De ziua Sfantului sau ocrotitor, Iustin Martirul si Filosoful, cuvinte de mare gravitate pentru vremurile de acum de la PARINTELE IUSTIN PARVU (VIDEO, AUDIO)

1-06-2010 Sublinieri

(inregistrari din 2009; sursa primelor doua filmulete: aici)

***

Selectii din alte cuvinte esentiale si trezitoare ale parintelui Iustin pentru vremurile noastre:

Dragii mei, e greu să dai un răspuns unui popor întreg, pentru că nu avem decât soluţii dureroase, pentru că aceasta este realitatea în care trăim, foarte, foarte dureroasă. Am spus de la începutul anului că trebuie să ne pregătim pentru martiraj şi mai mult de atât nici nu aş mai fi avut de grăit, dar oamenii sunt neputincioşi cu duhul şi cu mintea ca să înţeleagă. Nu e uşor să trăieşti în ziua de azi. Dar dacă Domnul aşa a binevoit ca noi să suferim aceste vremuri, apoi trebuie să ne supunem şi să primim cu bucurie toate cele ce vin asupra noastră, ca din mâna lui Dumnezeu, şi nu a vrăjmaşului. E mai greu acum, pentru că ne-am învăţat cu comoditatea, cu televizorul şi cu toate mofturile şi libertăţile; ei bine, dragii mei, abia acum se vede efectul dăunător al acestor libertăţi – ne-au slăbit puterile sufletului. Mintea este îngreuiată, trupul slăbit şi datorită alimentaţiei otrăvite cu care ne hrănesc mai marii noştri, şi nu suntem obişnuiţi să purtăm niciun fel de război, nici duhovnicesc, nici trupesc. De aceea, vă rog să nu mai căutaţi soluţii. Soluţii omeneşti nu sunt, dragii mei! Soluţia este moartea pentru Hristos. Tată pe fiu şi mamă pe fiică va da la moarte.

“Bineînţeles că nu mai vedem noi o perioadă de strălucire a creştinismului sau alţii, după noi. Dar noi suntem convinşi că biruinţa este a lui Hristos şi a Bisericii Sale, al cărei trup suntem, şi porţile iadului nu o vor birui. Acesta este îndemnul Mântuitorului la care trebuie să fim atenţi şi să ne găsim în poziţie de trezvie şi rezistenţă pe linia noastră, a Bisericii noastre străbune – „Fericită este sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednică este sluga pe care o va afla lenevindu-se”. Să fugim de această lenevie şi comoditate modernă, care duce la indiferenţă şi ignoranţă. E o ispită mare modernismul acesta. Va trebui să recitim cum trăiau pustnicii odinioară, retraşi, departe de dulceaţa acestei lumi, încât nici măcar un obiect din lumea aceasta nu suportau să aibă cu ei acolo. Beau apă din pumn şi o cărau de la o distanţă considerabilă, într-un vas de lemn, care până la chilie ajungea pe jumătate. Dar nu s-au menajat să-şi pună instalaţie, apă curentă, să facă canalizări. Nu! S-au lepădat cu totul de lucrurile acestea, şi-au luat doi cartofi acolo şi traista de făină şi din rădăcinile ierburilor cu care îi binecuvânta Domnul trăiau.

– Şi credeţi că va fi o revenire la aceste vremuri?

– Păi, da, cred că revenirea este deja pentru noi foarte evidentă şi grăitoare… motivată de interdicţia aceasta de a nu putea cumpăra şi vinde, de a nu avea un adăpost la umbra unei legi, ba dimpotrivă, noi vom ieşi de sub orice ocrotire de lege, şi vom avea o soartă mai grea ca a unui animal, pe care tot îl mai protejezi cumva. Şi va veni vremea când o să se teamă să te primească cineva în casa lui. Iată am mai trăit vremurile acestea, cum au fost partizanii din munţii Făgăraşului care încercau să se ascundă de teroarea comunistă. Ei bine, unde să te mai duci tu la un cioban, la o stână, să-ţi dea o cupă de zer ca să bei sau să-ţi dea o bucăţică de brânză? Pentru că, după cum se ştie, au fost condamnaţi câte 10-15 ani pentru că au dat mâncare la un fugar. Pe vremea noastră aceşti fugari mai găseau încă pe ici pe colo adăpost şi alinare de la câte un om de bună credinţă dar acum, prin aceste cipuri şi sistem de supraveghere, se induce în sufletele oamenilor ura aceasta neţărmurită împotriva binelui şi a dragostei; acest cip este de fapt implantarea urii în sufletele noastre, manifestată prin urmărire, condamnare, neîncredere, bănuială, suspiciune – lucruri care pe parcurs vor şterge şi cea mai mică urmă de dragoste creştină.

– Cum să facem să scăpăm de deznădejde?

– Să cugetăm la câte am greşit şi multe nu le ştim şi că nu merităm atenţia Domnului. Domnul ştie şi frunza pe care o călcăm în picioare. Nu mie îmi aparţine viaţa, ci lui Dumnezeu. Oare i-am depăşit noi în nevoinţe pe mucenicii apropiaţi nouă, din închisorile comuniste – Gherla, Piteşti, Aiud, Canal, Baia Sprie şi toate lagărele de concentrare? Ca să nu mai zic de primii mucenici ai Bisericii lui Hristos, care nu numai că sufereau orice tortură fizică, ci îşi şi asumau suferinţa, astfel încât din inima lor izvora dragostea şi iertarea faţă de cei ce-i prigoneau, după cum avem modelul Sfântului Arhidiacon Ştefan. Să nu credeţi că Hristos nu poate să insufle în sufletele noastre tăria aceasta a primilor martiri. Nici eu nu mă gândeam că voi trece prin toate suferinţele prin care am trecut, dar bunul Dumnezeu m-a ajutat să trec şi de această perioadă din viaţa mea. Dar de ce trebuie să transformăm acuma totul în dramă? Eu trebuie să-mi conserv sufletul şi să îl înfăţişez curat înaintea lui Dumnezeu aşa cum mi l-a dat El, cu umilinţa, cu posibilităţile mele, cu neputinţe, slăbiciuni, căderi. Acestea toate ne dau nouă smerenia care agoniseşte harul lui Dumnezeu”.

“Am constatat că avem nevoie mai mult ca oricând de smerenie ca să rezistăm în acest război. De aceea îndemn să mergem cu multă smerenie pe acest drum, cu multă dragoste, nu cu îngâmfare că, vai câte semnături am strâns noi, câtă misiune am făcut eu, pentru că acolo unde este îngâmfare, acolo este şi părăsirea lui Dumnezeu . Cu cât lucrarea noastră va fi mai în duhul creştin, cu atât se va apropia mai mult de adevăr. Cu cât viaţa noastră va fi mai potrivită cu ceea ce propovăduim, cu atât şi cuvântul va avea spor şi rod. Dar noi acum trebuie să ne pregătim foarte bine, să fim convinşi că adevărata noastră mărturisire este atunci când ne găsim în faţa primejdiei morţii şi rămânem cu adevărul acesta pe buze. Să nu cumva vrăjmaşul diavol să micşoreze această ardoare a noastră şi să pierdem tocmai pe ultima sută cununa mărturisirii. Pentru aceasta trebuie să ne rugăm: Să nu ne părăsească puterile sufleteşti! Că atunci dovedeşti cum eşti: ucenic, urmaş apostolic sau iudă”.

“Eu zic că astăzi, ca şi altădată, creştinul trebuie să fe ca iepurele pe hat: în două lăbuţe, cu urechile ciulite dreapta-stânga să vadă de unde vine pericolul. Asta-i trezvirea noastră!”

“Noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, … să nu ne batjocorim, într-un cuvânt”.


“- Ce ne puteti spune despre vremurile grele prin care vom trece si noi?

Ei, prin ce-am trecut noi, dar prin ce-o sa treceti voi! Acele vremuri deja le-ati inceput. Spre deosebire de alte vremuri, va ingadui Dumnezeu vrajmasului sa se atinga si de suflet; va fi mai mult o prigoana psihologica si nu va veti putea ascunde nici in crapaturile pamantului. Nu este usor, sunt vremuri foarte grele. De exemplu, pe vremea marilor traitori din Pustia Tebaidei, acolo nici militia nu intra, nici control de stat, nici finanta nu intra, nici un control care sa-i tulbure pe calugari. Erau de sine statatori si atat de liberi, incat ei intr-adevar puteau sa-si duca asa, cu toata dragostea, nevointa lor. Insa, la ora aceasta, trebuie sa lupti, si cu cel vazut, si cu cel nevazut; sa lupti cu tine, sa lupti cu lumea, sa lupti si cu dracul. Diavolul? faci cruce – se mai departeaza, mai. Astia vazuti nu se departeaza, ba te asalteaza si-ti mai pun in carca si altele; ba vine cu 666, ba vine cu cartile de identitate, cu cardurile, cu tractorul, cu motorul, cu cipuri, cu radiatiile, holocaustul – toate se rasfrang asupra ta. De aceea credinciosii acestia, de pilda, care vin din toata lumea inspre manastiri, sunt iarasi un semn ca toata lumea traieste in clocotul asta, in cazanul asta de fierbere de la un rau la altul.

(…)

De asemenea, ca sa revin, nu erau atatea nevoi si atatea boli. Acum s-au inmultit bolile psihice, organice, demonizarile. Apoi nu erau atatea constructii, atatea vite, atata lume. Pe langa acestea mai sunt si ispitele supratehnicii, sistemele acestea extraordinar de ascutite care patrund pana in a-ti cunoaste si gandul. Si, cand ti-a prins gandirea, aici este si partea sufleteasca. Iar cand a intrat pe firul acesta Satana, nu mai este deloc usor. Este o lupta impotriva sufletului.

Acum nu vezi ce fac? Daca vrei sa ai un serviciu mai bun, trebuie sa te inscrii in loja masonica, sa te lepezi de Hristos. Si, iata, acestea toate sunt incercari si ispite si greutati care ne fura de la adevaratele teluri ale trairii noastre. Acestea aduc la zero, zero, viata duhovniceasca. (…)

– Cum vedeti reinvierea duhovniceasca a monahismului?

– [ironic, n.n.:] Cu telefon mobil si cu masini luxoase... Aceasta se va petrece o data cu reinvierea crestinismului. Monahismul este un madular al crestinismului, care slabeste o data cu acesta. Am ajuns la starea in care monahii s-au facut precum mirenii, iar mirenii asemenea demonilor. Crestinatatea este foarte slabita si nu stiu daca se va mai indrepta.

– Nici macar dupa o noua jertfa a crestinismului?

… daca mai are sens. Totusi, dupa mine, inchisorile au fost temeliile de regenerare a crestinatatii noastre. Adica ceea ce trebuie sa urmarim este straduinta de buna voie: sa te pui pe post, sa te pui pe priveghere, sa te pui pe rugaciune si sa traiesti in numele Domnului. Sa se simta prezenta ta oriunde esti. Asa, mancare – de trei ori pe zi, ascultare – daca poti lasa-l pe fratele – si asa mai departe…

– Care este motivul pentru care nu se mai poate indrepta viata duhovniceasca?

– Pentru ca a slabit dragostea intre frati si nu se mai poate intelege om cu om. Si, fara unitate, cum sa mai recladesti ceva?

– Ce sa facem ca sa pastram dragostea si unitatea dintre noi?

– Este nevoie de multa rugaciune, caci rugaciunea intretine buna noastra intelegere. Acum, insa, ne ingrijim mai mult de cele materiale decat de cele duhovnicesti. Inainte, fortele raului erau legate cu rugaciunile marilor traitori; rugaciunea lor avea o mare putere. Si inca n-a slobozit Dumnezeu puterea Satanei, caci lumea este nepregatita… Forta diavolului sta in patimile si relele noastre”.

 

” Vor veni vremuri si mai grele. Prigoanele, puscariile, schingiuirile si tot calvarul indurat de noi in timpul comunismului au fost usoare pe langa ce va urma. Si va fi foarte greu sa-ti mentii credinta si s-o treci generatiilor urmatoare, aproape la fel de greu ca acum 2000 de ani.

– Ce ne ameninta atat de rau?

– Pai, iacata, globalizarea vine ca un buldozer care striveste totul inaintea lui. Si odata cu globalizarea, erezia ecumenismului, pofta pentru consum prostesc peste nevoie… Am aderat la Uniunea Europeana...Am zis candva: intrarea in UE este iesirea din Ortodoxie. Dar revin si zic: depinde de noi sa nu lepadam deodata credinta. Ca si o haina nu o dezbraci dintr-o miscare, mai intai scoti o maneca, apoi cealalta. Pana atunci, s-ar putea ca poporul sa se destepte. Daca nu ne vom aseza genunchii la pocainta, dragii mei, nu vom reusi nimic. Daca ne vom ruga insa cu ravna, daca ne vom osteni in rugaciune, Dumnezeu va face ca totul sa fie posibil. Si toate aceste incercari, globalizare, ecumenism si cine stie care altele, toate vor fi spulberate de forta rugaciunii.

– Nadejdea mirenilor este ca marii duhovnici ne vor indruma…

– Ei, marii duhovnici… Daca am sti ce impresie are Dumnezeu despre marii duhovnici… (rade) Noi n-am avut duhovnici asa cum vremea a cerut-o. Si de-aia poporul a cazut.

– Aveti o viziune destul de pesimista despre societatea romaneasca…

Nu e pesimista, e realista. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa nastem eroi; cum erau inainte mamele, nasteau copii pentru martiraj, parca ar fi crescut lanuri de grau pentru a face anafura. Nu mai putem sa ne ridicam fara jertfa; nici economicul, nici politicul nu vor rezolva nimic fara oameni de jertfa. Tot crestinismul e o jertfa; post si rugaciune – care sunt oarecum indrazneala noastra catre Dumnezeu. Cu acestea poti cuceri cerurile. Nadejdea, alaturi de credinta si de iubire, sunt, nu-i asa?, cele trei fire nevazute care ne leaga de Dumnezeu. Asa incat speranta nu trebuie sa moara. Dar eu cred ca daca nu traiesti credinta asa cum trebuie, ai slabe sanse de mantuire. Pai cum sa mergi, si cu Dumnezeu, si cu Mamona? (…)

– Parinte, am vrea sa incheiem interviul in mod optimist, asa cum se cade in asteptarea Pastelui. Avem vreun motiv de optimism?

– Da, fara indoiala: Maica Domnului. Rugaciunile catre Sfanta Fecioara primesc intotdeauna raspuns“.


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Parintele Iustin Parvu, Portile Iadului, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

65 Commentarii la “De ziua Sfantului sau ocrotitor, Iustin Martirul si Filosoful, cuvinte de mare gravitate pentru vremurile de acum de la PARINTELE IUSTIN PARVU (VIDEO, AUDIO)

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Iubitului nostru Parinte Duhovnic IUSTIN de la Petru Voda, si de la Dumnezeu mangaiere prin SFINTELE lui maini(MARTIR SI FILOSOF SI INTELEPT SI RAVNITOR MARTURISTOR AL CREDINTEI, CU MULT HAR, SI RABDARE IN SUFERINTE,CU TOATA DRAGOSTEA PT NOI RUGATOR),sa-i uram multa sanatate,fiind in neputinta fizica,bolnav de ceva vreme,sa aduce rugaciune pentru el.Atat ar avea nevoie acum,aici,pe pamant,pentru noi,sa fie printre noi,in putere si sa ne ajute cu harul intelepciunii lui si sfintele sale rugaciuni la Dumnezeu si Maica Domnului,Ocrotitoarea noastra, sa putem rabda si noi martirajul ce ne este pregatit.Sa primim si sa privim cu bucurie aceste evenimente,noi,nu putem,chiar daca bine ne indeamna blandul mDUHOVNIC AL NEAMULUI,IUSTIN,ne este greu sa zambim nedreptatii si sa o primim de bunavoie…e greu,greu,foarte greu…:
    “Dragii mei,e greu sa dai un raspuns unui popor intreg,pentru ca nu avem decat solutii dureroase,pentru ca aceasta este realitatea in care traim,FOARTE,FOARTE DUREROASA…TREBUIE SA NE PREGATIM PENTRU MARTIRAJ…Nu e usor sa traiesti in ziua de azi.Dar daca Domnul asa a binevoit ca noi sa suferim aceste vremuri,apoi trebuie sa ne supunem si SA PRIMIM CU BUCURIE TOATE CELE CE VIN ASUPRA NOASTRA,ca din mana lui Dumnezeu,si nu a vrajmasului.E mai greu…” Dar, ce greu!!!Cum sa traim,cu ce si mai ales ce viitor vor avea copiii nostri?…
    Sfinte Dumnezeule AtoateFacatorule,dezlega Tu Doamne,aceste ite – legatura dracului,de la noi,amaratii pacatosi, indeparteaza raul vrajmas si lucratura lui,nu ne parasi si nu-ti intoarce Fata de la suferintele noastre,ajuta cum crezi, Doamne, si ne miluieste pe noi toti,daruind pace si intelepciune celor care fac legile pe acest pamant innegrit de pacate.
    “Din marea Ta milostivire nu ai suferit,Stapane,sa vezi neamul omenesc chinuindu-se de catre diavol!” Doamne catre Tine am scapat!…
    Sfinte Iustin,Martir si Filozof si bun povatuitorule,roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru pacea si mantuirea noastra!
    Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,acum si pururea in vecii vecilor.
    Amin!

  2. Multumim si multi ani cu pace Parinte!
    Fericire vesnica, vesnica, vesnica!

  3. Multi ani binecuvantati de Domnul, Parintelui Iustin!
    Si sa ii urmam sfaturile, ca spre osanda ne este daca doar le citim si ne bucuram de ele fara sa le implinim.
    Cati dintre noi am mers, l-am intrebat, l-am deranjat si obosit degeaba?
    Cati dintre noi am luat binecuvantare de la Parintele si acum avem cipurile in buzunar, si de ar fi numai asta…
    Iertati-ma!

  4. Domnul sa-i dea multa sanatate si… libertate de miscare si de cuvant parintelui!

  5. La multi ani , parinte drag!Cel mai frumos cadou : Sa-i urmam exemplul si cuvantul!

  6. Cred ca acesta este raspunsul la intrebarea mea despre stadiul referendumului. Deci cerem prea mult! Ma cuprinde teama!

  7. “PENTRU NIMIC IN LUME SA NU AVETI NELINISTE….stresul si nelinistea apartin diavolului.”Cuv. Paisie Aghioritul

  8. Intalniri duhovnicesti la ”Semnaturi celebre”
    Minutul 3:50 la 4:oo aceste zece secunde imi sfasie inima de durere. Offf!

  9. …sa-i de-a bunul Dumnezeu sanatate parintelui Justin Parvu,sa sa-l apere de tot raul.Amin

  10. Bunul Dumnezeu sa-l mai tina si sa-i daruiasca sanatate si putere de marturisire, caci pt noi il mai tine pe acest pamant…La Multi Ani in Domnul! Spunea parintele undeva ca “cu telefon mobil si cu masini luxoase… Am ajuns la starea in care monahii s-au facut precum mirenii, iar mirenii asemenea demonilor. Crestinatatea este foarte slabita si nu stiu daca se va mai indrepta…” Cat adevar, si de aici pornesc toate problemele ca incercam sa traim dupa standarde duble, si cu Dumnezeu dar si cu duhul lumii.

  11. Intradevar vremea este f inaintata, s.a parinti spun ca traim vremurile…chiar m-am intors de curand de la manastirea Sf Anthonie cel Mare din AZ (unde se nevoieste fostul staret de la Athos, Ephrem), nu mi-a spus-o personal mie, insa ucenicilor lui care il viziteaza mai des, ca deja suntem in pragul unei a 2-a etape (prima sa fi fost declansarea crizei economice?…nota mea) de inchinaciune a bisericii Ortodoxe, papismului… Si dupa aceea…numai Dumnezeu stie… Pr Ephrem s.a. parinti cu viata sfanta de acolo streseaza f mult pt noi mirenii (ca felul cum isi educa monahii m-am convis singura=strictetea de la Athos: nu tel celular, nu stat la palavre cu pelerinii, ocolesc femeile, se intorc intr-o parte si privesc in jos cand treci pe langa ei, hrana f f simpla, priveghere in fiecare miez de noapte…etc, etc…pur si simplu te smereste cand vezi ce nevointe urmeaza alti frati de-ai nostrii in mijlocul catatii) ca si noi sa avem o viata cat mai disciplinata, de post, rugaciune si asceza, chiar si tinuta exterioara este f importanta (mai ales la partea feminina). Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne intareasca sa putem trai Evanghelia asa cum ne indeamna parintii, ca altfel cum vom putea rezista vremurilor ce vin?

  12. Statornicie şi răbdare,
    Smerenie şi nevoinţă,
    Cuvinte mult prea folosite
    Dar rar trăite în credinţă.

    Zidim şi poleim cupole
    Şi ne’aurim exteriorul
    Şi lăudăm –spre slava noastră-
    Pe Dumnezeu Mântuitorul.

    Azi totul facem la vedere
    Că totu-i pentru… Iisus,
    Chiar şi pe’acelea care Domnul
    Ni le-a cerut în chip ascuns.

    De peste tot pătrunde noul
    Şi înlesnirea din ştiinţă
    Ce strigă, cere şi impune
    O înoire şi-n credinţă.

    Dar iată că marii duhovnici
    Ne’arată altă vrednicie
    Mult mai adâncă mai înaltă
    Mult mai curată şi mai vie.

    Vin cu o viaţă monahală
    Pecetluită’n nevoinţă
    Sub chinuri şi mărturisire
    În temniţă şi-n suferinţă.

    Ei vin din vremuri de prigoană
    Cu ce’au zidit în chip ascuns
    În ,,catedrala’’ nevoinţei
    Şi-a drăruirii în Iisus.

    Vin şi ne’nvaţă pocăinţa
    Smernia şi traiul sfânt
    Prin pilda vieţii lor trăite
    În duh în faptă şi’n cuvânt.

    Vin să ne’arate ce înseamnă
    Ortodoxia în Iisus
    Şi compromisul ce se face
    De dragul marelui apus.

    Ei sunt acei care ne’ndrumă
    Cinstit pe calea mântuirii
    Nu prin discursul teologic
    Ci prin sfinţenia trăirii.

    Ei poartă’n suflet tot amarul
    Poporului nepocăit
    Ei ard în rugă de durerea
    Românului ce-a rătăcit.

    Azi către ei mi’ndrept cuvântul
    Cu dragoste şi preţuire
    Cu rugăciunea către Domnul
    Şi cu smerită mulţumire.

    Multă preţuire şi recunoştinţă părintelui Iustin.

  13. Am avut senzatia ca inregistrarile cu parintele sunt de ieri…
    Mi se pare postarea aceasta foarte incurcata

  14. @ adi:

    Ce anume vi se pare incurcat? Nu sunt de ieri. Cele video sunt de anul trecut, cea audio din aprilie anul acesta.

  15. Se pare ca parintele nostru atat de iubit, Iustin Parvu, prevenindu-ne in legatura vremurile atat de grele care se pravale peste noi, cam striga in pustie din pacate. Ne-am mirat multi cand in ianuarie 2009 ne spunea ca singura cale este mucenicia. A fost ca un dus rece. Mie personal mi-a fost foarte teama cand l-am auzit spunand asta, desi imi dau seama ca are dreptate.

    In ceea ce priveste circul din mess-media, cuvintele sale au fost ori ignorate, ori luate in deradere, dar nu la modul direct, ci la modul mai superior, mai „intelectualist”, ca doar ei nu sunt niste “trogloditi” …

  16. Ce a zis Parintele Iustin Parvu despre antihrist era valabila si daca o zicea cineva la anul 600, adica ca antihrist este in lume si urmeaza sa vina si ca persoana.Nu cred ca a venit. Toti care cred ca persoana antihristului s-a nascut trebuie sa creada ca ecumenismul este bun deoarece Parintele Serafim Rose zicea ca la sfarsit se vor mantui toti care se impotrivesc numarului fiarei si fiarei chiar de nu vor fi in Biserica. Daca s-a nascut antihristul nu mai au nici un rost articolele impotrivitoare monofizitilor , calendarismului etc.Nu pot sa-mi dau seama cum de unii nesocotesc prorociile privitoare la cei 32 ani de pace si inflorire a ortodoxiei in toata lumea.

  17. @umilinta: profetiile acelea sunt pur si simplu apocrife. Ele nu concorda cu Apocalipsa si cu profetiile din Daniel sau Isaia. Sigur, dvs. puteti crede ce vreti, insa ce spune parintele Justin Parvu consuna cu ce spun alti parinti mari – de la noi si nu numai si cu ce spun Sfintii Parinti, sau invatatura Bisericii.

  18. Minunat! Zilele trecute imi doream sa aflu vesti despre parintele Iustin Parvu, iar acum am primit in dar o parte din pretioasele sale cuvinte de invatatura. Multumesc parintelui, multumesc Bunului Dumnezeu, fara de care nimic nu se intampla, multumesc celor care mi-au inlesnit aceasta bucurie!
    O fericesc pe Isabela( care mi-a fost colega de grupa) ca a reusit sa-i ia interviu parintelui, sa stea alaturi de Sfintia sa, sa-i asculte sfaturile si sa ia binecuvantare.
    Intr-adevar, acest sfant in viata( din fericire) al neamului nostru vorbeste cu mult curaj despre vremurile pe care le traim, intr-un mod pe care nu ne este dat sa-l auzim la tot pasul. Conducatorii nostri “au nevoie de oameni care sa produca mai mult sminteala decat zidire”, spune parintele. Putem oare sa-l contrazicem? E de ajuns sa aruncam o simpla privire in jur si sa ne convingem de cat de multa dreptate are. “Intrarea in U.E. este iesirea din Ortodoxie”, mai zice dumnealui. Acest fapt ma ingrijoreaza foarte tare. Indepartarea de ortodoxie este acelasi lucru cu indepartarea de adevarata credinta, de Dumnezeu. Oare, ce se va alege noi??

  19. Plang… si plang… si plang… Mi-e teama pentru ce va urma, mi-e frica mai bine zis… Frica de mine in primul rand, pentru ca nu stiu daca voi avea credinta si taria sa lupt impotriva a tot ceea ce ne va inconjura, sa ma rup de tot ce inseamna “viata normala” acum. Si mai teama imi este pentru minunatele mele fetite de 9 luni, respectiv 5 ani… Voi putea sa iau decizii in numele lor? Ce se va alege de zambetul lor cald si inocent? Care va fi drumul nostru? Offf, Doamne, ajuta-ne… Salveaza-ne…

  20. Monica,
    citeste viata Sf.Constantin Brancoveanu. Te va ajuta. Si noi avem copii. Si Maica Domnului a avut Fiu.
    Iertare, si curaj!!!

  21. Monica,

    cine n-ar avea teama intr-o astfel de lume,cand auzim de vremurile ce vor veni. Si eu am 3 copii de 10,6 si 3 ani si ma gandesc cum vor intelege ei toate lucrurile astea. Dar ce putem face acum? Trebuie sa iesim din starea asta,sa avem credinta si speranta si sa punem inceput bun al gandurilor si vietilor noastre,sa ne rugam si sa postim mai mult si sa-l lasam pe Dumnezeu sa intervina si sa ne calauzeasca pe drumul cel bun. Trebuie sa ne ducem copiii la Biserica,sa-i spovedim si impartasim ca sa se intareasca in credinta cea adevarata . Doamne ajuta-ne !

  22. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE DIONISIE IGNAT DESPRE VREMURILE DIN URMA SI ANTIHRIST (III): “Sa facem rabdare si sa ne pregatim, mai cu seama noi, poporul român!”
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » File de sfintenie romaneasca ne(re)cunoscuta (V): PARINTELE ILARION FELEA – DE LA TABORUL RUGACIUNII LA MARTURISIREA DESPRE ANTIHRIST
  24. Sunt in cautare de raspunsuri, ma framanta multe intrebari si sper sa imi puteti da un sfat.
    In urma cu cateva luni, parintii mei au fost la Parintele Justin. L-au intrebat de mine, daca totul va fi bine cu mine in aceasta perioada tulbure, iar raspunsul lui a fost “De ea are grija Dumnezeu”. Imi este greu sa inteleg ce a vrut sa spuna prin aceste cuvinte si nu indraznesc sa le atribui sensuri care le-ar putea fi straine.
    La scurt timp dupa vizita la Petru Voda, am avut parte de niste incercari, care m-au slabit psihic si din care inca nu am reusit sa imi revin. Sunt tulburata, deprimata, nu mai am puterea sufleteasca sa ma rog, imi lipseste nadejdea ca as putea trece peste aceste incercari, nu stiu ce sa fac, am tot sperat ca Dumnezeu imi va trimite oameni folositori mie, sa imi lumineze mintea si sa imi descopere ce sa fac in continuare.
    Stiu ca “dupa roadele lor ii veti cunoaste”, iar rugaciunea mea nu a primit inca raspuns. M-am tot rugat ca oamenii care imi faceau rau, neintentionat, fie sa se schimbe, sa se indrepte, fie sa se indeparteze de la mine. De ce ingaduie Dumnezeu starea de confuzie, de nesiguranta, de tulburare, si mai ales, de ce lucrurile par sa nu se mai aseze pe fagasul lor firesc, dupa o lunga perioada de apasare?
    Stiu ca mantuirea vine pe calea cea ingusta, si nu pe cea larga, dar acum simt ca am epuizat toate “armele duhovnicesti” pe care le aveam la dispozitie pentru a-mi rezolva problemele si am ramas neputincioasa in fata unor situatii care ma depasesc si din care nu vad iesire.

  25. @I.A. : Draga surioara, tineti mintea in iad si nu deznadajdui! Domnul pe cine iubeste cearta... Rugaciunile noastre nu primesc, uneori, raspuns, pentru ca e nevoie de mai multa rabdare, de mai multa staruinta din partea noastra, de a ajunge la acea pocainta a vamesului. Stiu ca suna comun, insa… asa si este. Cei care au trecut prin necazuri si suferinte stiu cum este sa te simti la marginea puterilor omenesti sau chiar… dincolo de ele si sa vina ajutorul dumnezeiesc chiar in momentul in care totul pare pierdut si nicio iesire nu se mai vede. Cum spune Sf. Ioan Gura de Aur:

    …Dar cu toate că văd acestea nu-mi pierd bunele nădejdi, pentru că mă gândesc la Cel de cârmuieşte acest univers. Acesta n-are nevoie de arta cârmaciului ca să biruie furtuna; El cu un semn potoleşte tulburarea. Dar nu potoleşte răul de la început, nici îndată ce s-a ivit – aşa e obiceiul Lui – ci când a crescut, când a ajuns la sfârşit, când deznădejdea a cuprins pe cei mai mulţi; atunci face minunea, arătându-Şi şi propria-I putere şi deprinzând cu răbdare pe cei ce au îndurat răul. Nu-ţi pierde, dar, Olimpiado, nădejdea! Numai un singur lucru este înfricoşător, Olimpiado, numai de o singură tulburare trebuie să ne temem: de păcat! Şi n-am să încetez să-ţi spun mereu acest cuvânt. Basme sunt toate celelalte, chiar de mi-ai vorbi de duşmănie, de ură, de viclenie, de calomnie, de ocară, de grăire de rău, de confiscare de averi, de surghiun, de ascuţitul săbiei, de un ocean de rele, de războiul întregii lumi! Oricum ar fi acestea, sunt vremelnice şi pieritoare; se petrec într-un trup muritor şi nu vatămă deloc sufletul care priveghează. […] Spui că viaţa plină de necazuri şi nenorociri e cumplită şi împovărătoare? Dar iat-o asemuită şi pe aceasta cu o altă imagine! Aşa că, dispreţuieşte şi viaţa plină de necazuri şi nenorociri! Profetul a asemuit ocările, insultele, hulele şi batjocurile ce ni le aduc duşmanii, ca şi uneltirile lor, cu o haină învechită şi cu lâna mâncată de molii:„De mustrarea oamenilor nu vă temeţi şi de hula lor nu vă lăsaţi biruiţi, căci ca o haină se vor învechi şi ca lâna mâncată de molii” (Isaia 51, 7-8).
    Deci, nimic din cele ce se întâmplă în viaţă să nu te tulbure! Încetează de a ruga pe cutare sau pe cutare; lasă umbrele să treacă – umbră doar e ajutorul omenesc – şi roagă necontenit pe Iisus, Căruia-i slujeşti, să facă un semn numai; şi toate se vor limpezi într-o clipită. Iar dacă L-ai rugat şi nu ţi s-a împlinit ruga, află că aşa a rânduit Dumnezeu; nu pune capăt de la început relelor – voi repeta cuvântul spus mai înainte – ci când răul a crescut, când s-a mărit, când duşmanilor noştri nu le-a mai rămas aproape rău de săvârşit, atunci dintr-o dată Dumnezeu preface totul în linişte şi dă dezlegări neaşteptate lucrurilor. Da, Dumnezeu poate să dea nu numai atâtea bunătăţi câte aşteptăm şi nădăjduim, ci chiar cu mult mai multe şi nesfârşit de mari. De aceea şi Pavel spunea: „Iar Celui ce poate să le facă pe toate mai cu prisos decât cele pe care le cerem sau le gândim” (Efeseni 3, 20).

    Insusi cuvantul P. Justin Parvu ar trebui sa iti arate ca Domnul iti poarta de grija si starea prin care treci e ingaduita doar ca, trecand prin ea, sa iesi mai intarita in credinta si cu experienta mai mare in viata duhovniceasca.

    Iti dorim intarire de la Hristos si de la Maica Sa!

  26. Multumesc pentru randurile aducatoare de mangaiere. Sper ca ele sa foloseasca si altora aflati in momente dificile.

    Am gasit aici multe articole ziditoare, cele care m-au impresionat au fost in special cele legate de Parintii Filotheu Zervakos si Paisie Aghioritul, ati fost de multe ori un balsam sufletesc si prin acest site am gasit foarte multe raspunsuri.

    Poate de multe ori trecem prin rau, ni se dau greutati si piedici pentru ca doar asa sa putem aprecia binele daruit mai tarziu de Domnul. Daca le-am fi primit de la inceput, nu le-am fi socotit atat de valoroase. Sau dupa o asteptare indelungata, ni se dau daruri mai mari decat cele pe care le-am cerut initial si care nu ne-ar fi fost folositoare.

    Va doresc sa puteti duce in continuare razboiul intru cuvant la care v-ati angajat si pe care nu e usor sa il duceti si in care m-am inrolat si eu de ceva vreme.

    Nu stiu daca sunt pe calea cea buna, nu stiu unde ma situez pe scara spre mantuire, daca este bine ce fac (daca cel la care ma spovedesc (in Bucuresti) este duhovnicul potrivit), nu stiu daca imediat ce am inceput sa urc pe treptele urcusului duhovnicesc, diavolul nu m-a aruncat inapoi, nefiind experimentata duhovniceste si lipsindu-mi discernamantul. Va rog sa imi recomandati niste articole pe aceasta tema.

    Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa nu fim batjocura diavolului, sa ne dea tot ce e folositor la momentul potrivit si sa ne ajute sa nu cadem in ispite pe care sa nu le putem birui.

  27. @I.A.: Slava Domnului pentru sfintii sai minunati, caci altfel am fi ramas la cheremul uscaciunii noastre sufletesti si nu stiu cum ne-am fi descurcat sa dam macar un pahar cu apa rece…

    Poate de multe ori trecem prin rau, ni se dau greutati si piedici pentru ca doar asa sa putem aprecia binele daruit mai tarziu de Domnul. Daca le-am fi primit de la inceput, nu le-am fi socotit atat de valoroase. Sau dupa o asteptare indelungata, ni se dau daruri mai mari decat cele pe care le-am cerut initial si care nu ne-ar fi fost folositoare.

    Intr-adevar, acest lucru este esential si trebuie sa il avem ca pe o constiinta mereu vie in durerile noastre. La sfarsitul necazurilor Domnul ne copleseste cu o bogata mila pe care nici macar nu o mai asteptam si nici nu o ceream, fiind multumiti doar sa fim izbaviti din ispita: Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele. Poate cel mai greu este de suportat ideea ca necazul ar fi usor de inlaturat daca gasim acel comportament corect sau acea fapta care, odata realizata, sa ne scuteasca de greutatea si suferinta care ne impovareaza. Este greu de suportat deoarece astfel, fara sa ne dam seama, ajungem sa gandim ca Dumnezeu este un capricios caruia ii place sa ne chinuiasca si care, oricat de mult incercam sa ne dam bine pe langa El, se face ca ploua, rece si nemuritor. 🙂 Nu aceasta este realitatea. Tocmai in suferinta si in neputinta noastra este Dumnezeu si tocmai acolo, in cele mai umile situatii si stari prin care trecem. Asadar, sa nu incercam sa scapam de cruce gasind acel comportament si acea fapta exterioara care ne-ar repara, chipurile, relatia cu Dumnezeu, pentru ca poate ca El vrea altceva de la noi. Anume, sa ne asumam crucea, sa rabdam incercarea, pentru ca El o ingaduie pentru nasterea noastra duhovniceasca. Abia incepand de aici vom simti cum anume sa ne schimbam viata astfel incat sa nu mai pierdem mila lui Dumnezeu pe care deja o simtim ca realitate launtrica si ca purtare de grija manifestata in viata noastra.
    Este bine sa ne cercetam permanent, sa vedem daca suntem alaturi de Hristos pe drumul crucii, sau, dimpotriva, daca ne-am lepadat de cruce si suntem altiminterea… Deci nu pentru a vedea daca suntem “bine” pe scara duhovniceasca, ci daca suntem cu Hristos sau nu. Sigur, cercetarea de sine este absolut necesara, doar ca prin cercetare de sine descoperim mereu ceva urat in noi insine, o patima, o pornire neddreapta etc., deci nu ca suntem bine. Si tocmai aici este paradoxul: cercetarea de sine si vederea pacatelor proprii este un mare dar, pentru ca abia daca procedam astfel stim ca ducem o viata duhovniceasca reala. Sigur, si aici trebuie atentie fata de deznadejde, o exagerata scrupulozitate sau o nestiinta prea mare. Intr-adevar cartile sunt de mare ajutor pentru astfel de situatii.
    Nu putem face aici o lista exhaustiva si speram sa revenim, dar cateva repere pe care le consideram foarte potrivite pentru adancirea launtrica sunt tot ce gasesti din Cuv. Paisie Aghioritul, Maica Arsenia, cartile Arhim. Kraiopoulos, conferintele p. Rafail Noica, cartile Cuv. Sofronie Saharov si altele:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/05/18/maica-siluana-vlad-la-capatul-durerii-e-dumnezeu/
    cu linkurile din postare

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/02/26/parintele-savatie-ne-invata-sa-incepem-prin-a-fi-sinceri-cu-dumnezeu/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/05/05/maica-arsenia-despre-asumarea-neputintelor-si-refuzul-visarii-unica-iesire-si-linistire-din-orice-tulburare-si-ispitire-este-smerenia/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/29/parintele-symeon-de-la-essex-abandonati-va-in-mainile-lui-dumnezeu/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/06/01/sensul-personal-al-vietii-si-asumarea-crizei/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/03/14/tine-ti-mintea-in-iad-si-nu-deznadajdui/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/02/24/ne-mai-aude-dumnezeu-daca-am-pacatuit/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/04/27/sfantul-ioan-carpatiul-%E2%80%93-cuvinte-de-intarire-in-lupta-nevazuta-3-dumnezeu-nu-deznadajduieste-de-mantuirea-noastra/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/03/14/pun-inceput/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/12/06/garbovirea-cea-nevazuta-adancul-nestiut-al-patimilor/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/01/26/orbirea-sufleteasca-minciuna-din-noi/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/14/ce-facem-cu-crucea-lui-hristos/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/07/02/mai-stim-noi-oare-sa-cersim/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/06/15/pactul-cu-vrajmasul-pacea-mincinoasa/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/10/28/disperarea-sfanta-cu-care-trecem-abisul-greutatilor/

  28. Multumim frumos … in aceste cuvinte sta mantuirea noastra nu trebuie decat sa le punem in practica… Sa ne rugam pentru Parintele Iustin!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate