Cuviosul Sofronie Saharov: SFATURI SI EXPLICATII DUHOVNICESTI ESENTIALE PENTRU VIATA DE FAMILIE. CUM SA NE CRESTEM COPIII? PENTRU CE ESTE CASATORIA?
„Scopul educatiei copiilor este ca ei sa dobandeasca dragoste personala de Hristos si de Maica Domnului. Nu trebuie sa le dam sfaturi ca sa devina doar oameni buni. De asemenea, trebuie sa-i ajutam sa ramana in Biserica Ortodoxa, si nu doar sa nu pacatuiasca. Faptul ca raman in Ortodoxie este un lucru important si poate sa fie cauza a mantuirii, chiar daca au facut unele greseli in viata lor. Copiii trebuie sa se inspire din dragostea noastra catre Hristos si catre Dumnezeu“.
*
In dosarul pe care l-am intocmit in timpul vizitelor mele la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Essex, Anglia, si in urma intalnirilor mele cu parintele Sofronie, am pastrat unele cuvinte ale sale care nu au fost consemnate aici sau nu aveau legatura cu discutiile consacrate pe care le-am avut impreuna cu el, cuvinte nedatate.
Este vorba de cuvinte pe care parintele mi le-a spus in decursul timpului sau, pe care le-am auzit spuse de altii, referindu-se la el, precum parintele Chiril, parintele Rafail Zaharia, monahia Magdalena, cuvinte ale parintelui re-rostite de acestia. Ele exprima cu adevarat duhul parintelui. Cele mai multe din cuvintele acestea mi-au fost redate de parintele Zaharia, cu care am avut o prietenie frateasca puternica, prietenie care se mentine si astazi. Am avut cu el, in decursul timpului, discutii indelungate. Este cel care-mi transmitea diversele porunci, rugaminti, sfaturi ale parintelui Sofronie, deoarece se gasea incontinuu alaturi de el. In diferite momente ale discutiei mele cu parintele Zaharia, el se oprea, zicand: „Parintele zice despre asta ca...” Am transcris si aceste cuvinte, intr-un loc special, caci insusi parintele mi-a zis la un moment dat: „Zaharia mi-a furat toata invatatura!” Şi sunt convins ca parintele Zaharia a memorat exact cuvintele parintelui.
Voi prezenta si aceste cuvinte, pentru a completa cea de a doua parte a cartii si pentru a vedea, per ansamblu, invatatura orala a parintelui Sofronie.
- „Scopul casatoriei este conlucrarea sotilor cu Dumnezeu, asa incat sa nasca fii si fiice lui Dumnezeu. Este nevoie de rugaciune in vremea alegerii. Pentru a face o alegere buna este nevoie de multa rugaciune, pentru a gasi persoana potrivita acestui scop“.
- „Cand cineva se casatoreste, o face ca sa aiba sotie ajutor pentru mantuire. Trebuie sa-i arate dragoste si sa se lupte pentru mantuirea ambilor”.
- „Astazi este un privilegiu ca cineva sa aiba copii. Parintii sunt marturisitori. Cand copiii cresc, atunci societatea ii rapeste. Parintii isi idolatrizeaza copiii. Isi petrec toata viata in jurul lor si se identifica cu acestia. Asta este o greseala. Barbatul se insoteste cu femeia care ii este ajutor, pentru ca amandoi sa reuseasca desavarsirea lor. Copiii sunt darurile lui Dumnezeu si, de multe ori, odata cu copiii, se naste si angoasa si mintea se departeaza de la Dumnezeu. Insasi firea (lucrare ziditoare si nascatoare a lui Dumnezeu) va conduce familia pentru a nu avea multi copii. Vor fi extenuati si nu vor mai putea naste multi copii. Cand oamenii se nasc si Dumnezeu daruieste copii, sa-L slaveasca pe Dumnezeu. Daca Dumnezeu nu daruieste copii, trebuie sa se linisteasca, sa nu se tulbure din cauza asta“.
- „Tema nu este ca cineva sa nasca existente pentru realitatea istorica, ci sa nasca persoane pentru realitatea supraistorica, pentru a intra in Rai. Multi nasc copii care devin hrana iadului”.
- „Familia trebuie sa invete smerenia, micsorarea. Sa se rabde, sa se ingaduie unul pe altul. Atunci invata sa-i rabde si sa-i ingaduie si pe ceilalti in existenta lor”.
- „Educatia copiilor incepe din ziua casatoriei. Sotii trebuie sa traiasca cu rugaciune, cu frica lui Dumnezeu. Atunci cand mama se roaga, cand este insarcinata, copilul simte lucrarea rugaciunii. Cand sotia ramane insarcinata, nu trebuie ca parintii sa se tulbure. Atunci cand se naste, trebuie sa se roage. Trebuie sa se roage si cand au copilul mic in brate. Tot ceea ce face mama trebuie sa faca cu rugaciune. Sa-l inchine pe copil atunci cand doarme, sa se roage atunci cand ii da laptele ei, atunci cand ii da mancare“.
- „Faptul ca astazi multi copii au porniri dure se datoreaza faptului ca nu se hranesc de la mama. Cand o femeie l-a intrebat daca trebuie sa hraneasca copilul la san sau sa-l hraneasca cu lapte de vaca, parintele i-a raspuns: «Cine a nascut copilul: tu sau vaca?»”.
- „Scopul nu este ca pruncul sa fie doar impartasit cu Sfintele Taine, ci sa traiasca intr-o atmosfera de rugaciune in casa. Atmosfera casei trebuie sa fie atmosfera de rugaciune. Parintii trebuie sa insufleteasca copilul in dragostea lor fata de Hristos si fata de Maica Domnului”.
- „Cand copiii sunt mici, trebuie sa existe reguli in casa care, pe masura ce cresc copiii, incet, incet, trebuie micsorate, retrase, pentru ca trebuie data libertate copiilor. Sa le dam si daruri. Copiii pot sa se simta oarecum plictisiti cand isi traiesc viata bisericeasca, dar cel mai important este ca ei sa nu devina atei. Ateismul e chiar mai rau decat pacatul trupesc”.
- „Scopul educatiei copiilor este ca ei sa dobandeasca dragoste personala de Hristos si de Maica Domnului. Nu trebuie sa le dam sfaturi ca sa devina doar oameni buni. De asemenea, trebuie sa-i ajutam sa ramana in Biserica Ortodoxa, si nu doar sa nu pacatuiasca. Faptul ca raman in Ortodoxie este un lucru important si poate sa fie cauza a mantuirii, chiar daca au facut unele greseli in viata lor. Copiii trebuie sa se inspire din dragostea noastra catre Hristos si catre Dumnezeu“.
- „Cresterea buna este necesara oamenilor care traiesc in lume. Este de preferat sa iasa copiii afara din casa, decat sa ramana in casa si sa se uite doar la televizor“.
- „Cand vrem ca astazi copiii nostri sa traiasca in orasele mari contemporane asa cum am trait noi in trecut, ii innebunim. Exista copii care, cand sunt mici, par buni, dar cand cresc, innebunesc”.
- „Este de preferat sa nu se impartaseasca copiii cu Trupul si Sangele lui Hristos decat sa se impartaseasca cu forta, fara sa vrea. Mama care se roaga in vremea sarcinii si in vremea nasterii, impreuna cu nasterea trupeasca, da si nastere duhovniceasca, adica naste si o existenta duhovniceasca. In Rusia existau multi atei, insa cei mai mari atei erau copiii de preoti. Va trebui sa ne ingrijim de copiii nostri sa creasca in asa fel, incat sa nu simta Ortodoxia ca fiind grea si inlantuitoare”.
- „Parintii nu trebuie sa-i cicaleasca mult pe copiii lor in legatura cu slujbele si cu predicile. De asemenea, unii parinti greci, in Anglia, nu-i lasa pe copiii lor sa se intovaraseasca cu copiii englezilor. Asta este un lucru rau. Copilul trebuie sa invete cum sa traiasca intr-o societate cu oameni diferiti“.
- „Parerea generala despre educatia copiilor este urmatoarea: este nevoie de grija inainte de casatorie. Alegerea persoanei potrivite trebuie sa se faca cu rugaciune. Sotii trebuie sa inceapa cu zel viata lor si cu rugaciune, sa-i lumineze Dumnezeu pe copiii care se vor naste, ca sa devina copiii Lui. Şi, odata ce cresc copiii [cand sunt deja mai mari, nu in copilarie, n.n.!], trebuie sa le dam in mod corespunzator libertatea, sa-i lasam sa paseasca pe drumul lor. Sa nu folosim cuvantul «interzis» sau «nu», chiar si ca termen de educatie. Nu are atat de multa importanta cum ne comportam in problemele secundare, daca ei Il iubesc pe Hristos. Ca sa-L iubeasca pe Hristos, nu trebuie sa le vorbim in mod psihologic sau teologic, intr-o limba de lemn, ci sa ne rugam in mod adanc, in inimile noastre. Atunci cand parintii au in inima lor harul lui Dumnezeu, copiii simt asta“.
- „In casa trebuie sa existe un dialog deschis. De asemenea trebuie sa se mentina o atmosfera de rugaciune, si nu doar o atmosfera de discutie. Trebuie sa ii formam pe copiii nostri, iar formare dupa Biserica inseamna a da forma, adica forma lui Hristos”.
- „Este bine sa aiba contacte cu alti copii, cu alti tineri, deoarece astfel inteleg ca legaturile cu celalalt sex nu se limiteaza doar la nivelul trupesc, asa cum se vede in unele casatorii”.
- „In vechime se obisnuia petitul. Astazi se obisnuieste cunoasterea personala. Şi nu are importanta cum se face aceasta cunoastere, prin ce metode de intalnire sau de discutie, ci ca ceea ce se face sa se faca cu rugaciune“.
- „Libertate nu inseamna «Fac orice vreau!», ci «Fac orice vreau in anumite limite, in randuiala». Adica sa discutam cu copiii, sa nu ne aratam mirati sau inspaimantati de ceva rau facut de ei si, in probleme secundare, sa-i lasam chiar sa lucreze singuri, dupa vointa lor. Daca un copil vrea sa mearga la o petrecere, sa-i spunem: «Roaga-te si fa cum te lumineaza Dumnezeu!», si sa adaugam: «Eu nu te voi retine, daca mergi la petrecere dupa rugaciune». Astfel, le dezvoltam responsabilitatea in legatura lor cu Hristos, ii invatam sa se roage lui Dumnezeu pentru orice fapta a lor”.
- „Libertatea joaca un mare rol in educatia copiilor”.
- „Sa ne rugam ca Dumnezeu sa dea inspiratie, insufletire. Dumnezeu lumineaza pe toti oamenii, mai ales pe mame, le da inspiratie. Numai asa putem sa-i crestem pe copii, sa-i educam”.
- „Unii vorbesc de preotie conjugala si se refera la faptul ca viata de casnicie e traita in cele trei vrednicii ale Domnului. Asta este o teologie rationala. Intreita slujire a Domnului — slujirea profetica, slujirea imparateasca si slujirea arhiereasca – se traieste in pocainta. Altfel, toate acele zise sunt teologie a patimilor”.
- „In Vechiul Testament, Dumnezeu Şi-a aratat voia Lui in legea negativa, cu Nu – Nu ucide! si celelalte. Poporul se chinuia, deznadajduia, deoarece nu putea sa implineasca aceasta lege in totalitatea ei, si striga: «Vino Tu, Doamne, pentru a ne izbavi!» Astfel, legea s-a facut pedagog catre Hristos”.
- „In Vechiul Testament, sterilitatea era considerata un blestem, deoarece toate femeile doreau sa devina mame si bunici ale lui Hristos, ale lui Mesia. In Noul Testament, lucrurile s-au schimbat intr-un fel, deoarece acum Il traim pe Hristos, pe Mesia”.
(din: Mitropolit Hierotheos Vlachos,“Cunosc un om in Hristos: Parintele Sofronie de la Essex”, Editura Sophia, Bucuresti, 2011)
Legaturi:
*
- Familia si relatiile de cuplu. AUTORITATEA SI SUPUNEREA IN CASNICIA CRESTINA in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur
- CUM UCIDEM SUFLETELE COPIILOR NOSTRI, CHIAR SI NOI, “CREDINCIOSII”? Pr. Theodor Zisis despre educatia copiilor dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur
- Glasul de tunet al Mitropolitului Bartolomeu Anania avertizeaza si mustra raspicat si dincolo de mormant: “EUROPA, NU SODOMA!”
- PARINTELE NICOLAE TANASE: “Ne-nasterea duce la razboi si la disparitia neamului. Inotam in sange pana peste cap. Cum s-a ajuns aici? MINTINDU-NE…”
- Concentrate duhovnicesti de la PARINTELE PORFIRIE (†2 decembrie 1991): “Hristos nu vrea langa El oameni grosolani, ci delicati…”
- CUM SA NE MANTUIM COPIII? Raspunsurile Arhimandritului AMBROZIE IURASOV – de praznicul Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul
- PARINTELE CALCIU DESPRE ISPITELE LUMII DE ASTAZI (II): Problemele din casnicie, avortul, evolutionismul, idolii lumii…
- Dmitri Avdeev despre cum sa ne educam crestineste copiii. PERICOLE IGNORATE SI DE MULTI PARINTI CREDINCIOSI: JUCARIILE SI EROII LA MODA, TELEVIZORUL
- Psihiatrul ortodox Dmitri Avdeev despre RELATIILE DINTRE SOTI si PUTEREA RUGACIUNII MAMEI PENTRU FIII PIERDUTI
- Cuviosul Paisie Aghioritul: COPIII – BUCURIILE SI GREUTATILE LOR
- DE ZIUA SFINTILOR, DREPTILOR SI DUMNEZEIESTILOR PARINTI IOACHIM SI ANA: Cuviosul Paisie despre rolul mamei in educatia copiilor
- Cuv. Paisie Aghioritul despre lucrarea duhovnicului: “Manuirea sufletului cere delicatete…”. CAND E NEVOIE DE INGADUINTA SI CAND DE ASPRIME?
- Cuv. Paisie Aghioritul: RESPONSABILITATEA PARINTILOR PENTRU EDUCATIA COPIILOR
- Cuviosul Paisie Aghioritul: INVATATURI PENTRU O FAMILIE ARMONIOASA (I)
- Cuviosul Paisie Aghioritul: INVATATURI PENTRU O FAMILIE ARMONIOASA (II): “Prin rabdare se mentine familia”
- Dreptul Simeon, aparatorul copiilor mici
- De ziua “dumnezeiestii perechi” a Sfintilor Parinti Ioachim si Ana – Regretatul Pr. Constantin Mihoc despre relatia dintre sot si sotie
- Pr. Constantin Mihoc despre relatiile dintre sotii crestini si modul de vietuire a mirenilor (II)
*
- Arhimandritul Sofronie Saharov: „Traim in vremurile de pe urma. Judecata se poate petrece si acum”. CARE E CONDITIA DEOSEBIRII DUHURILOR?
- “Daca Parintele Sofronie nu este sfant, atunci nimeni nu e sfant!”
- Noi marturii despre Sfintii Siluan si Sofronie. DARUL CUVANTULUI TAMADUITOR SI TAINA “REPETITIEI” DUHOVNICESTI
- CUVIOSUL SOFRONIE (†11 iulie 1993) DESPRE ORBIREA OMULUI CONTEMPORAN: “In afara smereniei sau fara smerenie nu este si nici nu poate fi iubire”
- Cuviosul Sofronie Saharov despre razboaie si oamenii zdrobiti ai vremii noastre: “SCRIU DINTR-O PROFUNDA DURERE A SUFLETULUI MEU SI NU SOCOTI LUCRUL ACESTA A FI UN PESIMISM NEMODERAT”
- Parintele Sofronie – Cuvinte duhovnicesti de cea mai mare adancime despre lumea contemporana
- Cuviosul Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan despre rugaciune si Liturghie dincolo de formalism
- Parintele Sofronie despre ratacirile academismului teologic si teologia vietii fara de pacat
- PARINTELE SOFRONIE SAHAROV: “Nu inteleg o credinta adogmatica…”
- SUFERINŢELE PRIN CARE SE CUNOAŞTE UNIMEA OMENIRII – CALE A MÂNTUIRII ÎN VREMEA NOASTRĂ
asa ar fi ideal!
mai greu cu familiile unde el sau ea s-a convertit dupa cununie iar el sau ea nu primeste noul mod de viata…si nici ce implica aceasta.
denisa,
raspunsul la aceasta situatie il da tot Parintele Sofronie: “familia trebuie sa invete smerenia, micsorarea”. Daca sotul/sotia nu L-a cunoscut inca pe Dumnezeu, cu atat mai mult cel care este credincios trebuie sa se “micsoreze”.
Stiu ca e greu, dar poate ne ajuta gandul ca si noi suntem vinovati daca lucrurile nu merg cum trebuie, fie si numai pentru ca am ales fara “multa rugaciune”.
Cata blandete, dragoste de om si de Dumnezeu se intrevad in cuvintele Parintelui Sofronie!
“Copilul este influentat mai mult de viata celui care-l invata si-i spune ce sa faca,de comportarea acestuia,decat de cele spuse de el.Desigur trebuie sa-i spunem,sa-l luminam pe copil,sa-i explicam,sa-l sfatuim,dar toate aceste vin de fapt sa completeze educatia,sa completeze formarea pe care o au parintii sau nasul.Acesta este un aspect foarte delicat dar important.
Nu vor merge toate perfect.Trebuie sa stim ca traim intr-o societate pacatoasa si ca noi nu suntem ingerasi din alta lume,ci suntem din aceeasi plamada ca si ceilalti oameni,cu singura diferenta ca ne luptam pe cat ne sta in putinta sa ne formam,sa ne transformam,sa renastem si sa traim o viata noua noi si copiii nostri.Traim intr-o societate in care vom primi,pe de o parte,murdarii,iar pe de alta,lovituri.Ca oameni vii ce suntem,si noi insine trebuie sa iesim cat mai putin murdariti,dar si pe copiii nostri sa-i ajutam in acest sens.In cele din urma,trebuie sa ne atasam din ce in ce mai mult de Hristos care ne curata dar ne si conduce la o astfel de maturitate incat sa nu ne afecteze murdariile lumii.”
(…)
P.S.
Daca in categoria parintilor nu intram in mod obligatoriu toti,in cea a copiilor suntem cuprinsi cu totii.
Cel mai important, in familie, este sa cautam mantuirea impreuna, nu placerea de a trai in lumea aceasta.
Se vorbeste foarte mult in lumea ortodoxa despre smerenie, intra-devar prin smerenie se deschid tainele intelepciunii si drumul catre Dumnezeu . Dar semerenia nu este doar un cuvant mai mult s-au mai putin important, este de fapt o realitate s-au chiar o poveste adevarata. Cum orice poveste are un inceput si smerenia porneste la drum cu primul pas, INGADUINTA s-au acceptarea. Nu poti sa spui ca esti smerit si in acelas timp nu esti instare sa fi ingaduitor cu altii chiar daca gresesc. Din pacate astazi oamenii daca nu au AFINITATI personale cu alti semeni de ai lor nu sunt INGADUITORI de loc, orice ai face. Urmatorul pas este ASCULTAREA, nu poti fi smerit si sa nu asculti de nimeni atat in general cat si in particular. A asculta de cineva este o dovada ca poti fi smerit si ca poti pune intaietate unei situati inaintea eului tau. Ca sa nu ne indepartam de subiect putem afirma ca sotii trebuie sa fie ingaduitori cu ei si cu copii lor, de asemenea sotii trebuie sa asculte de ei cat si de copii lor. Astfel vor dobandi prin faptele smereniei un lucru foarte important intr-o casnicie, iar acel lucru se numeste INTELEGERE in familie. Odata dobandinta aceasta intelegere in casnicie, familia poate accede la intelegerea lui Dumnezeu traind pe placul sau.
Uneori imi vine sa compar smerenia cu un joc de sotron, acelas joc pe care il jucam cand eram mici. La primul pas nr.1 si incepultul jocului, dar la fel si in viata este INGADUINTA. Odata trecut primul pas avansam la nr.2 care este si mai greu de nimerit in joc si de acceptat in viata. Iar nr.2 este ASCULTAREA.
Din pacate pentru mine, vrednicia mea m-a facut sa raman la pasul nr.2, dar daca voi ati ajuns la pasul nr.3 s-au mai sus as fi bucuros sa aflu si restul pasilor.De asemenea as fi bucuros daca ADMINII acestui site ar explica mai bine ce inseamna acest cuvant care de fapt este un tot implinit prin multe fapte, prin multe renuntari, etc.
Intr-adevar,margaritare duhovnicesti,foarte folositoare in cresterea copiilor si pentru viata duhovniceasca a familiei ! Si foarte mangaietoare !
Multam,Admini !
@ denisa
Da, intradevar mai greu, dar iata ce ne spune Sfantul Apostol Pavel (cap. 7, 10-16):
Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?
Mama poate face multe prin vorba buna, smerenie si rugaciune. Am o cunostinta pe care a invrednicit-o Dumnezeu sa aiba trei copii frumosi si sanatosi, cu nume de sfinti, ii considera ca fiind un dar ceresc… Ii creste cu rugaciunea pe buze si cu multa multumire sufleteasca. Sunt multe pilde de viata de familie duhovniceasca in jurul nostru!
Parintele Sofronie ne indeamna la cumpatare intrucat educarea copiilor ortodocsi bazata pe interdictii si pe izolarea lor de restul societatii in scopul de a-i pastra curati si autentici le poate face mai mult rau.
Ati putea sa ne explicati urmatorul pasaj: „Unii vorbesc de preotie conjugala si se refera la faptul ca viata de casnicie e traita in cele trei vrednicii ale Domnului. Asta este o teologie rationala. Intreita slujire a Domnului — slujirea profetica, slujirea imparateasca si slujirea arhiereasca – se traieste in pocainta. Altfel, toate acele zise sunt teologie a patimilor.” Se face cumva referire la figura de stil prin care familia este asemanata cu o mica biserica?
Mi-a atras atentia apropo de ce spune cu privire la libertatea care trebuie data copiilor si de la a nu transforma intr-o povara dusul la biserica si viata ortodoxa in general. Spun asta pentru ca intr-un timp in care se propovaduieste pe toate gurile mediatice revolta copiilor impotriva parintilor si restrictionarea autoritatii acestora, am observat declansindu-se reactii contrare (cum e si uman firesc) in grupuri cit de cit ortoxe.
Cunosc citeva cazuri de reactii adverse ale unor copii proveniti din familii ortodoxe practicante. Ma rog, ei nu mai sint copii ci adulti acum. In toate situatiile am observat cam acelasi gen de comportament constipat si cam arogant, indiferent de nationalitatea familiei (greaca sau romana) si o “fortare” a lucrurilor fara o explicatie adecvata. Problema cea mare este insa prapastia care ar putea sa existe intre starea duhovniceasca a parintilor si pretentiilor lor religioase fata de copil. Si aici este cred eu cheia.
@ Georgiana2:
… da, al carei preot ar fi tatal, capul familiei. Si probabil se face referire la unii teologi care au fortat analogia mai mult, in chip rationalist. Sensul foarte exact al zicerii Cuv. Sofronie este mai greu de descifrat aici, insa, de vreme ce reprezinta un cuvant extras dintr-o discutie verbala, care avea un anumit context.