De la iubirea dualistă la IUBIREA TREIMICĂ

21-06-2016 Sublinieri

Bucuresti-biserica-ortodoxa-Sfanta-Treime-a-spitalului-“Gr-Alexandrescu”-2007-pronaos-00-989x1024 (icoana de Ioan Popa)

De la iubirea dualistă la iubirea treimică

Relaţia dualistă este egoistă, plăcută, uşoară, dulce, mulţumitoare. Însă relaţia care presupune implicarea a trei persoane este dumnezeiască, dătătoare de har, dezinteresată. Cu toate acestea, presupune durere, smerenie, dar şi durabilitate. Este creativă şi de aceea este războită. In acest caz apare un vierme care roade tot ce este frumos, care nu este altul decât invidia.

Ca exemplu este versul unui faimos cântec vechi: „Eu şi tu, tu şi eu singuri pe pământ…”. Da, dar niciodată nu suntem singuri pe pământ, există şi un al treilea. Menţionez câteva exemple:

1. Un Sfânt se află în comuniune cu Dumnezeu, în lumina dumnezeirii, el şi energiile necreate ale lui Dumnezeu. Stare îndumnezeitoare. Totul este frumos, minunat. Extaz, contemplare, plăcere cerească. Timpul şi spaţiul dispar. Simţurile se liniştesc. Omul trăieşte în har. Este împlinit. Nu-şi mai doreşte nimic. Relaţie dualistă, stare cerească. Însă deodată, în această stare de lumină, apare un alt om, al cărui suflet este distrus, murdar, molipsit. Nu încape, nu poate sta în lumină, îi este ruşine, roşeşte, vrea să se ascundă, să evadeze. Atunci Sfântul simte durere în inimă: „De ce să nu se bucure de lumină şi acest sărman, de ce să nu se bucure de relaţia cu Dumnezeu?“. Şi începe neliniştea. Se roagă pentru păcătos. Vrea să-l facă şi pe el părtaş al fericirii paradisiace. Astfel, iubirea lui creşte, se revarsă, devine dezinteresată. Adică implică încă o persoană. Este gata să se jertfească pentru semenul său, vrând să-l înalțe în lumină. Iar Dumnezeu, de cealaltă parte, îngăduie, întinde „mâna” Lui şi-i cheamă la lumină „pe cei care stau în întuneric” (Matei 4,16).

2. O tânără pereche. Ce bucurie, ce mulţumire şi fericire! însă relaţia este neroditoare, egoistă, interesată, interesată de plăceri. Şi apare a treia persoană, ca o provocare la o lucrare dezinteresată, la creaţie, la fertilitate. O iubire treimică. Ca în cadrul Sfintei Treimi, unde Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt uniţi într-o dumnezeire, dar totodată nu se confundă. Astfel, avem bărbatul, femeia şi copiii sau părinţii lor, sau chiar săracii, sau colaboratorii, sau alţi semeni. În aceste relaţii treimice sunt încercate virtuţile şi apar patimile, care ne conduc la sfinţenie.

Dimpotrivă, în relaţiile dualiste, patimile se ascund bine şi rămân nevindecate. Cu toate acestea, dacă Hristos nu Se află chiar şi în relaţiile cu trei persoane, patimile vor apărea, dar nu vor fi vindecate. Oamenii se vor mânca încontinuu între ei. Domnul a spus: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18, 20). Nu spune unde este unul, ci măcar doi. Iată relaţia treimică.

Îmi veţi spune acum: un pustnic care trăieşte singur nu are o relaţie dualistă cu Dumnezeu? Bineînţeles că nu. Dacă ar fi o relaţie dualistă, n-ar fi Sfânt, ci sălbatic. Ascetul nevoitor, care trăieşte într-o chilie smerită din Sfântul Munte, simte cu mintea pătimirile întregii omeniri şi se roagă cu durere pentru îndepărtarea acestora. Adică avem o relaţie treimică: ascetul, Dumnezeu şi omenirea. În felul acesta au trăit toţi Sfinţii purtători de Dumnezeu ai vremurilor noastre. Părintele Paisie, noaptea plângea cu suspine pentru toţi cei întristaţi şi totodată se ruga pentru toţi cu râvnă şi durere întru Hristos.

Un părinte a spus: „Peste puţin timp în Atena relaţiile vor deveni inumane. Atenienii se vor mânca între ei precum câinii”. Nu mai e timp de amânare. Să încercăm să scăpăm de iubirea dualistă şi să mergem spre comuniunea întru iubire cu Dumnezeu şi cu semenii noştri.

12-09-2007

(din: Arhimandrit Arsenie Kotsopoulos, Lucrari minunate ale harului – eroi contemporani ai duhului, Editura Egumenita, 2013)

 c3c44b529b6358d1d3aa10fbb7fde548

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Arhimandrit Arsenie Kotsopoulos, Praznicul Sfintei Treimi

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “De la iubirea dualistă la IUBIREA TREIMICĂ

  1. Cel mai desăvârșit caz al iubirii în trei apare atunci când dragostea noastră se revarsă și asupra vrăjmașilor, adică este nu doar lipsită de egoism, ci insuflată de Duhul lui Dumnezeu, aceasta fiind un indiciu clar al harului, după Sf. Siluan Athonitul.
    Totuși trebuie să avem grijă cum facem aceste analogii cu Dumnezeu-Treimea, Care este mai presus de realitățile noastre create. Ne putem face astfel o ideea despre dragostea desăvârșită și curată care-L caracterizează pe Dumnezeu în Sine, dar cel mai clar ne facem această idee când harul Duhului ne insuflă nouă în inimă acea dragoste negrăită.
    Ne putem face o idee despre dragostea dintre Tatăl și Fiul, dar e posibil să se înfiripe și nuanțe pătimașe care caracterizează dragostea părinților față de copii și invers. Totuși Dumnezeu rămâne mai presus de imaginația noastră, chiar dacă nu absolut necunoscut, dacă e să ne luăm cel puțin după Sf. Dionisie Areopagitul.

  2. Pingback: CÂT DE AUTENTICĂ ESTE IUBIREA NOASTRĂ ATUNCI CÂND DĂM UN AJUTOR? Arhim. Simeon: “Numai Dumnezeu poate să-l facă pe om să iubească cu adevărat”. DRAGOSTEA INTERESATĂ și EXPLOATAREA SLĂBICIUNII CELUILALT. “Nu există dragoste
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate