De cremene să stai în Adevăr, dar cu blândeţe să-l primeşti pe păcătosul înşelat de diavol.Nu judeca, ci arată tuturor iubire. Şi să nu zici în sinea ta: Acesta-i păcătos, iar eu sunt drept, că vei avea de indurat ispită.
Nu cu cuvinte aduci pe altul la credinţă. Oricât de lungi şi frumoase cuvântări ai rosti, rămân tot vorbe goale de nu e adevăr în viaţa ta. Se spune că venind în Alexandria Sfântul Antonie, înfăţişarea şi purtarea sa au fost mai grăitoare decât toate ritorisirile teologice.
Dracii nu se scot din om cu vorbe, fie ele vorbe sfinte. Ci cu puterea Duhului alungă draci cel care are duh puternic, că-i grea lucrarea şi sleieşte de puteri. Şi izbuteşte având milă şi dragoste de frate şi voind să-l vadă izbăvit de rele. Aşa, uitând de sine, lasă să lucreze marea putere a lui Dumnezeu.
Mai înainte însă de-a-i încreştina pe alţii, fii tu creştin adevărat, ca nu cumva să ţi se spună: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!”. Nu poate pătimaşul să se facă apostol şi să rămână nerănit de draci. Fii apostol cu fapta, nu cu vorba, ca să nu te întrebe duhul rău: „Îl ştiu pe Pavel, dar tu cine eşti”?
Nu-i om pe lume să n-aibă nevoie de ajutorul tău. Ia seama mai întâi la suferinţa sufletelor. Cum să-l ajuţi, nu-i carte să te înveţe. Fă-o cu gingăşie. Şi cu mare umilinţă. Mândria otrăveşte roadele iubirii. Şi uneori e bine iubirea să lucreze, alteori mai bine e să aştepte până ce inima-i vesteşte. Că iubirea pururi cată la celălalt, gata în orice clipă să-i sară în ajutor.Şi rugăciuneao luminează cînd şi cum să ajute. Şi tot ea ne face în chip minunat văzători ai tainei celui de lângă noi... Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune…
Nu-i om să n-aibă nevoie de bunătatea noastră. Pe nimeni să nu judecăm şi pentru toţi să ne rugăm, că-s cu toţii aşa năpăstuiţi.Şi toţi bolnavi. Nu-i unul teafăr cu sufletul. Că tot păcatul e boală. Şi chiar de par voioşi şi zdraveni, în faţa veşniciei sunt nişte betegi, că nu ştiu de Dumnezeu.Şi mulţi din cei ce nu ştiu de Dumnezeu par împodobiţi cu multe şi înalte virtuţi, iar creştinii câteodată se văd mai răi ca ei. Numai că aceia nu-L cunosc pe Dumnezeu, şi acest păcat al lor e mai mare şi mai rău decât toate.
De ştii că fratele tău are necazuri, roagă-te pentru el, că-i datorie creştinească, şi-ai să dai seama de n-o săvârşeşti.
La inima omului se-ajunge prin rugăciune. Şi ce să-i spunem şi cum să-i vorbim tot rugăciunea ne învaţă.
Păcatul pentru care-l osândeşti pe celălalt se face păcat al tău. Şi întotdeauna, osândind şi clevetind, pe tine singur ai să te răneşti.
De vezi la ceilalţi păcat şi suferinţă, spune-ţi: “Eu sunt vinovat!”
Multumim pentru cuvinte fratilor. Avem cu totii mare nevoie de ele…sa le punem la inima. Poate picura Domnul un strop de dragoste intre noi toti…ca tare ne-au mai secat fantanile inimii. Domnul sa va aibe in paza.
Dumnezeu este Iubire. Marturia Sfantului Siluan Athonitul
Larchet, Jean-Claude
Editura Sophia
Studiile care constituie prima parte a acestei lucrari sunt o modesta prelungire a demersului exegetic al Arhimandritului Sofronie. Partea a doua a acestei carti prezinta cateva scrisori scrise de Sfantul Siluan in ultimele luni ale existentei sale. Ultima dintre aceste scrisori, adresata lui Chiril – viitorul arhimandrit Serghie – Sevici, este totodata si cel din urma text scris de Sfantul Siluan. De aceea, o putem privi drept o adevarata pecete a marturiei si invataturii sale.
Iubirea-i darul cel mai sfânt .
Iubirea-i darul cel mai sfânt
Ce se câştigă pe pământ ,
Dar s-o câştigi e foarte greu ,
Că-i cei mai scump lui Dumnezeu .
Ea-i pură–i lacrimă şi crin,
Parfum al Raiului divin,
Comoara darului cersc,
În neamul nostru omenesc.
Ea-i tot ce-nseamnă bun şi sfânt,
În om, prin har azi pe pământ.
Ea, plânge, mângâie şi iartă,
Îndură rabdă şi aşteaptă.
Pe sine se aduce-n dar,
Ca şi o jertfă la altar,
Nevrând nimic în schimbul său,
Că vrea ce-i sfânt prin Dumnezeu .
Iubirea cea adevărată,
Nu-i egoistă şi nedreaptă,
Nu vrea nimic de pe pământ,
Ea vrea sublimul cel mai sfânt .
Iubirea plânge-n Dumnezeu,
Şi arde–n flacără mereu,
Iar cine-o are pe pământ,
E chip de înger, e om sfânt.
E tot ce-i bun şi ce-i frumos,
Cules din jertfa lui Hristos,
E nobil ca cerul senin,
Şi-i om ceresc cu chip divin.
DA! Grija la Suferinta, SMINTEALA si TULBURAREA crestinilor si semenilor “mai slabi si mai PLAPANZI in credinta”, este una din MARILE GRIJI pe care trebuie sa le aiba nu numai un pastor ortodox, ci si un crestin ortodox!
Sf. Pavel a spus “CINE SE SMINTESTE si eu oare SA NU ARD…” ?? (am citatat din memorie).
Indraznesc sa fac o mica digresiune de la ceea ce vreau sa spun mai jos, facand o mica “marturisire” cu privire la o experienta din trecut din viata mea… care poate folosi cuiva…iar daca cineva se sminteste de ceea ce spun…il rog sa nu ia deloc in seama aceasta marturisire si s-o uite repede din memorie…
De cand l-am cunoscut pe Domnul (prin lucrarea si Miscarea Asociatiei Osstea Domnului)s-a intamplat sa mai rostesc (nu de putine ori) si cate un cuvant de invatatura in Adunarile fratilor ostasi, si am invatat ceva tare important din “felul cum reactioneaza sufletele sincere si smerite” la o GRESITA DOZARE si CALIBRARE a unui cuvant sau invataturi rostite CUM NU TREBUIE, desi continutul sau poate fi bun si folositor de suflet….
Si anume oricate argumente biblice si patristice si dogmatice si de oricare alta natura aduceam in rostirile si vorbirile mele, impotriva unei invataturi sau idei “ecumeniste, sau sectare (care mai circula uneori printre fratii ostasi…) sau lumesti”, si cu oricat ZEL si SOBRIETATE “insoteam” cuvintele mele …”asa-zis” apologetice, TOTUSI “reactiile” si atitudinile si “aprecierile” fratilor ostasi erau: “vorbeste agresiv desi spune lucruri bune…, vorbeste bine dar jigneste usturator pe altii, spune lucruri folositoare, dar pacat ca este prea “aspru” si acuzator cu altii….””
Eu ma suparam tare cand auzeam asa-ceva, si ma indarjeam si mai tare in “justificarea” proprie, spunand in sinea mea “dar ei sunt chiar “orbi”?, oare nu vad ca le vorbesc din Sfintii Parinti?, oare nu vad ca le vorbesc din Invataturile Parintelui Staniloae?, oare nu vad ca citez argumente si citate biblice din Sf. Scriputura??” Si ciuda mea pe cei care “nu ma prea intelegeau” se marea si crestea incat am ajuns sa spun la un moment dat “NU MAI ARE ROST…caci nu am cui…sa mai spun…”
Dar unii frati in varsta (care au fost si ei prin temnitele comuniste, si cresuti duhovniceste) m-au luat deoparte si mi-au zis cu duhul blandetii si fata catre fata “frate…continutul invataturilor care le spui in Adunare este bun si curat duhovniceste dar… felul cum spui SMINTESTE pe unii frati MAI SLABI care nu suporta sa vorbesti agresiv si rastit si sa tot vada si auda ca prea ii judeci pe altii….!”
Vorbele acestea ale fratilor M-AU PUS SERIOS PE GANDURI…!
Si mi-am adus aminte de ceea ce mi-a spus odata un tanar…”mai Gheorghita tu dai altora bucate sanataose …dar LE PREA AFUMI si LE PREA SAREZI…si altii nu le mai primesc”…!
Si intr-o zi am dat si peste ceea ce spune Parintele PAISIE AGHIORITUL despre tanarul care spunea lucruri bune (pe care le asemana cu adevarate COROANE DE AUR…DE ADEVAR), dar care SPARGEA CAPETELE OAMENILOR cand incerca sa le arunce aceste coroane pe cap….(citez iarasi din memorie)…!
Revenind la ideea pentru care am zis sa scriu aceasta postare, DACA ARE CEVA SPECIAL ACESTE SITE…acest ceva special este “MIEREA” BUNEI CUVIINTE cu care “sunt UNSE” postarile sale…!
Apoi mai are ceva special si anume axarea si concentrarea nu numai pe teme si subiecte lumesti (foarte bine ca le-a pus in rubrica DISTINCTA…”NOUTATI”…) ci cu deosebire si cu precadere pe TEME si INVATATURI exclusiv DUHOVNICESTI!
Acesta este “damful special” al SITEULUI “RAZBOI INTRU CUVANT” si anume faptul ca nu doar arata si spune cititorilor de primejdii si probleme, ci DA LUMII CUVINTELE cele “haritoforice” ale SFINTILOR PARINTI , dar nu oricum ci avand grija de o cat mai mare categorie de cititori si veghind asupra primejdiei “smintelii”…primejdie pe care alti blogeri nu o iau in calcul…!
GRIJA nearuncarii altora in tulburare si sminteala este o grija care necesita MULT CONSUM si EFORT duhovnicesc, dar MERITA…sa o ai si sa veghezi asupra ei…
Cred (parerea mea) ca daca in viitor toate siteurile crestine ortodoxe vor tine cont de ceea ce spune Scriptura “unul poate sa manance de toate, iar altul NUMAI VERDETURI…” (iar citez din memorie…), si ar considera ca trebuie sa-si RECONFIGUREZE MENIURILE “virtuale” de pe siteurile lor oferind “hrana” lor pe CATEGORII DIFERITE DE CONSUMATORI si nu de-a….valma si nesortat…, atunci blogerii ortodocsi AR AVEA UN MAI MARE IMPACT si rezultat in munca si jertafa lor de a-i lumina pe altii…
DA! GRIJA DE SUFERINTA si SMINTEALA aruncatoare intr-o posibila pierzare duhovniceasca irecuperabila a celor care le citesc materilale postate ar trebui sa fie grija de capatai a tuturor blogarilor…ortodocsi
Caci degeaba au hrana proaspata si buna…daca-i prea “SARATA” de agresivitate sau prea “AFUMATA” de osandirea si criticarea si batjocorirea si chiar injosirea apropelui (la SF. IGNATIE am citit (in “Experiente Asectice” despre un calugar care numai ca l-a judecat pe un alt calugar a piedut “mantia” ocrotitoare a harului divin si s-a trudit 7 ani s-o redobandeasca)…ca Dumnezeu nu uraste nimic mai mult decat INJOSIREA APROAPELUI…pentru pacat i-a harul de la cei care injosesc pa altii fie ei, osanditii… si mari pacatosi )
Domnul sa ne daruiasca tuturor PRICEPEREA ca sa stim cum sa DOZAM si PREPARAM si PREGATIM tot ceea ce vrem sa spunem altora pentru ca acestia sa aiba folos de mantuire sufleteasca….AMIN!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://doarortodox.wordpress.com/2009/07/18/sfanta-mucenita-hristina-cristina-24-iulie/
La multe bucurii duhovnicesti si mantuire pentru surorile noastre cu numele de Cristina, Iar Sfanta Fecioara Mucenita Hristina sa le fie calauza prin vitregia labirintica a ispitelor si necazurilor acestor vremuri, pana la limanul cel bun!
Ia uitati ca prin alte parti se vorbeste frumos de “baba ortodoxa’, nu ca la noi, unde te acuza “elita” de pasunism:
http://incendiarious.wordpress.com/2009/07/19/have-you-thanked-your-babushka-today/
ESTE FOARTE BUN SITE-UL DUMNEAVOASTRA.
Multumim pentru cuvinte fratilor. Avem cu totii mare nevoie de ele…sa le punem la inima. Poate picura Domnul un strop de dragoste intre noi toti…ca tare ne-au mai secat fantanile inimii. Domnul sa va aibe in paza.
Dumnezeu este Iubire. Marturia Sfantului Siluan Athonitul
Larchet, Jean-Claude
Editura Sophia
Studiile care constituie prima parte a acestei lucrari sunt o modesta prelungire a demersului exegetic al Arhimandritului Sofronie. Partea a doua a acestei carti prezinta cateva scrisori scrise de Sfantul Siluan in ultimele luni ale existentei sale. Ultima dintre aceste scrisori, adresata lui Chiril – viitorul arhimandrit Serghie – Sevici, este totodata si cel din urma text scris de Sfantul Siluan. De aceea, o putem privi drept o adevarata pecete a marturiei si invataturii sale.
http://www.librariasophia.ro/cartea-carte/1126-dumnezeu-este-iubire.-marturia-sfantului-siluan-athonitul-larchet-jean-claude.html
Iisuse Tu iubire sfântă
Iisuse Tu iubirea sfântă,
Prin crucea Ta dai înviere
Şi din adânca-Ţi suferinţă,
Ne dai nădejde şi putere.
Ortodoxia-i o comoară,
Adusă-n dar la noi de sus
De Tine Domnul învierii,
Prin dragostea de om Iisus.
Cine-o trăieşte întru Tine,
Ştie ce-i bine şi ce-i rău,
Ştie trăind-o viu şi sincer,
Cum ne iubeşte Dumnezeu.
Ce ne oferă, cum zideşte
Şi ce adâncă e credinţa,
Prin tainele sfintei biserici,
Şi ce putere-i pocăinţa.
Vrăjmaşii însă vor s-o strice,
Să-i dea o faţă mai lumească
Şi-un formalism care-o şi strică,
În timp ţintind s-o nimicească.
Să nu mai fie-atât de vie,
Şi lucrătoare pocăinţa,
Şi umanismul să-i dea formă
Desfinţând astfel credinţa.
Să fie după placul vremii,
Nu-n nedorita pocăinţă,
Nu-n post sever şi în asceză,
Şi -n transformarea prin credinţă.
Dar Tu ne-ai dat-o’n chinul crucii,
Nu ca o artă sau plăcere,
Ci să ne schimbe pocăinţa
Spre mântuire şi-nviere.
Ortodoxia noastră are,
Comori de suflet minunate
Valori cereşti fără de seamăn,
Şi pilde vii şi-adevărate.
Cine trăieşte-n curăţie,
Cerdinţa cea adevărată,
S-afundă-n tainele ei sfinte
Sorbind cântarea-i minunată.
Mergând pe calea de lumină,
Prin Adevăr spre înviere,
Crescând prin dragoste şi jertfă,
Viu, din putere în putere.
Ca pomul de lângă izvoare,
Cu frunze ce nicicând nu-i cad,
Şi neurmând calea pierzării,
Şi-a hulitorilor spre iad.
Frumosul vieţii ortodoxe,
I-aduce-n duh prin har lumină,
Prin adevăr şi prin cântarea,
Cu armonia sa divină.
Ce minunată ni-i credinţa,
O Milostive Domn Hristos,
Nimic din ce avem pe lume,
Nu poate fi aşa frumos.
Tu eşti izvorul ei cel sacru,
Tu eşti iubirea eşti puterea
Eşti mila noastră,duioşia,
Frumosul ei şi învierea.
Aş vrea să pâlng de bucurie,
Când simt că inima îmi cântă,
Cântarea învierii Tale,
Atât de dulce şi de sfântă.
C-atât adânc de frumuseţe,
I-ascunsă-n ea prin armonie,
În Duhul dătător de viaţă,
Ce vine dintru veşnicie.
Iubirea-i darul cel mai sfânt .
Iubirea-i darul cel mai sfânt
Ce se câştigă pe pământ ,
Dar s-o câştigi e foarte greu ,
Că-i cei mai scump lui Dumnezeu .
Ea-i pură–i lacrimă şi crin,
Parfum al Raiului divin,
Comoara darului cersc,
În neamul nostru omenesc.
Ea-i tot ce-nseamnă bun şi sfânt,
În om, prin har azi pe pământ.
Ea, plânge, mângâie şi iartă,
Îndură rabdă şi aşteaptă.
Pe sine se aduce-n dar,
Ca şi o jertfă la altar,
Nevrând nimic în schimbul său,
Că vrea ce-i sfânt prin Dumnezeu .
Iubirea cea adevărată,
Nu-i egoistă şi nedreaptă,
Nu vrea nimic de pe pământ,
Ea vrea sublimul cel mai sfânt .
Iubirea plânge-n Dumnezeu,
Şi arde–n flacără mereu,
Iar cine-o are pe pământ,
E chip de înger, e om sfânt.
E tot ce-i bun şi ce-i frumos,
Cules din jertfa lui Hristos,
E nobil ca cerul senin,
Şi-i om ceresc cu chip divin.
Iubirea nu este plăcere
Iubirea nu este plăcere
Ci-i cruce grea, e dăruire
A ce-i mai valoros în suflet,
Şi-i luptă spre desăvârşire .
Iubirea nu e desfătarea ,
Ce se trăieşte senzual ,
Ea-i bucurie care-nalţă
Şi arde în spiritual .
Ea-i împilnirea-n bucurie
A tot ce e Dumnezeiesc ,
Prin adevăr , prin curăţie ,
Prin sfânt şi prin duhovnicesc .
Cine iubeşte Adevărul
Îl caută şi îl trăieşte
Şi recunoaşte viu şi sincer ,
Tot ceia ce păcătuieşte .
Nu-şi iartă singurel greşeala
Ci grabnic cere dezlegare
Se pedepseşte prin canoane,
Cerînd lui Dumnezeu iertare .
Din adevăr îşi face templu ,
În inimă şi cu iubire
Păzeşte nentinat lăuntru
În faptă-n vorbă şi-n gândire .
Nimic nu lasă să umbrească
Măcar o clipă, Adevărul,
Că simte că-i lumina vieţii ,
Întru Iisus Mântuitorul .
Nimic nu pune-n echilibru
Cu Adevărul cel iubit ,
Căi unic pentru mîntuire ,
Şi-l simte că-i desăvârşit .
Şi pentu El î-şi face viaţa
Curată , sfântă , prin iubire ,
Păzind , luptând şi curăţind-o ,
Cu sete pentru mântuire .
Şi către semeni se deschide
Cu dragoste precum Iisus ,
Prin milă sfîntă susţindu-i ,
Cînd crucea li-i prea grea de dus .
Iubirea nu-i declarativă
Ci-i sincer şi adânc trăită
Că nu din vorbe ci din totul
Ce-i viu în noi e dovedită .
Din gând din faptă şi trăire
Şi din dorinţa de-a jertfi ,
Întregul ce ne aparţine ,
Prin simţământul de-a iubi .
Iubirea sinceră-i spontană ,
Cînd tot lăuntru ni-i curat ,
Şi-i bucurie-n dăruirea ,
Totală cu adevărat .
E zbor în simţăminte-nalte
Către sublim şi mântuire ,
E curăţie-n curăţie ,
Şi cântec de desăvârşire .
Noi oamenii n-avem podoabă
Mai sfântă şi mai minunată ,
Că-n noi e maximul valorii
De-i sinceră şi-adevărată .
Iubirea nu este plăcere ,
Ci-i bucurie pe pământ ,
Nu-i egoism ci jertfă vie ,
În Adevăr şi-n Duhul Sfânt .
E bucurie în a duce ,
Povara sfântă a iubirii ,
În bunul simţ trăit la maxim ,
În luptele desăvârşirii .
Ea nu priveşte către sine
Şi suferinţa asumată
Ci către ceia ce oferă ,
S-o ştie sfântă şi curată .
Numai o umbră de gândire
Cu egoism o va sluţi
Şi de nu-l izgonim la vreme
Iubirea ne-o va prăbuşi .
Va cântări rapid efortul
Şi chiar iubirea dăruită ,
Şi punînd preţ iubirea pierde
Pe cea din cer -nepreţuită -.
Iubirea Domnului e jertfa ,
E suferinţa-i de nespus
Pentru iertarea tuturora
Şi vrea iubire ca răspuns .
Iubirea nu este plăcere
Ci-i bucurie pe pământ ,
Prin dăruirea sa totală
Prin Adevăr în Duhul Sfânt .
Iubirea-i forţă uriaşă
Ce ne îmbracă în putere
În dar divin fără de seamăn
În Adevăr şi-n înviere .
Este sublimul vieţii noastre
Şi-i sufleteasca fericire ,
În bucuria jertfei noastre
Prin Adevăr , spre mântuire .
Priviţi cu drag la Iisus Domnul ,
El ne-a ’n văţat ce e iubirea
Iubindu-ne până la moarte .
Murind ne-o feră mântuirea .
Iubirea sa e fără margini
Totală , sinceră ,divină ,
Şi-i idealul vieţii noastre ,
În Adevăr şi în lumină .
DA! Grija la Suferinta, SMINTEALA si TULBURAREA crestinilor si semenilor “mai slabi si mai PLAPANZI in credinta”, este una din MARILE GRIJI pe care trebuie sa le aiba nu numai un pastor ortodox, ci si un crestin ortodox!
Sf. Pavel a spus “CINE SE SMINTESTE si eu oare SA NU ARD…” ?? (am citatat din memorie).
Indraznesc sa fac o mica digresiune de la ceea ce vreau sa spun mai jos, facand o mica “marturisire” cu privire la o experienta din trecut din viata mea… care poate folosi cuiva…iar daca cineva se sminteste de ceea ce spun…il rog sa nu ia deloc in seama aceasta marturisire si s-o uite repede din memorie…
De cand l-am cunoscut pe Domnul (prin lucrarea si Miscarea Asociatiei Osstea Domnului)s-a intamplat sa mai rostesc (nu de putine ori) si cate un cuvant de invatatura in Adunarile fratilor ostasi, si am invatat ceva tare important din “felul cum reactioneaza sufletele sincere si smerite” la o GRESITA DOZARE si CALIBRARE a unui cuvant sau invataturi rostite CUM NU TREBUIE, desi continutul sau poate fi bun si folositor de suflet….
Si anume oricate argumente biblice si patristice si dogmatice si de oricare alta natura aduceam in rostirile si vorbirile mele, impotriva unei invataturi sau idei “ecumeniste, sau sectare (care mai circula uneori printre fratii ostasi…) sau lumesti”, si cu oricat ZEL si SOBRIETATE “insoteam” cuvintele mele …”asa-zis” apologetice, TOTUSI “reactiile” si atitudinile si “aprecierile” fratilor ostasi erau: “vorbeste agresiv desi spune lucruri bune…, vorbeste bine dar jigneste usturator pe altii, spune lucruri folositoare, dar pacat ca este prea “aspru” si acuzator cu altii….””
Eu ma suparam tare cand auzeam asa-ceva, si ma indarjeam si mai tare in “justificarea” proprie, spunand in sinea mea “dar ei sunt chiar “orbi”?, oare nu vad ca le vorbesc din Sfintii Parinti?, oare nu vad ca le vorbesc din Invataturile Parintelui Staniloae?, oare nu vad ca citez argumente si citate biblice din Sf. Scriputura??” Si ciuda mea pe cei care “nu ma prea intelegeau” se marea si crestea incat am ajuns sa spun la un moment dat “NU MAI ARE ROST…caci nu am cui…sa mai spun…”
Dar unii frati in varsta (care au fost si ei prin temnitele comuniste, si cresuti duhovniceste) m-au luat deoparte si mi-au zis cu duhul blandetii si fata catre fata “frate…continutul invataturilor care le spui in Adunare este bun si curat duhovniceste dar… felul cum spui SMINTESTE pe unii frati MAI SLABI care nu suporta sa vorbesti agresiv si rastit si sa tot vada si auda ca prea ii judeci pe altii….!”
Vorbele acestea ale fratilor M-AU PUS SERIOS PE GANDURI…!
Si mi-am adus aminte de ceea ce mi-a spus odata un tanar…”mai Gheorghita tu dai altora bucate sanataose …dar LE PREA AFUMI si LE PREA SAREZI…si altii nu le mai primesc”…!
Si intr-o zi am dat si peste ceea ce spune Parintele PAISIE AGHIORITUL despre tanarul care spunea lucruri bune (pe care le asemana cu adevarate COROANE DE AUR…DE ADEVAR), dar care SPARGEA CAPETELE OAMENILOR cand incerca sa le arunce aceste coroane pe cap….(citez iarasi din memorie)…!
Revenind la ideea pentru care am zis sa scriu aceasta postare, DACA ARE CEVA SPECIAL ACESTE SITE…acest ceva special este “MIEREA” BUNEI CUVIINTE cu care “sunt UNSE” postarile sale…!
Apoi mai are ceva special si anume axarea si concentrarea nu numai pe teme si subiecte lumesti (foarte bine ca le-a pus in rubrica DISTINCTA…”NOUTATI”…) ci cu deosebire si cu precadere pe TEME si INVATATURI exclusiv DUHOVNICESTI!
Acesta este “damful special” al SITEULUI “RAZBOI INTRU CUVANT” si anume faptul ca nu doar arata si spune cititorilor de primejdii si probleme, ci DA LUMII CUVINTELE cele “haritoforice” ale SFINTILOR PARINTI , dar nu oricum ci avand grija de o cat mai mare categorie de cititori si veghind asupra primejdiei “smintelii”…primejdie pe care alti blogeri nu o iau in calcul…!
GRIJA nearuncarii altora in tulburare si sminteala este o grija care necesita MULT CONSUM si EFORT duhovnicesc, dar MERITA…sa o ai si sa veghezi asupra ei…
Cred (parerea mea) ca daca in viitor toate siteurile crestine ortodoxe vor tine cont de ceea ce spune Scriptura “unul poate sa manance de toate, iar altul NUMAI VERDETURI…” (iar citez din memorie…), si ar considera ca trebuie sa-si RECONFIGUREZE MENIURILE “virtuale” de pe siteurile lor oferind “hrana” lor pe CATEGORII DIFERITE DE CONSUMATORI si nu de-a….valma si nesortat…, atunci blogerii ortodocsi AR AVEA UN MAI MARE IMPACT si rezultat in munca si jertafa lor de a-i lumina pe altii…
DA! GRIJA DE SUFERINTA si SMINTEALA aruncatoare intr-o posibila pierzare duhovniceasca irecuperabila a celor care le citesc materilale postate ar trebui sa fie grija de capatai a tuturor blogarilor…ortodocsi
Caci degeaba au hrana proaspata si buna…daca-i prea “SARATA” de agresivitate sau prea “AFUMATA” de osandirea si criticarea si batjocorirea si chiar injosirea apropelui (la SF. IGNATIE am citit (in “Experiente Asectice” despre un calugar care numai ca l-a judecat pe un alt calugar a piedut “mantia” ocrotitoare a harului divin si s-a trudit 7 ani s-o redobandeasca)…ca Dumnezeu nu uraste nimic mai mult decat INJOSIREA APROAPELUI…pentru pacat i-a harul de la cei care injosesc pa altii fie ei, osanditii… si mari pacatosi )
Domnul sa ne daruiasca tuturor PRICEPEREA ca sa stim cum sa DOZAM si PREPARAM si PREGATIM tot ceea ce vrem sa spunem altora pentru ca acestia sa aiba folos de mantuire sufleteasca….AMIN!
Domnul sa ne miluiasca pe noi toti!
ce e mantuirea?
Dobandirea vietii vesnice impreuna cu Dumnezeu, prin unirea noastra cu El.