“SA INTELEGEM ORTODOX EVENIMENTELE care se intampla. SA VA RUGATI NU DOAR PENTRU GRECIA, ci pentru toate tarile despre care veti auzi ca vor trece prin propriile lor incercari in urmatoarele saptamani si luni – si vor fi multe acestea”. PREDICA MITROPOLITULUI NEOFIT al Ciprului in urma cumplitelor incendii din Peninsula Atica (VIDEO, TRADUCERE)
“Arzand pentru viata vesnica – calea care duce la ea”
Predica Mitropolitului Neofit de Morfou la Sfanta Liturghie care s-a slujit cu ocazia sarbatorii Scoaterii Sfintei Cruci, in biserica cu acelasi hram din comunitatea Pedoula, mitropolia Morfou (01.08.2018)
Sfintiti preoti si mireni, spuneau inaintastii nostri ca acolo unde este Cruce este si Inviere, sau dupa Cruce vine Invierea. Ziceau asta deoarece asta este realitatea noastra a tuturor. Dar adevarul este ca, mai ales generatia noastra de azi, isi doreste sa traiasca doar Invierea. De aceea, va repet mereu ca [numai] acolo unde este Cruce este si Inviere. Asadar, ca sa vina invierea trebuie mai intai sa ne purtam crucea. Asta uitam noi cel mai adesea, uitam ca, atunci cand vorbim despre Cruce, aceasta inseamna rastignire, deci inseamna moarte. Daca Insusi Domnul Iisus Hristos, Fiul si Cuvantul Dumnezeului Celui Viu, pe Care nici o secunda nu L-a parasit Duhul Cel Sfant datator de Viata, nici chiar in mormantul Sau, a trebuit sa Se suie pe Cruce, a trebuit sa Se rastigneasca si sa moara, ganditi-va: cu atat mai mult noi, care avem atatea si atatea pacate, si cele pe care le stim si cele pe care nu le stim, noi, cu patimile si greselile noastre, cu cat mai mult avem nevoie de rastignire.
Nu vreau sa va spun prea multe lucruri azi, in toate aceste zile care au trecut, cu evenimentele incendiare din Grecia, cu atatia oameni rastigniti, putini au vazut in spatele acestor victime rastignite pronia lui Dumnezeu pentru invierea lor si viata vesnica. Pentru ca ce inseamna Inviere? Inseamna abolirea Mortii. Totusi, generatia de azi, chiar si crestinii din biserica, am uitat pentru ce mergem la biserica si iubim Crucea, ii slujim si ne inchinam ei, din ce motiv ne inchinam icoanelor si sfintelor moaste. Toate acestea le facem deoarece Sfintii prin Cruce au dobandit Viata vesnica. Acea viata care nu are sfarsit, nu are moarte, nu are lipsuri, dureri si intristari. Dar ca sa poata fi dobandita aceasta viata trebuie sa ne rastignim. Nu exista alte cale.
Si ne rastignim in multe feluri in viata. De obicei, daca suntem intr-adevar crestini ortodocsi si avem un parinte duhovnic cu discernamant, ne rastignim prin pocainta. Ne pocaim zi de zi, nu doar cand mergem sa ne spovedim si sa ne impartasim. Zilnic gresim, zilnic ne pocaim. In fiecare zi amaram si judecam pe semenii nostri, in fiecare zi trebuie sa ne para rau si sa ne caim de acestea. Ca am judecat, am provocat durere, am amarat sau am dezamagit pe aproapele meu. Acesta este calea interioara prin care ne rastignim pe noi insine.
Totusi, pentru ca Dumnezeu este iubitor de oameni si doreste sa daruiasca viata vesnica tuturor, nu doar acelora care se pocaiesc, randuieste acestora o rastignire din exterior. Caci crestinului nu ii este teama de pacat, ci mai ales de pacatul si patima nemarturisita si nepocaita. De acestea sa ne temem. De ce? Deoarece prin acestea lucreaza energiile demonice. Sfantul Porfirie ne spunea ca pacatul nemarturisit este un microb demonic. Si acestia se iau si la copiii si nepotii nostri. Dar, fiindca Dumnezeu este, cum spuneam, iubitor de oameni, ne randuieste si cai extraordinare si exterioare de pocainta pentru a ajunge in viata vesnica: spre exemplu, boala este o «cale de urgenta» prin care omul, fara sa o vrea, se rastigneste. Se rastigneste trupul prin neputinta si, daca omul este intelept, si nu incepe sa se planga si sa carteasca zicand «de ce mi se intampla mie acestea, Doamne?», ci intelege ca aceasta boala este vizita pe care i-o face Dumnezeu, va avea foarte mult castig de pe urma ei. Foarte, foarte mult castig. Multi au castigat Viata Vesnica de pe urma unui cancer, a unei leucemii, dintr-o boala necunoascuta. In zilele noastre, Dumnezeu ingaduie si alte cai care duc la rastignire, si prin asta la Inviere si Viata Vesnica. Pentru ca asta este Viata Vesnica – Invierea. Si ca sa va amintesc ce zicem in Canonul Invierii: «Hristos a înviat din morţi! Cu moartea pe moarte călcând. Şi celor din morminte viata darunindu-le». Iata care este rodul Invierii: Viata Vesnica. Pe langa pocainta si boala, in zilele noastre si alte «cai de urgenta» le ingaduie Dumnezeu pentru rastignirea noastra, precum multe boli psihice: dureri sufletesti, depresii si multe altele grele. Acesti oameni au nevoie de mult ajutor. Pentru ca ce este depresia? Mi-a spus odata un ucenic al parintelui Porfirie ca acesta i-a zis: «Depresia este iubire necheltuita». Auziti? Iubire necheltuita, iubire pe care o am in mine si din zgarcenie nu am impartit-o cu cei din jurul meu, asa cum a facut Domnul nostru pe Crucea Sa. Ceea ce avea a impartit cu noi toti, intinzandu-Si palmele mainilor Sale pe Cruce. Si a dat tot ce avea. Ce anume? Iubire si smerenie desavarsita. Pentru ca El S-a smerit pana la moarte. Ca sa ne dea noua, oamenilor, repet, viata vesnica, sa putem sa cunoastem, la a Doua Sa Venire, pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant si sa avem bucurie si intelepciune desavarsita, sa cunoastem tainele universului si mai ales pe Dumnezeu. Aceasta este Viata Vesnica. Este ceva mai mult decat lipsa mortii.
In zilele noastre, multe cai ingaduie Domnul catre viata vesnica. Si pare ca, in zilele pe care le traim, toate aceste razboaie care vin, si cutremure si inundatii si incendii si altele pe care le vom vedea in curand cu ochii nostri, sunt cai catre Viata Vesnica. Ma gandesc la aceste incendii care au avut loc in Attika, acea femeie care a ramas cu sotul ei, ce curaj a avut, ce putere si ce iubire fata de barbatul ei, astfel incat, in mijlocul unei case in flacari aflata intr-o padure incendiata, ce s-a gandit? I-a spus femeii care o ajuta in casa sa ii ia pe cei doi nepoti si sa plece cu ei ca sa se salveze. «Si dumneavoastra ce veti face?», a intrebat-o femeia. «Eu voi ramane cu barbatul meu, care nu poate sa se deplaseze.» «Dar daca ramaneti, veti arde!», «Sa ard impreuna cu el». Si a ramas si au ars impreuna. Aceasta femeie este de plans? Oare trebuie sa zicem despre ea: vai, saraca, ce a patit? (…) Aceasta este arsa, dar nu este «saraca». Altii «saraci» sunt «arsi». Aceia care nu sunt in stare sa isi asume raspunderea pentru faptele lor. Si atatea, si atatea. Aceasta femeie, precum multe dintre victimele incendiilor din Grecia, sunt oameni care acum se racoresc in Viata Vesnica a lui Hristos, se bucura si se roaga pentru noi, ca sa rezistam la ceea ce ne asteapta, ca sa razbatem prin “caile de urgenta” ale rastignirii noastre. De aceea, sa vedem si sa intelegem ortodox evenimentele care se intampla. O moarte, o boala psihica sau fizica, un razboi, un cutremur sau un incendiu pot fi cai spre Viata Vesnica. Ajunge sa zicem: Faca-se Voia Ta, Doamne, miluieste-ne! Ajunge sa spunem o rugaciune in vremea cea grea.
Eram in tabara de tineri acum o saptamana, eram in ultima zi impreuna cu copiii refugiatilor din Morfou. Tematica taberei din acest an a fost despre Sfintii Ingeri pazitori. Le-am vorbit despre oameni care vad ingeri si care se impartasesc din energiile acestora. Le-am spus: “copii, din cauza bolii de care sufar, ma voi aseza pe acest scaun si veti veni unul cate unul ca sa luati binecuvantare de la mine.” Si dorinta episcopului este dorinta lui Hristos, intr-adevar. Si astfel au venit: unul cate unul, 140 de copii. Cativa, care aveau in ei durere multa, au ramas la urma. Un orfan mi-a spus: «Stii, Preasfintite! Te iubesc foarte mult!» De ce? Nu ne cunoastem. «Eu te stiu de pe youtube. Iti ascult predicile.» Si iti plac? «Da. Imi plac! Stii, de ce? Pentru ca noi doi semanam.» De ce zici asta? , «Pentru ca si tu cand aveai 8 ani, ti-a murit tatal si Ii vorbeai lui Hristos. Eu, Preasfintite, le vorbesc icoanelor de cand a murit tatal meu, acum 4 ani, (acum copilul are 12 ani). Fac bine?» «Acesta e un lucru sfant, fiule, i-am spus. Daca continui sa vorbesti sfintelor icoane, sa stii vei ajunge sa dobandesti harismele si puterea pe care o avea Sfantul Iacov Tsalikis. Acesta ii vorbea icoanei Sfantului David si primea raspunsuri. Nu era monolog, era un dialog. Asa a inceput si el: de cand era de varsta ta si pentru ca a ramas pe acest drum frumos al rugaciunii, Sfintii i-au vorbit si i-au aratat ca sunt vii.» S-a bucurat copilul si m-a imbratisat cu putere.
A plecat acesta si a venit altul. Acesta vine in fiecare an si acum a crescut, este in al treilea an de gimnaziu, Dimitris din Morfou. Si el imi spune: «Preasfintite, tu care esti sfant – asa ne vad copiii – o sa te rog sa faci o rugaciune puternica pentru Grecia, pentru ca am auzit ca este in pericol!» Si i s-au umplut ochii de lacrimi si a plecat.
A venit alt copil si imi zice: «Ati vorbit asa de frumos despre ingeri. Ai vazut vreodata ingeri?» Ii zic: «nu o sa iti raspund la aceasta intrebare. Tu, fiule, ai vazut?» «Nici eu nu iti voi raspunde», mi- a zis.
Asadar, din aceste frumoase dialoguri va dati seama ce se intampla cu copiii nostri daca ii ducem de mici pe Calea credintei, ce uriasi vor deveni cand vor creste mari. Dar nu ii ajuta nici parintii, nici bunicii si nici noi preotii prin exemplul nostru, prin credinta noastra putina. De aceea, va rog, asa cum a spus acest copil din Morfou, sa va rugati nu doar pentru Grecia, ci pentru toate tarile despre care veti auzi ca vor trece prin propriile lor incercari si ispite in urmatoarele saptamani si luni – si vor fi multe acestea. Cu cat noi ne vom ruga mai mult, cu atat vom valorifica drumul nostru in istorie; sa ne rastignim mintea si sa i-o daruim lui Hristos; si sa fie in duhul smereniei, al pocaintei, al rugaciunii si al credintei.
Termin cu o rugaciune a Sfantului Sofronie pe care am zis-o mereu si v-o spun si voua: «Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor!»
Pentru ca vine ceasul cand vom avea nevoie de rabdarea lui Iov si de credinta sfintilor celor 7 tineri martiri. Va doresc sa aveti aceasta credinta si rabdare.
Si sa valorificati caile rastignirii voastre. Orice ingaduie Dumnezeu sa se intample cu fiecare dintre voi este pronia lui Hristos. Este sansa voastra la Viata Vesnica. Sa nu o pierdeti!
***
UPDATE:
Fragmente din Omilia IPS Mitropolit de Morfou de la Sfanta Liturghie tinuta cu ocazia sarbatorii Sfantului Inaintemergator Ioan, biserica din Argani (duminica, 14.01.2018)
“Am intrat într-un an in care omenirea asteapta durerile facerii si plânge! Deja suntem martorii unor evenimente în curs de desfășurare care vor încerca întreaga planetă. Spre exemplu, vedem cum in America, care de zeci de ani pune la incercare atatea popoare, a ajuns ea insasi sa fie pusa la incercare, nu prin război, ci prin fenomene geo-fizice care sunt de neinteles pentru oameni, incendii uriașe, uragane devastatoare, cutremure majore, și, impreuna cu aceasta superputere vor fi incercate si multe țări invecinate, dar și întreaga planetă.
Noi, ciprioții, ne-am plătit canonul nostru în 1974. Ceea ce e de trebuinta acum este sa ne intarim pocaința noastră personala, pentru ca cei care se vor afla intr-o stare de pocainta sincera vor avea parte de acoperamant de protectie din partea Maicii Domnului. Evenimentele internationale care vor veni vor fi de o intensitate deosebita, așa ca preocuparile noastre vor trebui se fie de natura duhovniceasca. Oamenii care vor aplica în viata lor ceea ce le cere Biserica noastra, spovedanie, și participarea regulată la Sfanta Liturghie, nu numai ca vor avea parte de mantuire, dar vor fi si marturisitori ai Ortodoxiei dupa ce se vor termina viitoarele evenimente importante.
Marturia Sfantului Inaintemergator de pocainta nu a fost niciodata mai actuala si mai de folos decat azi, atat pentru sufletele noastre. cat si pentru trupurile noastre, atat pentru tara noastra, cat si pentru intreaga lume“.
(traducere de E.P. pentru Cuvantul Ortodox)
Legaturi:
FOC SI POTOP. Ce fel de vapaie a cuprins lumea si ce este de facut?
Cuviosul Paisie Aghioritul: ROSTUL INCERCARILOR IN VIATA NOASTRA
Mulţumim din inimă fraţilor admini,( mulţumim E.P pentru traduceri !), pentru aceste postări de mare folos duhovnicesc pentru noi toţi (cel puţin pentru cei care au “inimă bună”, “urechi de auzit”, “ochi de văzut” și dorinţă sinceră de mântuire pentru ei, dar și pentru mântuirea semenilor lor, fie ei apropiaţi sau fie ei dușmani) !!! Să dea Bunul Dumnezeu ca aceste jertfe ale voastre să aducă rod bogat și binecuvântat în sufletele noastre însetate de mântuire !!! Amin și Doamne ajută tuturor !!!
Amin!
“Dar ca sa poata fi dobandita aceasta viata trebuie sa ne rastignim. Nu exista alte cale.
Si ne rastignim in multe feluri in viata.”
http://acvila30.ro/mitropolitul-augustin-de-florina-opriti-va-in-casele-voastre-daca-sunteti-crestini-daca-credeti-daca-aveti-inima-daca-v-a-ramas-inauntru-o-singura-scanteie-ingenuncheati-rugati-va/
https://a1.ro/video/antena-3/esential/tragedie-in-italia-in-apropiere-de-genova-un-pod-sa-prabusit-pe-autostrada-id792582.html