CUVINTE DE LA BATRANII greci si athoniti contemporani despre ISPITELE DE LA DIAVOL si LUPTA DUHOVNICEASCA: “Nu vei lasa actiunea si framantarea de-o parte pentru a te ocupa putin de propria ta curatire?”

ISPITELE

1. Batranul Daniel din Katounakia Sfantului Munte zicea: “Diavolul nu se bucura nicicand mai mult decat atunci cand sta de vorba cu omul care-si cultiva propria sa mandrie, fie acesta teolog, erudit sau mare ascet. Dimpotriva, se teme de omul smerit si ascultator”.

2. Diavolul este peste tot. Batranul Iosif atragea atentia luptatorilor asupra urmatorului lucru: “Ascuns si intrarmat pana-n dinti, vrajmasul se afla in suflet, in trup si-n imprejurimi. Nu lasa sa treaca nici un prilej pentru a incerca sa-l subjuge pe om si sa-l ispiteasca in credinta lui. In functie de circumstante, diavolul ataca si se opune hotararilor noastre. Tinta lui principala, in acelasi timp, este sa-l loveasca pe om in credinta sa si sa-l faca sa treaca la tradare si renegare. Daca a reusit, el taie zelul si ravna. Cu credinta se face totul, dar cu credinta pusa in lucrare. Daca credinta este clatinata, totul se clatina si linia frontului slabeste”.

3. Batranul Epifanie spunea despre vicleniile diavolului: “Cat de viclean este diavolul! El le sopteste tinerilor crestini care au incheiat o casatorie reusita: cat de bine v-ar fi intr-o manastire, preocupandu-va cu cele duhovnicesti, departe de grijile familiei care va imprastie si va apasa! Iar celor ce au intrat in manastire, pentru ca doreau fecioria intru Hristos, le sopteste: cat de bine v-ar fi daca ati fi casatoriti, daca casa voastra ar fi o mica biserica, daca ati trai fericirea vietii de familie, departe de nevointele ascetice si de singuratatea care va copleseste. Dar daca barbatul casatorit s-ar calugari si cel calugarit s-ar insura, le-ar spune tocmai invers. Toate acestea pentru a-i aduce la disperare si a-i scoate de pe calea mantuirii. Caci calea mantuirii este casatoria binecuvantata sau fecioria in Hristos”.

4. Referitor la atacurile diavolului, Batranul Eusebiu zicea: “Satan ne poate foarte usor face sa cadem la dreapta sau la stanga. Caderile de-a dreapta, care se prezinta sub aparenta zelului pentru Dumnezeu, sub aparenta virtutii si a datoriilor perfect implinite, sunt mult mai periculoase decat caderile de-a stanga, care se vad limpede ca sunt pacate. Noi trebuie sa ne pastram intotdeauna pacea sufletului.” Altadata, el isi sfatuia asa fiii sai duhovnicesti: “Daca tu vezi ca felul altora de a gandi difera de al tau, nu te mira! Noi stim acest lucru din cuvintele Domnului, si anume ca cel rau actioneaza puternic asupra mintii oamenilor si le intuneca pentru a nu putea discerne care le este interesul si pentru a nu asculta glasul Domnului”.

5. Batranul Porfirie sfatuia sa ne opunem ispitelor in felul urmator: “Mergeti pe drumul vostru. Diavolul va veni sa va ispiteasca cu ganduri si va va trage de maneca pentru a va dezorienta. Nu va intoarceti, nu va angajati in discutii si-n controverse cu el! Se va lasa pagubas si va va parasi”.

6. Batranul Iosif zicea ca intaistatatorii puterilor intunericului “nu pot fi infranti cu prajituri si ciocolata, ci cu rauri de lacrimi, prin durerea sufletului, durere de moarte, printr-o smerenie desavarsita si o rabdare nesfarsita, prin Rugaciunea lui Iisus spusa cu durere”.

7. Pe langa alte incercari, diavolul incearca cu duhul intristarii sufletul crestinului care duce o viata duhovniceasca. Batranul Daniel zicea referitor la acest subiect: “Tristetea cucereste sufletul nu prin forta si inlantuire – cum face de obicei diavolul – ci printr-o panza imaginara fina care acopera sufletul in asa fel ca toate puterile lui devin reci si insensibile. Tristetea ii ia sufletului zelul si credinta, ii ia mintii capacitatea de a avea ganduri salvatoare”.

8. E nevoie de atentie pentru a infrunta ispitele. Batranul Amfilohie spunea referitor la acest subiect: “Daca cineva arunca cu piatra intr-un caine, acesta, in loc de a se arunca asupra celui ce a dat cu piatra, se arunca asupra pietrei pentru a o misca. Noi facem la fel. Ispititorul trimite o persoana pentru a ne ispiti fie printr-un cuvant, fie printr-o atitudine si, in loc de a ne arunca asupra celui ce a aruncat piatra, adica asupra ispititorului, noi muscam piatra, adica pe fratele nostru pe care l-a folosit vrajmasul!”

9. Acelasi Batran insista: “In ceasul ispitei, noi trebuie sa dam dovada de rabdare si sa ne rugam. Ispititorul este mare expert: are munti intregi de mijloace! Ispititorul nelinisteste, creeaza stari de apasare si de lupte exterioare. El cunoaste nenumarate viclenii. El face pe om sa se indoiasca. De aceea noi naufragiem adesea. Cand trecem prin incercari, harul lui Dumnezeu coboara asupra noastra. Incercati de ispite, constatam cat de slabi suntem si, smerindu-ne atragem harul lui Dumnezeu. Vanturile ispitelor, in aceasta situatie, nu vor afecta, si nu ne vor putea face nimic”.

***

LUPTA DUHOVNICEASCA

1. Batranul Porfirie zicea: “Atunci cand Hristos vine sa umple casa inimii noastre, toate problemele, toate ratacirile, toate nelinistile dispar. Si pacatul, de asemenea, dispare”.

2. Unui teolog care sustinea ca trebuie sa fie un om de actiune crestinul, Batranul Ioil i-a raspuns: “Vai, nenorocitule! Nu vei lasa actiunea si framantarea de-o parte pentru a te ocupa putin de propria ta curatire? Noi suntem numai framantare si actiune, iar sufletul ni l-am lasat in paragina! Curateste-ti sufletul de patimi printr-o lucrare in adancime, si ceea ce vei oferi atunci semenului tau, tu vei oferi nu din golul sufletului tau, ci din bogatia ta interioara!”

3. Lupta spirituala trebuie dusa cu zel. Batranul Antim zicea: “Zelul si nepasarea sunt doua mijloace puternice. Unul ne uneste cu Dumnezeu si celalalt ne separa. Zelul este un fier incins, nepasarea este un fier rece: oricat de tare ai lovi fierul se raceste, nu poate face din el ceva; pe cand fierul incins, este usor de modelat”.

4. Cunoasterea de sine il face pe om intelept. Batranul Iosif zicea: “Cunoasterea de sine il face pe crestin mult mai intelept decat alti oameni. El devine smerit si in acelasi timp primeste harul Sfantului Duh”.

5. La sfarsitul vietii sale Batranul Eusebiu le zicea ucenicilor sai duhovnicesti care-l incurajau: “Viata ma apasa greu. Daca as mai trai un pic, n-as dori sa fac altceva decat sa ma cunosc mai bine. Acum cativa ani aveam impresia ca ma cunosc, dar imprejurarile mi-au demonstrat ca nu ma cunosteam bine!”

6. Batranul Porfirie ii spunea unuia dintre fiii sai duhovnicesti: “Fii atent mai ales la dracul acediei. Nu-l subestima! Cand el domina sufletul, il inghite si-l paralizeaza. Este un drac puternic si intra in om cu o multime de alti draci”.

7. Daca omul esueaza in intentia sa duhovniceasca, pateste lucrul acesta din neglijenta sa. Batranul Iosif zicea: “Neglijenta ne submineaza. Ea se aseamana cu seceta, din cauza careia nimic nu creste. Ea intuneca totul, ea ii impiedica pe cei ce vor sa duca o viata duhovniceasca, ea ii opreste pe cei ce au sporit spiritual. Ea nu le ingaduie celor ce sunt in necunoastere sa invete Adevarul si-i impiedica pe cei ce sunt in inselare sa se converteasca”.

[…]

12. Caracterele oamenilor difera. Batranul Iosif sublinia: “Sufletele suave asculta usor, pe cand cele darze se chinuie sa se supuna. Se deosebesc intre ele ca si bumbacul de fier! Bumbacul are nevoie doar de un cuvant, pe cand fierul are nevoie de focul si de cuptorul patimilor pentru a fi prelucrat! Omul cu un caracter puternic trebuie deci sa dea dovada de rabdare in ispite, pentru a se curati. Daca n-are rabdare, este ca o lampa fara petrol, care se stinge repede si dispare”.

[…]

14. Batranul Amfilohie zicea: “Roadele duhovnicesti se pot obtine numai la nivelul inimii, caci in inima se pot semana si planta semintele duhovnicesti, peste care harul Sfantului Duh vine apoi sa aduca ploaia adevaratei rodnicii. Aceste fructe vor fi pastrate in doua case de economii: mai intai in una din cer; apoi in una de pe pamant, pentru oamenii saraci si pentru cei ce au foame duhovniceasca”.

15. Batranul Porfirie sublinia, referitor la viata crestina autentica: “Multi zic ca viata crestina este dificila si dezagreabila. Eu zic ca este usoara si placuta, numai ca ea presupune doua conditii: smerenia si dragostea”. Si adauga: “Noi trebuie sa dobandim harul lui Dumnezeu de pe acum. Caci fara har, efortul nostru nu va da rezultate si noi nu vom ajunge in Paradis. Iar Dumnezeu ne da harul Sau daca suntem smeriti”.

16. Batranul Porfirie compara lupta duhovniceasca cu cultivarea gradinii: “Ce este lupta duhovniceasca? Iata, sufletul este ca o gradina impartita in doua. Pe o jumatate se planteaza maracini si pe cealalta flori. Avem un rezervor de apa cu doua robinete si doua rigole: o rigola dirijeaza apa spre maracini, iar cealalta spre flori. Eu pot deschide unul din cele doua robinete: nu ud maracinii si ei se ofilesc, ud florile si ele infloresc”.

17. Lupta contra patimilor cere un mare razboi launtric. Batranul Iosif explica: “Faptele bune, milostenia si toate lucrarile exterioare nu imputineaza mandria inimii. Dar lucrarea interioara este cea care smereste gandul de inaltare”.

18. Ieronim, Batranul din Eghina, dadea vizitatorilor sai urmatoarele sfaturi pentru lupta lor duhovniceasca: “Savurati viata duhovniceasca. Nimic nu e mai dulce decat ea. Lupta este dura, dar incoronarea este odihnitoare. Iarna este grea, dar Raiul este dulce. Fara lupta este imposibil de dobandit virtutile”. “Evitati vorbele desarte! In ce ma priveste, sunt preot de peste patruzeci de ani la Eghina si n-am luat masa la nimeni. Cand se insista, accept cel mult o cafea! Indrazneala, familiaritatea si libertatea in purtare slabesc rezistenta omului: ispititorul intra atunci incetisor in el si obisnuintele rele se instaleaza. Asa ca este bine sa pastrezi distanta”. Batranul utiliza uneori exemplul unei plante tinere, pentru a-si intari ucenicii: “Aceasta creste un pic la inceput, de un deget, apoi ramane stationara. Cel ce o are crede ca-n ciuda ingrijirii sale, aceasta nu va creste si se necajeste. Dar, dupa putin, cand crede ca a terminat de crescut, aceasta creste si se inalta foarte sus”.

19. Batranul Eusebiu insista asupra faptului ca nu exista lupta duhovniceasca fara atentie: “Este neaparata trebuinta de a avea o mare atentie si o vigilenta plina de clarviziune asupra omului nostru dinauntru si dinafara pentru a deosebi ce nu este in noi de la Dumnezeu si trebuie respins, si ce virtute ne lipseste – pe care Dumnezeu ne porunceste sa o avem – si ramane sa o dobandim. Daca ne examinam astfel si avem zel, harul divin ne va elibera total de rau si vom dobandi virtutile”.

20. Batranul Amfilohie zicea: “Lupta duhovniceasca trebuie sa fie pecetluita cu dragostea sincera si cu smerenia. Caci numai cel ce este imbracat cu acestea nu tine seama nici de greutatile acestei vieti, nici de ura lui satana, nici de rautatea pe care o manifesta slugile lui”.

21. Descoperirea numeroaselor aspecte ale vietii spirituale pe care o duceau Batranii este foarte interesanta. Antim, Batranul din Chios, le destainuia calugaritelor sale: “Eu n-am umblat la scoala, dar m-am silit sa castig cateva lucruri pentru marile lupte ascetice: postul, privegherea, rugaciunea, lacrimile, metaniile, pocainta, ziua si noaptea. Cuvintele mele pot parea fariseice, dar pentru intarirea voastra va destainui aceste lucruri. Nu vorbesc ca un fariseu, ci ca un tata. Dracii ma ardeau si ma chinuiau. Si eu insumi ma chinuiam puternic: nu ma saturam nici de paine, nici de apa, nici de somn, etc… Numai Dumnezeu stie! N-am ingaduit nici odihna, nici usurare a trupului meu. Pe un vechi sac de panza, in loc de saltea, dormeam putin, sprijinit de radacina unui maslin. Dracii nu ma lasau sa ma odihnesc un minut”.

22. Sfaturile Batranului Ioil catre fiii sai duhovnicesti merita atentie: “Nimeni nu merge in Rai fara cruce. Noi trebuie, in acelasi timp, sa nu ne taram crucea, ci sa o purtam. Si pentru a o purta, trebuie sa analizam problemele duhovnicesti ce ne preocupa. Sa luam de exemplu o masa. Daca cineva o prinde de o margine, o va ridica foarte cu greu, printr-un mare efort si pentru cateva momente, chiar daca are o forta musculara iesita din comun. Dar daca o prinde de mijloc, o va ridica fara greutate si o va duce usor unde vrea”. “Sa fiti cu transparenta, sa fiti sinceri. Pentru voi da, sa fie da; nu, sa fie nu! Nu uitati niciodata aceasta: ce aveti in inima, nu sunteti obligati sa aveti si pe buze; dar ce aveti pe buze, absolut ca trebuie sa aveti si in inima”. “Nu uita ca Dumnezeu iti respecta libertatea. Mantuirea este intre mainile tale. Pentru a te mantui, Dumnezeu vrea ca sa vrei si tu”.

23. Dragostea trebuie sa conduca lupta duhovniceasca. Batranul Porfirie sfatuia: “Nu trebuie sa-ti petreci viata crestina predicand si contestand, ci intr-o dragoste adevarata. Cand contestam, ceilalti reactioneaza. Daca-i iubim, ei sunt miscati si-i castigam. Cand ii iubim pe altii, credem ca le dam ceva, dar de fapt noi castigam ceva”.

24. Acelasi batran sublinia: “Ceea ce facem, sa facem pentru ca voim, cu libertate, cu responsabilitate si cu bucurie”.

25. Sfaturile Batranului Gheorghe din Drama merita sa fie citate. “Sa nu fii niciodata doritor de bogatii. Traieste simplu si smerit, fara mandrie. Caci mandria este un pacat grav. Cand auzi ca este barfit aproapele tau, chiar daca ceea ce se spune este adevarat, nu adauga niciodata la barfa, ci vorbeste-l totdeauna de bine si ai mila de el. Straduieste-te sa-i iubesti pe saraci, pe batrani, pe orfani si pe bolnavi. Cauta-i pe saraci si cei pe care altii ii umilesc. Castiga-ti painea cu sudoarea fruntii. Nu uita sa faci milostenie. Iata drumul pe care trebuie sa mergi. Gandeste-te mereu la binele pe care il vei face. Aceasta-i viata crestinului”.

26. Sporesc in viata duhovniceasca cei ce-L iubesc pe Hristos. Batranul Ieronim folosea urmatorul exemplu pentru a sublinia acest adevar: “Daca tu ai un pumn de carbuni si doua sau trei kilograme de fasole de fiert, nu vor fierbe nici intr-un an! Focul nu-i suficient. Asa si-n viata duhovniceasca. Daca tu ai putina dragoste pentru Hristos, nu vei face progres. Dragostea noastra trebuie sa creasca”.

[…]