DREPTATEA ADEVARATA si ZELUL CEL NEBUN. De la Avva Isaac Sirul

Despre vatamarea din partea zelului celui nebun, ce socoteste ca lucreaza pentru Dumnezeu. Si despre ajutorul cel din blandete si de alte feluri

Omul zelos nu ajunge niciodata la pacea mintii. Iar cel lipsit de pace e lipsit si de bucurie. Caci, daca pacea e numita sanatatea desavarsita a mintii, cel ce are zel rau boleste de o boala grea. [1] O, omule, care socotesti sa folosesti zelul tau impotriva bolilor straine, tu alungi prin aceasta sanatatea din sufletul tau! Pentru sanatatea sufletului tau iubeste mai bine durerea! Iar de doresti sa tamaduiesti pe cei bolnavi, cunoaste ca bolnavii au nevoie mai degraba de ingrijire decat de certare. Si, iarasi, daca nu ajuti altora, te scufunzi pe tine, in chip dureros, in mare boala. Nu din chipurile intelepciunii se naste zelul in oameni, ci din bolile sufletului, care sunt ingustimea cugetarii si multa nestiinta. [2]

Inceputul intelepciunii de la Dumnezeu este bunatatea si blandetea. Acestea se nasc dintr-un suflet mare si poarta neputintele oamenilor. “Voi, cei tari, purtati neputintele celor slabi” (Rom. 15, 1); si: “Indreptati pe cel ce a gresit cu duhul blandetii” (Gal. 6, 1).

***

Despre trebuinta de a nu uri pe pacatos ci de a plange si a se ruga pentru el

Sa nu urasti pe pacatos. Caci toti suntem vinovati. Si, daca te misti catre el pentru Dumnezeu, plangi pentru el. Si de ce il urasti pe el? Uraste pacatele lui si roaga-te pentru el, ca sa te asemeni cu Hristos, Care nu Se mania impotriva pacatosilor ci Se ruga pentru ei. Nu vezi cum Se ruga pentru Ierusalim? Caci prin multe suntem si noi batjocoriti de diavol. Si de ce uram pe cel batjocorit ca si noi, de diavolul care ne batjocoreste pe noi? De ce urasti pe pacatos, o, omule? Oare pentru ca nu e drept cu tine? Dar unde este dreptatea ta, odata ce nu ai iubire? [3] De ce nu plangi pentru el, ci il prigonesti? Caci din nestiinta se misca unii in mania lor, desi socotesc ca deosebesc faptele pacatosilor. [4]

Fii vestitor al bunatatii lui Dumnezeu pentru ca te calauzeste pe tine, care esti nevrednic si pentru ca esti mult dator, si nu scoate dreptul Sau de la tine! Si, in locul lucrurilor mici pe care le faci, iti daruieste cele mari. Sa nu numesti pe Dumnezeu “drept”, caci nu dreptatea Lui se vede in faptele tale. [5] Si, daca David Il numeste pe El drept, Fiul Lui ne-a aratat ca este mai degraba bland si bun. “Este bun, zice, cu cei rai si necinstitori” (Lc. 6, 35). Cum Il numesti “drept”, cand citesti in capitolul despre plata lucratorilor: “Prietene, nu te nedreptatesc, ci voi sa dau acestuia de pe urma ca si tie. Daca ochiul tau este rau, Eu sunt bun” (Mt. 20, 13-15)? Si cum numeste iarasi omul pe Dumnezeu “drept“, cand aude in capitolul despre fiul risipitor, care a cheltuit bogatia in petreceri, cum numai pentru pocainta ce a aratat-o, tatal a alergat si a cazut la grumazul lui si i-a dat stapanire peste toata bogatia lui? Nimeni altul n-a spus acestea despre El ca sa ne indoim in El, ci Insusi Fiul Lui a marturisit acestea despre El. Unde e dreptatea lui Dumnezeu, cand noi, pacatosi fiind, Hristos a murit pentru noi? Iar daca aci ni Se arata milostiv, sa credem ca nu primeste schimbare in privinta aceasta.

——————————————————————————————-

Note Pr. Dumitru Staniloae:

[1] Este vorba de un zel nelinistit, agitat, de un fanatism ce judeca cu usurinta pe altii dupa abaterile din afara de la vietuirea cea dreapta. Pana azi, grecii ii numesc zelosi [zeloti, n.n.] pe fanatici.

[2] Fanatismul sau zelul cel rau nu se naste din intelepciune, ci din ingustimea cugetarii si  din multa ignoranta. El e considerat, ca si pricinile lui, o boala a sufletului si o lipsa de pace a lui.

[3] Dreptatea adevarata este iubire. Dreptatea separata de iubire este o virtute inferioara, proprie noua, dupa ce am cazut in pacat.

[4] E o nestiinta aceea care socoteste ca distinge in viata unora fapte pacatoase. Poate ca aceia nu sunt chiar asa inlauntrul lor. E asa de complicata viata sufleteasca a omului!

[5] Dumnezeu iti da mai mult decat ai dreptul dupa faptele tale. In faptele tale nepedepsite de Dumnezeu se vede mai degraba iubirea lui.

(Filocalia, vol. X – Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevointe, Ed. Humanitas, pp.  266-267 si 280-281

Vezi si:

• Vorba dulce mult aduce: Sfantul Isaac Sirul – Cuvinte despre sfintele nevointe in Filocalia X