Predica puternica (audio+text) de la PUTNA despre globalizare, DISTRUGEREA RADACINILOR si provocarea sfintilor români. “CAT COSTA UN SUFLET IN ZIUA DE AZI? NE VINDEM CREDINTA SI TARA PE CATIVA EURO”

16-08-2013 Sublinieri

Sfintii-martiri-Brancoveni

Predica PROTOS. HRISOSTOM Ciuciu (Man. Putna) la Duminica Sfintilor Români (2013):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Multe sunt modurile, iubiţi credincioşi, în care Dumnezeu intră în viaţa noastră, modurile în care noi ne întâlnim cu El.

El, de cele mai multe ori, Se arată aşa cum i-a arătat şi Sfântului Prooroc Ilie, cum citim în Vechiul Testament, asemenea unui vânt cu adiere subţire, Se arată într-un mod foarte delicat, foarte gingaş. De multe ori, dacă nu suntem atenţi, dacă nu suntem concentraţi, trece pe lângă noi fără ca noi să ne dăm seama măcar că a fost pe acolo.

Alteori, însă, Se arată în viaţa noastră ca o furtună. Se arată în viaţa noastră şi ca mângâiere, dar și ca suferinţă.

Noi ne punem mereu întrebarea: cum să-L întâlnim noi pe Dumnezeu? Şi ce vom face când ne vom întâlni cu el? Dar, oare, ne punem noi întrebarea: Dumnezeu ce face când se întâlneşte cu noi, când se întâlneşte cu ceea ce suntem noi? 1234Căci El vine, mai întâi de toate, smerit, blând, vine bătând la uşa inimii noastre şi aşteptând ca noi să-i deschidem, pentru ca apoi să poată intra şi să cineze împreună cu noi. Şi intră Mântuitorul nostru ca lumină, intră ca pace, intră ca înnoire a vieţii. Dar vine vremea când această Lumină Lină se transformă în foc mistuitor: atunci când Dumnezeu este pus faţă în fată cu necredincioșia noastră, cu încăpăţânarea noastră, cu îndreptăţirea noastră de sine; este pus faţă în faţă cu răul cu care noi nu vrem să ne luptăm, cu răul pe care l-am lăsat să intre în noi, cu răul căruia i-am oferit locul ce i-ar fi fost pe drept al lui Dumnezeu. Şi atunci, Dumnezeu se transformă în foc mistuitor, un foc pregătit să ardă tot ceea ce este rău, ce este nedemn, tot ceea ce stă între noi şi Dumnezeu, tot ceea ce ne împiedică pe noi să ne mântuim.

Căci mântuirea, iubiţi credincioși, nu este altceva decât şederea veşnică în preajma lui Dumnezeu. Dumnezeu, când vine astfel, de cele mai multe ori întâlneşte reacţia noastră de respingere. Noi putem să-L acceptăm, putem să-L respingem, însă un lucru nu putem: să-L ignorăm. Chemarea lui Dumnezeu nu este adresată nimănui, nu este aruncată în vânt. Chemarea lui Dumnezeu este, ca şi El, personală, intimă, familiară. La această chemare suntem chemaţi noi să dăm răspunsul cuviincios.

Sfinţii pe care astăzi îi prăznuim, sfinţii români, sfinţii acestui neam, ştiu prea bine lucrul acesta despre care v-am spus mai înainte. Ei sunt cei care nu numai că au răspuns acestei chemări, dar şi-au și deschis inimile că să primească focul acela curăţitor. Şi ei s-au curăţit mai mult decât aurul, s-au curăţit de tot trecutul lor, care era poate mai pătat sau mai puţin pătat, dar care, cu siguranţă, avea și ceva nedemn în el, care, cu siguranţă, nu era străbătut numai de Dumnezeu. Au primit în ei focul acesta curăţitor și s-au transformat în lumină.

A două duminică după pogorârea Duhului Sfânt este închinată cinstirii sfinţilor români, sfinților pe care neamul 8429_p17v126onvdoi59b1m071ngkpfjaacesta, pe care pământul acesta i-a dat. Dacă duminica trecută i-am cinstit pe toţi sfinţii, fără deosebire de neam, astăzi îi sărbătorim pe sfinţii noştri, cum am spune. Desigur, unii din dumneavoastră vă puteţi întreba: dar de ce este nevoie ca un neam să-şi prăznuiască sfinţii lui? De ce nu se poate să intre toţi în aceeași categorie? De ce, dacă s-au cinstit într-o duminică sfinţii, de ce este nevoie de o cinstire specială? Oare nu suntem toţi fraţi? Oare la Dumnezeu este părtinire? Oare la Dumnezeu contează atât de mult mântuirea unui neam mai mult decât mântuirea unui suflet? Contează! Şi, în zilele acestea în care globalizarea este pe buzele tuturor, se pare că oamenii înțeleg din ce în ce mai puţin lucrul acesta. Nu este vorba de o părtinire, nu este vorba de o concurenţă, nu este vorba că neamul acesta va fi mai sus decât neamul acela, că dacă fac parte dintr-un neam care s-a format ortodox sunt mult înaintea acelora care n-au cunoscut ortodoxia decât mult mai târziu. Nu este vorba de acest lucru.

Dumnezeu, când ne-a făcut pe noi, oamenii, ne-a făcut ca prelungire a iubirii intratrinitare, a iubirii Lui familiale. Dumnezeu ne-a făcut pe noi ca noi să ne bucurăm de El ca tată și El să se bucure de noi ca fii. Ne-a propus Dumnezeu o iubire ca în sânul unei familii. Şi dintre cele nouă cete îngerești, una, anume ceata care se numeşte domnii are încredințare de la Dumnezeu, are ascultare să păzească graniţele neamurilor, să păzească ordinea în care aceste neamuri se prezintă înaintea lui Dumnezeu, fiecare aducând ceea ce este propriu, fiecare venind cu frumuseţea lui unică.

Şi dacă Dumnezeu a hotărât ca una din cetele îngereşti să se ocupe de acest lucru, oare de ce oamenii încearcă să desființeze aceste graniţe? Nu mă refer la graniţele acestea lumeşti, mă refer la distrugerea rădăcinilor. Prea uşor ne lăsăm copiii să plece în străinătate pentru a munci, prea uşor îi lăsăm să plece, ştiind că, poate, acolo ei îşi vor pierde rădăcinile, îşi vor pierde ceea ce este propriu lor. Nu vreau să mă înțelegeți greşit, nu este vorba de a opri pe cineva să muncească, nu este vorba că slujim altor neamuri, nicidecum; toţi suntem fraţi. Dar este foarte dureros când un tânăr plecat în străinătate, care se întoarce după un timp, nu prea mult, nu mai ştie să grăiască în limba maternă. Când acest tânăr, întorcându-se acasă, primul lucru nu este acela de a se duce la mormântul mamei sau al strămoşilor, ci este acela de a-şi denigra neamul.

sfatulparinitlor.ro-depresie-copii-depresie-adolescenti-stockfreeimages.com_-430x266Este foarte trist când părinţii pleacă în străinătate, lăsându-și copiii în grija străinilor, lăsându-şi copiii fără rădăcină, rădăcină pe care ei ar fi trebuit s-o perpetueze. Dacă vă uitaţi în jur, să nu credeți că sinuciderile din rândul copiilor – nu al tinerilor, al copiilor! – au altă cauză decât faptul că au fost lăsaţi singuri şi că părinţii au plecat în străinătate. Marea majoritate, prea marea majoritate a cazurilor au această durere. Am întrebat multe persoane, şi oameni de ştiinţă, şi oameni politici, şi aşa mai departe, ce bun ar aduce globalizarea? Şi nu mi-au adus ca argumente decât cauze economice. Dar hai să fim oneşti, n-am fost noi, oare, păcăliţi de aceste cauze? Suntem noi mai bogaţi ca înainte, suntem noi mai fericiţi ca înainte, primim noi mai mult decât dăm? Economia noastră este, oare, mai puternică decât înainte?

Mai sunt, oare, tinerii noştri la fel de preţuiţi la concursurile internaţionale, aşa cum erau odată? Nu! Am renunţat la graniţe, dar, de fapt, am renunțat la firea neamului nostru; neamul nostru care este ortodox, neamul nostru care a ştiut mereu să-şi cinstească înaintaşii, neamul nostru care a ştiut ce înseamnă mormântul mamei. Acest neam îşi sărbătoreşte astăzi sfinţii.

Mai este un motiv pentru care Dumnezeu ne vrea adunaţi şi ne vrea aşa cum suntem, deosebiţi. Uniţi, dar fiecare diferit. Motivul este că vrea ca noi să ne comportăm ca nişte frați. Ca noi să arătăm o dragoste ca într-o familie. Iar neamul nu este altceva decât o familie lărgită. Cum să ne iubim noi aproapele când nu-l considerăm deloc a fi lângă noi?

E uşor să spui: Îl iert şi îl iubesc pe acela care este departe. Dar să-l iert, să-l trec cu vederea, să-l iubesc pe vecinul meu, pe cel de lângă mine, pe cel cu care îmi mănânc pâinea, cu cel cu care îmi împart și durerea şi bucuria, este mai greu. Dar, dacă reuşesc aceasta, iubirea mea este mult mai statornică.

Cu o astfel de iubire s-au sfinţit și aceşti oameni ca noi, oameni dintre noi pe care îi cinstim astăzi. Sfinţii noştri Coperta_Radacini-brancovenesti-1români ne-au iubit şi ne iubesc ca pe propriile lor rudenii. Ne-au iubit în vremuri crâncene, în vremuri foarte grele, căci poporul nostru român nu a fost niciodată lipsit de aceste necazuri. Poporul nostru român, fiind la graniţă, la intersecţia atâtor influențe şi puteri străine, nu a avut parte de linişte niciodată. Și, în aceste vremuri, oamenii aceştia dintre noi, oamenii aceştia ca noi s-au sfinţit iubindu-i pe cei de lângă ei și pe noi, după ei, ca pe propriile lor rudenii.

Zice o rugăciune a Bisericii că

mult poate rugăciunea Maicii pentru îmblânzirea Fiului.

Când avem atâţia părinţi, atâtea maici care se roagă pentru noi ca pentru proprii lor copii, de ce, atunci, să fim deznădăjduiţi? Dar de ce să nu răspundem noi cu acelaşi fel de iubire? De ce să nu ne rugăm către ei ca şi către propriile noastre rudenii? Duminica de astăzi nu invită la altceva, nu cheamă la altceva decât la o astfel de rugăciune, la o astfel de chemare, căci noi suntem și fii, dar şi moştenitori ai lor. Ei sunt răspunsul neamului nostru la chemarea lui Dumnezeu.

Ei sunt slava acestui pământ. Însă, în acelaşi timp, ei sunt și o provocare a acestui pământ. O provocare pe care ei ne-o fac. Şi provocarea este acesta: Iată, noi aceasta am făcut, aceasta facem. Dar voi, urmaşii urmaşilor urmaşilor noştri, ce faceţi? Cum spune psalmistul: dar dreptul ce-a făcut? Şi ne păzim noi familia noastră? Ne păzim noi pământul nostru, neamul nostru, ţara noastră, ca apoi să putem lupta și pentru celelalte neamuri?

stefan-calugaritSfântul Ştefan, care-şi are aici locaş, a trebuit să înfrunte o durere extraordinar de mare, o durere pe care numai un părinte, un conducător adevărat o poate înţelege, şi anume aceea de a lupta împotriva propriilor lui fii. Căci ienicerii care veneau peste el, care veneau să subjuge patria noastră, nu erau decât fiii acestui neam, fii pe care musulmanii îi luaseră în robie şi îi transformaseră în unii asemenea lor. Ienicerii nu erau altceva decât cei care-şi vânduseră credinţă pe nimic, cei care nu trăiau decât din jefuirea propriului neam. Şi Sfântul Ştefan a trebuit să lupte împotriva fiilor lui.

Cum credeţi că se uită Sfântul Ştefan acum la noi, noi care ne vindem ţara, noi care suntem alţi ieniceri? Uitaţi-vă în jur, și nu departe de aici, ci foarte aproape, şi o să vedeţi cum aceşti fii ai neamului românesc, se grăbesc să vândă nu numai pământul, ci şi ceea ce este sub el. Dacă ar putea, ar vinde şi cerul. Dar Dumnezeu nu îngăduie aşa ceva.

Noi, părinţii acestor fii, cum de-i lăsăm? Cum de nu-i întrebăm: Tu fiul cui eşti? Unde este mama ta şi moşul tău și strămoşul tău? Și ce-au făcut ei pentru acest neam? Şi cum tu, acum, pentru un salariu, o vinzi pe mama? Iubiţi credincioşi, când este vorba de pieirea sufletului şi de vindecarea lui, de pieirea unui neam, atunci dragostea devine necruţătoare. Nu trebuie să mai tăcem. Nu trebuie să închidem ochii, nu trebuie să le mai aducem şi noi argumente şi îndreptăţiri, că este greu, că nu avem un ban, că străinii plătesc mai bine… Oare? Cât costă un suflet în ziua de azi? V-aţi pus întrebarea? Oare aţi uitat ce-a spus Hristos, că bogăţia unui pământ, cu tot pământul, nu fac cât un suflet? Şi noi ne vindem credinţă şi neamul și ţara pe câţiva euro.

Sfinții acestui neam au trăit în condiţii mult mai grele decât am trăit noi. Sfântul Calinic de la Cernica a rămas într-un timp singurul episcop canonic, singurul care a trebuit să lupte cu secularizarea, secularizare care şi astăzi are urmări. Ceilalţi sfinţi na-u făcut altceva decât să slujească aceluiaşi ideal: ca toţi să fim una.

Îl vedem pe Sfântul Paisie Velicikovski, care nu era de neam român, însă pe acest pământ s-a comportat aşa cum Dumnezeu i-a poruncit, ţinând neamurile care erau sub stăpânirea Lui, fiecare păstrându-şi deosebirea, demnitatea şi caracteristica. Nu veţi vedea niciun sfânt român crescut în palate, nu veţi vedea niciun sfânt român care să nu ştie ce înseamnă mormântul mamei şi care să nu fi crescut la umbra crucii din cimitir. N-o să găsiţi niciun sfânt român care să fi zis că românii sunt cel mai de dispreţuit popor și neam și mai bine să-mi schimb credinţa și limba și neamul decât să mai fiu aici, îmi este scârbă să mă întorc în ţara mea, cum auzim pe cei care s-au întors după o scurtă perioadă petrecută în alte ţări. N-o să vedem niciun astfel de sfânt.

Sfinţii aceştia sunt sfinţii noștri, sfinţii aceştia sunt cei care strigă lui Dumnezeu:

„Doamne, uită-te la el, uită-te la ea, vezi cât riscă, vezi că-şi fac singuri rău. Dacă mie îmi este aşa milă de ei, Ţie, cu siguranţă, Îţi este mai milă. Nu-i lăsa, Doamne. Ajută-i! Adu-i aici, lângă noi! Adu-i, după cuvântul Tău, ca toţi să fie una.”

duminica-sfintilor-romani-acatist-2Aceşti sfinţi ne cheamă, iubiţi credincioşi. Aceşti sfinţi ne îndeamnă să nu ne pierdem demnitatea, nu ne rușinăm cu părinţii noştri care sunt de la ţară, sau cu bunicii noştri care au fost ţărani şi n-au avut carte sau cine ştie ce acuză li se mai aduce. Aceşti sfinţi vin astăzi să ne aducă aminte că ei sunt fii ai aceluiaşi neam ca şi noi, că ei sunt rudeniile noastre și că aşteaptă de la noi aceeaşi legătură pe care ei au împlinit-o. Aşteaptă de la noi să ne rugăm lor cu aceeaşi familiaritate cu care ei s-au rugat pentru noi. Aşteaptă de la noi să se aprindă în noi dorul acela de a fi mai repede împreună cu ei. Aşteaptă de la noi, într-un cuvânt, să ne trezim, să ne aducem aminte cine suntem.

Smerenia nu înseamnă a te socoti pe tine nimic. Dar ce, Dumnezeu a făcut nimic? Duhul Sfânt, când a grăit prin Sfântul Prooroc David, zicând

Te voi lăuda, Doamne, că m-ai făcut o făptură aşa de minunată,

s-a mândrit? Sau a făcut-o spre a ne mândri? Nu! E adevărat, suntem răi, suntem leneşi, suntem trândavi, suntem un neam desfrânat, cum spunea Mântuitorul, și prin desfrânat aici înţeleg trădător. Însă nu asta ne caracterizează. Asta am ajuns. Dar tot suntem ceva: suntem lucrul mâinilor lui Dumnezeu, suntem fiii Lui. Şi ca fii ai Lui ne putem întoarce la ceva, căci nu suntem singuri, nu suntem orfani. Chiar dacă am rătăcit pe pământuri străine, avem întotdeauna o casă la care să ne întoarcem. Avem întotdeauna un Părinte care-Şi va ţine mâna pururi streaşină la ochi, uitându-Se după noi. Avem atâtea și atâtea generaţii înaintea noastră, care s-au jertfit și s-au rugat și pentru noi. Avem generaţii care vin după noi şi faţă de care avem responsabilităţi. Nu suntem orfani!

Și încă o dată spun: sfinţii de astăzi, sfinţii români, nu aduc alt cuvânt înaintea noastră decât acesta: că noi suntem ai lor și ei sunt ai noştri. Și această rugăciune o aşteaptă de la noi: aşteaptă să-i urmăm, iubiţi credincioşi. Să-i urmăm și să nu ne rușinăm de ei.

Dacă ne vom ruga lui Dumnezeu ca unui tată, dacă ne vom ruga Maicii lui Dumnezeu ca unei mame și dacă în rugăciunea noastră vom aduce pe aceste rudenii ale noastre, pe sfinţii pe care astăzi îi pomenim, Dumnezeu nu va putea să-Şi întoarcă faţa de la noi. Şi dacă ne vom ruga aşa, cu acest duh liniştit, şi încrezător că nu suntem orfani, atunci viaţa veşnică o să înceapă aici și acum.

Amin”.

picture-546

 

Va mai recomandam:

***

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

  • Acatistul Sfintilor Martiri Brancoveni – Marian Moise

    Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

*

***


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminica Sfintilor Romani, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Hrisostom de la Putna, Sfintii Martiri Brancoveni, Sfintii romani, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

58 Commentarii la “Predica puternica (audio+text) de la PUTNA despre globalizare, DISTRUGEREA RADACINILOR si provocarea sfintilor români. “CAT COSTA UN SUFLET IN ZIUA DE AZI? NE VINDEM CREDINTA SI TARA PE CATIVA EURO”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Ma bucur soră Doroteea, de cele ce ai spus.
    Eu cred si susțin spusa sfinților părinți și spun că între ştiinţă și cunoaștere este o diferntă uriașă. Sfântul Iisac sirul vorbeste in filocalia 10 despre cele trei trepte ale cunoașterii.
    Am repetat că totdeauna am incriminat știința fără Dumnezeu.
    Cunoaşterea și educatia crestină este mai presus de știința și educatia științifică, pentru că , cuprinde in ea cele doua lumi, pentru că il are in centru pe Domnul Iisus, care a spus că noi nici nu ştim ce e cu noi (nu stim de unde venim și unde ne ducem).
    Mai spun că știința are credulii ei, fanaticii ei, habtnicii…. etc, toți cei ce sunt întâlniți și in religii, ptr. că acestea sunt proprii omului, nu religiei și cu atât mai puțin numai credinţei ortodoxe, dar sunt vazuţi (și atribuiți ortodoxiei), doar cei pomeniti in atacul asupra bisericii.
    Legat de judecarea aproapelui eu cre cuvinte pot d că adesea intrerpretăm (noi), ca judecată enorm de mult (și de multe). Dumnezeu stie ce este in inima fiecăruia și a celui ce știe ce spune cele ce par a fi judecată de multe ori. Interpretarea nostră este părtinitoare mai mult sau mai puțin, (după nivelul atins de fiecare în lepădarea de sine și de despătimire). Aceleași fi interpretate în multe feluri. Am spus că pentru omul care se luptă cu păcatul și are expeinţa și reusite, lucrurile se vad altfel (tot după nivelul atins).

  2. “…atunci pot eu , numai cu invatatura stiintei in ea insusi, care cerceteaza firea, natura, sa cunosc adevarul omului? Aceasta este intrebarea capitala! Pentru care spune Sfantul Grigorie Palama atat de luminos: Numai din cunostinta celor create eu nu pot sa-L cunosc pe Dumnezeu, sa am impartasirea Lui. ” Noi – zice el- am fost invatati de Dumnezeu si am primit povatuirile Mangaietorului, dupa mangaietoarea fagaduinta. ”
    Si atunci spune Sfantul Grigorie Palama: “….poate aceasta lume, natura, creatia, universul intreg sa fie invatatorul tau desavarsit? Noi, care asteptam cer nou si pamant nou, potrivit fagaduintei, nu vom intelege si nu vom slavi pe Dumnezeu in chip supralumesc si-L vom cunoaste numai din lumea aceasta veche si schimbacioasa? O Doamne, ce cuvant greu: Din aceasta lume veche si schimbacioasa…! Ce frumusete de gandire! Lumea asta nu numai schimbacioasa ci si stricacioasa… ”

    Este un fragment din predica Parintelui Galeriu ” Teologul Luminii Dumnezeiesti” tinuta in anul 2001 in Duminica Sfantului Grigorie Palama.

    Si totusi stiinta este oarba in ea insasi si se ocupa cu cunoasterea acestei ” lumi schimbacioase si stricacioase” . Din pacate! Si nu prea are nimic in comun cu cunoasterea lui Dumnezeu!

  3. “Sa vorbim despre stiinta si credinta: stiinta ne lasa inchisi in descrierea legilor diferitelor existente, dar nu vrea sa stie ca aceste legi trebuie sa fie de la cineva mai presus de legi. Ea nu explica nimic, descrie numai; descrie mai mult legile lucrurilor materiale. In secolul XIX se credea ca poate sa cunoasca si cele spirituale, dar nu le poate cunoaste. Psihologia este cea mai slaba dintre stiinte pentru ca vrea sa reduca la cateva legi viata spirituala a omului; omul este o mare taina.
    …”

    (Parintele Dumitru Staniloae)

    Sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/convorbire-parintele-dumitru-staniloae-68446.html

  4. Multumiri soră Elena.

  5. Soră AnaR, toată mulţumirea și prețuirea.

  6. Recunoştinţa, și prețuire, fraţi admin. pentru tot ce oferiţi din dragostea de Dumnezeu și de aproapele, pentru tactul de care a-ţi dat dovadă lăsând lupta să decurgă liber, pentru posibilitatea oferită, de a spune deschis ce crede trăieşte fiecare, despre ce şi cum vrea fiecare să ajute (ortodoxeşte), pe semenul sau.
    Ce am spus și susţinut noi rămâne la judecata lui Dumnezeu, posibilitatea oferită de fratiile voastre însă trebuieste pretuită, repectată și sprijinită, măcar cu rugăciunea, şi dragostea .Iertaţi îndrăzneala.

  7. Soră Doroteea, îndrăznesc un ultim comantariu, pentru a spune câteva cuvinte despre ortodox și poziția sa fată de știință în speranța că măcar cei care vor citi cele ce voi spune, le vor crede, vor înțelege cât de greşit si de nedrept îi etichetează (cel puțin pe unii, , dacă nu pe toţi ), si mai cu seamă ortodocșii care îndrăznesc să spună Adevărul zilelor noastre, mustrând căderea gravă a culturii, a ştiinţei, descreştinarea și imoralitatea. Nu socoti că te-am vizitat pe frăția ta când am vorbit despre fanaticii, habotnicii, şi fundamentalişii ştiintei. Ei există. Si sunt tot atât de religioşi ca şi ceilalți confrați ai lor ce gravitează in jurul tuturor credințelor active de pe tera, chiar dacă se socot complet ne religioşi. Omul este relegios prin fire. Crede. (în ceva). Crede (inclusiv în ştiinţă), o susţine, o trăiește (cu intensitate), se împărtășeşte și se identifică cu ea. Omul este religios.
    Ortodoxul (în special cel tradiţionalist), este categorisit de lumea moderna, ca fiind un depășit, un ignorant, un rigorist, un individ care urăste ştiinta şi pe oamenii ei, care urăste, judecă şi trimite în Iad tot vestul cu civilizaţia lui (- cu Galilei cu tot), un om cu vederi înguste, cu suflet mic, cu gândire bolnavă ce gravitează în jurul câtorva idei religioase periculoase, un vrednic de tot dispreţul și desconsideraţia. Toate acestea vin automat în inima şi mintea adversarilor ortodoxului, (dar și a fratelui său ortodox), din subconștient, din străfundurile fiinţei noastre căzute, din necredinţa noastră, din ispita… etc.

    Oare așa este ortodoxia (tradiționalistă) și ortodoxul ce o practică ?. La așa ceva duce îl duce și îl zideşte “Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tau din toată inima… şi pe aproapele, ca pe tine însuţi “?

    Oare ortodoxul (tradiţionalist), este necistit, necurat, nedrept, necinstitor de semeni, dacă nu ne aduce cinstea (pe care şi în forma în care), o vrem noi, dacă nu dă științei lauda, susținerea, locul și tate câte le vrem noi, în forma și intensitatea pe care o pretindem ? etc, etc. Și as putea continua cu toate celelalte. Deci, dacă nu face acesta după cum vrem și considerăm noi că trebuie să o facă, ci după cum a ajus, (potrivit gradului de despătimire atins de fiecare, de lepădare de sine), apoi acela este cel categorisit mai sus.
    Chiar așa sunt oamenii aceștia ? Refuză, educația, refuză cunoașterea, viața civilizată, privesc cu ură pe oamenii de ştiinţă,mașina, înlesnirile moderne, se fac vinovați de acte ostile la adresa celor ce nu le aprobă…, de violenţă, de sabotre, etc, etc?
    Faptul că cineva avertizează, dezaprobă, critică, cele ce nu fac cinste (nu numai ortodoxiei, dar şi culturii, ( în popor majoritar ortodox), ştiintei, elitelor etc, îl face vrednic de astfel de etichetare, de a fi trimis în spațiu medieval și inchizitorial?
    De când a ajuns să smintească (pe cei mici -și on line-), chemarea la sfânt, la cinstit, la vrednicie, la dreptate, la discernământ , la cele proprii unei vieţii cu adevărat civilizate până la urmă?
    Da. Cei mici se pot sminti. Sunt de acord. Dar am mai spus, că ortodox este doar cel ce se împărtășește cu Domnul Iisus Hristos, în biserica sa, cu tainele sale, care trăiește viața bisericii, în comunitate, în comuniune, în ascultare de biserica și duhul sfinților părinți, și intelege să lupte pentru despătimire si desăvârşire, pentru dobândirea Duhului Sfânt.
    Cei mici se pot sminti. Da. Și atunci nu mai spunem nimic din ce poate sminti (dar este strict necesar pentru ca aceștia să nu rămână mici pentru totdeauna). Am văzut multe avertismente, multe multe atenționări de primejdie în câte mi-ai spus soră Doroteea, şi sunt și adevărate, dar și cele mai plafonatoare, cele mai menţinătoare în caldicel.
    Cine este hotărât să lupte (și luptă) are ajutor tare în Domnul Dumnezeu, în tainele bisericii, (și va merge din putere în putere).
    Datoria noastră este să chemăm la cinstit, la vrednic, la sfânt.
    Sfinţirea şi sfinţitorii însă sfinţesc. Ei, sunt cei ce administrează tainele lui Dumnezeu. Nu din chemare vine pierzarea celor mici. Ci din felul în care sunt hraniţi și crescuţi (cu tainele lui Dumnezeu).
    Extremisti există peste tot. Acestia nu vor înceta să existe dacă vom urma povestii lui Creangă cu drobul de sare, văzând peste tot orimejdii de moarte pentru cel mic.
    Despre exemplul cu boala… . Boala poate fi fără îndoială soră si spre slava lui Dumnezeu. Dar când este vorba de așa ceva chiar se și vede, şi se și aude. Și chiar se slăvește Dumnezeu prin ea. La câte cazuri de boală sunt și la ce spui chiar fratia ta despre acest popor, cred că este de folos să socotim că boala este consecința păcatului (și de va fi spre slava lui Dumnezeu, va fi cu atât mai mult mai vizibil, spre slava sa).
    Stiu că spusele acestea sunt grele, că ard, că răscolesc, că supără, dar nădăjduiesc că dacă ne’am expus amândoi public și ne’am “bătut”, chiar dacă nu am câștigat noi ceva, poate vor câștiga cel de al treilea, potrivit proverbului. Stiu că ţi-am provocat răni adânci. Stiu că dor. Dar nu suntem biserică luptătoare dacă nu luptăm. Dacă nu purtăm în noi semnele și rănile luptei. Fără luptă nu există biruință. Acestă dispută, mi’a arătat si descoperit nu vredicia ci nevrednicia, nu marimea de suflet ci micimea. Ai fost sinceră. Ai aratat dragoste pentru Dumnezeu, pentru îndreptare neamului și desăvârşirea credinței sale, dragoste de cunostere, dragoste pentru o ortodoxie autentică. Domnul să te ajute în tot și în toate. Și te rog iartă nevrednicia mea, că în tot ce am spus m’am chinuit să nu spun nimic cu patimă.
    Te rog iartă – mă.

  8. Pingback: ZOE DUMITRESCU-BUSULENGA (MAICA BENEDICTA) despre pierderea radacinilor, a valorilor, a cuviintei: “Ne ploconim la modele din afara, de unde am adus drogurile, dezbracarile, casatoriile intre homosexuali… CE FACEM NOI CU TRUPUL? IL EXPUNEM CA
  9. Pingback: Zoe Dumitrescu-Busulenga: IN MOMENTUL DE FATA TRAIM CEL MAI GREU MOMENT AL ISTORIEI NOASTRE. New-Age taie radacinile, inclusiv pe Dumnezeu, aici bate toata treaba… -
  10. Pingback: Cuvinte de invatatura catre tineri de la duhovnicii manastirii Putna: SPOVEDANIA CA VARSARE A INIMII CATRE DUMNEZEUL CARUIA I-AM INSELAT IUBIREA; DUHOVNICUL CA PRIETEN AL MIRELUI/ Parintele staret Melchisedec: Ramaneti in tara, iubiti-va neamul, scuturati
  11. Pingback: Cuvinte de invatatura catre tineri de la duhovnicii manastirii Putna: SPOVEDANIA CA VARSARE A INIMII CATRE DUMNEZEUL CARUIA I-AM INSELAT IUBIREA; DUHOVNICUL CA PRIETEN AL MIRELUI/ Parintele staret Melchisedec: Ramaneti in tara, iubiti-va neamul, scuturati
  12. Pingback: PREDICI la DUMINICA SFINTILOR ROMÂNI (audio, text): “Sa cerem ajutorul sfintilor români si al SFINTILOR INCHISORILOR pentru vremurile grele prin care trecem!”. CUM POATE PIERI NEAMUL CAND SE STRICA “SAREA PAMANTULUI”? -
  13. @ admin:

    Va multumesc ptr aceasta predica exraordinara. Este una din cele mai frumoase pe care le-am ascultat pina acum. Sfintii Romani sa va ocroteasca si sa va intareasca prin rugaciunile lor catre Domnul si Dumnezeul nostru a Iisus Hristos.

  14. Pingback: SFANTUL MARTIR CONSTANTIN BRANCOVEANU – o viata sub semnul Crucii, transpusa in ICOANE INSUFLATE DE DUH de pictorul ELENA MURARIU. Documentar video (TVR): PUTEREA VIZIUNII - Recomandari
  15. Pingback: “SFINTII MARTIRI BRÂNCOVENI – ICOANA VECHII LUMI ROMÂNEŞTI” -
  16. Pingback: MARTIRIUL SFINTILOR BRANCOVENI – 300 de ani de la nasterea in cer a Sfantului Voievod Constantin, a fiilor sai si a sfetnicului Ianache. VIATA SI PATIMIREA CELEI MAI EXEMPLARE FAMILII DOMNITOARE ROMANESTI (si VIDEO). Cum intelegem azi jertfa lor? &#
  17. Pingback: Martirii Brâncoveni, mlădiţe ale Crucii lui Hristos / Ioan Alexandru, despre martiriul Sfinților Brâncoveni / „În sufletul poporului s-a zidit icoana lor cu chip luminat, model al jertfelniciei” | Regăsirea frumosului pierdut
  18. Pingback: SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam? -
  19. Pingback: SFANTUL ANDREI, ocrotitorul românilor si ZIUA NATIONALA ca ZI A UNIRII IN JURUL LUI HRISTOS. Predici audio: PIERDEREA OMENIEI si RUSINAREA DE A FI ROMÂN. “Toti trebuie sa parcurgem cumva drumul Sfantului Apostol Andrei” -
  20. Pingback: FEMEIA GARBOVA ASTAZI: Un popor garbovit de ploconiri, linguseli, LIPSA DE VERTICALITATE; o omenire tip “Prikoke”, COCOSATA DE PACATE si MANIPULATA sa se simta “LIBERA” cand este mai ROBITA si sa fie fericita SCORMONIND IN GUNOAIEL
  21. Pingback: CUM SE APROPIE DUMNEZEU DE INIMILE NOASTRE SI CUM II RASPUNDEM NOI? “Credem mai mult cuvantului lui Hristos sau cuvantului lumii acesteia, care pe toate le rastalmaceste? SA NU PLECAM DIN BISERICA SI SA AVEM O ALTA VIATA, PARALELA”. Predica au
  22. Pingback: “Şi a fost gândul lui Dumnezeu cu Ştefan Voievod…” (VIDEO, AUDIO) – Dreptcredinciosul voievod STEFAN CEL MARE SI SFANT, “păstorul cel bun” al neamului, OM AL CREDINTEI SI OM AL EVANGHELIEI | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: MARIA BRANCOVEANU | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: REALISM BRÂNCOVENESC IN VREMURI DE CUMPLITE PRIMEJDII. Voda Constantin intre cei care “amageau numele crestinatatii” si “fiarele” turco-tatare | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: Zoe Dumitrescu-Busulenga: IN MOMENTUL DE FATA TRAIM CEL MAI GREU MOMENT AL ISTORIEI NOASTRE. New-Age taie radacinile, inclusiv pe Dumnezeu, aici bate toata treaba… | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: SFINTII BRANCOVENI – icoana jertfei zugravita in imnele poetului IOAN ALEXANDRU: “Am pierdut totul, sa nu ne pierdem si sufletul, fiii mei, Asta-i de-acum in grija noastra hotaratoarea lupta…” | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: SFINȚII BRÂNCOVENI, “mănunchiul” impreună-muceniciei și PUTEREA VIZIUNII – un destin sub semnul Crucii, transpus în ICOANE sublime, insuflate de Duh, “de mâna ELENEI MURARIU”: “Eu văd vremu­rile pe care le trăim a
  28. Pingback: Cuvinte grave ale Părintelui Cezar Axinte la SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI (2017) despre timpul critic pe care îl trăim: “NU NE PREDĂM! Sunt vremuri de vijelie și asta e doar “puiul”. O să vedem și lucruri mai mari decât acestea,
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate