ne re’aduce la Iisus,
Prin umilinţă ne înalţă
(Dacă-i trăit şi dacă-i spus).
Păstorul care îl rosteşte
(Și se’umilește) în popor
Prin pogorârea’i, se’nalţă
Prin Duh, în faţa tuturor.
Iar Adevărul vorbei sale,
Trezește, mustră și învie
Și’aduce încrederea pierdută
(De mult prea mulţi) în ierarhie.
Rostind pe faţă Adevărul,
Păstorul prin cuvântul său
Pune-n lucrare întreg Harul
Şi tainele lui Dumnezeu
Şi-aşa se cade să vorbească
(Fiece om) într-u credinţă,
Spre a ne smulge din minciună
Şi rătăciri, spre pocăinţă.
Că nu ne cheamă la răscoale
La scp politic ori…jihad
Ci la trăirea curaţiei
Și-a vieţii, cu adevărat.