DREPTATEA ADEVARATA si ZELUL CEL NEBUN. De la Avva Isaac Sirul
Despre vatamarea din partea zelului celui nebun, ce socoteste ca lucreaza pentru Dumnezeu. Si despre ajutorul cel din blandete si de alte feluri
Omul zelos nu ajunge niciodata la pacea mintii. Iar cel lipsit de pace e lipsit si de bucurie. Caci, daca pacea e numita sanatatea desavarsita a mintii, cel ce are zel rau boleste de o boala grea. [1] O, omule, care socotesti sa folosesti zelul tau impotriva bolilor straine, tu alungi prin aceasta sanatatea din sufletul tau! Pentru sanatatea sufletului tau iubeste mai bine durerea! Iar de doresti sa tamaduiesti pe cei bolnavi, cunoaste ca bolnavii au nevoie mai degraba de ingrijire decat de certare. Si, iarasi, daca nu ajuti altora, te scufunzi pe tine, in chip dureros, in mare boala. Nu din chipurile intelepciunii se naste zelul in oameni, ci din bolile sufletului, care sunt ingustimea cugetarii si multa nestiinta. [2]
Inceputul intelepciunii de la Dumnezeu este bunatatea si blandetea. Acestea se nasc dintr-un suflet mare si poarta neputintele oamenilor. “Voi, cei tari, purtati neputintele celor slabi” (Rom. 15, 1); si: “Indreptati pe cel ce a gresit cu duhul blandetii” (Gal. 6, 1).
***
Despre trebuinta de a nu uri pe pacatos ci de a plange si a se ruga pentru el
Sa nu urasti pe pacatos. Caci toti suntem vinovati. Si, daca te misti catre el pentru Dumnezeu, plangi pentru el. Si de ce il urasti pe el? Uraste pacatele lui si roaga-te pentru el, ca sa te asemeni cu Hristos, Care nu Se mania impotriva pacatosilor ci Se ruga pentru ei. Nu vezi cum Se ruga pentru Ierusalim? Caci prin multe suntem si noi batjocoriti de diavol. Si de ce uram pe cel batjocorit ca si noi, de diavolul care ne batjocoreste pe noi? De ce urasti pe pacatos, o, omule? Oare pentru ca nu e drept cu tine? Dar unde este dreptatea ta, odata ce nu ai iubire? [3] De ce nu plangi pentru el, ci il prigonesti? Caci din nestiinta se misca unii in mania lor, desi socotesc ca deosebesc faptele pacatosilor. [4]
Fii vestitor al bunatatii lui Dumnezeu pentru ca te calauzeste pe tine, care esti nevrednic si pentru ca esti mult dator, si nu scoate dreptul Sau de la tine! Si, in locul lucrurilor mici pe care le faci, iti daruieste cele mari. Sa nu numesti pe Dumnezeu “drept”, caci nu dreptatea Lui se vede in faptele tale. [5] Si, daca David Il numeste pe El drept, Fiul Lui ne-a aratat ca este mai degraba bland si bun. “Este bun, zice, cu cei rai si necinstitori” (Lc. 6, 35). Cum Il numesti “drept”, cand citesti in capitolul despre plata lucratorilor: “Prietene, nu te nedreptatesc, ci voi sa dau acestuia de pe urma ca si tie. Daca ochiul tau este rau, Eu sunt bun” (Mt. 20, 13-15)? Si cum numeste iarasi omul pe Dumnezeu “drept“, cand aude in capitolul despre fiul risipitor, care a cheltuit bogatia in petreceri, cum numai pentru pocainta ce a aratat-o, tatal a alergat si a cazut la grumazul lui si i-a dat stapanire peste toata bogatia lui? Nimeni altul n-a spus acestea despre El ca sa ne indoim in El, ci Insusi Fiul Lui a marturisit acestea despre El. Unde e dreptatea lui Dumnezeu, cand noi, pacatosi fiind, Hristos a murit pentru noi? Iar daca aci ni Se arata milostiv, sa credem ca nu primeste schimbare in privinta aceasta.
——————————————————————————————-
Note Pr. Dumitru Staniloae:
[1] Este vorba de un zel nelinistit, agitat, de un fanatism ce judeca cu usurinta pe altii dupa abaterile din afara de la vietuirea cea dreapta. Pana azi, grecii ii numesc zelosi [zeloti, n.n.] pe fanatici.
[2] Fanatismul sau zelul cel rau nu se naste din intelepciune, ci din ingustimea cugetarii si din multa ignoranta. El e considerat, ca si pricinile lui, o boala a sufletului si o lipsa de pace a lui.
[3] Dreptatea adevarata este iubire. Dreptatea separata de iubire este o virtute inferioara, proprie noua, dupa ce am cazut in pacat.
[4] E o nestiinta aceea care socoteste ca distinge in viata unora fapte pacatoase. Poate ca aceia nu sunt chiar asa inlauntrul lor. E asa de complicata viata sufleteasca a omului!
[5] Dumnezeu iti da mai mult decat ai dreptul dupa faptele tale. In faptele tale nepedepsite de Dumnezeu se vede mai degraba iubirea lui.
Vezi si:
- Vorba dulce mult aduce: Sfantul Isaac Sirul – Cuvinte despre sfintele nevointe in Filocalia X
- Seminţe pentru moara minţii – Despre prietenie
- Despre cei ce otravesc Biserica cu ponegriri si agita spiritele cu gand de osanda
- “… Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni”
- FERICITUL SERAPHIM ROSE – ORTODOXIA MILEI LUCRATOARE SI A DURERII INIMII
- CUVIOSUL SERAFIM ROSE – “UN OM AL INIMII”
- DESPRE “SECTARISMUL ORTODOX” SI INSELAREA “DREPTILOR” HIPERCRITICISTI
- Iara si iara… PERFUZII VITALE PENTRU INCERCARILE VREMURILOR
- Ravna fara socotinta sau boala “supercorectitudinii”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Doamne ajuta fratilor mei!Cu frica si cutremu indraznesc a reda cateva citate din “Cuvintele catre singuratici”ale Acestui tulburator si mare ascet,Sfant si Invatator care a trait in sec-v1-lea,Isaac Sirul.Dar mai intai as dori sa redau cuvantul de invatatuta adresate monahilor si credinciosilor de a aprofunda scrierile acestui Mare si Sfant Parinte adresate de catre Gheron Iosif Vetapodinul:
“Daca toate scriirile parintilor pustiei care ne invata trezvia si rugaciunea s-r fi pierdut si ar fi supravietuit doar scrierile avvei Isaac Sirul,ele ar fi fost de ajuns sa ne invete de la inceput si pana la capat viata de liniste si rugaciune.Ele sunt alfa si omega vietii de trezvie si rugaciune launtrica si sunt singure indeajuns sa ne calauzeasca de la prima treapta si pana la desavarsire”.
Iar Gheran Hieronymos din Eghina+(1966)indeamna si el:
“Nu-l uita pe Isaac . In fiecare zi o pagina din avva Isaac.Nu mai mult. Isac este o oglinda in care sa te uiti la tine insuti.In aceasta oglinda,vei vedea daca ai pe fata ta necuratii si murdarii care sa le poti indeparta si sa le poti sterge. In avva Isaac,iti vei vedea gandurile si ce anume gandesc ele.Vei vedea incotro merg picioarele tale .Vei vedea daca ochii tai au lumina si vad.Vei gasi acolo cai sigure si neratacite care-ti vor fi de ajutor.O PAGINA DIN ISAAC PE ZI .dIMINEATA SAU NOAPTEA,oricand.E de ajuns sa citesti o pagina pe zi”. A
Citez cateva dintre invataturile acestui Mare Sfant:
“Intr-adevar,multi au inceput cu osteneli,cu saracia si omorarea fata de cele trecatoare,cu rugaciunea neincetata,cu lacrimi,cu multe inchinaciuni,cu o viata smerita si nepatimasa ,cu lungi zavorari ,cu linistirea si instrainarea de oameni si cu toate cele pe care le-am infatisat ,dar au sfarsit in relaxare ,in faima,in legaturi cu bogatii si tovarasia neincetata a celor din lume ;au ajuns procurori,judecatori,consilieri si mijlocitori in afaceri insemnate,unele pentru frati,altele pentru cei din lume”…….”In locul omorarii(mortificarii) si-au ales o viata agitata si o vietuire care i-a facut sa cada in orbire,sfarsindu-si astfel viata in slujirea trupului.”…”Pentru fiecare patima care se misca in tine si care se lupta cu tine ,in razboiul cu ea te insotesc frica si intristarea. Chiar daca uneori se intampla sa fii biruit,o milostivire e deja pregatita pentru tine,mai ales daca in infrangerea ta n-ai slabit si dat inapoi ,ci plin de durere ,intristare si plans ,te-ai intors de indata curajos la lupta impotriva ei,te-ai inarmat si coborat in arena impotriva ei. .Daca faci asa,atunci fiecare patima te va face sa intelegi ceva .In schimb sufletul nerusinat si netemator care e indraznet in pacat ,povatuit de amagiri ticaloase ,si care nu cunoaste cainta sau durerea pentru savarsirea pacatului sau,sufletul acesta ramane PRIZINIER osandei.
de catre Acelasi:”Dumnezeu vrea sa dea intodeauna vindecare oricui ,daca bolnavul isi cauta scaparea in El. Maretia Lui nu se scarbeste de bolile grele si pline de duhori.Cu cat sunt mai grele si mai pline de duhoare ,cu atat mai multa purtatede grija ii arata Dumnezeu ,daca acesta isi cauta scaparea si se intoarce la El. Caci Dumnezeu nu inchide usa si nu o deschide doar din cand in cand.Ci oro de cate ori Il cheama cineva,e gata sa-l ajute cu purtarea de grija si nu-l dispretuieste din pricina bolii lui reale ,ci daca acesta Il cheama degraba ,il invredniceste de o purtare de grija si nu-l dispretuieste din pricina bolii lui reale,ci daca acesta il cheama degraba ,il invredniceste de o purtare de grija inca si mai mare fata de el din pricina bolilor lui grele care duc spre moarte”. Incurajatoare invataturi pentru a nu cadea in desnadejde.Cu aleLui mult si multe invataturi,inspirate de Duhul Sfant,Dumnezeu sa ne invredniceasca a medita zi de zi ,asa dupa sfaturile Sf. Parinti si a revarsa Sfanta Sa mila spre voia si dorinta noastra,a tuturor crestinilor de a ne mantui!.Amin!
Iubire ‘adâncă şi divină.
Iubire-adâncă şi divină
Şi darul Domnului Hristos,
Tu eşti împlinitoarea legii
În crezul nostru ortodox.
Prin Adevăr tu’mplieşti legea
Şi rostul vieţii pe pământ,
Căci paza legii fără tine
Nu poate face omul sfânt.
Fără iubire vorba sfântă
E doar o piatră ce loveşte,
O sabie care ucide,
Un adevăr care zdrobeşte.
Fără iubire viaţa-i seacă
Cât ar fi ea de fără vină
Şi-absenţa ei dintru credinţă
Scoate şi duhul din lumină.
În ortodox ,când nu-i iubire
Curge doar grava acuzare,
Şi duhul care urmăreşte
Şi pe cel mic şi pe cel mare.
Fără iubire’ortodoxia
N-aduce nici o împlinire
Nici o sporire’adevărată
Nici o putere de zidire.
Iertarea-i doar declarativă
Smerenia-i spre înălţare
Care sporeşte, osândindu-i
Pe toţi cei prinşi în acuzare.
Fără iubire, mari conflicte
Se nasc în oamenii credinţei,
Pe baza legii,cercetate
Ca după normele ştiinţei.
Iubire tu faci Adevărul
Să dea şi viaţă şi lumină,
Tu faci iertarea să-şi arate,
Toată puterea ei divină.
Tu aduci lacrima’n credinţă
Şi mari comori prin Duhul Sfânt.
Tu faci ca’n inimi Adevărul
Să fie viu întru cuvânt.
Tu faci să rabde, să n’acuze
Tu-l faci să ierte să zidească,
Să dea nădejdi de îndreptare
Prin dragostea duhovnicească.
Tu faci din vorbele credinţei
Un cântec dulce şi frumos
Un râu de viaţă şi lumină
Şi dragoste pentru Hristos.
Tu faci,Hristos să fie’n lume
Milă şi viaţă şi iertare,
Că EL te-a pogorât din ceruri
Prin jertfa sa mîntuitoare.
Iubire sfântă, tu eşti totul
Ce poate fi întru Hristos,
Cuvânt şi zel,lege şi milă
Şi adevăr, în ortodox.
Tu eşti şi împlinirea legii
Şi nimicirea celui rău.
Şi dar şi taină şi putere
Şi dragoste de Dumnezeu.
Cerdinţa care nu iubeşte
-Pe om-, nu este ziditoare.
Iubind doar legea nu şi omul,
Oricine cade-n înşelare.
C-aşa ea creşte prin acuze,
Prin legea care osândeşte
Prin multul zel, fără iubire
Ce niciodată nu sfinţeşte.
Naşte o aprigă dorinţă
De a lupta pentr-o’mplinire
A legii seci ce nu dă viaţă
Şi-a vieţii fără de iubire.
Naşte dorinţa izolării
Şi chiar păreri c-aşa e sfînt,
-Prin chinul legii împlinite-
Fără iubire pe pământ.
Naşte-o mândrie mai subtilă,
Şi o trăire fals înaltă,
Rece, distantă şi tăioasă,
Şi o gândire rafinată.
Toate par bune şi frumoase
Toate doar aparent înalţă
Dar toate-s reci fără iubire
Toate despart şi nu dau viaţă.
Credinţa fără de iubire
E dură şi necruţătoare.
Cuvântul taie nu zideşte
Doar împietreşte nu înmoaie.
Credinţa fără de iubire,
Oricât de ortodox’ar fi
E doar chimval care răsună
Fără puterea de-a sfinţi.
Ea strange doar zeloţii legii
Ce trag la schismă şi la ură,
La îndârjiri şi osândire
Şi dezbinări fără măsură.
Credinţa fără de iubire,
Cu greu acceptă ceva sfânt
Şi doar în literă, în legea
Care ucide prin cuvânt.
Evreii pentru frica legii
L-au condamnat la răstignire
Pe Iisus, Domnul vieţii
Care’a-mplinit-o prin iubire.
Imi foloseste foarte mult invatatura aceasta.
@ Adriana Barbu:
In legatura cu cartea “Cuvintele catre singuratici” (vol. II si III) sunt niste probleme, sa citesti articolul de maine care o sa apara pe site.
Multumesc fratilor Admin pentru hrana sufleteasca zilnica, pe care cu truda ne-o ofera zilnic.
Iti multumesc si tie frate Nicolae Mirean pentru duhovnicestile versuri.Dumnezeu sa va rasplateasca dragostea.
,,Intr-o dimineata ajunsesem cu o cunostinta de amea in curtea Parintelui.Intr-un loc il zaresc pe un cunoscut de-al meu,destul de zelos si crestin sever.M-am apropiat de el,s-a bucurat ca m-a intalnit si am vorbit despre Parintele(Porfirie).La un moment dat imi zice:,,vin la Parintele unii oameni absolut fara nici o legatura cu cele cucernice si-l obosesc degeaba.Ia priveste acolo,la doamna aceea care fumeaza fara rusine.Ma mir cum de o primeste Parintele.”Eu mi-am muscat limba.Doamna era impreuna cu mine,iar cunoscutul meu nu stia acest lucru.Am preferat sa tac,pentru a nu-l pune intr-o situatie delicata.Insa Parintele nu a tacut.Cand a venit randul cunoscutului meu si a intrat inaintea mea in chilia Parintelui,primele cuvinte pe care le-a auzit din gura lui au fost urmatoarele:”Sa stii ca eu nu sint asa de sver ca tine.”Iar doamna care venise cu mine,iesind din chilia parintelui,mi-a spus,recapitulind sfaturile sale,ce-i spusese:”Lupta pentru sfintirea ta trebuie sa inceapa prin a te lasa de fumat.”Asadar,Parintele gasise leacul potrivit pentru amandoi – pentru cel ce judeca si pentru cea judecata.”(din cartea “Langa Parintele Porfirie”scrisa de Konstantin Yannitsiotis)
@ Fratilo administratori,cred ca acum stiu ce ati vrut sa spuneti despre aparitia cartilor”Cuvinte catre singuratici”(vol.2 si 3)in anul 2003,explicatiile le-am gasit pe larg in cartea Part.Ierm.Grigorie Sanu:”Mantuitoarea frica de Dumneze”;sunt putin dezorientata.